duminică, 29 mai 2011

Poveştile copilăriei

Introducere
Din Haosul Primordial s-a ridicat o colină, iar din floarea de lotus ce creştea în vârful acelei coline a ieşit Ra, Zeul Soare. El scuipă şi o crează pe Tefnut, Zeiţa Umidităţii, apoi tuşeşte şi îi dă naştere lui Shu, Zeul Aerului. În cele din urmă băseşte şi aduce pe lume...tot un zeu, da' pe un plan mai local.

Cuprins
Pe vremea aceea, România nega criza cu o inocenţă de vestală. Peste tot era prăpăd, toată planeta îşi smulgea părul şi şi-o lua vârtos, ţara noastră juca rol de Ileana Cosânzeana culegînd flori! Nu, nu există aşa ceva! Stătea neprihănirea pe noi mai ceva ca muştele pe rahat.

Până când iubirea...
Până când Criza răsare viguroasă la orizont, ca un cavaler în armură strălucitoare; însă noi, nu...adică nu se cade să ne punem poalele în cap, chiar aşa în văzul lumii. Lasă-i pe alţii să fie curvi, noi nu servim, nu ne murdărim la virtute. Şi nu şi nu, până am pus gura pe ea (pe Criză, băi!) şi i-am dat de gust...că acu' nu ne mai săturăm.
Ne pornim greu, că asta-i neamul - n-ai ce-i mai face; dar şi când ne-am pus pe treabă..să te ţii, frate, cu te-oi ţine. O turmă de bivoli turbaţi este parfum pe lângă noi...nu ne mai opreşti nici cu-o legiune de tancuri!
Pe noi ne ţine mult şi cu putere, băi, că suntem sânge de casanovi în vene! Toată lumea a terminat, noi abia suntem la preludiu. (pe sistem de baladă populară: că ne place, ne place, ne place-place-place)


Apoi vajnicele autorităţi ale statului au anunţat că am ieşit (aşa, deci acu' începe şpârla aia groasă). După o vreme iar ni s-a trâmbiţat ieşirea (deci logic, între timp intrasem la loc) şi zi de vară până-n seară ne-am tot hârjonit nehotărâţi; ba intram, ba ieşeam, că de! Doar aşa se face treaba. Din când în când capu' la stat ne mai anunţa când eram afară, pesemne ca să mai tragem o gură de aer proaspăt. (Deci mi se înmoaie sufletul când îi văd p-ăştia aşa de preocupaţi de starea naţiunii în dizgraţie!)

După un timp (şi multe alarme false), Cel Mai Cârmaci Dintre Popor ne anunţă că greul a trecut şi economia a început să se ridice firav. Să se ridice? Păi noi n-avem ce să ni se ridice...ori suntem hermafrodiţi? (Bă Băsescule, hotărăşte-te odată-n puii mei ce facem, că eu nu mai înţeleg nimic! Adică cum să ni se ridice?)
În fine...să depăşim problemele de ordin tehnic. Să zicem că ni se ridică; păi nu e bine nici aşa! Dacă ar fi să ghicesc cu puţinele cunoştinţe pe care le am în materie, aş zice că de-acum încolo începe adevărăciunea, dacă abia suntem în stadiul de excitaţie. Hmmm...economia se scoală firav..0.1% nu sună bine deloc! Păi mai avem de aşteptat până să ajungem şi noi măcar la un procent de bun simţ, cu care să rezolvăm ceva! La faza în care suntem, e inutil chiar şi să ne prefacem că gâfâim, ceapa mă-sii de treabă!
Dar stai! "FREEZE", cum urlă ăia în filme! Eu nu-s decât rugina de pe biela-manivela din sala motoarelor, de ce oi comenta atât?? De la timonă lucrurile se văd mai clar, iar dacă Vasul Ales Al Flotei (Dispărute) spune că suntem o masculă vânjoasă, aşa o fi! Ne aflăm pe un curs puternic ascendent...deci: BITCHES COME AND LET THE PARTY STARTED!
Oficial, suntem fericiţi! Oficial ne merge bine, înregistrăm producţii record în toate domeniile vizate. Norii Recesiunii se preumblă printre dealurile patriei, dar suntem pe calea cea bună, pentru că statul stă cocoşat sub greutatea reformelor din temelii: educaţia este aliniată la standardele europene dar scoate tâmpiţi pe bandă rulantă; serviciile medicale sunt gratis dar se plătesc; autostrăzile se înmulţesc pe hârtie; muncitorii de pe şantiere se spetesc dormind...dar mai ales Udrea construieşte proiecte frumoase şi face orgii de idei pentru dezvoltarea turismului în natură.
Ţara-i o grădină, Bucureştiul, o floare.

Suntem cei mai dă best! Vorba 'ceea: Fruntea sus, genunchii tari!

Încheiere
În Haosul Primordial apare primul element ordonat, izvorul de logică care va da naştere Universului, leagănul vieţii. Viaţa se bazează pe instintele primare, manifertări egoiste ale raţiunii pure.
Omul, fiinţă superioară (uneori), este lucid şi rece. Omul este civilizat, şlefuit, fin, fără rugozităţile naturii sălbatice. Omul este ipocrit, încercînd să-şi creeze această imagine. Nu există altruismul propovăduit de societate, doar egoism...pentru că orice acţiune are ca scop principal satisfacerea nevoilor individuale. Orice acţiune are un scop.

