vineri, 31 octombrie 2014

Loteria electorală

Cu ocazia zilei de Halloween, horror, frate!
Na, că am ajuns şi la finalul campaniei! Ura!!!! Uraaaa!!!! Nu dă nimeni cu o artifică, petardă, nimic, nimic? Păi cum aşa ceva? Ce sărbătorire e aia? Încă niţeluş şi iar ne procopsim...minteni vor umbla câinii cu covrigi în coadă şi va curge laptele şi mierea!

Sau, mă rog! Cred că trăiesc din amintiri şi mă chimuie speranţa...să-mi trag pălmi, că prost mai sunt!! Din duzina de candidaţi care se chilomăne în arena politică, unu - mă, unu singur, la dracu! Nu şi-a mai dezvăluit programul politic! După atâtea scandaluri şi bălăcăreală, parcă mi-e dor să aud şi eu ceva de autostrăzi suspendate, creere de locuri de muncă, investiţii cu toptanul în infrastructură şi agricultură, creşterea salariilor, inflaţia tinerelor talente, explozia nivelului de trai, vizita sutelor de specialişti străini care să ne evalueze obiectiv, eutanasieri în grup...ceva! Orice! Desigur că astea nu se vor întâmpla niciodată niciodată, dar no! Măcar de dragul discursului, să vină unu şi să ne mintă frumos!
Doar că, anul acesta pare că avem prezidenţiabili o secundă mai inteligenţi decât până acum...s-or fi prins şi ei că-şi răcesc gura de pomană şi nu-i mai crede nici moartea! Adică, să mai asist acum la o discuţie d-aia cu milioanele de kilometri de autostradă care vor răsări peste ogoare în termen de...unu, maximum doi ani, cred că m-aş împrăştia de râs! Fac implozie ca nebuloasa din văzduh, pe cuvânt!
Deci ce şi-au zis oamenii? De ce să pierdem energie vorbind discuţii, când de fapt în România nu există "vot pentru", ci doar "vot împotrivă"? Aaaaaaa...păi dacă aşa stau lucrurile, să dăm poporului ce doreşte poporul!
Deci: Drag popor! Ochii şi urechile la mine, toţi uniţi în cuget şi-n simţiri! Mă mănca-v-aş, voi ştiţi că Ponta e copist de soi? Păi înainte să se inventeze xeroxul, s-a inventat Ponta, băă...voi d-ăsta vreţi în capu' la ţară?? Aaaaa...nu contează? Atunci jur pe roşu că-i ofiţer acoperit, na! Să vă pice plombele de uimire! 
Da' Iohannis...îl ştiţi voi pe Iohannis? A făcut el mişto prin Sibiul lui, dar dacă l-a mâncat în cur şi s-a băgat în treaba de oameni mari...ia numa staţi să vedeţi: ce era Năstase patru case? Ăsta are şase!! Şi în plus, e şi incompatibil, că şi-a dat prea multe funcţii! Tarammmmmmmm...

Şi iacă aşa, se duse campania. Că ăla e acoperit, că ălalalt s-a dezvăluit, că hâr, că mâr! Iacă Microsoftu, circuitul banilor în natură, corupţii şi hoţii mână-n mână, la jefuirea ţării. Şi pe final niţică Udrea, că, în puii mei, nu-i uşă de biserică nici asta! Umblă de capie pe la Paris, se lăfăie în hoteluri scumpe şi bani de unde? Numa să nu vrei şi nu-i găseşti vreo strâmbă băgată pe undeva! :D 

Campania electorală nu mai este o ocazie de a discuta cu potenţialul alegător şi a-i promite verzi şi uscate, ci o împroşcare de-a valma cu rahat, în speranţa că va câştiga ăl mai puţin murdar. De fapt, ideea asta a şi devenit subiect de îndemn, un soi de motivaţie pentru cetăţeanul scârbit: Yeşi la vot, să alegi răul cel mai mic! Ete na! Şi dacă răul cel mai mic începe să crească, ce mă fac? Că doar n-o rămâne pui toată viaţa...cum dă de gustul ciolanului, mai ştii cum se pune pe îndopat?
Până la urmă...de ce mai despic firul? Cel mai important, din toată desfăşurarea asta de forţe, este ca omul să adopte mima de oaie tălâmbă şi să behăie a aprobare în grup, de cum apare pe sticlă unu' cu pretenţii de formator al conştiinţei publice! 

Şi cu toate acestea, rămâne veşnica întrebare turmentată şi retorică: EU CU CINE VOTEZ?
O întrebare fără răspuns, pentru că, dacă ar fi să stăm drepţi şi să judecăm, nimeni nu merită. Iar adevăratul motor de acţiune al cetăţeanului rămâne ura, votul împotriva unora, câştigătorii fiind doar "victime colaterale". 

Motiv pentru care, propun o altă abordare: ne alegem preşedinţii ca la extragerile loto! Roata norocului, cu asistente sexy - să ne mai clătim şi noi retina!



Băgăm în urnă numele candidaţilor, facem o rugăciune, pornim aparatul şi ce-o da Dmnezeu drăguţul.. că doar El e păstorul nostru! Ne scutim şi de-o cheltuială, de nebunie şi de nervi! Săracii funcţionari din prefecturi nu-şi mai pierd timpul tot verificând buletine de vot, campaniile nu mai au loc şi rost. Ce atâta frecuş pentru nimic, când în cinci minute ai rezolvat problema? 

Păi nu?
  

vineri, 24 octombrie 2014

Alegeri şi relativism (biblic)

M-am plictisit să tot fiu Gică Contra, mereu pe dos şi pururea nemulţumit. Mi se pare patetic să enumăr mereu doar ce nu avem, ce nu facem, ce nu este în neregulă cu ţara asta. Şi da, mi s-a cam luat de lamentacii  şi arătătorii cu degetul care s-au apărut peste tot, ca buruianul după ploaie! 
"Luume, săriţi lumeee să vedeţi ce Ev Mediu a crescut în România şi suntem intoleranţi cu minorităţile homosexuale! Vai, vai, vai...cum s-a răsturnat căruţa cu înapoiaţi taman la noi în proximitate" 
"Tulai, Doamne, cum e preistoria călare pe noi fiindcă te arată cu degetul dacă ai coadă de păun în cap, păr desprins din curcubeu şi unu...doua...zece tatuaje, pe ici pe colo! Da' n-am înţeles...e închisoare sau libertate?! Bă râmelor şi babalâcilor învechiţi ce-mi sunteţi!"
"Văleleu, grobieni şi nesimţiţi care sunt bărbaţii ăştia ce nu se îmbracă cu gust, femeile curve  care bagă trupul de sirenă la înaintare în căutare de sponsori, profesorii care-s nişte bătuţi în cap pentru că nu-s în stare să educe elevul şi uite aşa se duce ţara de râpă!"
N-avem străzi, n-avem, spitale, n-avem bun simţ, educaţie, sistem sanitar, economie, politică, viitor, oameni de calitate sau un sistem de valori. N-avem una, n-avem alta, n-avem aia şi ailaltă.
GATA!!! Pân-aici!! Da' ce, suntem la olimpiada de bocit??

Azi şi numai azi, eu vreau să fiu altfel! Mi s-a uscat gura să tot urlu ce nu-mi convine...Aşa că mi-am propus să fiu fix pe invers şi îmbăţoşat de patriotism, să-mi laud şi eu măcar o dată ţara! Numa' aşa, să mai ies din plictiseală...c-apoi cine ştie, poate-mi place!
Ce nu avem, ştie toată lumea. Vede toată lumea şi spune toată lumea, fiecare după cum îl taie capul. Dar oare ce avem? Păi să mă gândesc...avem ofiţeri acoperiţi. Mă rog..neacoperiţi; s-a vorbit atât de mult despre ei că deja mă simt absolvent al Academiei Naţionale de Jameşi Bonji. Mâine-poimâine mă şi vezi la SRI, SIE, CIE, MIE, 2 şi-un sfert, 3:20 şi alte prescurtări! Ochi albaştri am, la costum mă port...ori agent secret, ori mormon, în puii mei! Sau ofiţer învăluşat? Măcar vreun soldat cu glugă! Că doar ştiu totul...spionajul a devenit subiect de bârfă cât mai stau la o coadă pe undeva.  
Şi mai avem...credinţă. Credincioşi, moaşte, pelerini. Hip Hip uraaaaaa!!

Perfect! Ţi s-a luat de spionaj, pui broboada şi te-aşezi la rând. Ce e mai minunat decât să te rupi de agitaţia zilei şi să te închizi tu cu tine în cămara sufletului, într-o rugăciune continuă? Dăm cezarului ce e-al cezarului...audienţe record la Acces Direct, intrigile amoroase şi politice care ne condimentează cotidianul...şi lui Dumnezeu ce e-al lui Dumnezeu: post şi rugăciune. Că doar, ce pana calului, d-aia suntem credincioşi! Cum spunea cineva de pe la Trinitas: Vreme dificilă...dar totul este doar un test prea blând al credinţei pentru pelerinul care, pios şi cu sufletul plecat vine să sărute sfintele moaşte.
Ok....am înţeles asta cu testul şi dorinţa omului de a-şi arăta vrednicia pentru cele sfinte prin renunţarea la confort, fie doar şi pentru câteva clipe/ore/zeci de ore. Că doar d-aia stă drept-credinciosul la rând cu zilele, urcă dealuri numa în genunchi, stă nemâncat şi îndură diverse vicistitudini. Problema e că Biblia, la Matei 9, 13 spune clar: Milă voiesc, iar nu jertfă. Iar la Matei 25; 32 - 46, împărţeala oilor de capre se face exclusiv după principiile iubirii aproapelui şi a milei faţă de acesta. Adică nu vine Dumnezeu:  Mă omule, ia zi repede câte moaşte ai pupat şi câte ore ai stat la coadă, că uite-acu te trec la Carte! Iar dacă ai mai bagat şi câteva mii de mătănii, te-ai scos! Raiul te mâncă!...ci e cu mila faţă de nevoiaşi, ajutarea omului în nevoi, d-astea!

Deci: care-i faza, să mă prind şi eu! De unde plăcerea asta nebună de a pupa moaşte una-ntr-una, fără deosebire de loc, timp sau durată? Înţeleg că suntem neam de latini şi casanovi din tată-n fiu, dar chiar aşa? 


Evident, minunile aşteptate nu au loc, pentru că nimic nu se schimbă! La câţi credincioşi avem, ai zice că va curge lapte şi miere la robinetul de apă (nu prea)potabilă. Planeta e un jeg, România-i fruncea! Numa grâu, fra', calitatea I fără pic de neghină!Grădina lu' Maica Domnului, pururea plivită de pir şi aranjată-n stil cazon. Nici musca nu bâzâie fără aprobare. O posibilitate care e cel puţin discutabilă.
Şi în afară de asta, după cum arătam mai sus, Domnul se pare că preferă pomana pentru sărac, nu jertfa sinelui, oricât ar fi ea de însemnată. Ceea ce pe undeva e de înţeles...mai degrabă schimbi schimbi lumea printr-o faptă de iubire, decât prin încolonarea la pupatul celor sfinte.

Acuma, no...răspunsurile şi părerile sunt împărţite. 

Unii spun că popii care fac şi dreg, prostesc poporul pe faţă. Afişează pasajele enunţate mai sus şi demostrează clar beneficiul financiar de care se bucură Biserica după terminarea sesiunilor de pelerinaje. 
Alţii, din contră...evidenţiază supremaţia plăcerilor nepământeşti care încearcă scârbavnicul credincios în prezenţa sfinţeniei ce emană din sfintele moaşte. Ieri, un anume cercetător antropolog sublinia tocmai lumina inefabilă care îţi cuprinde sufletul în astfel de situaţii. Timpul se comprimă, fiecare minut devine o desfătare.  Ploaie sau vânt, fum sau spăngi, prin mii de baionete de-ai trece, totul păleşte înaintea purităţii ce înalţă sufletul în astfel de momente. Faci un pas spre Dumnezeu, El face zece spre tine! Ce se dă la televizor, e doar manipulare rău voitoare, pentru discreditarea credinţei. Adevărata atmosferă de pelerinaj, pe care o simţi doar în mijlocul mulţimii, este cu totul alta...de negrăit prin cuvinte omeneşti.
Un preot completează: de fapt nu este vorba de nici o contradicţie, ci despre faptul că se pune răbdarea la încercare. "Încerci" un drum al Crucii. Această jertfă nu înlocuieşte bunătatea, dar poate fi o modaltate de "răstignire" a trupului. Statul la coadă nu este decât un drum iniţiatic: pleci de la o stare şi ajungi la o altă stare, iar "drumul" în sine are valoarea lui. Cu cât lupta e mai mare, cu atât biruinţa e mai mare. Trupul trebuie să devină un templu al Duhului Sfânt, iar asta se face prin mortificarea plăcerilor - măcar şi pentru moment.

Foarte tare, frate!
Atâta că înţeleg de aici că totul e relativ şi supus interpretării. Bine sau rău, viaţă sau moarte, scop sau complex de coincidenţe, nu există absolut. Totul este supus interpretărilor, iar în funcţie de asta, explicaţiilor. În cele din urmă, nimic nu contează şi se rezumă la un singur lucru: ce alege fiecare să creadă. Că discutăm despre religie, un sentiment, un om, sau o simplă idee, adevărul depinde doar de direcţia propriei alegeri.
Pentru că niciodată, absolut niciodată, nimeni nu va putea să demonstreze fără putinţă de tăgadă ceva. Orice. 
Nu există perfecţiune decât în ochii privitorului - care este diferit, de la caz la caz. 

marți, 14 octombrie 2014

România I love U, din tot sufletu!

Suntem înn plină campanie electorală! Uraaaaaaaaaaaa!!!! Să curgă bairamul şi berea!! 
Ce am învăţat până acum?

Cetăţeanul din mine nu s-a mai simtit atât de corconit de...de când oare? Na, că nici nu-mi mai aduc aminte! Băi frate, au mai fost campanii, dar acum e hămeseală mare! Alianţe se fac şi se desfac, ăia trec la ăilalţi, toată lumea promite marea cu sarea.  Cresc autostrăzile, înfloreşte economia, scade şomajul..o nebunie! Chiar acum am văzut o fotografie comparativă pe net...Ce a făcut Iohannis pentru Sibiu şi ce a făcut Ponta pentru România. 



Pe scurt: Iohannis e Dumnezeu întrupat, face din căcat bici şi mai şi trozneşte de-ţi sare capul, Ponta e Încornoratul de serviciu, lucru slab şi scamă-n buric! Ce minunat, votaţi cum doriţi, numai Iohannis să fie!
Apoi îmi aduc aminte de ieşirea recentă a lu' Mr. President: "Uitaţi-vă colea la mine, că-s cu steagurile în spate: de nu vă plângeţi în pumn de-o ieşi Iohannis sau Ponta, să mă scuipaţi în gură! Nişte corupţi nenorociţi...Da Elena...asta faţă de preşedinte! Şi spate...numa bună!"

No, şi în tot jegul ăsta politic, alegătorul de rând unde este? Undeva într-o masă de preferabil cât mai manevrabilă şi mai uşor de dus cu zăhărelul.
Nu ştiu cum mi-au clipit astrele, că m-am nimerit prin oraş taman de mitingu' lui Iohannis. Veselie, fain, fain - ce să zic? În boxe urlau când Mandinga, când Connecter, când o gagică..maestru de ceremonii sau ceva. Pregătea coregrafia de întâmpinare: "Dragii mei, să punem de una mică în grup: Când eu vă întreb VREŢI??...Voi răspundeţi VREEEMMMM!!!!!!...când vă întreb PUTEŢI??, Voi răspundeţi PUTEEEEEEEMMMMM!!!! Şi-apoi când întreb CINE E URMĂTORUL PREŞEDINTE?? voi răspundeţi IOHANNISSSSSSSS!!!!, agitând steagurile. M-aţi înţeles??"
Ho, fată dragă, nu mai urla că te-am înţeles! Dresarea proştilor! Vrei să strig şi ceva cu CEL MAI IUBIT FIU AL POPORULUI, să scriu cu oi e dealuri sau cu fumigene pe albastrul cer al patriei? Nu de alta, dar gâlgâie mesajele de dragoste în mine, trebuie să le scot la lumină!

Acuma nu că am ceva cu Iohannis...dar îmi provoacă foarte multă silă toate libidinoşeniile astea. Chiar aşa, toţi aspiră să fie unşii Domnului? Sau cum? Fără laude d-astea cretine încetează să mai respire? Da' dacă ar veni în gâtu' mă-sii să stea la o masă şi să spună: Bă popor! Eu îmi propun...etc, etc, etc..aplauze, pa! Luaţi colea şi-un pliant cu mufa mea, să nu uitaţi cine sunt! - oare ce ar fi?
Paişpe oameni, fiecare vine şi spune pam, pam, pam, poporul îşi dă o părere şi pune ştampila. Simplu, nu?
Dar la noi, nu frate! Se mâncă ăştia de cur, mai ceva ca-n junglă! Nu ar stai şi ei în pătrăţica lor, să-şi vadă naibii de ograda proprie, de te-ar feri sfântu! Fiecare se crede erou în capul lui, rege printre oameni şi Dunnezeu printre muritori, faţă de "CEILALŢI", care-s pui de năpărci! Dovezi? Puohohooooo...numai cine nu sapă, nu găseşte morţii!
Îl ştiţi pe Ponta?? A copiat la lucrare într-a şasea...şi Iohannis?? Din surse sigure vă spun că dădea cu pietre când era mic! Nişte nenorociţi! Aşa, care mai e? Diaconescu?? Ăsta e-n direct şi în reluare tot timpul, când să mai fie şi preşedinte?? Vadim? Chiar aşa, vreţi ca pe viitorul preşedinte să-l cheme V.C. (Tudor)? William Brânză e ca un Shakespeare finalizat greşit, să-mi trag pălmi! Udrea o zice ea că-i bună pentru România...dar dacă vine Obama în audienţă şi-o găseşte dând cu mopul, doar doar o mai impresiona vreun prost? Ne facem de căcat complet! Macovei rimează cu Grivei şi nu ştie să întindă rufe pe sârmă, Tăriceanu nu vroia să facă la oliţă când îl punea mă-sa... Pe scurt, că nu mai am chef: Toţi sunt nemernici...dar IO (particula domnească, atenţie!)?? Pfuai de mine, zici că-s duhul din lampă: mă freci şi-ţi împlinesc orice dorinţă! Deci, votează-mă! :)



În toată mizeria asta, pe cuvânt de nu prefer să fiu ca ăia de-i întrebi cum se numeşte ţara şi habar nu au. Acuma şi oamenii...no! De ce ar şti? Se vedea pe faţa lor că-s amărâţi...ceva gen: Hai băi, eu am treabă şi mata te ţii de şotii?? Nu ştiu, na! Eşti mulţumit?
Şi dacă aş şti, ce câştig? Dezamăgire totală...

joi, 2 octombrie 2014

Să protejăm cretinii! (şi pe ceilalţi din jurul lor)

Cam ăsta ar fi titlul noii campanii care ia amploare în mediul online, pe valul accidentului de lângă Câmpina. Ştiţi care...un prost e părăsit de gagică şi decide să moară într-un mod unic şi teatral: ia o duşcă să prindă curaj, îşi îneacă amarul într-o doină plângăcioasă, crează decorul, cu fotografia plecăreţei şi trandafiri, dă necesarul comunicat de presă pe facebook (inundat de nelipsitele învăţăminte, iertăciuni şi păreri de rău), apoi intră ca un taur furios în prima maşină care îi vine din contrasens. Ura!!!! Un cretin mai puţin pe planetă! Aplauze şi vreau reluare! :D
În puii mei, eu zic că merită cel puţin un Oscar, pentru creaţie artistică!! 

Apoi stau să mă gândesc: un bărbat suferă. Nasol, dar căcaturi se întâmplă în viaţă. Nu m-aş grăbi să judec... Desigur, ca şi element cuantificabil, nu e nici primul, nici ultimul, nici singurul om care trece prin asta. Dar să spui "Mămică, de femei pute pământul! Găseşti altă proastă, nu te mai perpeli atât, că nu mori singur! Bani ai, frumos eşti"...ştiţi mizerii d-astea încurajatoare...e cel puţin idiot. Poate ăla chiar o iubea pe minunată..da, da...la dracu, trece...în parte! Dar până trece?? Unii se-mbată ca porcii, alţii rup bordelurile-n două, alţii clachează şi se omoară. No, ăsta a ales moartea. Treaba lui, nu îi comentez decizia. Dar modul în care a ale să o facă, e cel puţin amuzant!
Felul cum a plănuit el fiecare detaliu, mai ceva ca un regizor de film! Chinurile deciziei, ultima distracţie, altarul iubitei, înţelepciunea de final..stau şi mă întreb..nu cumva se aştepta ca după căderea cortinei să se întoarcă pe scenă în ropote de aplauze şi chiuituri??



C-apoi na! Pentru ce ar depune atâta muncă, când se rezolva foarte simplu: aluneca din greşeală de pe un bloc, călca strâmb pe lângă şină chiar când venea trenul, se împiedica în vreun cuţit...sunt miliarde de modalităţi prin care se poate muri. La ce bun altarul? Dacă aia a zis "Plec, pa, du-te-n mă-ta, că nu mai am treabă cu tine!", credea, oare, că o va emoţiona pentru că moare cu poza ei în braţe? Sau versurle alea (care ar fi trebuit să fie premonitorii pentru apropiaţi) cu "dă-i o viaţă, speranţă, şi mie să-mi dai moarte"...mi se par o idioţenie! Am ascultat tot cântecul cap-coadă şi tot idioţenie mi se pare..îndrăgostitul lulea care devine un fel de martir şi dăruieşte iubitei fericiri nebănuite post mortem. BĂĂĂĂ!!! Aia a plecat, o doare-n cur de tine! Găseşte alt idiot care s-o adore sau s-o ciomăgească...cum i-o fi norocul! Crezi că mai dă o ceapă degerată pe ce faci tu?? 
De cealaltă parte, duduia cică suferă..."dacă ştiam că mă iubeşte atât, nu îl păreseam!" Ete căcat! Eşti proastă sau te faci?? Ce dracului ai păzit cât ai stat cu ăla? Dacă ştiai...ia uite surpriză: iubirea se simte, nu se ştie. Şi fii sigură că ştiai...problema e că nu conta.
În fine...nebănuite sunt căile dragostei şi complet neimportante. De cele mai multe ori un simplu paravan pentru dorinţe mai lumeşti...că doar n-om fi doar nişte spirite care se hrănesc din puritatea ideilor!

Pe scurt, dincolo de motive, s-a întâmplat pocinogul.
Societatea a luat foc. Care cu acuze, care cu milogeală, care cu tânguială...cum se face pe la evenimente d-astea. Şi nu neapărat că a dispărut vlăstarul tânăr şi prominţător al generaţiei viitoare, ci că în inexorabila lui călătorie i-a omorât şi p-ăia nevinovaţi.
Acuma şi ei...mai ştii cât de nevinovaţi erau? La fel de fericit cum era tânărul ce văzuse toată lumea de pe yacht? Nimeni nu cunoaşte viaţa omului. Cine ştie...păcate din vieţi anterioare, karmă potrivnică, pedeapsă de la Dumnezeu..ca-n bancul ăla cu blonda infidelă: "Doamne, nu lăsa să se scufunde vasul, nu ucide atâţia oameni pentru păcatele mele!" şi Dumnezeu: "Eheeee...dacă ai şti ce chin a fost să vă adun pe toţi la un loc...."

Dar deja o dăm pe vorbe de dragul discuţiei...nici măcar asta nu mai contează. Faptic: un  tânăr s-a sinucis intrând pe contrasens şi omorând toţi ocupanţii din automobilul care circula regulamentar.
Ce se întâmplă după? Ghici, ghicitoarea mea...

Apare petiţie online, pentru adăugarea despărţitoarelor de sensuri pe DN1. Ce idee genială, pentru a rezolva problema! Aşa...şi dacă următorul care vrea să se sinucidăă în acest mod e un tirist? Poa' să fie şi mama despărţitoarelor de sensuri, tot trece prin ele ca prin brânză şi ajunge pe contrasens! 
Ştiu, ştiu! uite altă idee: facem petiţie online pentru a ne tapeta maşinile cu perne! Punem perne şi pe şosele...să facem tot un puf peste tot! Fără colţuri contondente, ca la bebeluşi! Dacă tot cad, barem să fie pe moale! :D
Nu-i acelaşi principiu? Protejăm cretinii, ne protejăm pe noi. Fulgi pentru toată planeta! Ieeeeeeeeeee...



Păi altceva ce să faci? Să elimini suferinţa, nu ai cum. Oricâte teste psihologice ai da pentru permis, nu cred că au valoare. Eşti sănătos tun, găseşti fata de ţi-a picat cu tronc şi deja te schimbi. Pui separatoare, mergi numa' pe autostrăzi? Irelevant! Dacă chiar îţi propui să intri pe contrasens, o faci...cu toate separatoarele de sens, indiferent de cum arată şoseaua. Deci...ce facem? 
O idee valabilă ar fi să educăm cretinii! Frate, suferi. Îmi pare rău pentru tine, te înţeleg. Dar s-au inventat psihologi...preoţi... Desigur, nimeni nu poate schimba ce se întâmplă. O balegă e o balegă, indiferent cum o numeşti. Te uiţi la ea, calci în ea...tot o balegă rămâne! Nu te pune nimeni să te prefaci că-i Capela Sixtină...dar un sprijin tot se găseşte. Treci prin ea! Sau, dacă nu...omoară-te! Şi-aşa e suprapopulare...dar dacă tot o faci, ţine cont de tooooooooooate consecinţele faptelor tale. Da, sigur, mori, scapi de grijă; cu slujbe la biserici sau în şanţ..nu te mai inviază nimeni. Dar fă-o tu cu tine! Harakiri, seppuku...te-arunci în sabie ca Decebal, în puii mei!

Să-mi trag palme, nu-mi vine să cred că până şi la sinucidere trebuie un dram de educaţie... 
Propun să se scoată un manual în domeniu!