Se afișează postările cu eticheta la mulţi ani. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta la mulţi ani. Afișați toate postările

duminică, 31 decembrie 2023

Bilanţ de final (de an)

Na, c-a trecut şi Crăciunul! Am fost mai buni, am dăruit şi am zâmbit... dar acu' e timpul să revenim la vechile obişnuinţe - c-apoi obişnuinţa e a doua natură a omului. Şi oricât am spune că de mâine sau de săptămâna viitoare vom fi altfel, orice schimbare e temporară şi de faţadă, pentru că suntem ceea ce suntem. 

Deci...să fim! 
Şi mai ales, să fim gata de bairam şi-o altă paranghelie, că vine revelionul peste noi...  Iar dacă nici acum nu-i rost de mare petrecere, atunci când?? Vorba 'ceea: "pentru a face ceva, nu există nici un timp mai potrivit decât prezentul". Concluzie: PETRECEREEEE!!!!
Da' până la miezul nopţii mai este; şi cum numele lunii ianuarie este inspirat de Ianus, zeul roman al uşilor, al alegerilor, al începuturilor şi al sfârşiturilor, propun să fructificăm vechea tradiţie a bilanţului de la final de an şi să analizăm cu ce am rămas din anul 2023... ca să privim, încrezători, spre noul an.



No... na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!
Toată lumea face bilanţul anual al propriei activităţi şi bifează pe listă obiectivele îndeplinite sau scopurile atinse. Unii se laudă cu caii lor, alţii cu căruţele lor; unii vorbesc despre călătoriile lor, alţii se mândresc cu multitudinea de cărţi citite. Unii îşi fac un top al celor mai bune filme pe care le-au vizionat anul acesta, alţii trec în revistă successssss...urile :D pe care le-au marcat de-a lungul anului. "Câte bordee, atâtea obicee"...ce să zic? 
Problema mea e că nu ştiu ce bilanţ să fac! N-am influensărit pe nimeni; de fapt, n-am fost în stare să mă schimb pe mine, d-apoi să-i mai modific pe alţii! Nu am doborât recorduri de lectură, nu m-am plimbat prin colţuri exotice de planetă şi nici măcar nu am depăşit vreun record local, infinit de mic. Ca să fiu brutal de sincer, habar nu am unde a fugit şi anul acesta, că n-am apucat să fac mai nimic! 

Mda.. şi tocmai pentru că nu am ceva interesant de povestit, m-am gândit să-mi fac o listă cu lucrurile pe care nu le-am făcut (nici anul acesta)...dar, de care sper să mă achit la anul. Spre exemplu:

- Nu am ajutat suficient. 
Ori de câte ori mă simţeam mărinimos, ofeream doar câte-o unghie de ajutor. Insignifiant, putem spune... Dar, de la anul, poate reuşesc să dau măcar un deget de sprijin. Şi pe termen mediu şi lung, dacă lucrurile merg bine şi studiez cu atenţie cărţile de auto-dezvoltare potrivite, poate 'oi ajunge să întind, cu toată inima şi-o mână de ajutor. Sper. 
Adică, na... omul are dreptul să viseze, nu-i aşa? 

- Nu am învăţaţ tot ce trebuia din situaţiile prin care am trecut. 
O fi ceva nativ, pentru că am un mare defect: prind greu şi uit repede. Aşa că nu se lipeşte de mine nici o experienţă şi constat, cu uimire, că încă fac greşeli pe care le făceam şi acum douăzeci de ani. De ce? Probabil că de rapid ce sunt... şi ori de câte ori mă urmăreşte inteligenţa, eu fug mai tare decât ea. Şi uite aşa, mă comport fix la fel, aşteptând mereu un rezultat diferit. 
Dar de la anul...s-a isprăvit! Mă întorc la 360 de grade şi voi fi un alt om! Unul nou şi de nerecunoscut!
Asta-mi doresc! Să fiu atât de schimbat, încât să nu mă mai recunosc nici măcar eu, atunci când mă voi uita în oglindă!
Pentru început, am zis să mă blonzesc la păr cu apă oxigenată, că mă ajunge senectutea şi cam albesc. Apoi, mă gândeam să-mi las barbă în carouri şi să încep să port ochelari de soare triunghiulari. Şi-apoi...mai vedem: mi-oi schimba şosetele, iar de-o fi chiar musai, poate fac vreo schimbare totală şi-mi iau şi tricoulcel roz, cu Sailor Moon! (că mi-l doresc de când eram copil şi mă uitam la desenele cu dânsa. O cântare! Mai ales când se transforma: "PUTEREA PRISMEI LUNATICE... MACHIAJ!!!" / "Moon Prism Poawer, Make Up")  :D
DA!!!! De la anul, voi fi altfel! CU SIGURANŢĂ!

- Nu am fost prezent în prezent. 
Desigur că picioarele ajungeau unde era necesar... dar capul era plecat, nenică! Am o minte foarte împrăştiată şi una-două, mă fură peisajul; aşa că, în loc să mă fi concentrat pe ceea ce trăiam, pedalam cu nebunie spre frumuseţile romanţioase din trecut (care, fie vorba între noi, n-au fost chiar atât de mirifice pe cât vreau să mi le amintesc) sau mă rătăceam printre meandrele iluzorii ale viitorului. Sunt cu mintea peste tot, dar numai acolo unde trebuie să fiu, nu-s!

De la anul, sper ca percepţia mea de viaţă să se schimbe. Am auzit că aduc nişte percepţii noi la magazin şi o să-mi iau şi eu vreo două sau trei, ca să am de rezervă! Neapărat! 

- Şi, poate, cel mai mare eşec dintre toate este că nu am reuşit să chem şi eu televiziunea, ca să mă filmeze când dau moneda de-un ban unui sărman. Păi dacă nu se vede determinarea care mă împinge să-mi sacrific confortul personal pentru a dărui celor mai puţin norocoşi măcar o secundă de bucurie, ce-am rezolvat? Dacă nu apar pe imagini cu încetinitorul, tristeţea de pe chipul neajutoratului, hotărârea din ochii mei de a face un bine, nedumerirea şi apoi lumina care cuprinde chipul sărmanului când vede că şi el contează pentru cei din jur, la ce mă mai apuc să fac milostenii? 
Vreau să se difuzeze reportaje despre acest eveniment, vreau să ajung vedetă mondială! Să fiu adulat, să mi se construiască edificii memoriale şi să devin un simbol clasic încă din timpul vieţii! Vreau să fiu de-o seamă cu înţelepţii antici; să se numească oraşe după mine şi chiar şi-un mic continent, că nu strică! 
... şi totul de la un bănuţ! 