De când mă ştiu, eu încerc să înţeleg lumea în care fiinţez şi atunci, ca simplu observator, mă întreb DE CE?
Nu-s vreun analist de frunte, nu mă simt psihologistu' lu' peşte, dar singurul neuron funcţionabil nu se poate abţine să să nu-şi dea şi el cu părerea fix ca un om mare; ba mai are şi insolenţa să întrebe:
DE CE se întâmplă toate acestea? De ce dintr-o dată, Băzeul iese să-şi ceară scuze pentru măsurile anti-criză luate acum un an (care erau singura salvare de la colapsul total al ţării) şi promite să le anuleze efectele, începînd de la anul ce vine? Where is the catch?
DE CE Boc se laudă pe unde apucă cu văditele succesuri ale guvernării sale? Dacă sunt chiar atât de evidente, nu trebuia să le vedem şi noi? Adică, dacă plouă afară şi nu am umbrelă, mă ud; însă nu am nevoie de terţi care să îmi explice cauza pentru care sunt fleaşcă...decât dacă am creierii paralizaţi şi îmi curge scuipat din gură de prost.


DE CE suntem manipulaţi şi nu ni se permite şi nouă o relaţie normală, ca de la Cetăţean la Stat?
DE CE ca la un semn, clanul conducător ia cu asalt televiziunile ca să-şi prezinte propriile realizări? Am senzaţia că-s la talcioc şi vânzătorul să dă de ceasul morţii ca să încerce să-mi vândă...ce? Care-i singura marfă pentru care ca individ, pot prezenta vreun interes pentru ăştia?

Singurul răspuns care îmi vine în minte este "VOTUL"; anul 2012 este an electoral, iar prostimea trebuie prostită, trebuie mituită. Printr-o repetare suficientă, o minciună devine adevăr...pentru că dacă 10 inşi îţi spun că eşti beat, mergi să te culci; iar dacă ţi se repetă asta zi de zi, mergi la dezalcoolizare.
Sau mă rog, pui ştampila unde trebuie, ca să fie bine.

vineri, 27 mai 2011

Fineţuri sub acoperire

Cu mult timp în urmă într-o galaxie îndepărtată, o prietenă mă întreba de ce critic atât de mult lumea în care trăiesc, de ce analizez cu încăpăţânare doar aspectele urâte care-mi devorează viaţa. De ce nu-mi îngroş şi tuşa sensibilă care mă înzestrează? De ce pedalez cu consecvenţa boului pe "you're the sickness to my stomach", uitînd grav de aspectul mult mai digerabil "you're the Mickey to my Minnie and the Popeye to my Olive"?
De ce îmi ascund struma sensibilă?
De ce, de ce, de ce?

Păi şi eu ce să fac dacă laturile plăcute se inhibă în prezenţa mea? Eu vreau, încerc să pătrund numai splendoare, dar nu o găsesc; s-o fi dus la operaţie de tunare, să fie şi ea în tendinţe? Un silicon colo, o adăugare de şunci apetisante (pe model doamna Udrea) dincolo...Bă, trebuie, asta e! O vrei urâtă şi banală, sau fierbinte şi bombă sexy?

Apoi, altă întrebare cu efect de închidere centralizată: "Chiar nu întânleşti şi frumosul în calea ta?"
O, ba da, sigur că îl întânlesc. Nu sunt tipul de persoană care să aibă orgasm de fericire când i se cacă o cioară pe haină, sau care să intre în roz când vede turmele de păsărici cum ies înnebunite de dorinţi feciorelnice la intervalul trotuarului; însă da, uneori mă mai împiedic şi de lucruri frumoase. În afară de o mână de prieteni apropiaţi care îmi dau puterea să îmi menţin coeziunea celulelor şi să nu mă disipez în atmosferă de scârba care mmă încearcă deseori, frumos este un asfinţit de soare care precede o vijelie (fără Vali, desigur), liniştitor este mirosul de liliac într-un miez de noapte învăluit în cântec de păsăret, revirgorant (cum spunea un coleg de liceu) este ceaiul de mentă care deschide tăvălugul de cretinităţi zilnice.
Însă dacă m-aş apuca să descriu toate acestea pe zeci de pagini şi cu lux de amănunte, aş fi mai libidinos decât Liiceanu împărtăşindu-ne cum stă el în cumpănă după fiecare duş, neştiind ce unguent să aleagă pentru a se dezmierda pe organism. Aş fi un şablon de libidinoşenie internaţională, întruchiparea lascivităţii premature. Îîîîîî, câh, câh!

Hai măi, că nu-s pe etnoboanice, ce dracu!
Viaţa e o continuă luptă, iar Sun Tsu recomandă cunoaşterea inamicului. Viaţa e dură, e urâtă, e nedreaptă, e o curvă care-ţi ia banii, apoi pleacă şi te lasă nerezolvat.
Asta cred, asta spun, asta scriu. Nu-s adeptul optimismului ilogic, tonele de gândire pozitivă nu stau pe mine ca rapănul pe porc şi râia pe capră. Nu vreau cu yellow submarine, flower power, hora unirii şi contopirea cu natura virgină. Nu cred în atotputernicia dragostei şi nu sper la gingăşenii afective înfăptuite de cineva sus-pus, într-un viitor cât mai apropiat. Uneori n-am pic de simţământ în mine, sunt naşpa rău, sunt ca apa şi uleiul cu acest aspect.

Însă un prieten drag nu trebuie niciodată dezamăgit, aşa că în cele ce urmează mă voi deschide spre tulburare ca Pythia în faţa iluminării divine. Voi fi înduioşător de inocent şi voi încerca să vorbesc cu emoţie în glas despre ceva care mi-a topit fălnicia în acte; ceva unic, care mi-a înmuiat sufletul şi l-a făcut să bocească de atâta candoare extrasenzorială.

