Ciocolată cu dragoste

...şi câte ceva despre noua bancnotă feministă

Nu sunt fan al hitului Pro TV, "Las Fierbinţi". Şi totuşi, cunosc personajele; chiar mă şi uit din când în când - mai mult accidental, ce-i drept. De obicei cam pe la acea oră mănânc de seară, iar televizorul fiind aproape lângă mine, mă intersectez cu acţiunea. Mai mult o ascult, decât să o urmăresc; da' să nu ne mai uităm la toate detaliile, că nu are rost. 

No...aseară, am prins un discurs pro vaccinare, că de! În ziua de azi nu mai poţi râde fără să ţi se bage pe gât şi ceva comentarii socio-politice - motiv pentru care îmi este infinit de dor de filmele cu Stan şi Bran - şi...am divagat. Vorbeam despre dicursul pro vaccinare - care a fost atât de emoţionant încât aproape că m-ar fi trecut şi nişte lacrimi serioase, dacă nu m-ar fi umplut de silă. 

...de aceea, cel puţin azi, acum, nu vreau să mai abordez subiectul carcalacului care face surf pe valul 4. 

Plus că tema aceasta a început să stârnească pasiuni mai aprinse decât veşnicele contre dintre PSD şi PNL sau rivalităţile perpetue dintre Steaua şi Dinamo...iar eu nu vreau să mă mai isterizez. Am obosit. Sunt extenuat psihic şi nu mai pot. 

Aşadar, dragi tovarăşi şi pretini, haideţi să vorbim despre ceva bun şi frumos - cum ar fi, de exemplu, ciocolata. Cine nu iubeşte ciocolata?? Ce om să fii, să nu te încânte o pătrăţică de fericire aromată? 

Nu ştiu alţii cum sunt...dar mie poa' să mi se rupă inima pân' se face franjuri şi-apoi să-mi pice şi-un meteorit în moalele capului; sau să sărăcesc subit şi să mă umplu de bube şi-apoi să mă calce şi tramvaiul; cât am nişte ciocolată la îndemână, ştiu că voi supravieţui. Ce mai la deal, la vale? Fără ciocolată, viaţa e pustiu!

Şi-am mai aflat ceva, graţie Magic FM-ului: ştiaţi că atunci când mâncăm o bucăţică de ciocolată, în creier se petrec aceleaşi fenomene ce au loc în timpul unui sărut pasional? Nici eu...dar în cazul acesta, mă sărut pasional de...câte pătrăţele are o ciocolată? Zece, cinsprezece? Păi atunci, eu mă sărut pasional cam de 30 de ori pe zi. (Da, da...puteţi să-mi spuneţi Don Juan de Marco Polo, sau chiar Casanova...că nu mă supăr! Şi în plus, dau şi autografe gratis).

 No! Ui' aşa: căutăm sensul vieţii şi dragostea prin fel de fel de cotloane ale vieţii, uitând că ea ne bate la uşa inimii şi ne cheamă din spatele fiecărei vitrine de magazin. Superb, sau ce?

(Pauză de vreo 5 săruturi)...

Mda. Gata, mi-am luat drogul. 

Să continuăm, zic... că tot am adus vorba de drog. Ăăăăă...de dragoste, voiam să zic. Ceea ce e cam tot una, dacă e să gândesc ştiinţific. Conform aceloraşi cercetători (britanici, presupun), îndrăgostirea provoacă în creier o stare asemănătoare cu cea pe care o au persoanele care se droghează. 

Trăgând linie: care este mai bună? Ciocolata sau dragostea?  DRAGOSTEA, LOGIC!! Nu pentru ea luptăm zi de zi, din culcare până-n sculare? Şi d-aia e lumea aşa cum este...

De exemplu, din dragoste şi preţuire pentru femei, nişte organizaţii feministe au luptat până la moarte, ca să cinstim femeia, normal! Şi datorită acestor eforturi supra-pământene ale eroinelor necunoscute, în curând vom avea prima bancnotă cu o femeie pe dânsa.

...ceea ce este o imensă naivitate!

După capul meu, adică...pentru că în mintea mea cea tăntăloaică, aveam impresia că dragul, dragostea, respectul şi orice sentimente frumoase pe care le ai pentru o persoană, îndeosebi femeie, ţi le dovedeşti individual Prin educaţie, printr-un comportament ales, prin tronul vocii, prin cuvinte şi mai ales fapte, prin recunoaşterea eforturilor acelei femei... amănunte din astea. Şi dacă mă uit în jur la câte bălăcăreli sunt, la câte certuri, divorţuri, înşelări şi umiliri, îmi dau seama că da...femeile sunt foarte respectate. Iar dacă punem şi făţăul unei dudui pe o bancnotă, e dovada supremă de iubire! Simt nevoia să mă aşez în poziţie de ghiocel şi să aştept pogorârea raiului, că după un asemenea triumf, ce mai poate urma?  