Ce, nu se poate? Cu P.R.-ul potrivit, azi ajungi vedetă din orice nimic! Trebuie, doar, să crezi în visul tău!

Dar pân' ajung eu mare, plec la colindat - că vreau să strâng nişte bani la puşculiţă. Totuşi, trebuie să mă gândesc şi cu ce, pentru că plugul nu-l găsesc, buhai nu am, ceata de tovarăşi ia-o de unde nu-i, grâul mi s-a pălit în caserolă, iar capră... nu am de unde să fac rost. 
GATA, ŞTIU!!! Mă duc cu sorcova! Voi găsi o creangă de brad pe care să o împodobesc şi să sorcovesc cu ea! DA! Aşa voi face! :)

Hai, la mulţi ani!

Sorcova, vesela, 
Să trăiţi, să înfloriţi, 
Ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir! 
Ca merii, ca perii, în mijlocul verii!
Ca viţa de vie, la Sfânta Mărie!
Tare ca piatra, iute ca săgeata,
Tare ca fierul, iute ca oţelul, 
Vacile lăptoase, oile lânoase,
Porcii unsuroşi, copii sănătoşi!
Câte cuie sunt pe casă, atâția galbeni pe masă!
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI,
SĂ TRĂIŢI, SĂ NE DAŢI BANI!



 [Sandra N - Suflet  de dac]

joi, 1 iunie 2023

Hakuna matata!

Ziua de azi, la mulţi ani! - că iar e mare sărbătoare: aniversăm copilul şi "copilăria copilului universal" (vorba lui Călinescu; dar nu Floriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinnnn CĂ-LI-NES-CUUUUUUU... ci mai puţin cunoscutul George Călinescu, fără aplauze furtunoase şi bătăi de tobe). 

Prin urmare, ca să marcăm momentul festiv, haideţi să lăsăm necazurile deoparte şi să ne bucurăm; să râdem şi să ne veselim... c-apoi cel mai tare mă enervează necesitatea asta socială de a fi mereu sobri şi meditativi, ca să avem imaginea unor oameni serioşi. Cică dă bine la public atitudinea asta şi aragem mai mult succes decât atunci când suntem hliziţi. 
Numai că eu nu mă prea înscriu în trendurile astea - şi-n plus, din când în când, mai dau şi-n mintea copiilor. Aşa că stau strâmb, ca să gândesc drept (mai ales când mi se pune câte-un junghi specific senectuţii) şi încep să am nedumeriri existenţiale:  

 1. Cântecul "Alunelu', alunelu', hai la joc" ne îndeamnă să invităm la dans pe-a lu' Nelu. Bun... Dar ştie cineva dacă nea' Nelu, ăsta, are fată sau băiat? C-apoi mă simt generos şi i-aş oferi o masă la restaurant, ca să am companie când îmi beau şampania cu foiţă de aur - atât că nu-s adeptul normalităţilor multiple şi nu vreau să mă trezesc că la întâlnire vine o ea care se crede băeat de cartier, un el cu pretenţii de duduie sexy sau cineva care nu s-a hotărât, încă, ce hram poartă. 

2. Nu beau cafea, dar cafeneaua aceasta mi-a atras atenţia:


În primul rând, nu înţeleg ce origine are cafeaua şi nu că mă interesează, dar m-ar interesa. E ca şi cum în c.v., la secţiunea "naţionalitate" aş scrie că sunt de naţionalitate. În principiu, cetăţean (european şi cu drepturi, logic!).
 Apoi, vine următoare întrebare: pe locul cui se execută râşnirea cafelei? Nu al meu, că nu mă duc pe-acolo; dar al cui? 

3. Ocazional, mă chinuie nevoia de senzaţional şi vreau să mă şi deştept, în acelaşi timp  - aşa că mă uit la ştiri, ca să aflu ce se mai întâmplă prin mediul înconjurător. De exemplu, joia trecută am auzit că prin nu ştiu ce oraş ar fi apărut un criminal în serie. Ghinion, ce să zic? Deşi, se putea şi mai rău: un criminal în paralel era mult mai periculos.

4. Zilele trecute m-am întâlnit cu niste prieteni şi i-am aşteptat într-un refugiu, pe marginea şoselei. Adică, am fost refugiat? Perfect! Unde-mi sunt banii de la UE, care mi se cuvin? 

5. Nu mă consider vreun rebel şi, de obicei, mă împac bine cu regulile. Însă, sunt situaţii când nu am habar cum să le respect, chiar dacă îmi doresc asta. Şi ca să ies basma curată, cer sfaturi prin sat - pe sistem "veniţi de-mi daţi lumină"! C-apoi şi inteligenţa mea e limitată, sărmana!
Spre exemplu:



Cum respect marcajele, în situaţia de mai sus? Cobor urcând sau urc coborând? Săgeţile nu mă ajută şi nu ştiu ce să fac! Help! Help!  
Deşi... stai, că-s prost! Astea-s scări de făcut şpagatul! Cred că aici se antrena Van Damme, până să joace în filme...şi atunci, tot nu înţeleg: de ce nu s-a amenajat locul respectiv? Nu merită şi omul ăsta o statuetă, un buchet de flori, ceva care să ne anunţe că a trecut pe acolo?
Pfffff!!! D-aia suntem unde suntem... nu ştim să apreciem ceea ce avem! 

Momentan atât - că nu mi-am propus să rezolv toate misterele omenirii într-o singură zi. Vorba aia: nici Roma n-a fost construită într-o după-amiază!

Încă o dată, la mulţi ani, copii şi numai bine! 
Mi-aş ura şi tradiţionalul "La mulţi ani copilului din mine" - dar ultima dată când am verificat, nu eram gravid. De fapt, m-am cântărit chiar în dimineaţa aceasta şi am aceeaşi greutate pe care o am de cincisprezece ani... deci pică şi şansa unei sarcini nedescoperite.
Şi nu mai zic ce-am zis c-aş zice, ca să nu simtă cineva minţit. Corect?