"Laptele de măgăriţă este mai bun pentru siluetă decât laptele de vacă.
Conţinînd cantităţi mari de Omega 3 şi calciu, se pare că laptele de măgăriţă este mai bun şi pentru inimă şi ajută la menţinerea unui nivel ridicat de energie pe durata întregii zile."
http://www.antena3.ro/

Da, da, da! Laptele de măgăriţă e bun pentru siluetă că-ţi dă energie, dar studiul a uitat să precizeze SĂ-ŢI MAI ŞI MIŞTI CELULITA DE PE SCAUN dacă speri la vreun efect!
Otherwise, (cum ar spune francezul) o să se simtă fix ca o puţă de colibri pentru o divă porno. Adică va fi atât de utilă încât n-o va putea folosi nici măcar pe post de scobitoare.

Când fotoliul ia forma dosului din dotare, atunci e groasă. PUNE BĂ MÂNA PE MIŞCARE, DACĂ VREI MIJLOCEL TRAS PRIN INEL!! Garantez cu capul că doar laptele de curfutiţă din aia nu te ajută să scazi în dimensiuni.



Ba da...ajută, că ţi-ai luat vibrator pentru slănină şi ăia de la teleshoping ne-au asigurat că dă rezultate. "În 7 zile am dat jos 2 cm de pe burtică", aşa spune reclama.
Serios? Şi vine Mata Hari expandată să-mi spună asta? Păi trebuie să alătur 3 televizoare ca să o prind în cadru mai ca pe un om, la naiba! Dar e mişto ca a pierdut 2 cm de pe burtică...Care din ele? Că şi dacă îi împarţi pântecul în careuri ca pe tabla de şah, tot nu obţii aşa ceva.
Auzi? Hai să zic ca tine...să presupunem prin absurd că ai dat 2 cm de pe burtică. Aşa...şi cu restul ce faci? Îi pui în poşetă, sau cum?
Nu, nu, nu, sigur că nu! Bei lapte de popircheliţă, că d-aia s-a inventat şi animala pe planetă.
Te uiţi, bei şi slăbeşti sănătos, fără pic de efort!
URA!!

luni, 23 mai 2011

Beatitudine holmesiană


"Eleva de 19 din Târgu-Jiu care a dispărut de acasă miercuri a fost găsită duminică dimineaţă înecată în apele râului Jiu.
Tânăra era în ultimul an de liceu şi avea rezultate bune la învăţătură. De curând, fusese admisă la mai multe universităţi de prestigiu din Marea Britanie."
http://www.antena3.ro/

Cam asta a fost una din ştirile care m-au amuzat pe mine ieri...adică nu, nu mă înţelegeţi greşit! Faptul că o tânără vlăstară a acestui neam a ales să-şi ia zilele este tragic. (Pentru părinţi, nu pentru ţară, că ţara gândeşte pozitiv: ce-am avut şi ce-am pierdut?)
Însă pe mine mă distrează total maniera de lemn şi tona de prejudecăţi râncede cu care se tratează subiectul.
Adică...apropiaţii sunt şocaţi, MAI ALES că "tânăra era o elevă eminentă". Aşa şi? Ce are sula (instrumentul de împuns) cu prefectura? De ce la nivel de percepţie publică, faptul că cineva se distinge prin calităţi intelectuale denotă faptul că are o viaţă perfectă, fluidă, neîntreruptă de nici un incident? De ce personalitatea unui om se rezumă doar la studiu şi nu se priveşte situaţia în asamblu? Numai neamul ăsta are talente atât de idioate, să-mi bag lingura-n tocană!!

Cel mai mult în viaţa asta (mă rog, oricum, pe locurile fruntaşe) mă enervează prejudecăţile...cum e şi tâmpenia aia odioasă cu "Bărbaţii adoră berea". Aşa...şi dacă nu sunt cu ea în gură tot timpul, par travestit?? Deci pe controlatelea, dacă nu mă credeţi!
Totuşi, atâta poate naţia asta, ce să-i faci? Ne proptim în idei preconcepute mai abitir ca Mig-urile în câmpiile nearate ale patriei. Înţelepciunea populară decretează candid şi marţial: "Dacă-i copil să se joace, dacă-i popă să citească, dacă stripper să...danseze exotic."
Eşti tânăr? Păi te distrezi maxim cu pretenarii, bei, fumezi, te droghezi, fu...ri gagici de la alţii mai impotenţi cu portofelul, agăţi în club toate ciulinoasele, apoi o iei de la capăt; orice tânăr trebuie să facă asta, pentru că dacă nu o face, e halit!
Treci de douăj' cinci de ani, deja te-ai mai stilat o ţâră; e musai să ai o slujbă (de preferinţă bine plătită, ca să dea bine la public), o casă (cu chirie) a ta, o jumătate stabilă la suflet, încep planurile cu căsătoareala, apoi progeniturile...d-astea. Nu le ai, nu eşti normal. Eşti un ciudat, respins de cercurile academice. Eşti un paria.
Dacă nu "te-ai realizat" cu familie and stuff până pe la 35...păi ce-ai făcut, tati? Auzi, ţi-a legat vreo amantă căsătoriile? Bagă baba un descântec, de-i merg fulgii...da' eşti şi tu cu bun simţ, mă-nţelegi??
No, şi tot aşa.

Culmea ştiţi care e? Marea majoritate a populaţiei se ghidează la milimetru după şabloanele astea "din bătrâni". Pentru că la noi, viaţa nu e personală, ci mondenă. Normalitatea pentru mine nu o stabilesc eu, ci majoritatea colectivului pe unde mă învârt; dacă-s mai minoritar în preocupări...ghinion; ia uite să vezi minune...sunt anormal!

