Se afișează postările cu eticheta carantină. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carantină. Afișați toate postările

joi, 14 mai 2020

Uite carantina, nu e carantina...

Pssstt!! Vreţi să vă spui un secret? Vreţi...ştiu că vreţi! Can-can-ul va fi totdeauna  la modă...aşa că daţi urechile la mine:
Nu am făcut niciodată armata, dar zilele astea mă simt fix ca în armată. Mă rog...ca pe la sfârşitul ei, când număr zilele pân' la liberarea din carantină. Înţeleg că aşa e moda, să abia aştepţi momentul ăsta şi să faci tot felul de planuri măreţe, ca să serbezi fericita ocazie. Iar ceasul spune că AMR aproximativ 9 ore pân' la liberare. Uraaaa...



Sincer, când mă liberez, nu am  absolut nici o idee ce voi face. Dar sunt în extaz! 



[Loredana & Zdob si Zdub feat. Skizzo Skillz - La carciuma de la drum]

Presupun că am momente când mă las dus de valul social, să văd şi eu cum este; dar, în rest,  mie nu mi se va schimba viaţa prea mult, spre deloc: nu mi-am plănuit excursii şi alte drumeţii, nu dau petreceri şi nici măcar nu simt nevoia să alerg pe străzi, chiuind cât mă ţine gura că am scăpat de boală. Viaţa mea va curge aproape identic ca şi până acum: îmi văd de treburi, merg la cumpărături, sau ies să mă plimb pe ici, pe colo. Adică, exact ce am făcut şi până acum...cu diferenţa că până astăzi, trebuia să dau cu subsemnatul şi pe nişte foi, înainte să ies din curte. Maaaaare lucru, d-aia nu mai aveam eu boi la bicicletă!
Dacă ai o afacere, e altă discuţie; dacă lucrezi în domeniul artei...este foarte dificil momentul. Odată cu oprirea stării de urgenţă apar alte sute de probleme, care nu se ştie cum se vor rezolva; în ce condiţii se vor desfăşura piesele de teatru - spre exemplu...mai ales că nu poţi intra cu maşina în sala de spectacol, cum se va întâmpla în cazul concertelor în aer liber. Şi cum joci cu masca pe figură? Nu se ştie...vom vedea ce va mai fi. Sperăm că va fi bine.

Dar pentru oamenii obişnuiţi cu preocupări obişnuite, nu pricep de unde atâta frenezie pentru nimic!  

De fapt, la mine în cap cred că idolatrizatul îndemn "stai acasă" şi starea de urgenţă nu au fost decât nişte metode prin care am fost pregătiţi psihologic să ne obişnuim cu nişte deprinderi pentru a trăi pe lângă covid. Ele nu prea ne-au protejat cu nimic şi de nimic...pentru că dacă până acum eram îndemnaţi să stăm acasă că E PANDEMIE ŞI E CARANTINĂ, de mâine nu mai stăm acasă, că E PANDEMIE ŞI NU MAI E CARANTINĂ. Se ştie!
Parcă noi stăteam acasă din cauza carantinei, nu din cauza pandemiei. Dar, mă rog...Cine crede că virusul ucigaş e ca un incendiu, se păcăleşte rău de tot! Când arde ceva cu pălălaie mare şi foarte periculoasă, e simplu: s-a pornit, s-a dat stare de urgenţă; s-a oprit focul, s-a luat starea de urgenţă. La carcalac, însă, nu e aşa: majoritatea specialiştilor în domeniu, dacă nu toţi, ne spun că va dura câţiva ani până scăpăm de corona - şi asta pentru că poate vom avea un vaccin, nu pentru că pleacă virusul pe lumea cealaltă şi nu îl mai vedem niciodată prin proximitate. 
În rest, aşa cum mă pot infecta azi, în zi de stare de urgenţă şi mai ales pentru că nu respect recomandările ordonanţelor militare de a sta acasă şi a ieşi din curte pentru zece tipuri de activităţi, pot, la fel de bine, să mă infectez şi mâine - când ies din curte pentru aceleaşi zece activităţi, dar nu mai e stare de urgenţă. Ba, este chiar şi mai periculos de mâine în colo...pentru că, până acum, omul mai stătea pe acasă de frica amenzilor uriaş de exorbitante. La starea de alertă nu te mai trage nimeni de mânecă pentru nimic - deci cine are covid o să dăruiască la tot oraşul. Perfect, ce să zic?