Şi-acum, hai să bem şi să înceapă petrecerea!!! - c-apoi e Ziua Copilului pe mapamond, dar prin Japonia e Ziua Bărbatului, iar eu funcţionez după ora lor!
Aşa că, să curgă distracţia la liber, pentru mari şi pentru mici - neapărat cu muştar, că micii cu ketchup nu alunecă pe gât aşa cum trebuie. 


[The Lion King - Hakuna matata]

luni, 24 ianuarie 2022

Patriotism sau naţionalism?

 Bună seara, România! Bună seara, Bucureşti...şi la mulţi ani!


La mulţi ani, Marea Unire! La mulţi ani, Mica Unire! La mulţi ani, Mihai Eminescu! La mulţi ani, Cultura Română! La mulţi ani, ziua de ieri...că a fost ziua internaţională a scrisului de mână. La mulţi ani, ziua de azi! Şi la mulţi ani, ziua de mâine! La mulţi ani, România!

...pentru că, DA! Dragii mei, a sosit momentul să fim, din nou, patrioţi! Este ziua în care ne iubim ţara, ziua în care suntem mândri de ea! Ziua în care România noastră dragă şi iubită (pupa-o-ar tata) ne este de ajuns şi nu mai vrem să fie o ţară ca afară! Ziua în care ne mândrim că purtăm ie, ziua în care motivele tradiţionale sunt de bun gust, ziua în care simţim româneşte! Hai să fim naţionalişti! Hai să dăm mână cu mână! "E ziua în care! Nu-mi scot maşina din parcare...şi iubesc pe fiecare...în felul meu"!
 
Gata, se pune că am bifat trendul? Măcar azi...că de! "Ce e val, ca valul trece"... aşa spunea un înţelept din antichitate - maestru kung-fu, Osho, Sun Tzu, faraon iluminat...sau poate am citit asta într-o carte de dezvoltare personală? Nu mai ştiu... Dar, parcă, totuşi...a fost Einstein?! El spunea vorbe deştepte, bune de pus la statusuri - precum "Nu mai sta pe Facebook, citeste o carte"!
No, nu contează! Nu vreau să discriminez pe cineva, dând un nume clar, în defavoarea altui nume. Cert este că eu şi iarna sunt pe val: La mulţi ani, Mica Unire!!!

E bine dacă mai zic aşa, că ziua naţională aia importantă a trecut, iar cealaltă zi naţională mai mică, se sărbătoreşte şi nu prea. Aşa că întreb şi eu, să nu-mi supăr aproapele din jur, că repede se mai aprinde omul de mânie, în ziua de azi...
Nu de alta, dar mi-a povestit cineva, care lucrează la librărie, că acum câteva săptămâni a venit o persoană să facă nişte cumpărături şi apoi a cerut şi o pungă de cadouri. "Poftiţi" - zice casierul. "Nuu...că sunt prea colorate" - vine răspunsul clientului. "Bun...atunci mergeţi în colţ, pe dreapta şi e raftul cu bunătăţi de România"...găsiţi acolo alte modele. "Aaaa...nuuuu...că alea-s prea naţionaliste"! - spune clientul. Şi pleacă, total îmbufnat!

Aşa că mă întreb: când este ziua naţională, cu toţii suntem patrioţi. Să înţeleg că în alte zile nu mai este de bon-ton să îţi iubeşti ţara? Sau, cum? Când e ziua naţională, naţiomalismul se numeşte patrotism şi e bun, dar în restul zilelor naţionalismul se numeşte doar naţionalism - şi e rău? 
Mă rog...prea despic, şi eu, firul în patru! În loc să mă bucur, stau şi pierd vremea, ca să etichetez nişte trăiri!
Când, de fapt, azi e vreme de petrecere! Hai să dăm mână cu mână, într-o încăierare română! Ca la Iaşi...cum se face cu ocazia unor astfel de momente speciale: huiduieli, proteste, atacuri cu cerneală, cântece patriotice... ghiveci cu de toate, să fie lumea mulţumită! Na! Cine zicea că în România nu susţinem diversitatea?  :))
Aşa că, nu mai stati! Noi suntem români, aici pe veci stăpâni! "Je suis Creangă"! "Je suis Brâncuşi"! "Je suis Poenaru"! "Je suis..."...cum îl chema p-ăla de a inventat diabetul...ăăă...insulina? Paulescu, măi! Perfect! "Je suis Nicolae Paulescu"! Şi mai presus de toate, "Je suis Eminescu"!

Apropo de Eminescu: nu vi se pare uluitor cum poezia eminesciană este de actualitate şi la 172 de ani de la naşterea marelui poet? Poţi să juri că a fost scrisă ieri, ca un manifest artistic pentru trezirea acestui neam la normalitate. Una din ele, cel puţin...  

"Cînd vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă,
Azi, cînd fraza lustruită nu mai poate înșela,
Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?
Prea v-ați arătat arama sfîșiind această țară,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteți - niște mișei!
Da, cîștigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire."

Frumos! Nu degeaba este poetul nostru naţional. De fapt, după umila mea părere, ar trebui să fie poetul nostru mondial. Vorba aceea: dacă-l avem pe Nelson Mondialu, de ce nu ar putea exista şi un Eminescu Mondial? Până la urmă, a radiografiat perfect caracterul uman...Şi a scris despre asta. Cu foarte mult geniu. 
Dar, oare, nu v-aţi întrebat, totuşi, de ce Mihai Eminescu este mereu în tendinţe Ce concluzie tragem de aici? Că eu nu văd decât una singură: în atâtea decenii, nu ne-am schimbat nici măcar un milimetru! Oricât ne-am crede noi de civilizaţi, oricât ne-am vedea de moderni şi evoluaţi, omul prezentului este identic cu omul din trecut; şi acum, ca şi atunci, luptăm cu aceleaşi metehne: avariţie, parvenitism, egoism, arătatul cu degetul, corupţie, prostie, moravuri care nu ne fac cinste... 

Noroc că acum avem U.E., influenceri şi mulţi antrenori de succes, care vor pune ordine în dezordine, totul pentru propria noastră propăşire şi depăşirea zonei de comfort! URA!!! 