Acum.
Din câte am observat, prin mediu înconjurător de pe la noi nu stau cohortele de liceeni acceptaţi la Harvard, sau puii mei ce universităţi de renume mondial...deci fata asta, era ceva deosebit.
În reportajul de la ştiri i s-a prezentat şi poza; băi, m-am uitat...nu are alură de vampă care pierde nopţi la discoteci, şi-o trage pe unde apucă şi bea de stinge. Nu am observat că ar fi tunată cu silicon prin părţile esenţiale (buzele, nu săriţi ca nesătulii), nu dă pe din-afară de exuberanţă. Mai degrabă, mie îmi pare o persoană serioasă, care îşi vede de treaba ei, probabil uşor retrasă şi fără grămezi de prietenifăcuţi la o pipă pe marginea şanţului. Adâncirea în studiu a venit ca o urmare firească, că doar trebuia să-şi ocupe şi ea timpul cu ceva.
Fata se simţea fix pe inversul opulenţei pe care o propovăduieşte mentalitatea de turmă, se simţea marginalizată. Şi asta e un fenomen tare naşpa, care duce la formarea unor frustrări enorme. IQ-ul nu te ajută să-ţi ţii psihicul întreg...de multe ori, contribuie la prăbuşirea lui. Înţelegi complexitatea vieţii, observi superficialitatea cu care este trăită şi vezi că tu nu ai un loc uşor de găsit în ansamblul ei. Din acel moment îţi asumi singurătatea sau clachezi. Ţi se rupe joagărul de lume, sau trăieşti cu regretul că nu eşti ca ea...până cedezi.
Fata asta a cedat.

Dacă eu, care-s ditai mireanul în orice domeniu, am identificat nişte amănunte evidente, inteligeţii ăia de jurnalişti cu mintea limpede şi trează, de ce papucii mă-sii propagă o imbecilitate care frizează scleroza în fază terminală? Ce dacă avea rezultate bune la învăţătură? Doar asta este măsura împlinirii pe care trebuie să o simtă o persoană?

duminică, 22 mai 2011

Iluzii optice

Pe 21 mai 2011 ora 6 a.m. (între timp am aflat cu siguranţă că Apocalipsa e şi ea matinală; dacă tot vrei să te apuci de ceva, te scoli de dimineaţă, nene, nu dormi în front cu ea la soare până la prânz) a Americii (22 mai 2011 în jur de 4 a.m., la noi) trebuia să sosească Sfârşitul. O garantează Biblia şi un panou cu un nene care se ouă-n asfinţit.
Trebuia...că iar ne-a tras ţeapă.

Băi, sunt 2 posibilităţi: ori a venit, iar eu mă uitam pe alt program sau şi mai grav, dormeam (nu ar fi prima dată...întotdeauna pierd cele mai tari faze); ori nu a venit. Am căutat-o; am verificat cu atenţie şi pe sub preş, că poate o fi fost timidă şi s-a ascuns...dar nu, nu a venit. Acesta e adevărul gol-goluţ. Adevărul porno, nefardat, nefrezat, netunat.

Oricum sunt împăcat cu sinele meu liric, pentru că am aşteptat-o. Serios. Deci am fost Pita lu' Dumnezeu în extaz lăuntric, am făcut tot ce era omeneşte posibil ca să mă pregătesc şi să nu mă fac de râs în faţa ei: m-am spălat, m-am parfumat, mi-am scos alura de Brad Pitt din dulap...i-am cumpărat chiar şi o cutie de bomboane! Numa' dacă băga capul niţel pe uşă, că o şi invitam la masă să i-o pun - o găină cu borcanu-n cur, să ne ospătăm şi noi aşa, de final; o îmbiam cu băuturi fine şi deserturi apetisante...aveam pregătite chiar şi ceva specialităţi dietetice, că poate ţine la siluetă şi nu vrea să se facă cât Palatul Culturii! Oricum o omeneam bine-ha, apoi îmi dezgoleam pieptul şi mă aruncam în faţa destinului crud cu vitejie şi erotism: "Take me, baby, i'm yours! Feed me, fuck me, never leave me!! Oh, yeah, spank my ass, bitch!!! OH....Ich come, du bist Vezuvius!!"



Putea să vină, că doar n-o...mâncam, chiar dacă sunt anti-talent la d-astea! Lucru slab, ce să-i faci???

Şi eu prost, am aşteptat cu sufletul (altuia, doar nu al meu!) la gură...Am numărat secundele până la ora fatidică ca la Revelion, cu paharul de şampanie în mână. Şi nu s-a întâmplat nimic! Nimic, NI-MIC, m-auzi?? I-am lăsat marjă de eroare (unde s-a mai văzut iepure mâncînd cucută, studenta nealergată şi femeie punctuală?), i-am acordat şi 3 sfertul de oră academic..adică no! O fi pierdut trenul, s-o fi blocat în trafic...d-astea, ca la noi. Orice e posibil.



Dacă eram la japonezi, da, nene! Era şi ea parolistă, fata! A zis la 6, păi la 6:00 era băţ în faţa mea! Da' la noi...am aşteptat degeaba. Ziua Judecăţii se amână până data viitoare.

Oricum, mai bine că n-a venit. Dacă venea, era ca o naştere înainte de termen, ca o...băi, am eu o comparaţie plastică în minte dar nu prea ştiu cum să o zic uşor mai cotită, că nu e frumos să i-o bagi omului în ochi chiar dacă are cunoştinţă de ea. AAAAAAAARRRRHHHHH, m-am inhibat!!! Deci e ca o...ca o... gândire precoce! N-are farmec, pentru că se termină înainte de a începe. Haidi băi şi...nimic! S-a supraîncălzit, mititica.
Păi să-mi bag calu-n pădure, Udrea la ce s-a mai născut pe planetă? A ajuns ea preşedinte??? NUUUUUUUUUUU....A ajuns EBA savant de renume mondial??? NUUUUUUUUUUUUUUUUU...Au găsit-o pe Elodia? NUUUUUUUUUUU....Poartă Obama chiloţi creaţi de Bote?? NUUUUUUU...măcar România, România, draga de ea, a văzut luminiţa de la capătul tunelului? NUUUUUUUU....
Şi atunci de ce să vină Judecata, când poate şi ea să stea la o bârfă ca fetele, ori să voteze prin telefon dacă Iri o omoară sau nu pe Moni. Adică...vrei tu să te destrăbălezi aşa pe planetă, să faci ca toate ielele şi să te iubească toţi în gură, sau preferi să caşti ochii la Pepe şi Moni, fleşcăită pe o canapea, dalbă şi castă în intimitatea propriului cămin?
Acuma hai să gândim logic...ce ai alege? (Nu răspunde! Nu răspunde!)

Mda...
N-a fost să fie nici de data asta.
Şi mai zici să gândeşti pozitiv...pentru ce? Ce rost are să te amăgeşti?? De ce să zici că o ai grasă şi lăptoasă, dacă nu se uită nici un taur la ea??

sâmbătă, 21 mai 2011

Mesagerie aniversară

La început a fost e-mailul; şi e-mailul era cu felicitarea, iar felicitarea era pe e-mail. Am continuat pe sms, iar acum recidivez pe blog. Tipic mie, ce să zic?

Iniţial mă gândeam să-ţi dau o simplă dedicaţie la începutul unui articol, pentru că nu stau foarte bine la partea orală...dar să vorbesc despre Băsescu după ce te-am urat pe tine este ca şi cum ar veni un dobitoc (eu) şi ar depune o baligă (ăăăă...Sfârşitul Lumii, desigur) pe un câmp de flori (tu).
Deci nu, aşa ceva nu se face...prin urmare postarea asta va fi doar a ta. Doar pentru tine.

Ţi-aş fi dorit "La mulţi ani" în germană, dar cunoştinţele mele de limbă şi stil în domeniu se rezumă doar la "Gututentag" şi alte câteva urări de bine din aria semantică înrudită. Ori asta nu se prea potriveşte cu ocazia de faţă, deci...pas. Nu simt nevoia apariţiei unui nou Fritz pe planetă şi plus de asta, cred că ţi-au ieşit creierii pe urechi de la atâta neamţă, că doar din septembrie numai asta auzi.
De fapt...nici nu te mai perii cu urări, pentru că: 1. ţi se urcă la cap, şi 2. mi-au plecat circumvoluţiunile în vacanţă şi encefalul mi s-a transformat în patinoar pentru muşte, în extrasezon.

Trecînd peste dorinţele indecente de genul "să-ntorci banii cu lopata" (care îmi repugnă total, de altfel), vreau doar să îţi mulţumesc foarte deosebit pentru anii în care m-ai suportat. (Bă, da ce-am îmbătrânit...parcă te ştiu din CuaternaaOLEU!!!! Stai măi liniştită, că tu nu te-ai schimbat :D:D:D).
Anyway: Lasă grijile deoparte, dormi şi tu oleacă şi baftă multă la referatul ăla de luni!

A, da! La mulţi ani, tu Ellie!

P.S.: Ar trebui să-ţi dau şi un cadou, nu? Nu am cont pe Facebook ca să-ţi trimit vaci virtuale pentru ferma pe care (puţin probabil) ţi-o creşti p-acolo, aşa că mai am o singură soluţie. Zisesem că încă nu s-a inventat fata care să (mai) merite flori de la mine, dar tu... ai mare noroc că te cunosc şi ştiu ce-ţi poate pielea.

vineri, 20 mai 2011

Cum mi-am petrecut Sfârşitul Lumii


"Panouri publicitare prevestesc sfârşitul lumii, pe străzile din Timişoara"
http://www.antena3.ro/

Mda, cică iar se gată Pământul...pe 21 mai 2011 ora 6. Aşa spune nu ştiu ce păstor american (vreun omolog al lui Becali, probabil), că ştie el sigur şi a calculat cu precizie secunda în care planeta se va zgudui şi se va duce pe Calea Lactee de suflet. În acest sens s-au făcut posturi de radio care să te pregătească psihic pentru Marele Salt, s-au edidat cărţi, s-au compus melodii...mâine (nu poimâine, că atunci e deja e tarziu) te pomeneşti că apar şi facultăţi de profil, sau ceva...adică norodul chiar se preocupă!
Totuşi, nu am înţeles bine care 6: a.m sau p.m.? Şi apoi, după care orar? Ora Americii presupun, că nu are nici o logică să stai în State cu telefonu-n mână fixat pe opţiunea "ora pe glob", ca să-ţi calculezi moartea după timpul probabil din Tanzania.
Băi, da' să-mi trag palme-n cap şi şuturi în cur (pentru stimularea neuronilor, că uneori se cam lenevesc)...eu tot mai am o problemă! Am înţeles că e ora 6 (a.m. sau p.m.) a Americii, dar care Americă? Aia din stânga, sau aia din dreapta? Sau poate aia de la intersecţia diagonalelor? Nu îmi dau seama... cică e ditai magaoaia de ţară şi prin urmare, are mai multe laturi temporale!

Nu râdeţi măi...că eu vreau să ştiu cu exactitate! Ce dracu...Vine Judecata şi nu mă găseşte acasă; păi treabă-i asta? Şi că nu m-o găsi, mai treacă-meargă, dar măcar să ştiu să-i las un bilet, să ştie hapsâna unde să dea de mine! "Dacă nu-s la carne, caută-mă la ouă"...sau mă rog, ceva de gen, depinde acum pe unde-oi fi.
Ideea e că e foarte posibil să fac piaţa, pentru că vreau să mă pregătesc cu toate cele cuvenite! Apă plată cu lămâie (ca să-mi păstrez aerodinamicitatea şi să dau bine la pozele de recunoaştere), ceva de citit în pauzele pentru reclame...Urăsc să ronţăi popcoarne d-alea în timpul filmului, dar acum, fiind o ocazie specială, mă voi blinda cu câteva baxuri de floricele cu uuuunt (măi, nu mai râde, că eu sunt seios!). Şi...hey, voi d-acolo! Care aveţi o cameră de luat filmări, trăi-v-ar strămoşii, că vreau să-mi înregistrez momentul!!! Vreau să capturez extorsiunea pentru posteritate! AAAAAA.....AAAAA......UUUUHHHHH..., iar eu click! poză şi înregistrare video...
Deci beton-armat, frate! Când oi fi eu mai apatic şi mai fără chef de viaţă, bag caseta-n V.C.R. şi minteni încep să aplaud ca o fecioară în faţa..ow, prea plastică descrierea! O să mă bucur ca...ca un bebe când îşi vede zdrăngănica (e mai inocentă imaginea asta, nu?)

Dar ştiţi ce? Nu cred că vine; eu nu mă prea pretez la acţiunile de grup, aşa că ar trebuie să vină întâi pentru mine... ori sunt uşor frigid din fire şi nimeni nu are atâta răbdare până mă termin eu. Nici măcar Marele Final nu ar face asta, pentru că tâmpeşte până-i dau eu de gust. Adică..."Hai, tăticule, ne mişcăm şi noi mai cu talent, că mai sunt şi alţii la rând!!"
Nu, sigur nu. Oricât de mişto ar fi, nu cred că vine nici măcar tata-mare (să mă strige şi pe mine "NEEEEEPOAAAAAATEEEEEEEEE!!!!!", ca în reclamă), d-apoi cogeamite sfârşit! Păi ce Apocalipsă mai e aia, dacă soseşte mai des decât iese Românica din Criză? (Una migratoare, băi înţelenitule la creer! Vine primăvara şi pleacă iarna, că n-are bani să-şi plătească întreţinerea pe un an întreg)
Plus că nu am mâncat mare când eram mic, prin urmare mi-a zburat păsărica cu noroc! Şi atunci, cum mai pot fi oare atât de blagoslovit încât să prind cel mai trendy eveniment de pe planetă??? Nici măcar nu alerg prea repede...sincer să spun.

Uf!! Argumente pro şi contra...
Nu ştiu fraţilor, dar hotărâţi-vă-ţi mai repede cu precizecile astea, că v-am zis că am planuri mari!

joi, 19 mai 2011

Lovituri de teatru

4 Haruka:
La mulţi ani, măi dragă, oriunde te-ai afla.



Iniţial, am vrut să scriu despre elevii liceului din Timişoara care au fost puşi să jure în faţa lui Dumnezeu că nu vor copia la examen....
CORECŢIE! Ştirea trebuia să sune în felul următor:
"ŞOC ŞI GROAZĂ!!!
Elevii unui liceu din Timişoara sunt obligaţi să mărturisească în faţa Atotputernicului (orice asemănare cu Băzeul autohton este pur întâmplătoare) că nu vor copia!"
Săracii copii...unii s-au înspăimântat, alţii s-au amuzat, dar toţi au fost total împotrivă. Păi cum să le răpeşti tocmai sarea şi piperul anilor de studiu? Lipseşte acel je ne sais quoi poetic, acea joie de vivre. Şcoala fără copiat este ca jacuzzi-ul fără bulburuci...e ca o jughineală cu Jenna Jameson, dar fără orgasm! E ca şmirghelul pe fundul gol. E oribil.
Şi totuşi, eu aş fi acceptat provocarea; ba chiar şi promovam iniţiativa! Împărţeam fluturaşi pe stradă, ţineam discursuri înflăcărate despre necesitatea unei asemenea acţiuni, d-astea! Nu că aş fi vreun pui de ninja într-ale inteligenţei şi trişatul examinărilor mi se pare ceva total inadecvat, dar serios acu'...să mă proptesc într-un jurământ? Hai băi, fi serios; eu nu te-am înjurat pe tine!
O fac cum vrei, la orice oră din zi şi din noapte! Puteai să mă pui şi cu mâna pe Biblie, că nu-mi creştea pulsul nici măcar cu o bătaie pe minut; doar am exemplu de la cel mai înalt nivel, ce naiba! "Jur că nu am copiat...nici de pe fiţuică, nici de la colegul! Aşa să-mi ajute Domnul!" (Păi bou aş fi să mă mai chinui cu acordeoane lipite cu elastic pe sub haină sau cu pixuri scrijelite cu formule, dacă s-a inventat blututul?)

Nu mai am ce să zic în plus, aşa că trec frumuşel la cel mai subiect care a înfierbântat mintea întregii planete: viol, viol, nu săriţi că-mi place.
Mai precis, un tătăică de-o seamă cu istoria este acuzat că a siluit-o pe una (care nu a avut nici măcar bunul simţ să fie vreo Claudia Schiffer, sau orice din aria asta de răspândire femeiască) în propria cameră de hotel.


"Cea care l-a acuzat este o menajeră a hotelului din New York, unde era cazat Strauss-Kahn. Aceasta a relatat poliţiei că a fost bruscată după ce directorul FMI a ieşit dezbrăcat din baie."
http://www.antena3.ro/

Uaaaaaaaaaaaaaaaaa....deci cum aşa ceva?? Moşulete ăla cu fantezii de Ţumpi Seducătorul a tăbărât pe camerista care-i lustruia parchetul, când a ieşit de la duş??? CE TARE!!!
Îmi şi imaginez scena:
Iese Herodot din baie în toată splendoarea lui, ca Afrodita din clăbucii valurilor (pe sistem "iese popa din altar, cu mâna făcută par" - trebuia să fie gata înfierbântat, că doar nu e reclamă la Viagra să i se ridice nivelul de trai în secunda 2); şi cum se freacă el cu prosopul pe organism, odată îi pică ocularele pe bunăciunea care stătea aplecată pe mopul din dotare! Bă, în acel moment, pfuai de mine şi de mine..creierii încep să-i dăngăne a avarie şi ţuşti! Direct pe ea, frate! A smotocit-ă niţel şi apoi a intrat în pâine:"Jos textila fată, am o treabă groasă cu tine, pe la uşa din dos! Dar mai întâi, ia cântă tu puţin la microfon, să văd dacă şi ganencele au talent! Hai, nu te sfii...Lola-Lola-Lola...chestii din astea incitante la coarda sensibilă!"

Asta e acuzaţia.
Acu' am şi eu 2 mici curiozităţi:
- De ce era camerista la prestat de job, cu clientul în cameră? Numa' la pornache mai vezi aşa ceva: stai ca masculul depus pe o canapea (scărpinîndu-te la obraji de plictiseală) şi numa' ce-ţi vine zâna semi-dezbrăcată în odaie, ca să-ţi dea puţintel luciu la mobilă!
Din cunoştinţele mele altoite cu experienţele altora, nu există hotel în care menajera să intre peste tine în cameră, ca să-şi facă serviciul! (Sau bine...există, dar alea vin numai chemate - şi plătite în prealabil). Tu, ca şi consumator, nu întânleşti acea parte a personalului decât pe hol, niciodată în cameră. Niciodată, niciodată, niciodată, nici măcar o singură dată!
Sau no, poate era ziua lui şi i-au făcut tovarăşii de pahar o surpriză?? Dar a uitat să iasă din tort...



- De ce s-a năpustit tătăică ca nesătulul pe săraca divă, de parcă nu mai văzuse gagici de la întemeierea Romei? Deci pe cuvânt, zici că că era unu' cu bătături în palmă de la atâta abstinenţă iar când a dat cu ochii de o femeie, a intrat în roşu mai ceva ca un semafor şi nu şi-a mai putut stăvili pornirile băgăcioase!
Ori...nu este chiar aşa. Păi la câţi bani avea nenea ăsta, putea să închirieze toate cele 40 de virgine ale Islamului ca să le rezolve, nu se mulţumea doar cu o băştinaşă total "neatractivă" din punct de vedere fizic.

Una peste alta, e penibil. Jenant de penibil.
Surd dacă eşti, şi tot auzi tărăşenia asta cum îţi urlă în neuroni că e o făcătură grosolană!


miercuri, 11 mai 2011

Bezele cu miez

Dacă nu mi-ar displăcea total naţia asta, pe cuvânt că aş adora-o. AŞA CEVA n-ai văzut de când mama te-a făcut...tre' să fi sloi de piatră ca să nu ţi se sensibilizeze măcar o frântură de corazon în faţa unei aşa arătări supranaturale!
Petshop de acvariu scrie pe ţara asta, pe cuvânt de cercetaş!

Nu am pretenţii că-s vreo culme a potenţei civilizatoare sau vreun penetrator atroce al rafinamentului precoce, însă dezgustul mă inundă fără milă, ori de câte ori încerc să scot capul în lume.
Deci nu mai pot. Tribălimea autohtonă mă disperă, mă seacă ca un cancer în metastază!

Urăsc să merg ca omul, pe trotuar şi să dau peste cocalari din ăia gravi, soiul care pleznesc de virilitate şi coolăciune, cu mersul lor legănat, burta pe genunchi şi ceafa pe bigudiuri. Dar cel mai mult îi urăsc când lansează flegme mucioase pe asfaltul din proximitate, că cică aşa fac machomenii care se respectă...

Urăsc să trec pe lângă dudui senzuale care îmi râgâie în nas cârnaţi şi bere. De! Cică e trendy să fi dezinhibat şi independent. Naked truth, nene, naked truth!
Urăsc să mă înghesui în trolee, ca să apuc un loc liber pe scaun. Dar cel mai mult urăsc să-i văd pe alţii cum fac asta, fără nici o apăsare de dragoste, de neam, de ţară. Amintirea ultimei experienţe de gen încă îmi clipoceşte în creier: cohorte de femei se înghesuiau să intre câte 5 deodată pe uşa unui autocar, în scopul de a-şi ocupa binemeritatul loc în spaţiu. Logic că nu puteau...aşa că odată ce mi s-au şucărit creaturile şi au dat-o pe înjurături din alea cu toţi morţii generaţiilor prezente, trecute şi viitoare, de ţi se scula părul pe ceafă de scârbă.

Breaking news-ul beculeşte isteric pe ecran: "Îmbulzeală la sfinţirea bisericii Adormirea Maici Domnului din capitală" Pauză: cine e din capitală? Maica Domnului, Adormirea, sau Biserica? Anyway, să trecem peste detalii.
Deci..."Îmbulzeală...aşa, am mai zis. Credincioşii au forţat gardul de protecţie. Unei persoane i s-a făcut rău."
Băi, dăm pe din-afară de credinţă, ce mai? Cum vedem că e rost de ceva sfânt, ne repezim la pupat mai ceva ca o turmă de dobitoace turbate. A, da! Urăsc şi asta! Mi se pare greţos să-ţi ştergi mucii sau urdorile cu patrafirul, doar pentru că umblă vorba prin târg că dacă atingi locul defect de haina protului, Ăl de Sus te cocoşează cu minunea.
Dar pornisem de la îmbulzeală şi am deraiat.
Eu ştiam că mergi la biserică să reflectezi la nemurirea sufletului şi să-ţi găseşti un echilibru interior, nu să înfigi coate prin ficaţii cui nimereşti, să te calci pe cap cu (foarte) aproapele şi să-l tragi pe Dumnezeu de barbă, ca să-ţi îndeplinească cererea! Clar, sunt eu învechit şi nu mai ţin pasul cu avansul vremurilor. Observ grobianismul situaţiei fără probleme; culmea e că nu-i pot pătrunde defel esenţa.
Concluzie: am o eroare în sistem.

