Bună şi bine (că) te-am (mai) găsit!
Măi dragă, tu ai blocaje? Eeee...de care blocaje? Mentale, că doar nu rutiere! N-ai? Înţeleg...
Da' vrei? Cică am eu destule; şi le dau ieftin, aproape gratis. Mi-am făcut norma pe câteva vieţi de-acu' înainte (presupunând că le mai apuc, desigur) şi na...dacă tot îmi apar altele noi, am zis să mai fac o bucurie şi celor amărâţi, care trec prin viaţă ca gâsca prin apă şi nu se lipeşte nici o problemă de dânşii.
Nu ştiu ale altora cum vor fi, dar blocajele mele sunt proaspete şi dolofane, ca purceii îngrăşaţi pentru Crăciun. Mă rog, nu vreau să mă laud, deşi orice cioară îşi laudă puii. Da' să ştii că ale mele sunt unicat; şi am şi din alea vechi, de ani de zile! Le ţin la sticle, într-un cotlon de beci, printre micile depresii zilnice. Îmi sunt foarte dragi şi m-am ataşat de ele - că, de! Ce-i omul, fără ataşamentele sale toxice? Iar pe-ale mele le ştiu de când erau de-o şchioapă! Da' dacă le vrei... Nu te pot refuza; taman pe tine?! Mai dau din ele... numai ai de grijă, să nu le deranjezi! Sunt ca vinul, ştii? Cu cât se aşterne mai mult timp peste ele, cu atât devin mai savuroase! Sau...aleanoase? De la "alean", adică.
Eu, de fapt, le păstram în ideea în care le-oi lăsa moştenire; dar nu e cazul. Lumea de azi are alt ritm, viaţa curge după alte reguli. Şi nu aş vrea să le las pe mâna cuiva care nu le va aprecia. E ca atunci când oferi cuiva o floare; dacă o dăruieşti cu toată inima şi se uită la ea ca la cine ştie ce buruiană, apoi o azvârle cât colo, mai bine îţi vezi de treaba ta.
În altă ordine de idei...ce mai faci? Cum îţi mai merge? Şi cum te descurci în vremurile astea grele?
Eu sunt ok. Mi-a cam crescut părul, totuşi. Şi mă gândeam că am două posibilităţi: ori să îl las în plata lui, ca peste o lună să mi-l pot pune pe bigudiuri; ori să-mi fac o freză mişto, cu model pe juma' de cap. Aşa cum se poartă acum, că vreau să fiu şi eu în tendinţe. Nu de alta, dar am văzut cu ochii mei într-un magazin, o maşină de frezat caneluri.
.jpeg)
Şi-adică...ce? Dacă şi canelurile sunt frezate, capul meu de ce să nu fie frezat? Vorba 'ceea: "până când o viaţă amară"?
Deci...ce mă sfătuieşti? Cârlionţi împletiţi cu mărgele şi codiţe de Sailor Moon sau freză cu coc pe mijloc şi creastă într-o parte? Am şi nişte blugi mai tociţi...îi găuresc în genunchi şi pe la...ups! Apoi mă dau cu ei pe bulevard! Tot am chef de ducă!
[Mr. Acker Bilk - Alley cat]
Şi dacă tot m-am apucat, zic să mă gătesc din cap până-n picioare! Vorba cântecului: "...mi-am pus cămaşa de nylon; aceea cu pazvanterii şi-n suflet, încă un zorzon".
Păi nu? Ia să vedem...
Cămăşi nu se mai poartă; şi dacă tot vine vara, nici nu prea mai am ce să fac cu ele. Maiou cu burtă nu am, că tocmai am slăbit... Auzi? Dacă-mi atârn nişte bretele direct pe pielea goală şi-un papion mai şucar, o fi bine? Mi-aş pune nişte bretele pe pielea plină, dar nu ştiu cu ce s-o umplu. Tatuajele s-au cam perimat...şi vreau ceva care să emane bestialitate! Bărbăţie! Putere! Vreau să eliberez fiara din mine! Nişte pierce-uri sunt ok? Nu, că mie îmi e frică şi de injecţii! Atunci...ce? Dă şi tu o idee, nu mă lăsa să behăi la lună ca o oaie beată! Dacă aş fi băut, măcar aveam scuză, că vorbesc de unul singur! Da' io-s mai treaz decât proletarul care încearcă să se odihnească după o zi istovitoare şi-i duduie vecinul binevoitor, cu bormaşina în pereţi. C-apoi na! În casa lui, omu' e stăpân...face ce vrea!
Da' am deviat! Cu ce propui să mă încalţ?
Eu mă gândeam să-mi iau nişte şlapi cu aţă printre degete, că încă se mai poartă. Dar parcă nu vreau să mă înscriu în rândul lumii...Adică vreau! Numai că vreau să fiu identic şi unic, în acelaşi timp. Un quelque chose mai aparte, chiar dacă la fel. Prin urmare, nişte cizme de cauciuc cu toc cui...crezi că aş găsi? Sau nişte sandale cu ştergătoare pentru unghii şi şosete asortate cu vremurile de afară. Cu centura şi cu ceasul. Cică aşa e regula de bon-ton. Serios! Am citit în "Men's Health", la secţiunea "gentlemeni".
Curea am una, dar e cu multe găuri - că gândesc inginereşte: când slăbesc, o strâng, când mă îngraş, o las mai liberă.
Noroc că am un ceas mişto. De firmă. Nu are baterie, săracul... însă, nici nu are nevoie. Ce contează cât e ora? Am decât timp. Aşa se zice corect, nu? De fapt, n-are importanţă; nu vreau să fac referire la reguli, ca să nu se simtă nimeni discriminat. În ziua de azi, omul se scandalizează foarte uşor, iar eu nu vreau să calc pe nimeni pe bătături.
Să revenim la ceasuri! Am...două. Unul mişto şi altul mişto. Mai am unul mai buşit niţel, pe care l-am lovit de un stâlp pe care l-am îmbrăţişat când mă uitam după o domniţă; şi încă unul, pe care cred că l-am dat. Nu-mi mai trebuia, nu avea baterie. De fapt, stai! Nici unul nu are baterie! Nu ţi-am spus că pentru mine nu contează timpul?
...iar pe cap, ce să pun? O bască de tractorist, de la tata... sau... o pălărie cu flori, pe care a primit-o mama în dar? O glugă din aia cu blăniţă pe margini, de la o geacă masculină care zici că-i feminină? O căciuliţă cu ciucuraşi sau nişte ştrampi - cum puneam când eram mic, ca să zic că am şi eu părul lung? Nu! D-ăştia nu, că-mi strică freaza!
Ce se mai poartă pe la tine? Dă-ţi şi tu o părere, ceva?! Vreau să fiu mai malagambist, aşa... să sparg gura târgului când m-o vedea! Vreau să le pice plombele la toţi! Şi tuturor...ca să fiu sigur că sunt remarcat!
Na, că iar am vorbit numai despre mine!
Zi şi tu ceva. Ce ziceai că mai faci? Totul bine?
Eu mă gândesc să ascult ceva muzică. Şi o voi face.
Hai pa! Să nu uiţi să-mi scrii înapoi! Cu peniţa pe hârtie, o scrisoare-ai desenat... că vreau şi eu să mai primesc ceva concret. Sunt sătul de virtual şi alte fantezii fără cap şi fără coadă.
Să nu mă dezamăgeşti! Te pup, pa-pa! Ne-auzim când ne-om vedea! Şi când vii pe aici, îţi promit că ne ţinem de degetul mic, când ne plimbăm prin parc.
...iar acum, să vină muzica cea liniştitoare!
[Peacemaker - Opening credits]
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)