Cum să învingi coronavirusul

Se spune că adevăratul caracter al unui om se cunoaşte la vremuri de criză.

Noi trecem printr-o criză...iar ceea ce ne arată ea la semenii noştri nu este prea plăcut. Însă pădurea are şi uscături, aşa că nu-i nici un motiv de uimire... 

Dincolo de zăpăceală, acuzaţii şi obsesii, mă bucur, totuşi, că am început să ne mai gândim ş la aproapele din jurul nostru - că tot e post şi trebuie să fim mai buni, mai spălaţi, mai iertători, mai donatori şi în general "mai". Uite aşa se face că mai donăm şi noi pe ici, pe colo, ne mai cercetăm prietenii şi familia, sau avem răgazul să ne mai concentrăm şi pe altceva în afară de bani, plimbări, muncă şi alte distracţii.

În rest, nu cred că trebuie să o luăm pe panta nebuniei şi să ne comportăm orbeşte, de teama epidemiei. Pe cuvânt! Că-i virus creat în laborator, că-i dat de masoni, ca să distrugă economia planetei şi să ne subjuge financiar, că-i reală sau imaginară, că-i manipulare ostentativă de la firmele alimentare şi farmaceutice care se îmbogăţesc pe spinarea noastră, că-i laie sau bălaie...noi trebuie să fim liniştiti. Oricum nu avem ce face, pentru că jocurile se fac la un nivel care ne depăşeşte cu mult capacitatea de acţine şi înţelegere. 

Deci...calm, nenică. Ce vine, aici ne găseşte - şi de-i bine şi de-i rău. Nu e panică, man!  

Mie, personal, nu îmi este teamă de carcalacul ăsta cu nume de bere. Poate mi-ar fi fost; poate, chiar aş fi fost îngrozit de groază şi horror...DACĂ nu descopeream ultimul răcnet în materie de tehnică de autoprogramare neuro-lingvistigă. Ştiţi voi.. o chestie din aia inovatoare, din ciclul "Universul îţi dă tot ce doreşti, iar tu trebuie, doar, să ai curajul să ceri".

Vă daţi seama ce-a fost în sufletul meu când am auzit asta. Se umfla bucuria-n mine mai ceva ca laptele când stă să dea în foc...aşa că mintenaş m-am deschis la nou şi am început să practic prea-frumoasa învăţătură...

M-am aşezat frumuşel pe un scaun, m-am relaxat, am închis ochii şi am început să mă frec pe tâmple, repetând în gând: "Am banii lui Bill Gates, am banii lui Bill Gates"; după o vreme, m-am plictisit şi când am redeschis ochii, am observat că Universul nu e pe frecvenţa mea şi nu-mi dă ceea ce am avut curajul să-i cer. "Nu-i nimic", mi-am zis. "Perseverăm..." şi m-am întrebat cam ce îşi mai doreşte un bărbat adevărat. Păi...bani şi multe femei, că cică aşa e moda.
Minunat! Şi imediat am început să mă frec la tâmple, pentru femei: "Sunt Casanova...sunt Casanova...sunt Casanova..." - şi Universul cred că era la baie, sau ceva, că iar nu m-a auzit. Aşa că am lăsat-o baltă.

DAAAAAR recent am redescoperit şpârla minune şi am avut oportunitatea de a observa practic fenomenul, cu ocazia pandemiei care ne tot dă bătăi de cap. Pe scurt, este un mare master sau ceva, care s-a filmat cum îşi dă palme-n cap şi se gâdilă la subsuoară, pentru a se convinge că nu-i e frică de coronavirus - iar adepţii plătitori îi imită gesturile, întocmai şi la fel. 

Nu, nu, nu, nuuuu...păi ce făcuşi, frate? În prostia mea, eu mă frecam pe tâmple şi acuzam Universul că nu mi-a îndeplinit dorinţele şi când colo, frecam locul greşit. Recunosc, e vina mea. Ce e corect, e corect! Chiar mă gândeam că dacă e ştiinţă, nu are cum să nu meargă, chiar dacă la mine nu a avut nici un efect... Metoda este perfectă, eu o aplicam greşit. Las' că imediat remediez situaţia.

