miercuri, 15 august 2018

Lupta noastră, cea de toate zilele

Vineri. 10 august 2018. Protestul Diasporei. Ziua Z.
Sau...nu. În cele din urmă, a ieşit doar o bătaie de stradă plină de excese, din care se încearcă să se mai obţină măcar un efect emoţional: o nouă stare de inflamare, menită să creeze contextul unei posibile schimbări. În definitiv, tot poporul fierbe şi cu toţii "neam săturat"!
De fapt, nu chiar toţi. Adică, mai nimeni...şi totul ţine doar de locul în care te uiţi: vezi o piaţă plină de oameni şi te aştepţi la reeditarea răscoalei de la Bobâlna! Însă ţara nu este doar o piaţă. Şi în timp ce unii se bat cu pumnul în piept că apără democraţia, litoralul geme de lumet, staţiunile montane sunt arhipline, iar distracţia este ridicată la rang de cinste. Vorba bătrânilor de odinioară: "unul trage ca să moară, altuia dânsa i se scoală". Aşa e viaţa, diversă.
...pentru că fiecare om joacă un rol; îşi creionează personajul pe care şi-l doreşte, aranjează elementele realităţii în aşa fel încât lucrurile să coincidă cu propria viziune a adevărului şi-şi trăieşte filmul.
Aşa se face că unii se văd martirizaţi pe altarul patriei, alţii se cred campioni ai libertăţii, fără de care stirpea românească s-ar duce de râpă. Unii se simt filosofi ce înfierează tarele sociale şi conduc masele populare spre lumină, alţii se văd promotorii unor concepte spirituale noi, care vor stimula evoluţia speciei prin timp şi spaţiu. Unii suferă de foame şi-şi aşteaptă sfârşitul, alţii se vântură prin cluburi şi sparg sute de mii de euro pe o şampanie. Unii se bat ca-n "Rocky", alţii dansează ca-n "Dirty Dancing", iar alţii, mai sensibili, trăiesc în filme romantice - cu oameni frumoşi, magie şi spirite inocente.

Ăştia suntem, nu avem ce-i face. Visăm la idealuri care să ne apropie şi să trăim ca fraţii, dar călcăm în picioare orice şi pe oricine, în slujba propriului adevăr. De aceea au apărut marile frământări ale istoriei...de la războaie şi până la Inchiziţie - când o aluniţă ieşită în cot, spre exemplu, era interpretată ca stigmat al diavolului. De ce? Pentru că asta voiau oamenii să vadă şi aveau nevoie de o personificare a răului; sau, de un motiv pentru care lucrurile mergeau prost. Şi au inventat vrăjitoarele.

La noi, până-n revoluţie îl aveam pe Ceauşescu. El era de vină pentru toate relele. L-am omorât şi...nimic! N-a curs lapte şi miere pe şanţ. Apoi au apărut, pe rând, Iliescu, Constantinescu şi cei 10 000 de specialişti ai săi, care trebuiau să scoată ţara din năcaz. Pe hârtie ieşeau calculele, dar au dat-o-n bărci cu praftica.



A venit vremea Băsescului şi răul avea o nouă faţă. A plecat şi el, dar, din nou, laptele şi mierea s-au lăsat aşteptate. Pentru că acum avem un nou cui în talpa dezvoltării: Dragnea şi P.S.D.-ul. Dacă nu ar fi existat ăştia, am fi fost în stare să colonizăm şi spaţiul cosmic! Ce americani, ce U.E. şi ce N.A.T.O.? România, frate! Leagănul civilizaţiei mondiale! Ceea ce nici nu are cum să fie altfel...că doar strămoşii noştri daci au inventat focul şi O.Z.N.-urile!