Eventual, recunoaşterea la nivel naţional, internaţional, galactic şi universal a meritelor feminine. Adică...na! Am avut o femeie prim-ministru şi feministele au dormit în papuci când oamenii răi au făcut-o albie de porci. De fapt, era cât p-aci să avem şi preşedinte femeie, dar feministele iară erau prea ocupate cu luptele lor specifice; nu au fost pe fază şi n-au putut să susţină. Dar după ce s-au liniştit apele, au izbândit!

Şi totuşi: cu ce o încălzeşte pe ţaţa Leana că primeşte cei 800 de lei pensie în bancnote cu Ecaterina Teodoroiu pe dânsele? Când le-o termina de împărţit pe la facturi, doctori şi farmacii, dacă îi mai rămâne şi o asemenea dovadă a emancipării feminine în portofel, pentru pâinea cea de toate zilele, precis o va cheltui cu inima pleznindu-i de mândrie. Pentru că e femeie şi guvernul o cinsteşte pe femeia din ea!

Sau când voi reuşi să-mi scot în oraş drăguţa...poate nu mergem la restaurante cu stele Michelin, că-s cam închise. Deci, ca să fie sigur...bem un suc, pe bancă, în parc; o fericire minoră, ce-i drept...care nu se va compara cu explozia de fericire pe care o va simţi când voi plăti consumaţia cu bancnota Ecaterina. 

Este normal, o înţeleg perfect!! Chiar şi eu, ca mare iubitor de femei ce mă aflu, abia aştept să iasă minunăţia! Şi o voi cinsti atât de mult, încât nici nu o voi mai cheltui! Cum prind câte o comoară din asta, o înrămez şi mi-o agăţ în perete, lângă tabloul cu masca de protecţie... ca să mă pot închina la ele mai cu folos! Ce tablouri cu naturi moarte, ce Gioconde şi alte Sânziene? Peisajele îmi repugnă, florile nu mă interesează! Vreau tablou cu Ecaterina pe bancnotă! 

UNIŢI SALVĂM!!! Hu-HA!!!

Hai! Cu cântec, înainte....MARŞ!!!

[Marco y Sara Bachata Moderna / Aventura - Cuando Volveras]

Mândrie fără prejudecată

O mai ţineţi minte pe Conchita Wurst, cea care a câştiga Eurovisionul în 2014? 

Femeia aceea cu barbă... sau bărbatul cu rochie - nu mai ştiu exact cum era; dar după regulile de astăzi, Conchita ar fi putut spune despre ea însăşi că este fără gen, fără număr şi fără caz şi era mai simplu. Dar nu contează asta, că nu suntem aici să judecăm; important e că oamenii s-au eliberat de hâda înlănţuire a prejudecăţilor şi talentul neţărmuit a izbândit! Prin foc, prin mii de baionete, actul artistic a cucerit crâncena redută. 

No...după ani de zbateri şi dă-i şi luptă, statui sfărâmate şi parade colorate, în sfârşit, mişcarea progresistă de recunoaştere şi validare a...orice...ne-a adus pe marile ecrane o reinterpretare modernă a clasicei poveşti "Cenuşăreasa" -  care este la fel ca cea tradiţională cu excepţia faptului că Cenuşăreasa este croitoreasă şi renunţă la titlul de prinţesă pentru a profita de o oportunitate care i s-a ivit în viaţa profesională, iar naşa-zână este înlocuită de un fabulos bărbat negru fără gen, cu rochie de bal şi baghetă super-magică. Ceea ce este  foarte minunat!

[Cinderella 2021 - trailer]

...şi îmi repugnă total, pentru că nu se poate aşa ceva! Păi ori suntem moderni, ori nu mai suntem? Dacă zâna e zân pe nou, de ce Cenuşăreasa este tot o fată albă, tânără şi superbă? De ce nu este un pitic negru şi gay, ca să se sublinieze faptul că egalitatea de gen  şi orientare este egală până la capăt? Sau de ce nu este o bătrână oarbă şi în cârje? Oare ea nu mai are voie să iubească şi să fie iubită de un prinţ?

De ce surorile vitrege sunt tot femei urâte şi grase? De când înfăţişarea a devenit o proiecţie a sufletului? Ce vor să spună cu asta? Dacă surorile vitrege era manechine Miss Univers fără naţionalitate, eventual una asatică şi alta aborigenă, nu puteau fi meschine la inimă, sau cum? Şi de ce mama vitregă e tot mamă vitregă femeie şi nu părinte 5 într-o familie modernă? 

Prinţul de ce este prinţ bărbat sadea şi nu e vreun obez hermafrodit, chel şi cu tatuaje pe tot corpul? Iar condurii de sticlă de ce sunt pantofi şi nu papuci de plajă? Păi n-am înţeles...încă ne mai ducem la bal în pantofi cu toc? De când aşa ceva? Dacă eu vreau să intru la party în pijamale cu ponei curcubeu şi cizme de cauciuc cu ciucuraşi de aur, mă dă afară gazda - că nu am haine potrivite...sau cum?  

Şi până la urmă, dacă tot vrem să fim corecţi, de ce vrea prinţul să se însoare? Iubirea lui stă într-o hârtie? Încă mai trăim vremuri în care un bărbat şi o femeie...adică două persoa...doi oame... DOUĂ SUFLETE (FRUMOASE) care se iub...care simt lucruri unul pentru altul îşi mai etichetează relaţia? Exclus aşa ceva!  

Nu se poate, chiar refuz să cred că suntem atât de înguşti la minte încât nu putem accepta realitatea şi în aceste vremuri civilizatoare încă ne ţinem cu dinţii de nişte aşa zise valori, care nu sunt decât apanajul unui trecut întunecat şi plin de monstruozităţi!

..aşa că nu sunt de acord cu acest film care se vrea inovator, dar, de fapt, ne hrăneşte sufletul cu aceleaşi clişee învechite şi formule care ucid libertatea de exprimare şi de gandire.  

Eu vreau dezmăţ total! Vreau să văd "Caprul cu trei iade" - care să fie family friendly, nu interzis minorilor! Şi-mi doresc o ecranizare cu "Popaya marinara", iar în rol de Olive Oyl să apară Van Damme când era tânăr! Cum? A îmbătrânit? Lasă, măi, că-l fac pe calculator! În ziua de azi, orice este posibil!

...şi vreau libertate d-a fir a păr, nu doar aşa...pe ici pe colo, prin părţile neesenţiale!

De exemplu, cu ce ne ajută la drepturi oamenilor că Ford a scos pe piaţă modelul "Very Gay Raptor"?

Desigur...chestia asta se vrea a fi o mişcare de integrare, recunoaştere şi unire în cuget şi-n simţiri - doar că mie mi se pare o abominaţie strigătoare la cer prin segregaţia şi discriminarea pe care o aduce. Pentru că nu acorzi drepturi speciale celor pe care vrei să îi integrezi - decât dacă vrei să subliniezi diferenţele şi să adânceşti prăpastia dintre grupuri. 

Păi nu-i aşa?

Când s-a susţinut mişcarea "Black Lives Matter", nu a apărut nici un camion "Very black raptor"...ba, din contră! Era interzis să mai spui cuvântul "negru", că d-aia şi-a şi luat-o arbitrul nostru când i-a zis negrului ăla că-i negru; când s-a dorit integrarea diabeticilor pe piaţa muncii, nu am văzut nici un model de maşină "Raptor foarte diabetic";  şi nici "Raptor foarte sclerotic", când era la modă provocarea găleţii cu gheaţă. Chiar! Dacă şi-a turnat juma' de planetă apă cu gheaţă în cap, s-a descoperit leacul sclerozei în plăci? Că imunizarea Covid s-a descoperit, dacă şi-a pus toată planeta curcubeu în geam... aşa se spune, cel puţin. 

 

Şi în plus...ce înseamnă să fii foarte gay? Avem şi grade de comparaţie, acum? Păi...ca nu cumva să mor prost, nu îmi spune cineva şi mie care e diferenţa dintre un gay, un foarte gay şi un mai puţin gay - care trebuie să existe, pe cale de consecinţă logică? 

Iar dacă am aplica acest model de gândire pentru o femeie însărcinată, cum ar fi? O femeie foarte însărcinată şi una mai puţin însărcinată? Eu credeam că ori eşti însărcinată, ori nu eşti...dar nu mai comentez, că nu-s femeie. Deşi...dacă aş alege asta, cine m-ar împiedica să fiu?

Apoi... Vreau Ford "Very Pregnant Raptor"! Să-mi trag pălmi, că dacă iese modelul ăsta pe piaţă, sparg puşculiţa şi mi-l iau!  Mi-l fac şi pe comandă...vreau să fie roz-bonbon şi cu burtică...ba nu! O burtoaie, ca să se vadă că-i FOARTE însărcinat. Şi mai vreau cristale swarovski pe grila de radiator, oglinzi în formă de suzetă, volan cromat din scutece pampers, roţi de monstertruck şi o boneţică pe capotă...jumătate albastră, jumătate roşie - ca să fie de gen ambigen. A! şi să fie model electric, tip maşină de tuns iarba...că s-a scumpit curentul şi nu-mi permit să încarc ditamai hardughia de motor!  

Vai, ce-mi place!!! Trăiesc numai din fericirea clipelor care ştiu că vor veni! 

Uraaaa!!! Şi hai să bem, că fac cinste! Care se simte necinstit, să vină aci...că-l rezolv! 

Bem, mâncăm, mestecăm Orbit şi ne spălăm pe dinţi cu Colgate  - Smile with Pride. 

Iar la final, ascultăm mega-hit; tot cu mândrie, desigur...că dacă ăsta-i trendul, iar eu m-am trezist prea târziu, ce să fac? Recuperez din mers!

[3 Sud Est - Stele]