BARMAN!! Hai cu vinişorul fiert, că nu-mi mai alunecă sarmalele pe drumeagul gâtului! Şi pune să cânte şi-un artist tradiţional, să-mi tresalte inima-n pept de mândrie! Dar ai de grijă...vreau ceva fain, să lăcrimez puţin, când dau cu ochii de drapel! L-ai agăţat de geam, da? Acolo...lângă curcubeul cu "Totul va fi bine"...


 
[Costi, Vlăduţa Lupău, Jador, Cream, Minodore - Mare e lumea]

miercuri, 12 ianuarie 2022

R.I.P. vaca

La mulţi ani, la mulţi ani şi la mulţi bani! 
Să ne fie casa vilă, s-avem porc, s-avem maşină! 
(Vacă, nu! Că dă băşină...
Şi ne-amendează UE, de ne sar opincile). 
Casa plină cu de toate, mulţi copii şi sănătate! 
Sorcova vesela, să trăim, să-mbătrânim! Ţa-ţa-ţa, căpriţă, ţa! Puneţi mâna pe Vasilică, să avem noroc tot anul! Grâul verde răsărit, de la Domnu-mpodobit! Mamelor din lumea-ntreagă, noi avem un singur sfat!

La mulţi ani, 2022! 
Începem noul an cu o veste extraordinară! Dar ce ce zic eu, aici? Este o veste foarte excepţională pentru umanitate: autorităţile care ne asigură siguranţa proprie, după ce au declanşat nişte anchete şi au cercetat prin metode specifice problema d-a fir a păr, au identificat inamicul numărul 1 al planetei. Iar Uniunea ne interzice să-l mai ţinem pe lângă casa omului... pentru ca, în final, să fie stârpit de pe faţa pământului! Este vorba despre banala vacă!  Ştiţi voi... namila aia care face "muuuuuuu....muuuuuu", se baligă pe unde-i vine chef să ridice coada şi se pârţâie aşa de des, încât elimină în atmosferă foarte mult metan şi ne încălzeşte global! HUOOOOOO! 
Ce bolizi de sute de mii de euro, care consumă carburant cât un avion? Ce tăieri de păduri şi poluări cu tot felul de chimicale? Ce radiaţii şi covizi mega-super-ucigaşi, varianta Epsilon-Omega-Q? Vaca, dom'le, era problema! Când se pune asta pe râgâit şi pe băligat, se sparge stratul de ozon!
Cine ar fi crezut că dincolo de ochii ei umezi, de dobitoc blând, se ascunde chipul ticăloşeniei? HUOOOOO!!! JOS VACA!!!



Noroc că ne-am prins de figură...altfel, aveam şanse, DOAMNE FEREŞTE, să dispărem ca specie! 
Pun pariu că tot patrupedul ăsta neghiob a distrus şi pacea pe planetă! Bomba atomică a venit de la vacă! A mâncat iarbă expirată şi s-a stricat la burtă; iar când s-a bălegat...să te ţii! Munţii s-au netezit, apele s-au otrăvit şi s-a obţinut dezastrul atomic pe care îl cunoaştem...
Iar asta nu e tot! Vaca a pornit şi toate războaiele din istorie! Avea în plan să-şi lărgească teritoriul de păşunat, ca să mănânce ca vaca! Şi uite aşa, cu un pocnet de copită, a distrus imperii, a nimicit culturi şi civilizaţii! HUUUUOOOO!!! 
Din cauza nenorocitei au dispărut dinozaurii! Extratereştrii antici nu ne mai vizitează tot de sila vacii! Şi pentru ce? Ca să se poată băliga netrebnica asta  în voie?! 
În neghiobia lor, egiptenii o venerau...cică era zeiţă şi sprijinea bolta cerească. Sanchi! Păi normal că o sprijinea, că râgâia pe gură, se băsea pe dos şi o ţinea în echilibru!! 
Indienii încă se mai închină la ea...atât sunt de reduşi la minte!

Noroc că, în înţelepciunea ei, Uniunea ne salvează de la dezastru...pune punctul pe "i"; virguliţa la "s" şi spune lucrurilor pe nume, dintr-o scrijelitură de pix: SE INTERZICE! JOS VACA!!! Se pârţâie prea mult şi ne omoară termic! HUOOOO!!!! 

Dar am nişte întrebări: dacă nu mai avem voie să creştem şi să mâncăm carne de vacă - că doar e logic: dacă nu creşte, de unde vacă, să mai tai? - mai avem voie să folosim expresii precum "vită încălţată"? Mai putem cânta "Paula e văcuţa, ce nu face doar MUUUU"? Mai avem voie să mâncăm ciocolată Milka? Are chipul odioasei pe copertă... la fel ca şi brânzica "La vache qui rire"!
Că dacă nu mai avem voie...e genocid cultural! Şi chiar discriminare, dacă mă gândesc la săracul porc: "Păi bine, băi... ţineţi vaca vie şi pe mine mă tăiaţi la orice ocazie de bairam? Guiiiiţţ!!! Drepturile porcului că mănâncă! Tiranilor! Criminalilor şi ucigaşilor care sunteţi"! 

...ceea ce, aşa şi este! Am înţeles că vaca e rea şi o abolim... dar porcul nu face căcâţa? Nu râgâie? Nu scoate metan pe rât? Dacă ne-ar da în judecată, porcul ar avea câştig de cauză! Şi la fel şi oaia...şi puiul... AOLEUUU!!! Dispare KFC-ul!! Fără pui, de unde mai mănânc aripioare picante (de pui)?
Abia acum începe dezastrul! Muică!!! Ţine-mă, că leşin!!!

Şi totuşi, nu! Sunt puternic! Iar ştiinţa ne salvează! Vaccinul este bun, am încredere în doct...ăăă...cercetătorii britanici!  Scuze, am rămas setat pe dresajul vechi, cu reclamele pentru vaccin. Oricum, suntem pe calea cea bună! 
De fapt, s-a şi găsit o soluţie tehnologică, pentru a ieşi din impas...şi de vreun an de zile, de la restaurantele din Singapore, putem cumpăra carne sintetică de vită! Ceea ce este perfect: împăcăm şi capra şi varza! Salvăm planeta de baliga cea poluantă şi în acelaşi timp, ne bucurăm de deliciile cărnii ei! Mă rog...cine se bucură! Eu sunt mărinimos şi o cedez altora, cu dragă inimă! 