Cu forţe proaspete, am reaplicat modul de lucru, aşa cum l-am putut vedea - dar n-am mai stat să mă gâdil, să mă mângâi, să mă scarpin între urechi, că n-am timp de joacă. Mi-am ars direct două  capace peste cap şi am urlat la mine în oglindă: "Bei, şefule care eşti, NU ŢI-E FRICĂ DE CORONAVIRUS! Ai înţeles"?

...şi a avut efect! Stă frica pe mine ca pădurea luxuriantă în deşert...

Plecăciuni cosmosului care m-a ascultat!

Acum mă simt dator să împrăştii lumina - aşa că...uite, pentru cine doreşte să se vindece de spaime, aveţi aici reţeta:

[EFT pentru frica de coronavirus]

Totuşi, e o diferenţă între a fi neînfricat şi a fi inconştient - c-apoi vorba aia: cred în Dumnezeu, dar nu trec strada cu ochii închişi, că mă păzeşte El ca să nu se urce vreun camion pe mine. Mi-a dat ce-mi trebuie ca să mă apăr singur, singur, singurel.

Prin urmare, mă distrează mega-panica şi nebuneala asta apocaliptică la greu...însă mă protejez cum pot, mai ales că nu trebuie să am masterat în medicină, ca să fac asta. Iau multe vitamine, mai ales ie şi be. Beau tot ce prind, să mă dezinfectez...

Şi mă spăl. Până la urmă e de bun simţ spălatul, nu trebuia să vină viermuşul ucigaş, ca să încep să mă lincăresc des pe mâini. De ieşit nu prea ies să stau pe drumuri aiurea - deci mi-e egal; iar în rest, mai pun câte-o măscuţă ici şi colo. O port când ies la piaţă, deşi nu-s chiar idiot să cred că mă apără de infecţia vieţii. Masca are mai mult efect psihologic şi nu vreau să-mi iau scuipări de la semeni, că-s nesimţit şi nu am grijă de ei.

Plus că toată viaţa am să mă fac ninja şi mereu mi-am dorit să ies mascat pe stradă. M-am temut, însă, de reacţia celor din jur, să nu-mi tragă vreun specialist dungă roşie pe buletin...aşa că mi-am ţinut în frâu nebunelile.Dar acum, când e la modă să ieşi în oraş cât mai înfăşurat în celofane, măşti, fulare şi alte folii de protecţie, eu să rămân de izbelişte?? Nope, nici gând! Cum să lipsească martie din post? Unde-i prosteala mai mare, hop şi eu...să nu cumva să pierd momentul!

Lume, păzea că vin! Am 2 măşti, de culori diferite: una neagră, de ninja...iar când o asortez la o căciulă neagră şi nişte ochelari de soare, zici că-s fix Darth Vader! Spaima galaxiei, frate! De-mi mai activez şi Şforţa din sabia jedi...deja sunt semizeu. Nu se mai atinge nimeni de mine, decât dacă vrea să ajungă arşice!! Zzzzzuuuummmmm....fşu, fşu!

...şi una albastră, de Shredder, că poate mă înţâlnesc pe undeva cu vreun ţestos ninja şi ne luăm la carate. Ştiu să fac o tsukahară cu dublu tulup şi ruptură de şold, de ţi-e mai mare dragul! Mioooo...HU-HA!

Hai, măi, că-i frumos! Ce ne tot jelim atât?

Dar gata cu covidul, că n-o fi centrul universului, ca să ni se învârtă viaţa în jurul lui. Hai să ne gândim şi la frumuseţuri, să atragem energie pozitivă şi belşug. Şi să povestim despre aventuri amuzante.

...dar asta, cu altă ocazie - că vorba lungă-i sărăcia omului.

Până una-altă, zic să să ne bucurăm de timpul liber şi să ascultăm un hit în ton cu vremurile..asta aşa, că tot intră poporul în depresie, că stă acasă:

[Uite stăm - rap song]

Gânduri (auto)izolate

Doam'lor şi domn'lor, puţină atenţie la mine, vă rog...Mulţumesc!
Doam'lor şi domn'lor, am plăcerea de a vă invita la un dans mic şi-o urare foarte specială: la mulţi ani şi multe bucurii de Saint Patrick's Day! Să fie distracţie, să curgă băutura, să ne veselim şi facem bunţi-bunţi în club, până dimineaţă! E distracţie, ce mişto, e distracţie ce mişto!! That's the season to be jolly, fa-lalalala la-la la la!