Aveam potenţial, este clar. Dar acum, nu! Nu se poate! Dragnea e de vină!
Nu vreau să mă lansez mult în subiect, pentru că, în principiu, dacă mă bag în tărâţe, mă mănâncă porcii. Am mai spus-o şi îmi repet chestia asta în cap, cât de des pot. Plus că am probleme proprii şi personale şi nu simt nevoia să mă mai încarc cu altele, ca să ies în stradă şi să urlu la unii - oricare ar fi ei. În definitiv, nu-şi ia  fiecare răsplata propriilor fapte? Nimeni nu scapă... "semeni vânt, culegi furtună"! Şi nu o spun eu, Doamne feri! O spune Evanghelia creştină; sau Vedele hinduse; sau budiştii, falun gong-iştii, zoroastriştii...până şi bioenergeticienii minune ai zilelor noastre, care ne învaţă că universul este un bumerang şi primim ceea ce oferim. Păi şi dacă ne închinăm la ei şi devorăm orice lucrare de dezvoltare personală, care ne arată cum stă treaba cu Matricea Energetică şi Teoria Superstringurilor, de ce ne-am mai agita? 
Oricum, este cert că odată ce creşte înverşunarea pentru susţinerea unei cauze, creşte şi tendinţa spre violenţă. Din partea tuturor taberelor, nu doar a uneia dintre ele. Interesant este, însă, modul în care fiecare se spală pe sine şi aruncă pisica moartă în curtea vecinului, ca să-i demonstreze ce nasol e.
Am multe de spus despre subiect, dar prefer să nu o fac. Totuşi, aş menţiona 2 incidente care ar trebui să pună gaz pe foc şi care, în opinia mea, sunt transformate din ţânţari în armăsari. Nu trebuie să fii savant, sau să ştii cine ştie ce legi...bunul simţ îţi spune că e ceva în neregulă!

Prima întâmplare: vestitul număr "M*ie P.S.D.". Povestea se ştie: îşi face Ixulescu numere personalizate cu o înjurătură, vine în ţară şi se fâţâie cu maşina ici şi colo - mândru de sarcasmul său fără subînţeles, până se prinde Poliţia că ceva dă cu virgulă şi i le confiscă. Poliţia pusă de Dragnea, desigur.
De ce a greşit cetăţeanul? Simplu: Trebuie să fii idiot să crezi că aşa schimbi o guvernare. Plus că, dacă aceste numere de înmatriculare nu erau confiscate, se crea un precedent. Bine, nu conta acum, că se înjura inamicul public număr 1 al ţării. Dar dacă se accepta abominaţia aceasta, nu se împământenea o formă de protest contrară oricărei norme de civilizaţie? Peste un an, dacă apăreau numere cu "M*ie Iohannis", "M*ie A.N.A.F.", M*ie...habar n-am! Şeful de tren care mi-a dat amendă! Vânzătoarea care mi-a dat pâinea fără mănuşă! Educatoarea care mi-a pus copilul la colţ! Soacră-mea, care-mi mănâncă zilele! Doctorul care m-a pus să aştept la consultaţie şi şeful care nu mi-a dat liber când am vrut eu.



Fiecare om are câte un ghimpe-n coastă... şi ce ne-am face dacă ne-am înmatricula maşinile cu toate tâmpeniile care ni se par că ne amărăsc viaţa? Dacă am purta cu toţii tricouri cu mui (bien) destinate te mir cui? Am fi avut tot dreptul să facem asta...exista un precedent. Dar cum ar fi arătat societatea şi ce ar fi spus asta despre noi?

Altfel, da...e minunat să luptăm. Cum s-a trezit şi inocenta aia de striga "M*ie P.S.D." la festivitatea de premiere a turneului de tenis de la Montreal. Perfect! Dar' la sala de lectură a Bibliotecii Naţionale din Ottawa, de ce nu o fi strigat? Sau în sala de naşteri a unei maternităţi? C-apoi vorba aia: nu ştiu ce are sula cu prefectura, dar trebuie să fie o legătură, că altfel nu am protesta!
Şi apoi, dacă mâine se trezeşte un copil de 3 ani să strige prin grădiniţă ce aude la maică-sa, cum ar fi? Şi când e destul de mare să se prindă că aşa se spune când nu îţi place ceva, strigă "M*ie mami", că nu a primit ciocolata dorită, ce mai facem?
Eeee...ce facem? Ne plângem că societatea nu mai oferă modele demne de urmat şi o chemăm pe Supernanny să ne educe odrasla conform normelor date de specialiştii britanici şi rezolvăm situaţia! Simplu, curat şi elegant! 

În rest, da...Dragnea e de vină!
Cum a fost de vină şi zilele trecute, când alt Neica Nimeni a fost oprit de poliţie şi rugat să îşi dea jos drapelul de pe maşină, "pentru că depăşeşte gabaritul autovehiculului". Da, aţi citit bine...A FOST OPRIT ÎN TRAFIC DIN CAUZA UNUI STEAG!
Doar că nu era steguleţ d-ăla de maşină, de 20 de cm...era ditamai drapelul de 2 metri. Desigur, Dragnea l-a sunat pe poliţist să-l oprească pe sărmanul om; şi totuşi, de ce am umbla cu steagul pe maşină? Chiar nu se încurcă traficul deloc? .
Păi dacă e voie...hai s-o facem cu toţii, că tot e centenarul! Ia, gata, de mâine, propun să ne punem câte un drapel pe ce avem fiecare prin ogradă. Ba nu, mai bine punem câte două drapele...unul de-a dreapta şi altul de-a stânga! Şi ieşim aşa, pe stradă, să-l ofticăm pe Mustăcios! Dă-l în mă-sa, doar nu o da telefoane să ne oprească petoţi 20 de milioane de oameni! Sau 18 milioane...câţi 'om mai fi prin ţară. Îi va pica şi lui reţeaua, odată şi-odată!
Până una, alta, eu îmi pun drapelele pe bicicletă, că o scot mai uşor din garaj. În rest...cine vrea, oriunde vrea: pe căruţă, pe camion, pe Dacie, pe Tico...nu contează, roţi să aibă! Şi apoi ieşim prin oraş!
Cel puţin, în Bucureştiul orelor de vârf, ar fi un peisaj splendid...Şi pariu că într-o oră ne spurcăm cu blagosloveli, de nu ne mai spală nici toată Dunărea? Pentru că e imposibil să circuli cu nişte cearşafuri de 2 metri pătraţi fluturându-ţi în ochi! Nu mai vezi nimic în jur, şofezi ca o cârtiţă prin galerii tricolore! Te-apucă nebunia de cap!

Deci, da...e o mare şmecherie să condamni sistemul opresiv pe facebook, dar oricât de ilar ar suna, chestia aia cu depăşitul gabaritului nu este o idioţenie, ci chiar o lege. Nu-ţi trebuie decât puţină minte, să te gândeşti cu capul din dotare care ar putea fi logica şi dincolo de Dragnea, că nu-i el Dumnezeu! Oricât şi-ar dori oricine, nu se învârte soarele după cum vrea un amărât de om!

Una peste alta, privind în trecut, eu nu cred că de vină pentru situaţia în care ne aflăm este un singur om, indiferent cum l-ar chema pe el. Bine, de dragul apartenenţei la un grup, îi putem da un nume...dar şi dacă mâine ar dispărea de pe faţa pământului, cel mai probabil nu se va schimba nimic în vieţile noastre. Pentru că nu guvernul sau preşedintele sunt de vină pentru că generaţia tânără nu mai ştie ce e acela bun simţ, respect, onestitate, demnitate sau valorile celor 7 ani de acasă, ci noi înşine.
Conducătorii sunt doar sateliţi ai poporului.

Şi dacă noi, ca oameni simpli, umblăm cu căşti în urechi pe stradă şi dă tramvaiul peste noi - pentru că nu ni s-a spus că dacă nu ne uităm pe unde mergem, măcar să mergem pe unde ne uităm!
... Dacă tranformăm iubirea în aventuri de-o noapte şi scopul vieţii devine fluturatul prin cluburi, băutura şi pokemonii go!
... Dacă nu mai dăm doi bani pe cultura generală - din moment ce orice informaţie este la un click distanţă - şi percepem lumea doar prin intermediul reţelelor de socializare, care-s pline de orice prostii mai debitează unul sau altul...la ce ne mai aşteptăm?
Cu Iliescu am legiferat "animalul"; cu Băsecu, "găozarul", iar cu Iohannis, "m*ia". Ce spune asta despre noi?

Şi ce fel de conducători am mai merita pe viitor?

Nu contează!
Până una, alta, (încă) avem libertatea de exprimare. Bine sau prost, fiecare spune ce îl duce capul. Şi nu te ia nimeni de pe stradă, să te bage la beci, chiar şi când eludezi regulile bunei cuviinţe.

Luptă, luptă şi dă-i, şi dă-i şi luptă!



[Boney M - Ma Baker]