Hai să strigăm cu toţii "URAAAAA"!!!  Glorie partidului iubit, care ne fereşte de grele suferinţi şi moarte! URAAA!!! URAAAA!
Partidul minte... partidul minte...partidul minte lu-mi-na-tă!
...iar acum, o dedicaţie pentru vacă:
"Sunt bine...te-ai folosit de mine
Mi-ai tăiat aripi, mi-ai ucis vise...
Cine sunt eu, fără tine?
Cine sunt azi, ce voi fi mâine?"




[Raluka - Cine sunt eu]

joi, 19 martie 2020

Gânduri (auto)izolate

Doam'lor şi domn'lor, puţină atenţie la mine, vă rog...Mulţumesc!
Doam'lor şi domn'lor, am plăcerea de a vă invita la un dans mic şi-o urare foarte specială: la mulţi ani şi multe bucurii de Saint Patrick's Day! Să fie distracţie, să curgă băutura, să ne veselim şi facem bunţi-bunţi în club, până dimineaţă! E distracţie, ce mişto, e distracţie ce mişto!! That's the season to be jolly, fa-lalalala la-la la la!
De la mine pentru toată lumea, să fie PARTY!!! Să vină Petre-petrecerea! Iuhuuuuu!!!!! 



[Voltaj - Hai sus]

Da' ce-s feţele astea nedumerite pe voi? Nu ştiţi cine e Saint Patrick? Sfântul Patriciu...
Mă rog, nici eu nu îl ştiam. Numai azi am aflat că pe 17 martie fu această serbare câmpenească, ce ne aduce tocmai din Irlanda o nebuneală plină de lepărconi şi spiriduşi verzi.  Şi mi-a picat fisa...
Parcă şi văd când a venit acest sfânt anul trecut: lumea nu mai ştia ce verde să-şi pună pe ea ca să fie în rând cu lumea şi Doamne feri, să nu cumva să o sară rândul! Mustăcioare, pălărioare, ochelărei, muţunei, bastonele, vestoane, cămăşuţe, unghiuţe, peticele, trotinele...toate verzi, că aşa era trendul. 
Pfuai de mine, şi ce ne mai rupeam în figuri şi baluri semi-mascate, pe la toate terasele! Practic, nu exista o cârciumă fără ceva verde pe ea, ca să momească tinerii doritori de distracţii şi petrecăreţii care voiau să se zbânţuie fără griji la cluuuuubbbbb!!! Uuuu, uuuuuu!!!! Bunţi bunţi, ce coool!!!!

Ţara petrecea şi pe mine mă durea la bască; nu le am p-astea cu evenimentele şi nu mă stresez să le caut...aşa că-mi văd liniştit de viaţă. De aceea, nu m-aş fi dus nici bătut la aşa ceva; atât că m-a apucat mimetismul social abia a doua zi, când se termnase tot bairamul...motiv pentru care am fost pus în oribila situaţie de a vrea să petrec, dar a nu avea cu cine. Spăşit, mi-am recunoscut indolenţa şi mi-am propus ca în anul de graţie 2020, să nu mai ratez distracţia. 
Doar că, până am ajuns în 2020, am uitat complet şi iar m-a sărit rândul. Ce-i drept, nici clubăreii nu m-au mai anunţat cu o lună înainte, ca să intru în atmosfera de sărbătoare...şi mi-a sărit ţandăra: nu e corect! Ce facem aici? Mă simt un client înşelat şi părăsit în drum - ceea ce nu-mi convine! Sunt cetăţean european şi am drepturi!! 
Chiar nu e posibil aşa ceva! Nu vă e ruşine, să mă lăsaţi cu ochii în soare? Vreau şi eu, o dată în viaţă, să cheltui nişte bani pe prostii şi să fiu băeat de gaşcă, dar nici atunci să n-am parte de asta? 

Aoleu...am uitat! Stai că-s prost! Îmi retrag cuvintele, nu e vina cluburilor.... Suntem în pandemie, măi! A îngheţat planeta în autoizolare şi carantină, aşa că stăm cuminţi la locurile noastre, ca să nu răspândim oribilitatea de virus care ne bântuie existenţa. Serios, nu-i de glumă! Eu râd şi fac băşcălie, dar situaţia e cu boală şi necaz... aşa că stăm acasă, cu tot cu haştag. 
Bine, în realitate, chiar dacă #stăm acasă, noi nu suntem chiar proşti să stăm acasă...că nu putem să stăm pe uscat, fără mâncare, băutură şi plimbări; aşa că ne mi se pare normală ciomăgirea pentru proviziide la marketuri...Gândim pozitiv: nu ne vom îmbolnăvi şi trebuie să avem ce mânca şi ce bea - pe sistem "cu ce te alegi în viaţă? Cu ce bagi în gură şi ce strângi în braţe".
Şi dacă, prin absurd, vine covidu' peste noi, măcar murim sătui şi îndestulaţi.

Deci...per ansamblu, e de bine. Nu disperaţi, nu vă panicaţi - va fi bine, iar cu haştag. 
Chiar şi românii din diasporă ne încurajează...şi îşi fac multe video selfie prin care urează României de bine. Curaj, România, va fi bine!!!



[Curaj, câinele cel fricos - intro]

Foarte frumos şi bravo lor! E un adevărat regal cinematografic, ce să zic? Râzi de-ţi sar rinichii, când vezi atâta emoţie publică şi fără rost...Dar dacă aşa e moda, nu poţi să te pui contra vântului, că te uzi! Aşa că, până nu se declanşează o nobilă campanie de susţinere care să debordeze de emoticoane, sensibiloşenii şi îmbrăţişări, nu ne simţim bine!