De la mine pentru toată lumea, să fie PARTY!!! Să vină Petre-petrecerea! Iuhuuuuu!!!!! 

[Voltaj - Hai sus]

Da' ce-s feţele astea nedumerite pe voi? Nu ştiţi cine e Saint Patrick? Sfântul Patriciu...

Mă rog, nici eu nu îl ştiam. Numai azi am aflat că pe 17 martie fu această serbare câmpenească, ce ne aduce tocmai din Irlanda o nebuneală plină de lepărconi şi spiriduşi verzi.  Şi mi-a picat fisa...
Parcă şi văd când a venit acest sfânt anul trecut: lumea nu mai ştia ce verde să-şi pună pe ea ca să fie în rând cu lumea şi Doamne feri, să nu cumva să o sară rândul! Mustăcioare, pălărioare, ochelărei, muţunei, bastonele, vestoane, cămăşuţe, unghiuţe, peticele, trotinele...toate verzi, că aşa era trendul. 

Pfuai de mine, şi ce ne mai rupeam în figuri şi baluri semi-mascate, pe la toate terasele! Practic, nu exista o cârciumă fără ceva verde pe ea, ca să momească tinerii doritori de distracţii şi petrecăreţii care voiau să se zbânţuie fără griji la cluuuuubbbbb!!! Uuuu, uuuuuu!!!! Bunţi bunţi, ce coool!!!!

Ţara petrecea şi pe mine mă durea la bască; nu le am p-astea cu evenimentele şi nu mă stresez să le caut...aşa că-mi văd liniştit de viaţă. De aceea, nu m-aş fi dus nici bătut la aşa ceva; atât că m-a apucat mimetismul social abia a doua zi, când se termnase tot bairamul...motiv pentru care am fost pus în oribila situaţie de a vrea să petrec, dar a nu avea cu cine. Spăşit, mi-am recunoscut indolenţa şi mi-am propus ca în anul de graţie 2020, să nu mai ratez distracţia. 

Doar că, până am ajuns în 2020, am uitat complet şi iar m-a sărit rândul. Ce-i drept, nici clubăreii nu m-au mai anunţat cu o lună înainte, ca să intru în atmosfera de sărbătoare...şi mi-a sărit ţandăra: nu e corect! Ce facem aici? Mă simt un client înşelat şi părăsit în drum - ceea ce nu-mi convine! Sunt cetăţean european şi am drepturi!! 

Chiar nu e posibil aşa ceva! Nu vă e ruşine, să mă lăsaţi cu ochii în soare? Vreau şi eu, o dată în viaţă, să cheltui nişte bani pe prostii şi să fiu băeat de gaşcă, dar nici atunci să n-am parte de asta? 

Aoleu...am uitat! Stai că-s prost! Îmi retrag cuvintele, nu e vina cluburilor.... Suntem în pandemie, măi! A îngheţat planeta în autoizolare şi carantină, aşa că stăm cuminţi la locurile noastre, ca să nu răspândim oribilitatea de virus care ne bântuie existenţa. Serios, nu-i de glumă! Eu râd şi fac băşcălie, dar situaţia e cu boală şi necaz... aşa că stăm acasă, cu tot cu haştag. 

Bine, în realitate, chiar dacă #stăm acasă, noi nu suntem chiar proşti să stăm acasă...că nu putem să stăm pe uscat, fără mâncare, băutură şi plimbări; aşa că ne mi se pare normală ciomăgirea pentru proviziide la marketuri...Gândim pozitiv: nu ne vom îmbolnăvi şi trebuie să avem ce mânca şi ce bea - pe sistem "cu ce te alegi în viaţă? Cu ce bagi în gură şi ce strângi în braţe".
Şi dacă, prin absurd, vine covidu' peste noi, măcar murim sătui şi îndestulaţi.

Deci...per ansamblu, e de bine. Nu disperaţi, nu vă panicaţi - va fi bine, iar cu haştag. 

Chiar şi românii din diasporă ne încurajează...şi îşi fac multe video selfie prin care urează României de bine. Curaj, România, va fi bine!!!



[Curaj, câinele cel fricos - intro]

Foarte frumos şi bravo lor! E un adevărat regal cinematografic, ce să zic? Râzi de-ţi sar rinichii, când vezi atâta emoţie publică şi fără rost...Dar dacă aşa e moda, nu poţi să te pui contra vântului, că te uzi! Aşa că, până nu se declanşează o nobilă campanie de susţinere care să debordeze de emoticoane, sensibiloşenii şi îmbrăţişări, nu ne simţim bine!

Din partea mea, aplauze! Gestul în sine e de lăudat, nu mă-nţelegeţi greşit! E perfect uman să îţi faci griji pentru cei dragi şi să le transmiţi gânduri bune...dar problema e de intimitatea momentului. E ca şi cum ţi-ai consuma noaptea nunţii în piaţa centrală a oraşului, la cea mai oră de vârf...ca să ştie toată lumea cum îţi alinţi soţia şi ce îi faci, practic, ca să o fericeşti. Ceea ce e ok şi asta, până la urmă - în special dacă te cheamă Titus Steel, sau Piticu' Porno.

Prin urmare, ce este mai profund? Să îţi suni părinţii, copii, familia şi să îi întrebi "Ce faci, mămicule/tăticule/puiuţule, eşti bine? Mă gândesc la voi, mă rog pentru voi. Vă pupi şi vă iubi mult" - sau să te autofilmezi alături de un desen cu un curcubeu, aplaudând şi strigând frenetic "România, nu îţi face griji, va fi bine" - după care să te pui pe Facebook?

Personal, nu pot înţelege scopul unor asemenea manifestări. Declarativ, da...totul este pavat cu intenţii bune. Dar apoi? Dacă viaţa noastră tinde spre un ideal înalt, ce mulţumire poţi să simţi după ce ai desenat un curcubeu pe o foaie şi te-ai postat pe Facebook cu dânsa?

În fine...poate-s eu mai meschin la suflet şi nu-mi mai vibrează coarda sensibilă cum trebuie - de aceea prefer să stau cuminte, în propria ogradă şi să mă bucur de timpul liber pe care îl am. Mai ascult o muzică, mai citesc o carte, mai caut găina de ouă, mai dau cu o mătură, mai vorbesc cu familia...ohoo! Nu-mi mai văd capul de atâta treabă şi chiar nu-i înţeleg pe cei care se plâng de statul acasă. Dacă erau zile normale, tot netul plângea cu lacrimi amare că vine luni şi se începe lucrul. Dacă se stă acasă, tot netul boceşte de plictiseală, că ne simţim îngrădiţi şi vrem altceva. 

Nu-i omu' bun de pus tablou pentru viitorime, cu titlul "AŞA NU"? Orice s-ar întâmpla, nu e bine şi trebuie să ne plângem soarta. Dacă-i bine, nu e bine...dacă-i rău, iar nu e bine!

Eu, cum spuneam, încerc să profit de ceea ce am. De fapt, parcă am şi mai mult timp să observ ce se întâmplă în jurul meu...să mă gândesc, să analizez şi să mă întreb şi eu, ca Gheorghe: ce se va întâmpla cu noi? 

Oficial, la dezastrul nuclear de la Cernobîl au murit 56 de oameni - un fleac. În Italia, însă, de Coronavirus mor 400 de persoane în fiecare zi! Abia acum e dezastru + şoc şi groază + teroare la maxim! În toată istoria ei ei sângeroasă şi plină de războaie, specia umană nu a mai fost atât de greu încercată, ca în aceste zile...

[Valeriu Sterian - Vino Doamne]

Drept vă spun, că plânge sufletul în mine. Jelesc, mă gândesc, mă cutremur şi iar jelesc.

...iar când mă gândesc din nou, mă apucă întrebările existenţiale:

1. De ce nu au anunţat autorităţile că fiecare om care iese pe stradă îi dă un vot lu' Dragnea, ca să iasă preşedinte? La ce obsesie naţională e cu acest personaj, se baricadau toţi prin case, să nu-i încalece ciuma roşie închipuită şi scădeau şansele de propagare a pandemiei reale. Nu mai fugea nimeni din spitale, n-o mai lua nimeni teleleu pe străzi, nu se mai călca nimeni în picioare prin magazinele alimentare şi eram mai fericiţi. Şi mai sănătoşi.

Bine, acum vă puteţi întreba care este legătura dintre Dragnea şi Covid. Păi...fix care a fost legătura dintre referendumul pentru familie şi Dragnea - adică nici măcar una. Dar dacă prinde la popor, de ce să ne mai cobim? Să dăm poporului ceea ce vrea: multe herghelii de cai verzi pe pereţi. 

2. Că tot suntem la Dragnea...în continuare mă minunez de felul cum se învârte roata. Vorba 'ceea: "fie roata şi pătrată, tot se învârte ea odată". 

Prin vara anului trecut, nu mai puteam mânca, nu mai puteam respira că nu-i Dragnea la izolare şi răcoare. Uite că justiţia a lucrat şi omu' a intrat acolo unde trebuia să ajungă. Toate bune şi frumoase... Problema e că acum, toată ţara este în izolare, arestată la domiciliu: benevol sau de nevoie. 

Observaţi ironia? Nu spun că-i vreo legătură între cele două evenimente...deşi nu m-aş mira ca peste ceva timp, cercetătorii britanici să descopere că acest coronavirus a fost creat în laboratoarele secrete din Rusia ale PSD-ului, apoi Dragnea a intrat la puşcărie şi după ce s-a pus la adăpost, a dat cu Covid pe planetă, ca să distrugă umanitatea şi să stăpânească tot universul cunoscut. 

Revenind la realitate...după ce ne dăm în bărci cu teorii de atracţie a frumosului, legi care spun că ce dăm -  aia primim, vibraţii de energii necreate şi alte spiritualităţi de înaltă beneficitate, după ce facem un scop existenţial să-l jucăm pe unu' în picioare, se întâmplă să trăim acelaşi sentiment de singurătate izolatoare.
Ironia sorţii, ce vă spusei? 

3. Tot anul trecut, îi porcăiam pe medici că-s corupţi, iau mită şi merită vânaţi până la ultimul, ca să eradicăm ciuma din sistemul de sănătate şi să o înlocuim cu oameni noi şi integri. În prezent, când am dat de greu, ne închimăm la aceiaşi medici...îi aplaudăm, îi martirizăm, le cântăm ode şi lăcrimăm alături de ei.
Păi cum vine asta? De fapt şi de drept, unde este stricăciunea reală? La ei, sau la noi?

Tot aşa, nu pot să uit huiduielile  pe care şi le-au încasat jandarmii şi poliţiştii la parada de Centenar din Bucureşti. Mamă, ce-i mai spurcau şi îi înjurau poporul luptător pentru dreptate şi adevăr...  acelaşi popor care, din nou, palpită de emoţie alături de poliţie şi jandarmerie. 

Pe vremea nu ştiu căror alegeri, Pandele era ultima noastră speranţă. E! Acum, ultima speranţă sunt medicii, poliţiştii şi jandarmii. 

Ce bine, ce bine!

Şi cu acest optimism intens, închei mica filă din viaţa unui amărât auto-izolat la domiciliu. 

Să cânte muzica şi să vină ulcica de ghinişor, că noaptea abia e la început! 

În cinstea lu' Saint Patrick's Day, să fie joc şi voie bună!

[Akcent - Buchet de trandafiri]

Apocalipsa loveşte. Din nou!

"Breaking news, doamnelor şi domnilor! Chiar în acest moment, managerul spitalului Gerota este infectat cu virusul COVID - 19"! - anunţă prezentatoarea de ştiri, plină de panică.

Ce, cum, ce ziseşi? Chiar în acest moment? Păi stai, tanti, să ne potrivim ceasurile... 3, 2, 1...ŞI!! Oul e în cuib, oul e în cuib! Repet: oul e în cuib! Marcaţi ora, minutul şi secunda, să ştie posteritatea ce pătimim!

...pentru că, da! Trăim vremuri de restrişte şi mare necaz. Ce au suferit bunicii noştri prin război e joacă de copii pe lângă supliciile pe care le îndurăm noi acum! Avem şi rame foto pentru poza de profil la Facebook contra virusului ăsta buclucaş, deci e groasă rău situaţia!
Nu vă daţi seama? Tuse, febră, vergeturi, balonare! De la stat în carantină, cred că dăm şi-n celulită! Obezitate! Nu e cazul la mine...dar din empatie cu suferinzii de molime d-astea, mi se încreţeşte carnea numai când mă gândesc la aşa ceva!

Tulai, Doamne şi fereşte şi păzeşte, că mi se zbate inima în mine ca la porunghiei! Eu chiar nu mai rezist! După apocalipsa din 2000, a lui Nostradamus, apocalipsa mayaşă din 2012 şi alte câteva zeci de apocalipse mai mici - pe care le-am depăşit cu succes, fie vorba între noi - acum ne-a pălit altă monstruozitate cu pericol de extincţie planetară! Pe unde mai scoatem cămaşa? Cum scăpăm şi acum, habar n-am!

Mă ia cu tremurat, zău aşa! Brrrrr....

Ooo...da' staţi că nu v-am spus tot! Aseară, altă crainică din asta de pe la ştiri, tremurând de sărea cămaşa pe dânsa, anunţa cum "virusul ucigaş a făcut noi victime".

Băi, să-mi trag pălmi cu toate mâinile! Care virus ucigaş, frate? Te apucă tusea şi dai câteva strănuturi...nu te lichefiezi instant, după ce ai tras coronavirus pe nas!

Serios, acuma...eu zic să ne revenim! Aţi mâncat ceva stricat şi vi s-a urcat la cap? Ce atâta panică şi nebuneală? De gripa noastră neaoşă au murit 70 de oameni şi nu mai e ucigaşă... Covidul ăsta nu a omorât mai pe nimeni, da' a intrat toată ţara în vrie!

Păi ce treabă-i asta? Până mai ieri ne luam de mână să ne unim şi să salvăm (planeta), că eram mari viteji şi acum ce facem? Ne apucă damblageala de la o tuse cu temperatură? Nu ne dăm cu firma-n cap?!

[Iulian Universalu' şi Stivăn Quasaru' - Maneaua lu Greta]

Ia, daţi-vă-ţi nişte palme peste ochi şi alinierea! THIS IS SPARTA!! A-HUUU! A-HUUU! A-HUUU!

Credeţi că pe Ştefan cel Mare l-a împiedicat o infecţie virală acută să sară din Suceava şi să pună pieptul la hotare? Mihai Viteazul s-a speriat de o bălărie de tuse şi nu s-a mai dus să se bată cu turcii la Călugăreni, că nu se dezinfectase pe mâini? Băsescu nu i-a mai zis jurnalistei ăleia să se urce pe masă, ca să-i arate cum se face -  de teamă să nu-i strănute în nas?

Înaintaşii noştri aveau curaj, nu glumă! Deci, gata cu fotosinteza şi lăcrămile de crocodil! Suntem glugi de coceni, sau mileniali? Ăăăă...nu răspundeţi, nu răspundeţi! Să nu încălcăm cine ştie ce drepturi....da' aţi prins ideea!

Totuşi, în toată nebuneala asta, partea bună e că se întorc fraţii noştri români în ţară. Ştiţi voi...ţara aia de rahat, fără autostrăzi, şcoli şi spitale, dar plină de biserici. Apropo! Nu ceream în vară spitale, nu catedrale? Ia uite cum conspiră Universul şi ne dă ceea ce ne dorim, de transformăm în spitale hoteluri, cămine studenţeşti şi alte dependinţe din ograda omului. Fain, ce să zic? Bine că le avem şi pe alea.

La câtă jelanie era  când ne conducea ciuma roşie şi trebuia să pleci oriunde vedeai cu ochii, dacă voiai să ai o şansă la viaţă...mă aşteptam ca dacă mă uitam pe geam, să văd numai deşert, ciulini rostogolindu-se în vânt şi vizuini din care ieşeau sărmani flămânzi şi batjocoriţi. Da' uite că nu a fost aşa şi mai avem şi noi câte ceva. Ceva de preţ, dacă diasporeenii au lăsat deoparte viaţa de vis de pe oriunde şi se întorc la mămăliga autohtonă.

E, acum am dat-o pe răutăcizme. Urât, foarte urât din partea mea... mai ales că Diaspora nu se rezumă la ce vedem noi la tv, la fel cum nici România nu se rezumă ce vedem la tv.

Atât că observ cum viaţa ne mai dă câte o palmă şi ne linişteşte avântul schimbării, pe sistem "fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în ţara mea". Până-n criza asta ipohondrică, parcă toţi eram luptătorii luminii şi ne războiam cu nedreptatea, aruncând la coş trecutul şi îmbrăţişând valorile altora. Ne văitam de orice, ne buluceam în fel de fel de plimblări, protestam din toate nimicurile şi eram cei mai tari din parcare. Dar realitatea ne mai prinde din urmă şi ne arată că, practic, suntem biete frunze în vânt, nu dumnezeii care ne credeam...iar în viaţă, important este să fim alături de familie şi oamenii dragi; oricât ar vrea alţii să credem, existenţa noastră nu gravitează în jurul unui crez politic, sau a ceea ce ai, cât câştigi şi pe unde te plimbi. Desigur că aroganţa e în floare, dar în situaţii grele, brusc ni se schimbă ordinea dorinţelor.

No, în fine.

Voi cum vă descurcaţi cu pericolul letal sub formă de coronavirusul care ne ameninţă existenţa?

Eu sunt complet zen şi dorm ca un prunc, cu băluţe la gură şi limba pe umăr. E Ziua Mondială a Somnului, măi, ce aveţi? Nici azi să nu mă odihnesc, ca omu'? Dorm liniştit, guvernul lucrează pentru mine. Şi, în plus, am încredere în autorităţile competente, mai ales când ne învaţă să ne spălăm pe mâini cât mai des. Ceea ce înseamnă...cât? Dacă un om are contact cu apa o dată pe lună, "mai des" ar înseamna să facă un sacrificiu şi să se spele săptămânal. E de ajuns să se autoprotejeze?

...iar apoi, aceleaşi autorităţi competente ne învaţă să evităm contactul cu persoane suspecte de infecţii respiratorii acute. Perfect! Sună bine...şi practic, cum fac asta? Dacă sunt în tramvai şi cineva tuşeşte lângă mine, ce fac? Bat persoana respectivă pe umăr şi o întreb dacă e suspectă de infecţie respiratorie acută? Poate nici nu înţelege ce o intreb...

[Virus are calculatoarele]

Sau poate îmi trage un şut în fund, că-i încalc dreptul la intimitatea istoricului medical. Sau...poate are infecţie virală cronică. Aia e de bine? Mai intru în panică, sau stau potol şi îmi văd de viaţă?

...ceea ce oricum fac. Nu mi-e frică, nu mi-e frică, de Bau-Bau! Nu mi-e frică, nu mi-e frică, de Bau-Bau!
Iar în spiritul egalităţii de drepturi propovăduite de Uniune şi a iubirii necondiţionate propvăduite de toate mişcările de integrare în absolut şi dezvoltare personală, mă dau un pas îmi spate şi-mi schimb unghiul de vedere, făcând un exerciţiu de imaginaţie: "DACĂ AŞ FI CORONAVIRUS, CUM M-AŞ SIMŢI? Toată lumea fuge de mine, toată lumea mă urăşte şi vrea să mă omoare, toată lumea mă respinge. Asta e discriminare pe faţă! E vina mea că m-am născut aşa? E vina mea că natura m-a făcut ceea ce sunt? De ce? De e lumea este aşa rea şi mă pune la colţ".
De aceea, propun să ne dăm mâinile şi să practicăm tehnica iertării. Ho'oponopopo sau ceva...pentru că lumea este o reflectare a gândurilor noastre. Haideţi să ne asumăm responsabilitatea şi să accesăm miracolul din noi...să emanăm iubire. Să ne căim, să iertăm şi să ne ridicăm vibraţia energetică, exclamând plini de sinceritate: "Te iubesc, Coronavirus"!

...pentru că, nu-i aşa, dragii mei cu suflete magice, asta ne-am dori dacă am fi în locul acestei mici creaţii a Matricei Universale.

Apoi hai să râdem şi să ne bucurăm, c-o viaţă avem şi-o gaură-n urechi - că aşa se poartă cerceii acum, într-o singură ureche. Şi şi de m-o lovi vreo boleşniţă...eeee-he! Ghinion, aia e.

Dacă supravieţuiesc, nu-i bai: înseamnă că mai am câte ceva de făcut pe aici...ori să mai enervez pe cineva, ori să mai fac nişte prostii gogonate, că nu le-am terminat de făcut pe toate. Iar dacă decedez, tot nu-i bai. Nu-s primul, nici ultimul răposat...deci de ce să ne agităm? Fără plâns, fără suspin, voi să spuneţi curat, că m-am însurat, c-o mândră domniţă, sexy duduiţă.

Iar la nunta mea, s-a cântat aşa:

[Jaane Kahan Se Aayi Hai/Habar nu am de unde a venit - Title Song]