CU TOATE ACESTEA
Deşi suntem pielea de pe carasul decojit, noi avem fantezii că am îndoit banana şi prin urmare suntem gaura de la gogoaşa cu gaură (măcar prima parte a afirmaţiei e adevărată). Orice se întâmplă oriunde pe planetă, Românica noastră trebuie să se bage în seamă, ca supozitorul pe timp de boală.
Se întâmplă nasoale în Islanda. Dacă vulcanul ăla erupea aşa, de capul lui, fără să ne afecteze şi pe noi, nici măcar nu auzeam de el! Deci, ce-şi zice năzdrăvanul? "Mamăăăă...mă trece o erupţie, de-ţi lasă gura apă...dar la dracu' mă mai apuc de treabă, dacă nu am vână să îmi trimit emanaţia şi peste mioriticii carpato-danubiano-pontici?!" Ori, aşa ceva nu se poate...Cum să ne sară tocmai pe noi? Vine noru', pleacă noru', noi rămânem tot cu chelu' - vorba poporului care l-a votat. ORI, dacă norul nu mai venea, folclorul naţional nu era mai sărac cu o vorbă de duh? Cauză şi efect.
Se cutremură pământul la japonezi; repede...s-au înregistrat ceva decese de români morţi? Nu, că pe noi ne apără Providenţa (se vede treaba că pupăciunea moaştelor de anul trecut încă are efect, hihihihihi). Japonejii...Lasă, frate, că ăia-s păgâni, o meritau! Pedeapsă divină, ia aminte!

Acu, cică terorică ăl mai principal de pe planetă e mort şi înecat. Bine, băi, binile susţinut de sfinţii părinţi (cu ceva ajutor de la Licurici, ce-i drept), a triumfat! Da' dacă nu se năştea Românica pe planetă, mai triumfa o laie! Bin Laden flutura din degeţele către democrăcioşii de peste ocean şi acu', dacă nu se inventa pământul românesc...pământ care a adăpostit închisoarea CIA unde s-a ciripit locaţia total necunoscută a viloacei hapsânului.
Conform publicaţiilor autohtone, ROMÂNIA A ÎNVINS TERORISMUL!!
Na, mai zi ceva! Bagi capu' în nisip ca struţu...ce să mai zici? Un ceai cald şi la culcare!

Ăsta e blestemul naţional, ce să-i faci? Suntem buricul galaxiei şi trebuie să neobişnuim cu funcţia.
Deci somn de voie, tată! Dormi liniştit, viitorul scut antirachetă veghează pentru tine!

duminică, 1 mai 2011

Whispers of butterflies

...Şi a fost îmbuibarea pascală. Mi s-a scârbit, nu am intrat în horă.
Apoi a început nebunia cu paranghelia mondială, galactică şi universală, ocazionată de înjugarea lu' unu de una; nu am înţeles de ce trebuie să dau în debileală metastazică, să intru în şoc anafilactic şi să-mi casc plombele a uluială în faţa acestui mirific spectacol celest, aşa că am stat pe coada mea şi am dormit în front.
A urmat ghiorlănia tradiţională de 1 mai: claie de beţivani şi curv...pitzi promiscue, măi, că nu e frumos să jignesc sexu tunat - printre nisipurile vamaiote; tone de unsuroşi cu osânza la grătar, manele şi şunci dârdâitoare, care se zdrumică din toate buricele; burtoace flasce, gâlgâind de bere; totul ornat cu programele de aniversări îmbibate de spirit pionieresc (probabil ca să ne pregătească moral pentru cele ce va să vină). Ce mai? O nebunie! Faza e că nici asta nu mă pasionează, să-mi trag pălmi! Eu nu-s făcut pentru viaţa asta.
Însă un gând îmi urlă isteric în craniu, iar sunetul de cavou îmi zgârie ciocănelul: "COPILE, BAGĂ-ŢI MINŢILE ÎN CAP, ce Doamne iartă-mă, că e Săptămâna Luminată azi!!!"

Cargo - Bagă-ţi minţile în cap


Asculta mai multe audio diverse

Deci, am purces la ascultarea Vocii; cu realitatea se vede că nu mai puteam...aşa că m-am refugiat în artă; arta altora, se înţelege.



Sport şi măiestrie. Talent şi muncă. Muzică şi dans. Poezie pe gheaţă.
În lumea lor, mintea mi se goleşte şi respiră uşurată. Visează, sau doar se înconjoară de visele altora. Nici nu mai contează...



...evadez în lumea lor şi mă înfior. Trăiesc alături de ei, pentru că sunt tot ce mi-am dorit eu să fiu. Îi admir, pentru că îmi arată nemărginirea omului. Realizez că pentru mine e prea târziu şi mă reîntorc la ei...niciodată la mine.



Între 24 aprilie şi 1 mai, s-a desfăşurat Campionatul Mondial de Patinaj Artistic Moscova 2011. Oraşul gazdă trebuia să fie Tokyo, însă manifestarea a fost mutată, din respect pentru poporul nipon care se zbate să depăşească tripa tragedie din martie.

Este nepoliticos să-ţi manifeşti sentimentele lăuntrice, însă la Moscova, japonezii au fost celebraţi pe tot parcursul competiţiei.



P.S.: Gala Laureaţilor a cuprins un scurt moment dedicat copiilor, în cadrul căruia câţiva patinatori juniori au militat pentru mişcarea contra statului.
La sfârşitul programului, comentatorul nostru se întreba candid: "Când oare vor putea beneficia şi copiii români de patinoare şi profesori de patinaj cu adevărat profesionişti?"
Când?? Ha! Răspunsul este simplu: Când vor părăsi blestemăţia asta de ţară!!