Din partea mea, aplauze! Gestul în sine e de lăudat, nu mă-nţelegeţi greşit! E perfect uman să îţi faci griji pentru cei dragi şi să le transmiţi gânduri bune...dar problema e de intimitatea momentului. E ca şi cum ţi-ai consuma noaptea nunţii în piaţa centrală a oraşului, la cea mai oră de vârf...ca să ştie toată lumea cum îţi alinţi soţia şi ce îi faci, practic, ca să o fericeşti. Ceea ce e ok şi asta, până la urmă - în special dacă te cheamă Titus Steel, sau Piticu' Porno.
Prin urmare, ce este mai profund? Să îţi suni părinţii, copii, familia şi să îi întrebi "Ce faci, mămicule/tăticule/puiuţule, eşti bine? Mă gândesc la voi, mă rog pentru voi. Vă pupi şi vă iubi mult" - sau să te autofilmezi alături de un desen cu un curcubeu, aplaudând şi strigând frenetic "România, nu îţi face griji, va fi bine" - după care să te pui pe Facebook?

Personal, nu pot înţelege scopul unor asemenea manifestări. Declarativ, da...totul este pavat cu intenţii bune. Dar apoi? Dacă viaţa noastră tinde spre un ideal înalt, ce mulţumire poţi să simţi după ce ai desenat un curcubeu pe o foaie şi te-ai postat pe Facebook cu dânsa?
În fine...poate-s eu mai meschin la suflet şi nu-mi mai vibrează coarda sensibilă cum trebuie - de aceea prefer să stau cuminte, în propria ogradă şi să mă bucur de timpul liber pe care îl am. Mai ascult o muzică, mai citesc o carte, mai caut găina de ouă, mai dau cu o mătură, mai vorbesc cu familia...ohoo! Nu-mi mai văd capul de atâta treabă şi chiar nu-i înţeleg pe cei care se plâng de statul acasă. Dacă erau zile normale, tot netul plângea cu lacrimi amare că vine luni şi se începe lucrul. Dacă se stă acasă, tot netul boceşte de plictiseală, că ne simţim îngrădiţi şi vrem altceva. 
Nu-i omu' bun de pus tablou pentru viitorime, cu titlul "AŞA NU"? Orice s-ar întâmpla, nu e bine şi trebuie să ne plângem soarta. Dacă-i bine, nu e bine...dacă-i rău, iar nu e bine!

Eu, cum spuneam, încerc să profit de ceea ce am. De fapt, parcă am şi mai mult timp să observ ce se întâmplă în jurul meu...să mă gândesc, să analizez şi să mă întreb şi eu, ca Gheorghe: ce se va întâmpla cu noi? 
Oficial, la dezastrul nuclear de la Cernobîl au murit 56 de oameni - un fleac. În Italia, însă, de Coronavirus mor 400 de persoane în fiecare zi! Abia acum e dezastru + şoc şi groază + teroare la maxim! În toată istoria ei ei sângeroasă şi plină de războaie, specia umană nu a mai fost atât de greu încercată, ca în aceste zile...



[Valeriu Sterian - Vino Doamne]

Drept vă spun, că plânge sufletul în mine. Jelesc, mă gândesc, mă cutremur şi iar jelesc.

...iar când mă gândesc din nou, mă apucă întrebările existenţiale:

1. De ce nu au anunţat autorităţile că fiecare om care iese pe stradă îi dă un vot lu' Dragnea, ca să iasă preşedinte? La ce obsesie naţională e cu acest personaj, se baricadau toţi prin case, să nu-i încalece ciuma roşie închipuită şi scădeau şansele de propagare a pandemiei reale. Nu mai fugea nimeni din spitale, n-o mai lua nimeni teleleu pe străzi, nu se mai călca nimeni în picioare prin magazinele alimentare şi eram mai fericiţi. Şi mai sănătoşi.
Bine, acum vă puteţi întreba care este legătura dintre Dragnea şi Covid. Păi...fix care a fost legătura dintre referendumul pentru familie şi Dragnea - adică nici măcar una. Dar dacă prinde la popor, de ce să ne mai cobim? Să dăm poporului ceea ce vrea: multe herghelii de cai verzi pe pereţi. 

2. Că tot suntem la Dragnea...în continuare mă minunez de felul cum se învârte roata. Vorba 'ceea: "fie roata şi pătrată, tot se învârte ea odată". 
Prin vara anului trecut, nu mai puteam mânca, nu mai puteam respira că nu-i Dragnea la izolare şi răcoare. Uite că justiţia a lucrat şi omu' a intrat acolo unde trebuia să ajungă. Toate bune şi frumoase... Problema e că acum, toată ţara este în izolare, arestată la domiciliu: benevol sau de nevoie. 
Observaţi ironia? Nu spun că-i vreo legătură între cele două evenimente...deşi nu m-aş mira ca peste ceva timp, cercetătorii britanici să descopere că acest coronavirus a fost creat în laboratoarele secrete din Rusia ale PSD-ului, apoi Dragnea a intrat la puşcărie şi după ce s-a pus la adăpost, a dat cu Covid pe planetă, ca să distrugă umanitatea şi să stăpânească tot universul cunoscut. 

Revenind la realitate...după ce ne dăm în bărci cu teorii de atracţie a frumosului, legi care spun că ce dăm -  aia primim, vibraţii de energii necreate şi alte spiritualităţi de înaltă beneficitate, după ce facem un scop existenţial să-l jucăm pe unu' în picioare, se întâmplă să trăim acelaşi sentiment de singurătate izolatoare.
Ironia sorţii, ce vă spusei? 

3. Tot anul trecut, îi porcăiam pe medici că-s corupţi, iau mită şi merită vânaţi până la ultimul, ca să eradicăm ciuma din sistemul de sănătate şi să o înlocuim cu oameni noi şi integri. În prezent, când am dat de greu, ne închimăm la aceiaşi medici...îi aplaudăm, îi martirizăm, le cântăm ode şi lăcrimăm alături de ei.
Păi cum vine asta? De fapt şi de drept, unde este stricăciunea reală? La ei, sau la noi?

Tot aşa, nu pot să uit huiduielile  pe care şi le-au încasat jandarmii şi poliţiştii la parada de Centenar din Bucureşti. Mamă, ce-i mai spurcau şi îi înjurau poporul luptător pentru dreptate şi adevăr...  acelaşi popor care, din nou, palpită de emoţie alături de poliţie şi jandarmerie. 
Pe vremea nu ştiu căror alegeri, Pandele era ultima noastră speranţă. E! Acum, ultima speranţă sunt medicii, poliţiştii şi jandarmii. 
Ce bine, ce bine!