Nu-i frumos ceea ce trăim?
Dar zic să depăşim momentul de hlizeală şi să revenim la lucrurile serioase...pentru că mi-am propus să sintetizez, în câteva cuvinte, ce-am înţeles eu din experienţa statului acasă:

1. La un moment dat, am avut impresia că ar fi putut fi cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla vreodată, mai ales că ne plângeam cu toţii de oboseală, agitaţie, stres de serviciu şi lipsă de timp pentru odihnă, sau pentru a fi cu familia. Doar că, având tot acest timp la dispoziţie, a intrat planeta în depresie! Tare, ce să zic?!
Aşa că, imediat au prins avânt tot felul de influensărei, specialişti şi învătăcei care ne învaţau ce să facem ca să stăm în casă şi să nu ne plictisim. Ceea ce, sincer, este trist. Jalnic. De-a dreptul lame, ca să o dau şi pe romgleza noastră cea de toate zilele. 

Pe undeva, am încercat să înţeleg dilema: când stai într-un mega-oraş mega-aglomerat, închis câteva săptămâni bune într-o cutie de chibrituri de 50 de metri pătraţi, chiar e rău. Dacă mai adaugi şi soţia şi măcar un copil, totul se transformă în carceră - chiar dacă spaţiul se modifică de la garsonieră la apartament cu 4 camere. Schimbi o cuşcă de şoareci, cu una de iepuri...mare schemă! Însă trebuie să suporţi educaţia pe care nu le-ai dat-o copiilor, pentru că erai la job; şi capriciile soţiei pe care nu o vedeai decât seara şi în weekend. 
Când stai zi de zi de zi în asemenea mediu, nu o iei cu capul la plimbare?

În asemenea condiţii, secretul unei vieţi liniştite e să nu stai cu familia lângă tine, la fel cum secretul pentru a echilibra viaţa personală cu cea profesională este să nu ai serviciu. Cum mi-a zis cineva, mai demult: orice motiv de ceartă se rezolvă dacă la sine, când te vezi rar cu acea persoană. Pe sistem "mai răruţ, că-i mai drăguţ". Înainte de pandemie aşa era: veneai acasă doar ca să dormi. Copilul era la şcoală, nevasta la lucru, tu la lucru. Practic, marele act al locuitului se rezuma la o masă pe care să mănânci, o baie să te speli şi un pat în care să dormi. Când, dintr-o dată, locuinţa a devenit chiar spaţiu de locuit şi familia s-a concretizat în persoanele alături de care trăieşti, a început nebunia. 

Şi atunci, cum să nu fie nevoie de o vedetă care să ne înveţe ce să facem? Fără jobul de care să ne plângem că ne mănâncă viaţa şi fără plimbările de weekend - de care ne plângem că ne stresează, pentru ce mai trăim? Viaţa noastră e goală şi habar nu avem ce să facem cu ea! 
Dacă nu avem o familie, ne dăm cu capul de pereţi din cauza singurătăţii. Dacă avem familie...realizăm că, de fapt, sunt străini. Fără să ne petrecem timp împreună, nu ne mai cunoaştem om cu om şi brusc, cel de lângă noi ne calcă pe nervi. Ne face zile fripte. Sau poate nu... şi ne plictism în grup. Aoleu şi văleleu, ce rău e!
...ceea ce, iar nu înţeleg: studenţii se plâng că stând acasă, muncesc mult mai mult decât ca atunci când erau la cursuri. Angajaţii se plâng că muncesc mult mai mult de acasă, decât atunci când mergeau fizic la lucru. Deci, cine are timp de plictiseală??
Nu cumva, toată ideea asta este confecţionată artificial, ca să dea ocazia diverşilor sfătuitori într-ale vieţii să ne sfătuiască despre ceea ce avem de făcut şi cum trebuie să comunicăm cu oamenii din jurul nostru?

Chiar în halul acesta am ajuns, de trebuie să vină unii să ne explice cum să trăim? Dacă nu-mi spun experţii în comunicare, eu nu ştiu ce să-i spun femeii pe care o iubesc? Dacă nu răsare supernanny, eu nu ştiu cum să-mi petrec timpul cu copilul care s-a născut din acea iubire? Dacă nu mă învaţă cercetătorii britanici, pe mine nu mă duce capul să mă spăl şi să-mi aranjez casa cum îmi place? Am ajuns atât de neghiob încât nu mai ştiu ce să fac cu timpul pe care îl am şi trebuie să apară deşteptu' lu' peşte, care să-mi spună ce să fac, ca să mă simt bine?
Se pare că da.


...la fel cum am ajuns atât de idiot încât dacă îmi place de una care-mi dă cu flit, trebuie să mă alerge speakerul motivaţional şi să-mi explice că nu e sfârşitul lumii iar veaţa e frumi, pentru că sunt magic şi merit bunăciuni. 
Totuşi, sunt atât de mare prostălău încât, neştiind ce vreau, trebuie să aştept apariţia formatorului care, prin participarea la un curs special "dezinat" (romgleza e la putere!) în acest scop şi contra unei sume modice, îmi va arăta ce vreau şi cum să ajung la ceea ce îmi doresc. La fel cum, tot de tăntălău şi de needucat ce sunt, trebuie să citesc pe nerăsuflate stive de cărţi pentru autodezvoltare, care să mă înveţe să zic "mulţumesc" când primesc ceva şi "bună ziua" când intru undeva, ca să mă respecte oamenii şi să-mi crească stima de mine. 
Noroc că eu am cei şapte ani de acasă şi m-au învăţat părinţii să fac lucrurile astea. Îmi pare rău, dar chiar nu mai am nevoie!

2. Al doilea lucru pe care l-am observat în carantină este că amenzile mari ne păzesc de diferite nasoale. Din câte am citit, în România au fost cele mai mari amenzi pentru nesupunere în faţa legii din toată Europa. Iar domnul preşedinte ne-a explicat că tocmai datorită acestor amenzi urieşeşti suntem cea mai de succes ţară din Uniune în lupta cu pandemia - pentru că ele ne-au responsabilizat. Dacă nu luam aminte la cazul femeii care şi-a luat 2000 de lei amendă pentru că a scăpat porcul pe stradă şi a ieşit să îl caute fără declaraţie, poate acum aveam nilioane de inmormântări! Voi vă daţi seama ce tragedie am evitat? 

Aşa că mă întreb şi eu, ca Gheorghe: dacă amenzile grase ne fac viaţa mai bună şi ne protejează, de ce sunt atât de mari doar pe stare de urgenţă? În restul timpului nu merităm să fim protejaţi?
"Carnagii pe şosele" se petrec aproape zi de zi, din cauza neadaptării vitezei la condiţiile de drum - apoi avem înmormântări. Oamenii ăia nu contează? Hai să fie amenda pentru depăşirea limitei de viteză de un milion de euro - la fiecare kilometru în plus peste viteza legală! BANG!! V-am spart! Păi când te îndatorezi pe trei generaţii, îţi mai arde să mergi cu viteză? Te blesteamă şi strănepoţii, că au datorii la bănci din cauza ta!
Mizeria este un alt flagel care favorizează îmbolnăvirea. Pac! 10 milioane de euro amendă pentru o ţigară aruncată pe jos. Păi la banii ăştia, nici nu se mai apucă lumea de fumat şi scutim sumele destinate campaniilor antifumat. Furi un leu? Nici o problemă...ai amendă o sută de milioane de euro. Mai furi un leu, BUM!! Încă o sută de milioane de euro...până te saturi de furat!
Nu ar fi bine aşa? Hai că îmi place, abia m-am încălzit! 

3. Ştie, cineva, ce s-a întâmplat cu imnul naţional care trebuia să răsune din maşinile de poliţie în fiecare weekend, la orele 17 şi 21, pe toată perioada stării de urgenţă? Aşa a ordonat ministrul, pe la sfârşitul lui martie... şi s-a difuzat trimfător, la toate televiziunile, când s-a întâmplat asta pentru prima dată. Apoi...cri-cri-cri! Boscheţi duşi de vânt, pace şi linişte sfântă! C-apoi cine stă să se ocupe de prostii, când e măgăreaţa pe noi? 
Cânţi imnu', te simţi învingător că ţi-ai desenat curcubeul pe o foaie şi ai lipit-o de geam, te auto-filmezi când urli că va fi bine, aplauzi că trec nişte avioane pe cer, în semn de apreciere pentru doctorii care se luptă cu molima, da' când te loveşte amenda că ai plecat de capul tău pe străzi, nu mai e de glumă! Dacă te mai bagă şi la izoletă, sau chiar moare vreun apropiat, s-a dus tot hazul! Nu te mai ajută nici o campanie de imagine şi realitatea e naşpa rău!

4. Amatorii de călătorii ar trebui să viziteze Suedia acum, cât mai este timp...pentru că această ţară va fi rasă de pe faţa pământului. Spre uimirea tuturor, acolo a fost relaxare maximă şi nu s-au închis restaurantele, ca să se protejeze poporul de pandemie - ca la noi, de exemplu. Recent, suedezii au recunoscut că asta a fost o manevră total greşită...deci e clar! Mor toţi! Virusul ucigaş o să-i facă harcea parcea! Muahahahahaha!!!
Pfuai de mine...o să rămânem fără deschizătorii de drumuri într-ale modernităţii! NU SE POATE AŞA CEVA!!!! NUUUUU.....

5. Şi nu în ultimul rând, cu ocazia pandemiei, am observat că domnul preşedinte a îmbogăţit vocabularul limbii române cu încă un cuvânt: faimosul "peroadă". Ceea ce, nu e nici o tragedie... nici Băsescu nu putea pronunţa unele "i"-uri şi aşa s-a născut clasicul "român'lor". Iar Viorica Dăncilă ce să mai zică? A avut la bâlbe, cât să le cuprinzi într-o carte întreagă.
Dar hei! Sunt şi ei oameni cu limitările lor şi pot greşi. Se întâmplă...cu toţii o păţim. Şi în televiziune sunt o grămadă de perle, colecţionate mai ales la Cronica Cârcotaşilor. Dar asta nu ne împiedică să ne amuzăm pe seama lor. Nu?

...iar dacă tot e cu râs şi voie bună, hai şi cu o muzică faină, să fie petrecerea pân' la capăt!


[Albatros - S-a mărit armata]

joi, 19 martie 2020

Gânduri (auto)izolate

Doam'lor şi domn'lor, puţină atenţie la mine, vă rog...Mulţumesc!
Doam'lor şi domn'lor, am plăcerea de a vă invita la un dans mic şi-o urare foarte specială: la mulţi ani şi multe bucurii de Saint Patrick's Day! Să fie distracţie, să curgă băutura, să ne veselim şi facem bunţi-bunţi în club, până dimineaţă! E distracţie, ce mişto, e distracţie ce mişto!! That's the season to be jolly, fa-lalalala la-la la la!
De la mine pentru toată lumea, să fie PARTY!!! Să vină Petre-petrecerea! Iuhuuuuu!!!!! 



[Voltaj - Hai sus]

Da' ce-s feţele astea nedumerite pe voi? Nu ştiţi cine e Saint Patrick? Sfântul Patriciu...
Mă rog, nici eu nu îl ştiam. Numai azi am aflat că pe 17 martie fu această serbare câmpenească, ce ne aduce tocmai din Irlanda o nebuneală plină de lepărconi şi spiriduşi verzi.  Şi mi-a picat fisa...
Parcă şi văd când a venit acest sfânt anul trecut: lumea nu mai ştia ce verde să-şi pună pe ea ca să fie în rând cu lumea şi Doamne feri, să nu cumva să o sară rândul! Mustăcioare, pălărioare, ochelărei, muţunei, bastonele, vestoane, cămăşuţe, unghiuţe, peticele, trotinele...toate verzi, că aşa era trendul. 
Pfuai de mine, şi ce ne mai rupeam în figuri şi baluri semi-mascate, pe la toate terasele! Practic, nu exista o cârciumă fără ceva verde pe ea, ca să momească tinerii doritori de distracţii şi petrecăreţii care voiau să se zbânţuie fără griji la cluuuuubbbbb!!! Uuuu, uuuuuu!!!! Bunţi bunţi, ce coool!!!!

Ţara petrecea şi pe mine mă durea la bască; nu le am p-astea cu evenimentele şi nu mă stresez să le caut...aşa că-mi văd liniştit de viaţă. De aceea, nu m-aş fi dus nici bătut la aşa ceva; atât că m-a apucat mimetismul social abia a doua zi, când se termnase tot bairamul...motiv pentru care am fost pus în oribila situaţie de a vrea să petrec, dar a nu avea cu cine. Spăşit, mi-am recunoscut indolenţa şi mi-am propus ca în anul de graţie 2020, să nu mai ratez distracţia. 
Doar că, până am ajuns în 2020, am uitat complet şi iar m-a sărit rândul. Ce-i drept, nici clubăreii nu m-au mai anunţat cu o lună înainte, ca să intru în atmosfera de sărbătoare...şi mi-a sărit ţandăra: nu e corect! Ce facem aici? Mă simt un client înşelat şi părăsit în drum - ceea ce nu-mi convine! Sunt cetăţean european şi am drepturi!! 
Chiar nu e posibil aşa ceva! Nu vă e ruşine, să mă lăsaţi cu ochii în soare? Vreau şi eu, o dată în viaţă, să cheltui nişte bani pe prostii şi să fiu băeat de gaşcă, dar nici atunci să n-am parte de asta? 

Aoleu...am uitat! Stai că-s prost! Îmi retrag cuvintele, nu e vina cluburilor.... Suntem în pandemie, măi! A îngheţat planeta în autoizolare şi carantină, aşa că stăm cuminţi la locurile noastre, ca să nu răspândim oribilitatea de virus care ne bântuie existenţa. Serios, nu-i de glumă! Eu râd şi fac băşcălie, dar situaţia e cu boală şi necaz... aşa că stăm acasă, cu tot cu haştag. 
Bine, în realitate, chiar dacă #stăm acasă, noi nu suntem chiar proşti să stăm acasă...că nu putem să stăm pe uscat, fără mâncare, băutură şi plimbări; aşa că ne mi se pare normală ciomăgirea pentru proviziide la marketuri...Gândim pozitiv: nu ne vom îmbolnăvi şi trebuie să avem ce mânca şi ce bea - pe sistem "cu ce te alegi în viaţă? Cu ce bagi în gură şi ce strângi în braţe".
Şi dacă, prin absurd, vine covidu' peste noi, măcar murim sătui şi îndestulaţi.

Deci...per ansamblu, e de bine. Nu disperaţi, nu vă panicaţi - va fi bine, iar cu haştag. 
Chiar şi românii din diasporă ne încurajează...şi îşi fac multe video selfie prin care urează României de bine. Curaj, România, va fi bine!!!



[Curaj, câinele cel fricos - intro]

Foarte frumos şi bravo lor! E un adevărat regal cinematografic, ce să zic? Râzi de-ţi sar rinichii, când vezi atâta emoţie publică şi fără rost...Dar dacă aşa e moda, nu poţi să te pui contra vântului, că te uzi! Aşa că, până nu se declanşează o nobilă campanie de susţinere care să debordeze de emoticoane, sensibiloşenii şi îmbrăţişări, nu ne simţim bine!

Din partea mea, aplauze! Gestul în sine e de lăudat, nu mă-nţelegeţi greşit! E perfect uman să îţi faci griji pentru cei dragi şi să le transmiţi gânduri bune...dar problema e de intimitatea momentului. E ca şi cum ţi-ai consuma noaptea nunţii în piaţa centrală a oraşului, la cea mai oră de vârf...ca să ştie toată lumea cum îţi alinţi soţia şi ce îi faci, practic, ca să o fericeşti. Ceea ce e ok şi asta, până la urmă - în special dacă te cheamă Titus Steel, sau Piticu' Porno.
Prin urmare, ce este mai profund? Să îţi suni părinţii, copii, familia şi să îi întrebi "Ce faci, mămicule/tăticule/puiuţule, eşti bine? Mă gândesc la voi, mă rog pentru voi. Vă pupi şi vă iubi mult" - sau să te autofilmezi alături de un desen cu un curcubeu, aplaudând şi strigând frenetic "România, nu îţi face griji, va fi bine" - după care să te pui pe Facebook?

Personal, nu pot înţelege scopul unor asemenea manifestări. Declarativ, da...totul este pavat cu intenţii bune. Dar apoi? Dacă viaţa noastră tinde spre un ideal înalt, ce mulţumire poţi să simţi după ce ai desenat un curcubeu pe o foaie şi te-ai postat pe Facebook cu dânsa?
În fine...poate-s eu mai meschin la suflet şi nu-mi mai vibrează coarda sensibilă cum trebuie - de aceea prefer să stau cuminte, în propria ogradă şi să mă bucur de timpul liber pe care îl am. Mai ascult o muzică, mai citesc o carte, mai caut găina de ouă, mai dau cu o mătură, mai vorbesc cu familia...ohoo! Nu-mi mai văd capul de atâta treabă şi chiar nu-i înţeleg pe cei care se plâng de statul acasă. Dacă erau zile normale, tot netul plângea cu lacrimi amare că vine luni şi se începe lucrul. Dacă se stă acasă, tot netul boceşte de plictiseală, că ne simţim îngrădiţi şi vrem altceva. 
Nu-i omu' bun de pus tablou pentru viitorime, cu titlul "AŞA NU"? Orice s-ar întâmpla, nu e bine şi trebuie să ne plângem soarta. Dacă-i bine, nu e bine...dacă-i rău, iar nu e bine!

Eu, cum spuneam, încerc să profit de ceea ce am. De fapt, parcă am şi mai mult timp să observ ce se întâmplă în jurul meu...să mă gândesc, să analizez şi să mă întreb şi eu, ca Gheorghe: ce se va întâmpla cu noi? 
Oficial, la dezastrul nuclear de la Cernobîl au murit 56 de oameni - un fleac. În Italia, însă, de Coronavirus mor 400 de persoane în fiecare zi! Abia acum e dezastru + şoc şi groază + teroare la maxim! În toată istoria ei ei sângeroasă şi plină de războaie, specia umană nu a mai fost atât de greu încercată, ca în aceste zile...



[Valeriu Sterian - Vino Doamne]

Drept vă spun, că plânge sufletul în mine. Jelesc, mă gândesc, mă cutremur şi iar jelesc.

...iar când mă gândesc din nou, mă apucă întrebările existenţiale:

1. De ce nu au anunţat autorităţile că fiecare om care iese pe stradă îi dă un vot lu' Dragnea, ca să iasă preşedinte? La ce obsesie naţională e cu acest personaj, se baricadau toţi prin case, să nu-i încalece ciuma roşie închipuită şi scădeau şansele de propagare a pandemiei reale. Nu mai fugea nimeni din spitale, n-o mai lua nimeni teleleu pe străzi, nu se mai călca nimeni în picioare prin magazinele alimentare şi eram mai fericiţi. Şi mai sănătoşi.
Bine, acum vă puteţi întreba care este legătura dintre Dragnea şi Covid. Păi...fix care a fost legătura dintre referendumul pentru familie şi Dragnea - adică nici măcar una. Dar dacă prinde la popor, de ce să ne mai cobim? Să dăm poporului ceea ce vrea: multe herghelii de cai verzi pe pereţi. 

2. Că tot suntem la Dragnea...în continuare mă minunez de felul cum se învârte roata. Vorba 'ceea: "fie roata şi pătrată, tot se învârte ea odată". 
Prin vara anului trecut, nu mai puteam mânca, nu mai puteam respira că nu-i Dragnea la izolare şi răcoare. Uite că justiţia a lucrat şi omu' a intrat acolo unde trebuia să ajungă. Toate bune şi frumoase... Problema e că acum, toată ţara este în izolare, arestată la domiciliu: benevol sau de nevoie. 
Observaţi ironia? Nu spun că-i vreo legătură între cele două evenimente...deşi nu m-aş mira ca peste ceva timp, cercetătorii britanici să descopere că acest coronavirus a fost creat în laboratoarele secrete din Rusia ale PSD-ului, apoi Dragnea a intrat la puşcărie şi după ce s-a pus la adăpost, a dat cu Covid pe planetă, ca să distrugă umanitatea şi să stăpânească tot universul cunoscut. 

Revenind la realitate...după ce ne dăm în bărci cu teorii de atracţie a frumosului, legi care spun că ce dăm -  aia primim, vibraţii de energii necreate şi alte spiritualităţi de înaltă beneficitate, după ce facem un scop existenţial să-l jucăm pe unu' în picioare, se întâmplă să trăim acelaşi sentiment de singurătate izolatoare.
Ironia sorţii, ce vă spusei? 

3. Tot anul trecut, îi porcăiam pe medici că-s corupţi, iau mită şi merită vânaţi până la ultimul, ca să eradicăm ciuma din sistemul de sănătate şi să o înlocuim cu oameni noi şi integri. În prezent, când am dat de greu, ne închimăm la aceiaşi medici...îi aplaudăm, îi martirizăm, le cântăm ode şi lăcrimăm alături de ei.
Păi cum vine asta? De fapt şi de drept, unde este stricăciunea reală? La ei, sau la noi?

Tot aşa, nu pot să uit huiduielile  pe care şi le-au încasat jandarmii şi poliţiştii la parada de Centenar din Bucureşti. Mamă, ce-i mai spurcau şi îi înjurau poporul luptător pentru dreptate şi adevăr...  acelaşi popor care, din nou, palpită de emoţie alături de poliţie şi jandarmerie. 
Pe vremea nu ştiu căror alegeri, Pandele era ultima noastră speranţă. E! Acum, ultima speranţă sunt medicii, poliţiştii şi jandarmii. 
Ce bine, ce bine!

Şi cu acest optimism intens, închei mica filă din viaţa unui amărât auto-izolat la domiciliu. 

Să cânte muzica şi să vină ulcica de ghinişor, că noaptea abia e la început! 
În cinstea lu' Saint Patrick's Day, să fie joc şi voie bună!



[Akcent - Buchet de trandafiri]

sâmbătă, 29 februarie 2020

Isterii de an bisect

La mulţi ani de 29 februarie, o zi rară ce marchează Ziua Bolilor Rare în România. Şi ziua mea...pentru că nu ştie nimeni, dar sunt diagnosticat cu alienare de gradul 4; mi-aş fi dorit gradul 5, dar nu l-am primit, că nu am văzut "Alien 5" şi no...unde-i lege, nu-i tocmeală! 
Dar voi ce mai faceţi, vulpiţelor şi vulpiţilor? Bine, sănătoşi şi la pungă groşi?
Hai, hai, că a trecut Dragobetul şi iubirea iar a plutit în aer...aşa că trebuie să fiţi fericiţi! Iar la pungă, neapărat groşi...că acuşi vin 1 martie, 8 martie şi o luăm de la capăt cu bairamul!

Apropo de bairam! Vreau să vă spun că, la rugămintea unui prieten, am studiat intens şi am aflat, în sfârşit, cine e Vulpiţa şi Viorel - că aşa se intitulează prinţesa sus-numită, din câte am intuit.
No, ideea e că nu m-a dat pe spate: e o piţipoancă cu alură de dovlecel şi capul plin de figuri. Se mai pisiceşte, mai lăcrimează, mai dă cu câte-un leşin teatral...cât să se uite omul la ea şi să se bucure de plinătatea vieţii.
Fetica are şi maneaua ei, ştiaţi?



[Maneaua lui Vulpiţa]

Să-mi trag pălmi...punem pariu că la vară, melodia asta ajunge mai hit ca "Despacito" + "Vara nu dorm"? Bolnav să fii şi tot îţi vine să joci...iar când o vezi pe duduie cum boceşte, ţi se înmoaie sufletul de tot! Eu, cel puţin, sunt cucerit! Mi s-au stricat boxele şi tot ascult oda asta pe repeat, de azi de dimineaţă...cred că mi s-a imprimat în bătăile inimii, altfel nu-mi explic! Aici am murit, aici am căzut jos...

Da' gata, hai să ne dăm cu reveneală şi ieşim din extaz. Până la urmă, ce-i atâta nebunie? Vulpica asta e un fel de Magda Ciumac, mai trecută prin...viaţă. A! Pe Magda o mai ştiţi? Pfuai de mine...e temelia tuturor vedetelor! E un fel de Big Bang, primul punct de lumină beznă dintr-un univers de nimic!!

Cum...nu o ştiţi? Păi ce-ai făcut, Bobiţă, ce treabă-i asta? Mă simt complet dezamăgit...să te uiţi la "Acces" fără să ştii cine e Magda e ca şi cum te dai meloman, dar nu ai auzit în viaţa ta de mari clasici precum Adrian Copilu' Minune, Vali de la Bărbuleşti şi Nelu Ploieşteanu. Sacrilegiu total! HUOOOOO!!!! 
Bei, asta e istorie clasică, nu se poate uita! E ca Antichitatea: fiţe, filosofi pe felie, bam-bam-bam! Opere, descoperiri, clădiri dă valoare, muzică pă balans, Alex Velea frăţiuer -  se ştie!
Cum a apărut Evul Mediu, ne-a tâmpit pe toţi! O mie de ani a bântuit noaptea minţii, până ne-am destupat oleacă şi am descoperit descoperirile meseriaşe ale trecutului. Serios acuma...cine nu ştie istorie, e condamnat să o repete - iar eu nu mai vreau Ev Mediu! Magda e ca Antichitatea, ea nu trebuie uitată, ci studiată în şcoală! Trebuie pusă în ramă, la loc de cinste! Muah-muah-muah, ave Caesar...d-astea!
Doamne fereşte! Ce om să fii, ca să uiţi cum s-a urcat domniţa în vârful mesei din apartamentul OTV şi a început să-şi unduie fustiţa, în ritm de milioane? Ştrampi - stai, că acum le zice desu-uuuuri, cu un "u" prelung -  cu model plasă, şosete albe, pantof cu toc...o încântare!!



[Magda Ciumac dansează pe manele]

Parcă mă şi văd cum stăteam în faţa ecranului licărind: BOMBĂ, DINAMITĂ-DINAMITĂ!  "Magda va scoate azi încă un as din mânecă împotriva lui Tolea" - iar eu mă uitam stereo, că nu pricepeam dacă mâneca e împotriva lui Tolea, sau asul. De fapt, care mânecă, că Magda nici nu avea mâneci pe ea ca să scoată asul...sau popa, sau ce voia ea, că nu avea de unde!   

În fine, să ne întoarcem la minunăţie: jur că dacă s-ar fi inventat sărbătoarea iubirii tradiţionale la români acum 10 ani, mă pălea Dragobetele cu nişte săgeţi în moalele capului, de mă îndrăgosteam pe loc de o asemenea splendoare. Da' uite că am avut şi eu, nu ştiu...norocul prostului sau ceva, de nu s-a întâmplat boroboaţa şi am scăpat de-o suferinţă. C-apoi vă daţi seama că eram terminat de alean...Nu se uita aia la mine, nici dacă eram singurul bărbat de pe planetă - că nici acum n-am milion cu milion, să facă mai multe milioane! D-apoi atunci, când eram pielea...şi os!
Dacă ar mai fi trăit săracul Eminescu, pe cuvânt de nu scria Luceafărul 2.0, pornind de la suferinţa mea în dragoste:

A fost odată-n OTV,
A fost ca niciodată,
Din rude piţiponcăreşti,
O prea gagie fată.

Și era una la Ciumac
Și mândră-n cele toate,
Cum este floarea-n bulamac
Și BMW-ul pe roate.

Din umbra falnicului soţ
Ea tocul și-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colț
Găbiul o așteaptă.

E! Dar, cum spusei, s-a pierdut şansa minunatei capodopere, iar mie mi-a trecut glonţul pe la ureche şi am scăpat nevătămat.
Acum, la zâna vulpiţă, sunt imun total - deci m-am scos!

Ce-am zis? IMUN? Aoleu...stai măi, că-i ditamai epidemia pe planetă şi mai ales la noi. Lumea se îmbolnăveşte pe capete - sau, mă rog, e suspectă de boală pe capete, iar mie îmi arde de făcut băşcalie! Urât, foarte urât! Ţara arde şi ba...bul (că-s masculin) se piaptănă! Ceea ce pe mine nu mă deranjează, mă bucur că am ce pieptăna. Când eram mai mic, mi-a zis un vecin: "Băi copchile, să ştii de la mine o vorbă din bătrâni: beţivii albesc, curvarii chelesc, numai proştii rămân la fel"! Sau era invers? Beţivii chelesc, curvarii albesc? Nu mai ştiu...da-mi dărdâie genunchii de frică să nu chelesc - aşa că, pentru mine, fiecare pieptănare e o nouă sărbătoare!

Da' cu Coronavirusu' ăsta e groasă rău! Pe cuvânt de cercetaş! Când am auzit lunea trecută că năzbâtia a făcut ţuşti peste ocean şi a apărut la italieni, am pus pariu cu familia că până la sfârşitul săptămânii o să avem şi noi - dacă nu virusul, măcar nebunia! Dacă ducea pe vreunu' capul să facă pariuri pe Coronavirusu' ăsta cum se fac pariuri cu numele bebeluşilor regali, eu aş fi câştigat marele premiu! Te pomeneşti că mă îmbogăţeam la senectute...da' chiar şi acum a trecut norocul pe lângă mine. Ghinion! Şi nici măcar meditaţii nu ştiu să dau...
...însă mă amuz la culme, când mă uit în jur: e o isterie şi-o zăpăceală, de zici că ne paşte ciuma bubonică şi lăsăm planeta pustie. Hai măi, că tot Coronavirusu' ăsta e un mizilic de răceală! Se transmite uşor...aşa, şi ce? Gonoreea se transmite şi mai uşor...iar asta ne împiedică să ne iubim?

Da' dacă-i cu virale pe Facebook, e musai să ne apuce dileala pe toţi! Nu-i boala, cât e isteria! Când eram mici, ne duceam copţi de răciţi la şcoală şi nu murea nimeni...important era să nu pierdem lecţiile. Acuma vă mărturisesc cu mâna pe suflet, că mi-e naşpa să ies din casă şi să mă duc să-mi iau pâine - că dacă mă apucă vreo tuse inopinantă, mă bagă lumea la ţarc! Un pârţ îl mai dau în public, că nu mi-e ruşine...dar îmi vine să intru în pământ dacă m-a gâdilat michiduţă cu coada la nas şi am strănutat, că mă iau mascaţii, de nu mă văd! Dorm în câmp şi primesc mâncarea cu bocceluţa telescopică, din elicopter.

Cu toate astea, mulţumesc lui Dumnezeu că sunt român! De ce? Păi cum, nu ştiţi? Primul român contaminat de noul virus s-a vindecat subit, după 2 zile de spitalizare..



...iar medicii ne-au comunicat că l-au tratat cu ciorbă şi legume
Foarte tare! Pe chinezi, cât sunt ei de tari, nu i-a dus capul să-şi facă o ciorbă. Italienii sunt cu pastele, habar nu ai ce-i cale pe vale! Da' românu-i fruncea! Păi când mânânci o ciorbă de spital ca la mama acasă, te scoală şi din buza gropii! Pleacă virusu' cu plecăciuni, şi-şi mai cere şi scuze de deranj.
O ştiţi pe doamna aia care a murit după ce a fost arsă în sala de operaţie? Clar, medicii nu aveau ciorba minune la ei - că dacă era şi-o bucătăreasă prin blocul ăla operator, scăpa femeia cu bine!  
Clar, ciorba noastră este panaceu universal...ar trebui să o înregistrăm la OSIM, până nu ne-o iau alţii înainte şi rămânem de căruţă! 

Ia, gata, hai să ne urnim cu o strategie de marketing! 
Întâi de toate, reclama: "Mamiii...nouă de ce nu ne cad frunzele? Hehehe...pentru că suntem rezistenţi, de la ciorba asta caldă şi bună, pe care ne-o pun oamenii la rădăcină"!
Apoi, după nişte luni de teasing şi trailere, scoatem vaccinul cu ciorbă pe piaţă şi vindecăm toată planeta! Şmecherie, frate, o să stea miliardele ciorchine pe noi! 
Şi-apoi să vezi belea, că unde-s bani, e şi corupţie! Începe traficul cu pliculeţe de ciorbă pentru prizat, încep mitele cu borcanele de legume...e-he! Să te ţii activitate infracţională ce-om avea! O să muncească D.N.A-ul 25 de ore din 24!

Totuşi, să revenim la prezent...când simt că m-a luat foamea; mă duc să bag o ciorbă, ca să am anticorpi şi să nu mă scape vreo tuse când m-oi duce mâine să pun la loto.

Iar o masă fără lăutari e ca sarmaua fără smântână...
Aşa că, maestre..dă-i cu ciorbă, dă-i cu vin, dă-i cu bere cu pelin, că-i viaţa grea şi cui pe cui se scoate! Şi-apoi bagă nişte muzică d-aia cultă, să mă ungă pe suflet cum ungi pâinea cu dulceaţă de prune!



[Iulian Universalu' feat Stivăn Quasaru' - Unde gravitaţionale]

P.S.: La mulţi ani şi de mărţişor! Primăvară cu de toate, sănătate şi ciorbă - multă, multă ciorbă!