Şi cu acest optimism intens, închei mica filă din viaţa unui amărât auto-izolat la domiciliu. 

Să cânte muzica şi să vină ulcica de ghinişor, că noaptea abia e la început! 
În cinstea lu' Saint Patrick's Day, să fie joc şi voie bună!



[Akcent - Buchet de trandafiri]

duminică, 12 ianuarie 2020

Noi urări pentru un an şi mai nou

Vaaaaaiii, dar ce avem noi aici...
La mulţi ani! La mulţi ani şi mie, la mulţi ani şi ţie, dar mai ales, LA MULŢI ANI ŢIE!
La foarte mulţi ani, de 20-20 de ori şi când ne-o fi mai rău, să ne fie ca acum: paharul de vin în mâna stângă şi bucăţica de ciocolată cu alune în mâna dreaptă... Combinaţia asta e curcubeu pe cerul gurii, zău! Buchet de splendoare pe-o petală de fericire...ce mai la deal, la vale?
Dar, pe cuvânt de onoare, de nu merită! Cu ocazia acestei zi preaminunate, nimic nu este prea mult!

Ăăă...cum, care zi? Adică nu ştiţi ce serbăm azi? Hai mă...sunt total dezamăgit!
Bine, nici eu nu ştiam până acum jumătate de oră, dar noroc cu e-astrolog.ro, care m-a luminat ca pe-un pom de Crăciun...şi imediat, am simţit nevoia să sărbătoresc: azi şi numai azi, 12 ianuarie din Anul Domnului 2020, Saturn s-a aliniat în Marea Aliniere cu Pluto - conjuncţie care s-a mai întâmplat acum fix 38 de ani, pe 12 ianuarie 1982 şi care ne-a schimbat vieţile într-un fel de mare fel; iar acum va urma o nouă influenţă masivă. Ura!!!
No, cam ce om să fii, ca să nu ciocneşti un pahar, în cinstea fericitului eveniment? Mai ales că eu deja mă simt influenţat...parcă şi văd aburii schimbării, cum mă înmoaie de la picioare. Sau o fi vinul? Hmmm...nu are cum! Sigur, de la ceai mi se trage... Ăla  de brusture nu prea îmi prieşte, că-mi alungă stresul şi rămân singur cuc.

În altă ordine de idei, bag de seamă că acesta este primul articol din noul an...deci la mulţi ani, din nou şi bine ne-am regăsit!
Apropo de asta...aţi observat ce versatilă este limba asta a noastră? Vorba poetului: "Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim, altă limbă armonioasă...ca ea nu găsim"! Ceea ce, aşa este: dacă eram englezi, spre exemplu, cum ne uram de sărbători? "Happy Birthday to you" seamănă cu ce avem noi, dar nu prea răsare...că asta merge doar la zile de naştere.
Uite, d-aia se spune despre englezi că sunt oameni reci; bogăţia lor lingvistică străluceşte numai de la distanţă, că de la apropiere, observi că luceşte de sărăcie! Păi uite la noi şmecherie: putem să facem chiar şi fraze numai din cuvinte de două litere: "No, ui mă la ea ce be"!
...iar ca urări, avem una singură, bună la toate; e un fel de bicarbonat de sodiu, pe care îl poţi folosi de la spălat vase şi până la tratarea băbească a tuturor bolilor: a ajuns luna în primul pătrar...pac! "La mulţi ani şi sănătate"! A dat prima ninsoare? "Fulgii de nea să vă aducă bucurii şi la mulţi ani"! A venit primăvara? "Colţul ierbii să vă dea sănătate şi la mulţi ani"! E Ziua Femeii? "La mulţi ani"! Ziua Copilului? "La mulţi ani"! Trece cometa Halley? "La mulţi ani"! E ziua de naştere? "La mulţi ani"! A venit ziua onomastică? "La mulţi ani"! Cicneşti un pahar, că ţi-a trecut boleşniţa? Aţi ghicit..."La mulţi ani"!

Ce este mai frumos de atât? Trei cuvinte simple, perfecte pentru orice ocazie. Le poţi folosi chiar şi când te cerţi, ca să-ţi verşi obida: "Mai pupi tu ceva de la mine, la anu' şi la mulţi ani"!
No, acuma dacă am fi englezi, cum exprimi cu "happy birthday" toată gama asta de sentimente, trăiri şi idei? Dacă dai de-o lady mai stăpână pe picioare şi o urezi cu "Happy birthday" de 3 ori pe zi, poate te ia şi la alergături, că o îmbătrâneşti prematuri şi o faci babă!
De aceea mă enervează romgleza...dăm vrabia din mână pe cioara de pe gard, că pare mai grasă şi mai frumoasă. Da' ce să facem... greu la deal cu boii mici şi la vale cu furnici - că dă căruţa peste ele!

Momentan, însă, propun să stăm locului şi fiind mai la început de an, am zis să ne mai amuzăm oleacă. Nu-i vorbă, că subiecte serioase sunt câtă frunză şi iarbă! De exemplu, iranienii au doborât un sărac avion de pasageri, dintr-o greşeală; ce să mai comentezi? "GHINION". Aşa se spune pe la noi. 
Doar că nu vreau cu ghinion şi vorbe din astea urâte; vreau fericire şi noroc - de aceea gândesc frumuşenii, ca să-mi dea Universul ceea ce atrag. Prin urmare, aşa cum o zi trebuie să o începem cu relaxare şi zâmbet, cred că şi un an trebuie început cam la fel...ca să-i setăm frecvenţa pe o stare pozitivă. :)
Deci, în cele ce urmează, propun să ne uităm prin ograda largă a internetului şi să vedem ce fac oamenii când nu au ce face...

De exemplu, "Provocarea mâncatului de lămâie fără să te strâmbi":



[Eating lemon with no expression challenge]

...sau "Provocarea mâncatului de scorţişoară" - condiment la fel de iute ca ardeii jalapenos, din Mexic (care au între 2500 şi 8000 unităţi pe scala Scoville, de măsurare a iuţimii alimentelor). Deci nu-i lucru uşor...




[Cinnamon compilation part I]

Mda. Frumos, ce să zic?

Hai şi cu o muzică faină, să încheiem urarea de bun găsit în forţă.
La mulţi ani, încă o dată! Şi să fie party!!!!!



[Bosquito - Hopa hopa]

vineri, 12 ianuarie 2018

Toate-s vechi si nouă toate

...pentru că nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă... doar se transformă.



Şi fiind un început de an, zic să ne bucurăm şi să mergem înainte, cu speranţa unui viitor mai bun.

Vin sărbătorile, vin sărborile...


Ho, că am rămas în urmă!
Trec sărbările, trec sărbătorile...şi au trecut, ca acceleratul prin haltă. 
Revelionul la fel...până la urmă, este doar o noapte. Nu înţeleg prea bine de ce petrecerea asta trebuie să dureze până dimineaţa. Nu înţeleg  de ce trebuie să ne dăm peste cap, să ne punem coarne şi să ne destrăbălăm. Adică, na...vorbeam cu o prietenă şi îmi spune că de revelion s-a culcat la 1, ca pensionarii. Eu m-am culcat la 6, c-am vrut să văd cum e să pierzi o noapte. Şi nu m-am simţit nici mai voios, nici mai norocos, nici mai deosebit. Cred că cel mai important este să petreci timpul alături de oameni dragi, nu neapărat să te prindă zorii zilei gâlgâind şampanie - pentru că aşa se face, pentru că-i revelionul, se ştie! O serbare prefabricată, inventată de mâna omului, ca să mai pună un umăr la dezvoltarea societăţii consumiste.
Eventual, dacă vrei să o arzi sensibil, poţi spune că noapte dintre ani este o metaforă ce simbolizează sfârşitul unui drum plin de obstacole şi apucarea către zări mai albastre. "Punct; şi de la capăt" - ca să citez un clasic în viaţă.

Dar asta o poţi face oricând, cu orice ocazie. Nu-ţi interzice nimeni nimic şi nici să fii cum îţi doreşti, fix când crezi de cuviinţă. Şi dacă e să fim corecţi până la coadă, de ce să punem punct şi să pornim de la capăt doar o dată pe an? Hai să serbăm un Săptălion... nu ar fi mai productiv? 
După fiecare weekend, ştergem tot ce a fost rău şi începem săptămâna cu speranţă, încredere şi planuri noi. Adică...frate, de ce trebuie să târâm regretele şi neîmplinirile un an întreg după noi şi să ne facem curăţenie în suflet abia când au trecut 365 sau 366 de zile? Dacă am igieniza după 7 zile, facem gâlci în gât? Ni se pune vinul de-a curmezişul? Se face gaură-n cer că nu le mai dăm de lucru la pshologi şi rămân săracii oameni pe drumuri?

Sau şi mai bine...propun un Zilion! Fiecare dimineaţă e un nou început în viaţă! Pam-Pam!
A apus soarele, pac! Ne-am liniştit...mâine e o altă zi. Ne trezim, "Bună dimineaţa, preţuieste viaţa! Te invit la o cafeluţă."


(Like dacă vă place, share dacă sunteţi de acord, subscribe - pentru urările de seară, aniversări, sărbători legale şi alte cumetrii!)

Şi apoi ne punem pe noi haina a mai bună şi avem şansa să fim mai voioşi, să facem totul mai bine, să fim nişte oameni noi! 
Frumos, elegant, fără zbânţuială, programări la coafor şi toalete extravagante! Hai să revenim la simplitate şi să ne bucurăm de sensul lucrurilor, nu de opulenţa înfăţişării lor!

C-apoi nu mâncăm cu 7 guri şi oricum răsfăţul culinar şi cel financiar din noaptea dintre ani ne costă o găleată de stres, strâmtorare la buzunar şi multe păreri de rău. 
Dacă am avea Zilion în fiecare seară, în primul rând, consumi mai puţin. Nu te mai îmbeţi ca porcul, cu te mai încurci în coafuri şi ţinute cu ştaif. Pentru că, eu cred că toate nebunia asta a exceselor de reveliune este iniţiată de o unică expresie: "O dată-n an". Pe sistem: "Hai mă...chiar o dată-n an nu merit şi eu o cină bogată? Din toată sărăcia, tot pun cele cuvenite pe masă! Tot mă duc la make-up artist, tot îmi iau o textilă de câteva mii de lei, tot petrec la un restaurant! Pentru că, măcar o dată-n an, merit".
Şi apoi, de la anul, să fim mai buni, mai curaţi. Cele rele să se spele, cele bune să se adune. Sorcova, vesela, să trăiţi şi să-nfloriţi! Să vă fie casa casă, să vă fie masa masă, aho aho! Ciufuliţi-l pe Vasilică, ca s-aveţi noroc tot anul!!

Bun!
Hai să fie zilnic chestia asta! Mâncăm o ceapă cu mămăligă - c-apoi nu ne permitem aşa de des să mai facem aroganţe financiare - şi trecem la partea spirituală: cele rele să se spele şi cele bune să se adune. Să ne propunem zilnic să fim mai buni, mai mulţumiţi, mai cu lumina sărbătorilor în suflet. Tare ca piatra, iute ca săgeata, în fiecare zi! Să sperăm, să iertăm, să nu ne doboare, să ne sculăm...d-astea de-ale doririlor aniversare...dar nu o dată pe an, ci zilnic.  
N-ar fi frumos?

Hai, la mulţi ani ziua de azi!
Să fim, să avem, să ne-mplinim, să visăm, să vedem, să ne plimbăm...decât mult şi fără rost, mai bine puţin şi prost! 
C-apoi le-om drege pe toate...sănătate să fie!

duminică, 26 iunie 2016

DaRUl tău de fiecare zi

Conform calendarului creştin ortodox, astăzi este sărbătoarea tuturor sfinţilor ştiuţi (şi mai ales neştiuţi) - adică se sărbătoresc toţi cei care nu poartă numele unui sfânt căruia îi este atribuită o zi anume în decursul anului. 
Acum ar trebui să urneze urările şi tradiţionalul "La Mulţi Ani". Însă, sunt momente în viaţă când cuvintele transmit mult prea puţine - iar gândurile, odată rostite, devin banale. De aceea, o să transmit o stare: bucurie, speranţă,  renaşterea naturii odată cu venirea primăverii şi un cântec. Sau două: