joi, 31 decembrie 2009

Happy New Year

Motto (urarea băsească, care se cuine să o pun în frunte):
"Am voinţă, am putere, v-o trag la toţi cu plăcere"
[Băselu de la Divertis, vocea nepavoazată a Băselului de la Putere]

Acum urmez eu:



[Star Wars Happy New Year]

Ne râdem, ne simtem bine - sau măcar încercăm; acum suntem pregătiţi pentru intrarea în Noul An...care în minoritatea - pardon - majoritatea lui, se spune că va fi bun. Putem să contrazicem astrele?

La multi ani (cât mai departe de Românica)! Sănătate şi virtute, s-avem bani, s-avem ce bea!!(Plus o masă plină de cele cuvenite!)

Se pune că am intrat în spirit şi am urat de anul nou?? Că pot să bag imediat placa cu linişte şi fericire în suflet, ca şi mizeria aia cu vila, coteţul, maşina şi vecina Madonna...

miercuri, 30 decembrie 2009

Cel mai scârbos hepăning


Îmi place mult, mult, când e cu Iubirea Adevărată.

Merg pe stradă ca pietonul normal, trec pe lânggă un cuplu iubăcios, care îşi lua cel mai probabil "La Revedere".
- Să îmi dai un bip când ajungi, Puiuţ!
- Sigur Zăhărel Iubit! Te sun de cum ajung!
(îmbrăţişări toride, sărutări hămesite, pipăieli avide, bla, bla, bla)

Instantaneu, stomacul mi-a fost asaltat de valuri scârboase, iar greaţa a început să mă furnice prin piele...Mai ales că amorezii cu părul sur, erau trecuţi bine de 40 de ani.
Nu zice nimeni că nu trebuie să te simţi tânăr la orice vârstă, nu zice nimeni să nu iubeşti; dar chiar în halul acesta?? Mă umple greaţa când sunt martor la libidoşenii din astea, chiar când sunt înfăptuite de...hai să le zic "tineri betoni de cool, cu chef bestial de distracţie". Li se pare lor că sunt non-comformişti dacă se opresc să se lingă în mijlocul străzii, aşa că se pornesc cu avânt lângă orice boschet.
Stiu că e perioada sărbătorilor, când trebuie să fim mai buni, mai iubitori, mai curaţi, mai, mai, mai; dar...CHIAR ÎN HALUL ĂSTA??
Mi-e rău...Mă duc să borăsc în pungă, că nu mai pot. ("Eu este rău; boreşte la punge", pentru bilele de grăsime împuţită care au probleme de exprimare în limba română)

Poate revin cu subiectul, când mă mai liniştesc.

În loc de urare pentru anul nou


Pentru toţi prietenii mei anonimi*, cretini din fătare


"Ministerele nu par să ţină cont de criza financiară. Cum noua lege a responsabilităţii fiscale nu permite mai mult de două rectificări bugetare, unele instituţii şi-au alocat sume consistente pentru anul viitor. Nu vorbim doar de salarii de merit sau de indemnizaţii de conducere majorate, ci şi de sume mai mari pentru deplasări în străinătate sau pentru protocol."
http://www.antena3.ro/

"33.000 de angajaţi din învăţământ îşi vor pierde anul viitor locurile de muncă. Executivul a hotărât, în prima şedinţă de după învestire, reducerea numărului de posturi finanţate de la bugetul de stat cu 10%. Atfel, până la finele anului 2010 vor rămâne numai 306.000 de locuri bugetate, din actualul de 339.688. Reducerea va fi aplicată în două etape. 15.000 de angajaţi vor fi disponibilizaţi în prima parte a anului, până la 31 august, urmând ca restul să îşi piardă locul de muncă până la sfârşitul anului."
http://www.antena3.ro/

În primă instanţă, nu ştiu de ce dar mintea îmi tot inventa noi expresii despre acţiuna de a băga (votul în urnă, măi...nu vă gândiţi la ce vă gândiţ!)
Starea aceasta a trecut acum...sau mă rog; am reuşit să o îngrop mai adânc.
Deci: să ne punem pe comentat.

În primă instanţă, îmi vine un minte un singur gând: la cât geme ţărişoara asta de proşti,sceleraţi şi tembeli, primesc cam ceea ce merită. S-a vrut băsel încrucişat la grătar...acum poftiţi de îl serviţi cu inima uşoară!
Chestia e că, vrînd-nevrînd, toată mizeria îi afectează şi pe cei care de bine, de rău, mai au un neuron funcţional. Si aici mă ia cu ameţeală şi îmi vine cheful de a mă implica.

Să recapitulăm: nişte graşi jegoşi strâng din dinţi triplîndu-şi salariile, timp în care poporul moare de foame. Drăguţ...

Băi japiţe mizerabile! Asta se pune că staţi în cap de neam şi îl conduceţi spre lumină?? Voi umflaţi maţu' şi vă întreceţi în grohăituri râgâitoare, iar alţii mor de foame, susţinîndu-vă vouă excesele??
Spuneţi că îngheţaţi salariile?? Păi îngheţaţi-le, în puii mei, îngheţa-v-ar moartea-n gard să vă îngheţe!!!
Scârbe ordinare şi de căcat, ce sunteţi!


*Trebuie să îi şi numesc? Se pare că sunt prea retardaţi să priceapă o aluzie fină la adresa lor, aşa că îi întreb întâi frumos, ca să nu zică că nu le-am spus

Nameless admirer


Bine ai revenit, mult iubitul meu anonim! Frumos din partea ta că te-ai gândit să mai treci pe aici, în special că începuse să îmi fie dor de tine! Serios! Hehehe...năzdrăvanule! Cuvintele spun nu, dar mintea spunea DA, DA, DA, TAKE ME!Oricât ai încerca să negi, nu-i aşa că adori stilul meu de a scrie??? Cred că aş putea să îmi fac timp şi pentru tine, să îţi predau câteva lecţii dăcât dăspre tainili de la litera-n gura română! (m-am exprimat aşa vanghelic, în speranţa că mă vei pricepe mai uşor)

Însă, vrei te rog, să mă lămureşti într-o problemă? Cum se face că TU DECIZI să te întorci NUMAI CÂND EU HOTĂRĂSC să îţi acord dreptul de anonimat? Asta spune foarte multe despre masculinitatea ta şi despre ce îmi vei face DACĂ mă vei prinde, nu crezi dragul meu puişor? Părerea mea e că blegeala ta de virilitate (cu care te lauzi atât) nu te va ţine nici măcar să mă sufli de praf. Dar acuma...no! Dacă tot îţi place să te lauzi, hai să îţi acord şi favoarea asta! Uite...ca să nu fi complexat, consider-o ca pe un dar de la Moş Crăciun, bine?? Şi ca să fii sigur că nu îţi divulg secretul, promit că nu mai spun la nimeni.


P.S.: Tot ca un dar - promit că următorul comentariu nu o să ţi-l mai şterg. Aşa că...slobozeşte-te la cioculeţul tău ăla drăguţ şi scumpic şi...(cum era nenorocirea aia de clişeu fotbalagistic?? a da!)...Dă tot ce ai mai bun din tine! Vreau să te văd în forma ta maximă! Hai curaj, ştiu că poţi! "Zoe, fi bărbată"! Fi băr-ba-tă! FI BĂR-BA-TĂ!! FI BĂR-BA-TĂ!
(UPS! Nu prea îmi mai amintesc bine îndemnul dar parcă aşa era...ceva cu bărbat...sau bărbată...în fine! Pe acolo...)

P.P.S.: Sunt mărinimos, sau ce??

duminică, 27 decembrie 2009

Noi ne facem că furăm, voi vă faceţi că ne prindeţi



Au fost prinşi furăcioşii care au împrumutat pe termen nelimitat armele de la Ciorogârla! Aoleu, muicăăăăă....hai să ne inflamăm şi să ne prosternăm înaintea competenţei autorităţilor! Să picăm ăn genunchi şi să le aducem imnuri de slavă!

Nu-s vreun anchetator de răşini sus-puse sau ceva, dar am şi eu nişte nelămuriri mici, mici, cât o mână de colibri (pe principiul "Ce-are ursu-n loc de mână??"):
Hai să zicem, prin absurd, că nişte civili au reuşit să pătrundă în ditamai depozitul aparţinător de armată şi au mai reuşit să îl şi prade. Dar să fie atât de dobitoci să păstreze dovada dosită prin pivniţe??? Din câte ştiu, furi ceva pentru a-l folosi în propriul interes, sau pentru a-l vinde şi a face bani; ori...mafioţii lu' peşte nici nu au declanşat vreo revoluţie prin ţărişoară (că din păcate, doar pe aici-şa am locuit şi eu în ultima perioadă), nici nu au încercat să vândă nimic la rebelii internaţionali (nici nu se merita să îţi pui mintea cu asta, pentru 200$ cât luai pe un căc...BIJUTERIE de pistol românesc). În schimb, ce fac micuţii? Se pornesc în alai silenţios la furat, apoi ambalează armele frumuşel şi le pun la păstrare în beci. Or fi vrut să îşi înfiinţeze vreun muzeu de pistoale şi mitraliere??

Bravii anchetatori au mai slobozit publicităţii că după jaf, ticăloşii au încercat să şteargă seriile de pe arme, pentru a face imposibilă recunoaşterea lor. Aoleu! Şi ce i-a ţinut un an de zile, să nu îşi îndeplinească scopul?? Cum de nu au reuşit, după atâta timp, să şmirgheluiască nişte fiare??? Şi dacă trăgeam cu flegme în regim de mitralieră, după atâta amar de vreme tot reuşeam să le curăţ!

Băi capabililor şi talentaţilor ce sunteţi (PTIU!!! Să nu vă deochi!) Voi ne credeţi CHIAR ATÂT DE CRETINI?? Se vede de pe Lună că ăsta-i doar praf în ochii credulilor!

Auzi, auzi! Să vă aştepte nenii interlopi pe voi, marii potenţi ai neamului, cu lădiţele de armament gata stivuite şi încolonate! V-or fi pus oare şi săgeţi indicatoare înspre Marea Pradă De Război?? Sau au fost urme de tălpi cu vopsea fosforescentă, pictate pe alei? Că aşa ar fi fost politicos din partea lor...

ASTA-I VREO GLUMĂ DE SFÂRŞIT DE AN???? CĂ EU DEJA MĂ TĂVĂLESC DE RÂS!


UPDATE: Cred din ce în ce mai puţin (spre deloc) că porcăria asta cu furtişagul chiar a avut loc în realitate.

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Astrele ne vorbesc


Motto:
“La sfârşitul anului 2010, România va ieşi din criza economică”
[Radu Ştefănescu - astrolog]

Bu-huu-huuu…Cel mare mai mag care a cutreierat aceste tărâmuri în carne şi oase...cel care l-a prezis pe Decebal încă din peistorie, Colosalul care a prevăzut mistuirea Romei, Magnificul care a anunţat fornăitul ca de tunet al lui Bucifal încă înainte de a fi fătat de mă-sa, a prevestit căderea Constantinopolului şi ascensiunea Întâiului Băsesc al neamului, LOVEŞTE DIN NOU!! Plătit de pedelei, după cum mărturiseşte bâlbâit chiar domnia-sa, renumitul astrolog a citit în stele că Românica va ieşi din criză în anul 2010, dar abia pe la sfârşitul lui; deocamdată urmează o perioadă mai grea...în care trebuie să strângem din dinţi, cu speranţă în viitor. (Vă sună cunoscut conceptul?) Nuţi Cea Blondă este o femeie sexy şi competentă, care trebuie să muncească dublu pentru recunoaşterea a jumătate din merite, Cealaltă Nuţi atacă culmile extaziante ale succesurilor în cariera internaţională...În asamblu, toate zodiile ne vorbesc numai de bine; linişte, izbânzi, progres, consolidarea avutului actual.
Da, sigur! Să vezi ce ne rupe-n două norocul şi ce umblăm pe străzi ca nişte căpiaţi de binele care se va prăvăli în torente înspumate, pe capul nostru! Dacă era să mă iau după nu-ştiu-care cometă, până acum ar fi trebuit să am jumătate din populaţia feminină a planetei în harem, de la atâta succes în dragoste şi să aruc în scârbă câte un camion de bani peste Bill Gates; plezneam de sănătate chiar şi la venerabila vârstă de 5 eoane, străluceam mai ceva ca soarele datorită înţelepciunii, redescopeream apa caldă şi slobozeam excepţionalul dicton “Iarna nu-i ca vara”.

Dar dacă cititorul în stele îmi prevesteşte ani de glorie şi belşug, cine sunt eu să mă pun de-a curmezişul??? Că imediat mă pârleşte Flacăra Violet la unghii, ca avertisment şi pedeapsă a neîncrederii mele!

Pănă una-alta, credincioşii au scăpat de rigorile alimentare ale postului şi au dat iama în bucate, mai ceva ca vitele-n păpuşoi. Treaba e că animal mănâncă ce mănâncă, se satură şi pleacă la grajd; însă nu şi afânaţii noştri cei pofticioşi...care înfulecă la cele cuvenite până ţâşneşte din ei, sau până se milostiveşte vreun bun samarinean să cheme ambulanţa.
Cât de mult pot să iubesc poporul acesta! Cum puii mei să bagi în tine, să îţi îndeşi sarmala pe gât, chiar dacă simţi că plezneşti? Cum să mănânci ca disperatul din toate, de parcă nu ai mai văzut cârnaţ în viata ta?? Nu trebuie să fii vreun savant în alimentaţie ca să ştii că jumările se digeră extrem de greu, că măruntaiele de Ghiţă îţi solicită ficatul la maxim, că porcul are carnea extrem de grasă! Şi totuşi, în fiecare an aceiaşi poveste: vin sărbători cu masa plină de bucate tradiţionale, românul bagă în el până vomită!

Un alt obicei de iarnă este acela de a-ţi perfora creierii cu ţurţuri de gheaţă. Pesemne o fi vreun sport extrem, sau ceva ce te umple de adrenalină...că altfel nu îmi explic plăcerea de a alerga pe sub streaşini, cu mâinile deasupra capului.
Numai acum ceva zile un ieşean s-a împrăştiat pe caldarâm, doborât de o asemenea armă a viitorului. Şi locatarii blocului tot dădeau vina pe primărie, că nu a venit să le cureţe acoperişurile! Ei stau doar cu coatele pe geam, admiră panorama şi se întreabă retoric: “Păi ce, e treaba mea?”. Da dobitocule! E fix treaba ta! Văzi că nimeni nu reacţionează la schencănitul tău de ajutor? Te urci naibii în mansarda blocului şi spargi gheaţa cu un târnăcop sau o unealtă de animal superior! E periculos? Mai bine te frige soba încercînd să dai jos drobul de sare, decât să aştepţi ca o legumă să ţi se prăvălească în cap! Dacă tu nu ai grijă de tine şi nu ţii la viaţa ta, cine pana mea vrei să aibă?

Dar nu contează nimicurile astea. Va veni un an dinamic, plin de oportunităţi, dezvoltări, progres spiritual şi îndeplinire a dorinţelor.
Să ne bucurăm, deci!

Nedumerire: De ce credinţa în ceva este mirifică, doar pentru că vine de la vechii tuaregi sau de la şi mai vechii babuini? Îţi clădeşti întreaga carieră pe bazaconiile astea, lauzi adânca înţelepciune a trecutului apoi condamni prostia de atunci, când se credea că Soarele se roteşte în jurul Pământului...
Nu e minunat?

Once upon a time

joi, 24 decembrie 2009

Frânturi de solemnitate


Probabil ar trebui să mă prosternez şi eu, să laud noul guvern ales în funcţie...însă nu am putere. Nu pot pricepe cum ăştia ne conduc, alături de unguri! Băi! Americanii îi cheamă pe mexicani sau canadieni să îi ajute să-şi cârmuiască ţărişoara? Japonezii se duc cu jalba-n băţ la vecinii orezari, pe care nici că nu îi dispreţuiesc prea mult? Cum puii mei v-a venit genialitatea de idee să vă aliaţi cu maghiarii? Şi aţi mai pus ministru din acesta şi la cultură!
Parcă asta era o valoare naţională, nu o jucărie împrumutată pe furiş la colţ de bloc! Cum îl pui pe un nene de altă naţionalitate să îţi păzească ţie patrimoniul naţional? Voi sunteţi întregi la diblă? Ce o să facă ăla de o să fie atât de valoros? Nu e destul că astăzi, când li se cere să spună un cântecel de iarnă, toţi copii cântă Jingăl bel? (de parcă noi nu am avea o tonă de colinde şi de poezii) Acum va trebui să ne sucim limboaca-n gură şi cu obiceiurile ungureşti? Voi aveţi nuca plină de viermălăi, băi fraţilor! Pe cuvânt de cercetaş!
Mi-e scârbă de ăştia când îi văd cum se fălesc ei, micuţii, că şi-au intrat în funţie. (Udrea a intrat chiar în două; păi dacă e monument de competenţă şi abilitate???). Aşa că o las mai moale cu măriile lor...şi continui să mă râd de ipocrizia care domneşte pe la noi, cu ocazia acestor sărbători.

Întotdeauna m-am întrebat: de ce naiba se face Pomana Porcului?? Care e logica la toată desfăşurarea asta de forţe?? Ne conformăm la spiritul sacru al tradiţiei, care cere haleală de câte ori moare câte o persoană?? Mda…dar tot tradiţia spune că grohăitorul se taie până-n Crăciun…adică fix când se spune că tre’ să te fereşti de carne ca de Necuratul în persoană. Ce faci? Cum respecţi TOATE spusele înaintaşilor? Faci pomană cu un porc de post??
Plus că, din câte mai ştiu şi eu, specialiştii recomandă să nu se înfulece carnea imediat după sacrificare şi tranşare, ca să nu te năvălească pe nas tot acidul lactic din organismul stresat al săracului Ghiţă; ea trebuie depozitată la rece măcar câteva zile, pentru maturare. Da’ fârtaţii noştri grobieni, ce să priceapă? Au jupuit animalul, hai să halim! Nici analize nu mai merg să îi facă…”Ceeee dom'le, nu l-am crescut eu în curtea mea? Nu i-am dat eu cele mai alese resturi de mâncare?? Ăsta-i porc original, băi…nu d-ăla umflat cu E-uri de la crescătorie! Eu ştiu ce i-am dat să mănânce, eu l-am crescut cu dragoste şi atenţie, deci trichina nu a avut cum să se atingă de răposat, fie-i costiţa gustoasă! ”

Ce înseamnă damblageala cu vâscul? Aduce succes? Ştiu că Vasilică făcea asta pe la noi, dar abia după Rebeliune (“Puneţi mâna pe Vasilică, ca s-aveţi noroc tot anul!”). Acuma no…două succesuri (şi ceva vânzări anterioare) nu strică pe lângă casa omului. Aşa că, ia neamule vâscul, ca să ai an îmbelşugat! (cum poate o plantă parazită să îşi aducă bunăstare, nu pot pricepe; oricât mă zbat la creieri, tâlcul acesta nu îl pot desluşi)
Şi mai e bucuria sărutatului…cum o prinzi pe una sub vâsc, pac! Ai ştampilat-o pe buze…
A!A!A! Asta-i şansa lui Trăienel! Mai ieri spunea cu lacrimi în ochi, că încă îşi doreşte să guverneze alături de liberali. Cum este o vreme a iertăciunii, a…ăăăăă...reconcilierii (ptiu! Că nu mai ştiam vorbele Gloriosului), acum e cel mai potrivit moment să se jeluiască printr-o scrisoare la Moş. Apoi, cu ochişorii cruciş şi pumnişorii strânşi, se roagă să se îndeplinească dorinţa, vizualizează măreaţa scenă… Parcă îl vede aievea pe Boc Cel Mic în vârful unei mese (la 1 metru şi-o flegmă, mai trebuie să foloseşti şi instrumente ajutătoare, din când în când), sprijinind o cracă de vâsc, iar dedesubt, pe Luminăţia Sa şi pe Antonescu, prestînd din greu pentru înfăptuirea tradiţiei împrumutate din vecini.

Până una, alta, să îl aşteptăm cuminţi pe Santa... Că cică acesta este cel mai important moment al întregii sărbători. Acum este Crăciunul, Naşterea Domnului. În murmurul colindelor, să fim cu toţii mai buni, mai iertători, să avem încredere în dragii noştri conducători şi să dorim fericire, linişte şi pace în lume, tuturor semenilor noştri. (plus alte bla-blauri din astea). Şi nu în cele din urmă, să avem o masă plină cu de toate, din care să nu lipsească cele cuvenite.

P.S.: Mişto încheiere, nu? Plină de sensibilitate şi gânduri bune, specifice perioadei.

Spoiala sărbătorilor


Dimieata, aşezi 9 lumânări aprinse într-un pahar, în formă de cruce, apoi faci 3 mătănii, spui “Tatăl Nostru” şi Rugăciunile Speciale De Cerere. Repeţi, până faci 40 de mătănii. Ca să nu îţi ocupi mintea cu numărătoarea, ţii evidenţa cu ajutorul unor beţe de chibrit; după fiecare serie terminată de mătănii şi rugăciuni, pui unul deoparte. La sfârşit, nu ai voie să mănânci timp de 2ore, iar lunea, miercurea şi vinerea, nu ai voie să mănânci până la ora 15.00. Totul se repetă timp de 7 zile consecutive şi se petrece sub post, pentru că altfel nu este valabil.

Cam asta este reţeta succesului, aşa cum am dat de ea pe undeva. Când totul îţi merge da-n daoaselea, pentru a reveni un om de succesuri, cam asta trebuie să faci…iar Dumnezeu te va ajuta negreşit.
Da, sigur! Parcă şi văd scena:
Viaţa pe planetă curge nestăvilită, iar tu eşti o persoană mizerabilă, printre multe altele. Dar te decizi să aplici prescripţia minune şi Dumnezeu Îşi îndreaptă atenţia asupra ta; potriveşte ceasul şi se pune pe numărat…ca să vadă dacă nu tragi chiulul la vreo mătanie. Apoi urmăreşte atent orologiul din Rai, ca să nu ciumva să tea puce vreo poftă de dulce, sau înaintea orelor stabilite. Nici o secundă în minus, nici o secundă în plus. Am zis!

Doar că, vine eu cu întrebările…pentru că mi-e tare greu să ced că Dumnezeu a dictat vreunui călugăr toate aceste norme, iar respectivul le împărtăşeşte cu restul prostimii. La fel cum îmi e greu să cred că acelaşi Dumnezeu va sta chitit pe ceas, ca să nu îi încalci vreo secundă din timpul stabilit. Sau că îti numără mătăniile şi lumânările.Sau că se uită cu binoclul după forma în care le-ai aşezat. Sau că ţine atât de mult la nişte formalităţi, la sporăvăirea “pe deasupra” a unei rugăciuni, de 40, 50, sau 1000 de ori pe zi. Ce-I asta?? Adică, CE-I ASTA???
Nu cred că recitarea unor litanii te face vreo persoană mai deosebită, mai meritorie. Nu cred că eşti mai bun, mai drept, mai cinstit, doar pentru că ai o memorie bună şi te ţin şalele să te apleci de zeci de ori pe zi. Nu cred că eşti mai înghesuit în Cele Sfinte, doar pentru că nu ratezi nici o slujbă de la biserică. Sau că în loc de înjurături foloseşti blesteme în care acţiunea este preluată de divinitate (care va suporta apoi şi consecinţele…sau nu; pentru că blestemul este just, fiind efectuat de Cineva Superior).

După părerea mea proprie şi personală, cine crede toate acestea este un habotnic cu mintea îngustă. Practic, nu cred că pricepe mare lucru din toată aventura asta religioasă…decât că trebuie să ţină un regim alimentar la toate marile posturi de peste an, trebuie să meargă duminica şi de sărbători la biserică, să nu mănânce “de dulce” mircurea şi vinerea, eventual să citească în disperare toate cărţile de profil care au apărut. Adică să respecte nişte ritualuri, ca un robot; să îl reducă pe Dumnezeu doar la ideea de ritual.

Se spune că neamul nostru este apostolic, pentru că suntem creştinaţi de un discipol al lui Iisus. Se spune că suntem un popor ales…Hai măi, nu mă-nnebuni! Ales pentru ce? Că eu, personal, nu mă simt vreun minunat pus la păstrare pentru o salvare ulterioară. Şi uitîndu-mă la debileala care stăpâneşte din gros neamul nostru mioritic, îmi vine greu să cred că am avea vreo calitate care trebuie păstrată pentru posteritate.


Este Ajunul Crăciunului. Trebuie să fim mai buni, mai blânzi, mai iertători, mai cuviincioşi, mai respectuoşi, mai frumoşi, mai curaţi. Naşterea Sfântă trebuie să ne coboare lumină în suflet şi în gând, neapărat adusă pe vreo aripă de îngeraş scumpic sau pe vreo creangă împodobită de brad. Fulgii de zăpadă tebuir să ne ningă cu belşug şi voie bună, anul nou să ne aducă “frunze-n buze, lapte-n ţâţe, drob de sare în spinare, mălăieş în călcăieş, smoc de flori la subţiori”, conturi pline ochi cu bunătăţi, împlinirea (de la sine??) tuturor dorinţelor şi alte abureli de gen. De aceea, bag mâna-n foc şi îmi pun gâtul la butucul călăului, dacă lăcaşurile de cult nu vor geme de credincioşi, care se vor înjura, şi îmbrânci, pentru a apuca ceva sfinţit…Se vor îmbulzi ca descreieraţii să sărute veşmintele preotului, pentru că aşa vor avea noroc sau vor primi vreun ajutor miraculous, sau…mai ştiu ce gărgăini li se freacă lor prin cap?

Mi se pare totul atât de fad, atât de lipsit de substanţă…încât mă apucă sila.
Deşi probabil ar trebui să fiu vreun arogant, să mă consider centru universal, axă planetară şi buric de pământ (ca să fiu şi eu trendy), nu pot fi aşa. Nu e vorba de slăbiciune…sau poate că da, în cele din urmă. Dar realizez câte ştiu şi mai ales, ce enorminate nu ştiu. Iar acest gând îmi cam taie pofta de mândrie.
Cum spuneam…deşi nu-s vreun pui de geniu, nu pot să cred că toată perioada acesta se reduce doar la prestarea unor tradiţii. Nu cred că idea de religie se reduce la un tipic anume, pe care îl execuţi sau nu. Nu ar trebui să fie ceva mai profund de atât? Să simţim altfel, să trăim altfel totul?
S-a născut Iisus?? Hai cu porcul la căsăpit! “Doar nu trebuie să avem cele cuvenite pe masă? Ce sărbătoare mai e aia în care nu bagi la maţ până vomiţi slănină şi cozonaci?? După ce că mi-au curs balele şi din ochi la pomana porcului vecinului (eram la post şi nu aveam voie), nici acum să nu mă desfătez şi eu? Nu se spune că este un timp al bucuriei? Ia să mă bucur, să mă delectez la mucoasa stomacală!”

Totuşi, democraţia a stabilit că majoritatea decide. Şi dacă ea tratează lucrurile în modul acesta…înseamnă că e bine??

Ar cam trebui să închei cu tradiţionalele urări de fericire şi mii de ani, pe care, ca milos ce sunt (mi-e milă să mă ating chiar şi pe mine, de bun ce sunt), le împart cu toată lumea. Fără număr, fără număr, fără număr.
Dar acest gen de clişee mi se par puţin cam aiurea în divesrsitatea asta de sărăcie lucie în care se cam scaldă lumile de pe la noi. Aşa că, nu pot să doresc decât ca fiecare să găsească puterea de a se simţi deosebit. Să zâmbească măcar o clipă…ceea ce nu cred că este greu. Doar faci o aruncare cu privirea prin jur şi te tâmpeşti de râs.

Colind:
“Deşchide uuşa cretine, să fur şi eu de la ti…”nu e ăsta! Am greşit ţedeul.
Deci: 1,2,3 ŞI:
“Foaie verde lămâiţă, noi* suntem sugaci de ţâţă
Şi-am venit să colindăm, pe la căşi să vă urăm!
Ne daţi, ori nu ne daţi????" :D


P.S.: Ler şi iarăşi ler

* personaj colectiv - mulţimea de colindători care, pătrunşi de Spiritul Crăciunului şi din dragoste pentru tradiţiile milenare ale stătuleţui în care au avut neşansa să se ivească, au plecat la colindat încă din scutece.

luni, 21 decembrie 2009

Meşterii "Ştie-Tot"


Nu mai pot cu idioţii ăştia! Zici că naţiunea asta mioritică a fost fătată de mă-sa în zodia imbecilităţii, să-mi trag pălmi dacă vă mint!


Cum puii mei să dai milioane de euro ca să pavezi şănţoaiele (denumite "trotuare", în limbajul oamenilor de afaceri) pietonale, iar la 2 zile de la inaugurarea fericitului eveniment - călcarea în picioare a minunatei investiţii - să te apuci să demontezi totul, pavelă cu pavelă, pentru că nişte cretini trebuie să verifice nişte ţevi de gaz? Crăpau ficaţii-n ei dacă făceau căcaturile lor de controale, înainte să se apuce doreii ăia de pavat?
Cam cât de babuin poţi să fii, ca să construieşti cu o mână şi să dărâmi cu cealalta?

Băi dobitocilor! Şi un limbric ce foloseste doar orificiul buco-anal gândeşte mai logic ca voi!

P.S.: Sometimes, the death sentence comes as a relief

duminică, 20 decembrie 2009

"Take That!" În traducere liberă: "Ia d-aci!!"


Motto:
"Sar înnebuniţi vecinii cu găleţi de apa-n mână
Eu le zic că nu-mi sete şi le-arăt ca am fântână
Şi strig să mă lase-n pace aruncînd spre ei toporu'
Care taie o babă-n două şi la alta 'AU! CHIŞORU!'"
[Fără Zahăr - D' la sate]



Se apropie Sărbătoarea Naşterii Domnului şi momentul de trecere în Noul An. Vai, ce frumos! Suntem mai buni, mai blânzi, mai iertători, mai luminaţi, mai colindaţi, mai sorcoviţi, mai uraţi în toate felurile şi culorile, mai cântaţi cu toate florile, crăcile şi lerurile. Crăciunul să ne aducă pe fulgi de nea felurite chestii de suflet, anul care vine să ne dea lopeţi de întors banii, vile cu piscine şi coteţ de doberman în faţa garajului, haznale care să ne dea peste de atâtea bogăţii...chestii din astea.
Băi oamenilor! La anul dobitocii de umflaţi anunţă concedieri masive printre bugetari; criza asta economică se va adânci, traiul în naţiunea asta de tot căcatul se va scumpi şi mai avem de înapoiat şi nenorocitele alea de miliarde la F.M.I.! De unde puii mei atâta belşug? Aţi tâmpit cu toţii, sau băgaţi din gros nişte mizerii de clişee care se scot de la naftalină la fiecare sfârşit de decembrie???
Mi-e scârbă din ce în ce mai mult şi mai des de porcăria asta de ţărişoară! Nu mai pot....mai am şi eu limitele mele!

Dorim schimbarea, dar fără să se modifice nimic. Boc a fost inlocuit cu un Boc mai viril, Udrea s-a dat de 3 ori peste cap şi s-a transformat în Udrea, Berceanu s-a prefăcut în Berceanu. Ca să nu mai zic de Cel Mai Iubit Fiu Al Poporului...care iese pe uşa din dos a palatului Cotroceni, doar ca să aibă de unde veni când s-o întoarce pe intrarea principală.

Şi mi se rupe! Dacă puneam preşedinte pe păduchele de pe câinele din vârful maidanului, pe Bamse (haplitorul de "miere trăznet") sau pe vreun vierme care colcăie prin carnea putredă, pe Băse, Geoană, Udrea, Frankfurte, Mondialu' ăla cu "v" pe dovleac sau pe vreo sexoasă cu vânturi de divenie, viaţa mea nu ar fi suferit nici o schimbare. Absolut nici una! Am strâns cureaua de mi-au ieşit ochii, acum sunt îndemnat să strâng din dinţi, măcar pâna la anu' pe vremea asta când, spune Boc Cel Mic Şi Voinic, "va fi puţin mai bine". Şi pe ce te bazezi băi Ciordel Leordel, când spui una ca asta? Pe competenţa ta şi a colegilor de şleahtă???? Pe osânza reloaded a admiratoarei celei bloande?? Ia zi "ZĂU" cu limba între dinţi, apoi taci dracu' din gură!!

M-am săturat de lepre şi mi se cam face silă să îmi consum energia pe incapabilii care oricum, îi doare-n cur de mine! Mi se frânge şi mie de ei. Din rădăcină şi din toată inima.
Vreau să se aleagă praful de tărâmurile astea distorsionate! Dacă am noroc să fiu în afara undei de şoc, bine. Dacă rămân aici spre putrezirea ciolanelor...o să râd isteric, exact ca un nebun ce îşi incendiază propria casă şi se trage-n chip alături de vâlvătaie!


BĂSESCU A MURIT! TRĂIASCĂ BĂSESCU!!!

vineri, 18 decembrie 2009

Anonimi din toate şanţurile, sculaţi-vă-ţi!


Îmi cer scuze.

Acum câteva zile anunţam că am retras anonimilor dreptul de a comenta. La vremea aceea, am spus că fiecare este liber să creadă ce vrea...dar am restrâns cu bună ştiinţă acest drept. Am greşit.
Fiecare are dreptul să se manifeste cum îl duce capul. Fiecare are dreptul să spună ce vrea, să gândească ce vrea...să plămădească cele mai mari mizerii pe care i le poate băşi mintea, când e la erecţie maximă. În definitiv, modul în care comunicăm spune multe despre noi, dacă ştii unde să te uiţi.

În fine...voiam doar să anunţ că începînd de acum, am hotărât ca anonimii să aibă din nou dreptul de a comenta pe aici. Că dacă depăşesc limitele stabilite de mine pentru buna-cuviinţă...am degetul format pentru tasta "Delete"; şi nici nu îmi este frică de vreo febră la tendon sau ceva...aşa că veniţi măi impotenţilor care nu puteţi să vi-o vârâţi decât dacă sunteţi "fără nume, fără nume, fără nume". V-aştept cu mare drag!
Plus că: am învăţat că uneori o persoană vorbeşte excesiv despre ceva ce nu are, pentru a-i suplini lipsa prin cuvinte. Cine sunt eu să nu las omu' în incapacitatea de a-şi prezenta calităţile lipsă?? Dacă el vrea să se exercite în vigoare, să-şi dea drumul!

joi, 17 decembrie 2009

A Red Day


Inspir şi expir profund. Hmmmm....pătrund în Zen. UUUUUUU-SSSSSSAAAAAAAAAA...........

Autosugestie:
"Sunt roşu ca focul (să-mi surâdă norocul). Sunt mai roşu ca o roşie. Sunt Ferrari de roşu. Sunt Furia Roşie Turbo.
JOS CO-MU-NIS-MU'!! JOS CO-MU-NIS-MU'!! JOS CO-MUNIS-MU'!!!!!
Faster than a speeding bullet. Stronger than a train. It's a bird! It's a plane.
GOOOOOOOOO...GEOANĂ!!!!!! Up, Up, and away!

Mijind zorii, Şeherezadu sfios, tăcu.

___________________________

P.S.: Gata. Se pune că am împăcat toţi activiştii??


miercuri, 16 decembrie 2009

Misivă Anonimă


Am fost dojenit că nu mă închin la Băsescu în culcare, sculare şi cam toate momentele importante ale zilei – măcar după fiecare masă. Sau, cel puţin aşa cred...prin referirile pe care le făcea duduiul la Geoană. O fi crezut sărmanul, că-s vreun pui de pesedel şi mi-o trage la credinţe. No...s-a înşelat, dacă a presupus asta. Chestia e că nu-s sigur de ce era nemulţumit, pentru că aşa cum am mai spus, încă de la prima abatere lingvistică nu m-am mai obosit să citesc spusele cret..comentatorului.
Ori fuse vreun pupinbăsesc, ori o fi fost vreun manelist, piţiponc, sau vreo umflată (“divă”, cum se spune mai modern) pe care am rănit-o la sensibilitate şi s-a plâns pufoşelului care îşi bagă iubirea aproape numai în ea (spun “aproape” pentru că cel mai probabil, mai sunt şi alte aspirante la virilitatea sentimentală a micuţului; iar acesta, ca un bun samarinean ce se află, nu le poate lăsa cu buza umflată şi le prestează câte un trailer de drgoste), să fie mascul şi să o mai şi scoată din problemă.. Sau, poate toate posibilităţile la un loc?? Cine poate şti şi cine îşi munceşte mintea ca să afle amănuntul acesta? (oricum, eu o să merg pe varianta linguşitorului băsescian, că se arată mai sexy) Este păcat însă, că deşi le avea cu băgatul, neuronul încă nu a învăţat să şi-l introducă în cerebel.
Şi o fi zis voinicul patruped: “Gata! Până aici!! Te-ai legat de armonia sonoră care îmi picură în urechi stropi de fericire; nu am zis nimic. Te-ai legat de puiuţul meu siliconat şi răpitor, pisi meu cel iubit şi scump şi drag; nu am zis nimic. Băi! Dar să te dai şi la Măria Sa, Prţ-ul (prescurtare de la “prinţ”) Pădurii??? La lumina ochilor mei din cap?? La Beculitorul meu chelios? Nu mai rezist! Trebuie să îţi bag şi eu vreo două!”

Semnalarea acelui trepanat băgăcios (scuze că tot repet cuvântul acesta, dar se pare că era singura calitate a monseniorului; eu nu fac decât să o subliniez) m-a făcut să îmi reconsider opiniile. O voiam pe Udrica la conducere, dar...mă schimb şi eu după cum bate vântu’ (substantiv comun); renunţ la propriile mele dorinţi. Poate par răzgândac, dar e la modă să fii aşa. Nu e de condamnat asta, deci e bine.
O vorbă românească spune: “Dacă unul îţi zice că eşti beat, nu îl crezi. Nu îl crezi nici pe al doilea…dar la al treilea mergi să te culci”. Deci, dacă sunt aşa mulţi adoratori de băsesc, presupun că e ceva de capul lui. Problema este că numărul idolatrilor geonişti este la fel de mare, ceea ce înseamnă că şi de capul lui o fi ceva. Pe mine, sincer, mă cam doare în 3 litere (”cot”, nu săriţi aşa!) de încrăvăţaţii care ne conduc, dar fiind luna cadourilor (în care trebuie să fim mai bun, mai iertători, mai...abureli din astea, de gen), am decis să împac pe toată lumea şi să fac ceva gen Persefona: o zi pe lună îl iubesc pe portocaliu, o altă zi pe roşuleţ. Restul timpului mi-l păstrez pentru refacere, că doar are şi stomacul meu o limită, ce naiba!
Încep cu Cârmaciul, că tot e dânsul pe funcţie.
Cum procedez? Murmur în barbă: “Ooooooo…Tu, Farul Meu Deschizător de drumuri!! Ooooo...Preaminunatule! Ooooo....Tu, Luminociosul Meu Imperial! Glorio-sule! Fermecăto-rule!Băseşte-ne cu puritatea razelor Tale! Încrucişează-ne cu blânda ta privire, scoboară-ţi curata Ta înţelepciune şi asupra păcătosului şi amărâtului ce mă aflu!" - Apoi, un "Să-mi fie ruşine” (petetat de trei ori la rând); execut chestiunea de la răsăritul până la apusul soarelui şi se pune că sunt probăsel? Sau e vreun program, ceva? Poate nişte închinăciuni şi cântări speciale, pe care profanul de mine nu le cunoaşte?? (Menţionez că tratez problema cu seriozitatea-i cuvenită, deci nu mă pot apuca de treabă atât de neştiutor; se impune să fiu puţin şcolit, nu credeţi??)

Ce să fac, ce să fac? Aştept deocamdată şi îmi antrenez fierea pentru cele ce va să vină. Dar cum fac asta?? Uff! Nu mai ştiu nimic! Mai bine aştept...să vă ce-o da Măria Sa, Preşedintele Soare.

P.S.: Odată, cineva mi-a spus că atunci când nu şti ce să faci, să nu stai pe loc; să acţionezi într-un fel, oricare ar fi el. Dînd ascultare acestui sfat, îmi dau seama că nu pot pierde vremea aşteptînd aiurea...de aceea, mă voi şcoli singur (pentru început). Nu ştiu dacă o fi bine sau rău, aşa că îmi cer scuze băseilor, dacă greşesc cu ceva (Hei! Nimeni nu s-a născut învăţat!); dar...îmi iau inima-n dinţi şi mă avânt de unul singur în aventura "tricolorului portocaliu".






AVE BĂSE!

P.P.S.: Ţi-am spus că mă amuzi, dragul meu tomodachi?

marți, 15 decembrie 2009

Poveste de iarnă


Linişte...
M-a cuprins o stare de miserupism de zile mari (sunt şi eu în ton cu sezonul), cum rar mi se întâmplă. De fapt, nici nu ştiu dacă sunt obosit, scârbit, îngreţoşat, dezgustat sau plictisit de cele se mai întâmplă pe ale noastre plaiuri: capii de neam se leagă şi se dezleagă în alianţe, după cum bate vântul şi ciolanul - pentru a conlucra în interesul naţiunii, desigur. Aşa, şi? Boc (pe nume de scenă/teatru de operaţiuni politice: “Băs Cel Mic”) se tot dă pe la diferite posturi, sporăvăind cu spor despre cum scoate el ţara din că...criză şi cum ne va fi nouă bine la anul, sub conducerea Luminăciosului Cârmaci de Băseşti. Da, sigur! Pesedeii se bat cu pumnii în piept că s-au fraudat alegerile, că Dl. Băsescu (trăi-i-ar familia lui) e doar preşedintele Diasporei şi al Morţilor...abureli din astea. Au făcut contestaţii la CC...fix de-am pixu’(sigur că procesul electoral a fost furat! Dacă nu ţi-ai transformat creierul în patinoar de muşte, nu ai nici un dubiu). Că doar nu sperau că vor rezolva ceva; sau, ori fi fost atât de prostănaci (a se citi “naivi”) încât să creadă că adevărul va ieşi la suprafaţă ca untdelemnul şi binile (adică ei) triumfă întotdeauna? Mda...PSD. e Gangalf Cel Roş, iar PD-L joacă rol de Sauron Portocaliu. Ciudat este că ăştia se tot înfrăţesc în alianţe.

No, şi cum spuneam, m-am cam detaşat de politica de pe la Românica. (nu că aş fi fost vreodată vreun fan ). Nu mai am energie să mă indignez pentru nişte dobitoci.

În altă ordine de idei, a venit iarna (sau mai bine zis, o flegmă de zăpadă)! Crăiasa Zăpezii a acoperit gurile noastre de rai cu mantia ei albă şi rece (cam cum pui pansament peste gura unui mort)...iar edilii noştri iar au fost prinşi pe nepregătite! (de parcă suntem în august şi ne-am pomenit cu năvala nămeţilor). Ministrul Transporturilor şi-o freacă la rece (aaaa...am uitat! Care ministru? Care guvern? Care transporturi?), dar obiectul muncii (transportul) s-a înţepenit în iad. (probabil s-a încins prea rău, de la frecare)
Unii se întrebă naivi, ce ar fi iarna fără cadoaie; eu mă întreb, la fel de natural, ce ar fi iarna fără înjurături, buşeli, claxoane isterice, trafic infernal, cozi de maşini pe kilometri întregi, gheaţă şi polei. Că doar aici stă tot farmecul sezonului rece...Aşa este tradiţia; Nimic neobişnuit.
Bine măcar că rândaşii sunt muncitori, nevoie mare. Ca nişte adevăraţi Sisifi de geniu, oamenii cu plăcere de muncă s-au înhămat la lopeţi şi îşi fac pârtie în propria ogradă; ninge viscolit, iar gospodarii pricepuţi, înfruntînd cu vitejie vicistitudinile naturii, curăţă aleile...în timp ce ninsoarea face la loc, în spatele lor. Mişto...2 încarcă, 2 descarcă! Noi muncim, nu gândim! Curat româneşte, monşer!

Luate pe de-ntregul, totul este presărat din belşug cu specific naţional.
Şi mie mi se-mbrăhăne!

P.S.: BREAKING NEWS - It's official! We have a new Mr. President! The same old Mr. President: he's Băse', The Sailor Man - Fâs Fâss!!!!!


P.P.S.: O să ne ia dracu. Cu mă-sa, frac-su...şi cam tot neamul lui.
Încă mi se-mbrăhăne.




sâmbătă, 12 decembrie 2009

Performanţă


"România este a doua ţară ca sărăcie în Europa".

Shit! Şi când te gândeşti că ne-am luptat din greu să ocupăm prima poziţie...
Nu suntem şi noi pe fruntaşi pe nicăieri!

joi, 10 decembrie 2009

Ţară, ţară, vrem afară!


Nu mai pot. Sunt obosit. Am obosit cu ăştia şi cu alegerile lor, care oricum nu au nici în clin, nici în mânecă cu noi. Sau nu; obosit este puţin spus. Mi-e greaţă, în cel mai pur sens al cuvântului. Şi mi se cam frânge...

Băsesq (a.k.a Măria Sa, Traian de Băseşti) este preşedinte. Din nou. Pentru că aşa a vrut poporul...pentru că 5 milioane şi ceva de românaşi l-au votat. Mda...asta spune multe despre noi, ca neam.
Problema este că de fapt, cică M.G. (nu cântăreţul de rap, ci Mircea Gioană) este alesul mulţimii...iar Băse a câstigat doar daorită Diasporei (În ce judeţ se află chestia asta? Că ştiu câţiva ultraşi roşii care îşi rod unghiile de nerăbdare să îi spargă geamurile la casă). De fapt, nici nu a câştigat prin mijloace cinstite, ci prin atacarea unor căi mai neortodoxe - chiar foarte neortodoxe (adică protestante). Dragnea spune peste tot că are un camion de probe care să susţină acuzaţiile.

Doar că, el nu face decât să ne spună ce ştim deja: alegerile au fost fraudate, în spiritul tradiţiei naţionale. Ce, parcă e prima dată când se face aşa ceva?? Hai măi, fiţi serioşi...că nu-s născut chiar ieri!
Să zicem că se doveşte fără putinţă de tăgadă, că totul a fost o cacealma. Apoi ce se întâmplă? Că nu se pot anula voturile, din simplul motiv că nu se ştie dacă mortul votant a pus ştampila pe roşu sau portocaliu. Şi nici nu avem reguli ca la U.E.F.A...ai încălcat una din reguli, ţi se scad 5 puncte (procente, în cazul nostru). Ai nişte suporteri descreieraţi, ţi se suspendă terenul pentru “n” etape.
Se repetă turul de scrutin…Da, dragii mei, alţi bani, altă distracţie. Doar că, cine îmi garantează mie că ŞI acesta nu va fi fraudat? Tradiţia este tradiţie şi biceiurile srăvechi trebuiesc respectate. Deci, întreb şi eu, ca să nu tai frunză la câini: Cine va veghea pentru respectarea corectitudinii procesului votant? Becul? Da, sigur! Instituţiile democratice ale statului?? Care instituţii, care democraţie, care stat? Să zicem că Băsel/Geoană (am aflat că aşa fuse ordinea pe buletinele de vot) a efectuat matrapazlâcurile…cine îmi garantează că nu va repeta figura? Îi este ruşine? L-a lovit o criză proaspătă de moralitate, drept în chelie? Setese-ul acela, dacă a trimis mesaje propagandistice (pe alocuri cam ilegale), acum se va sfii să le mai trimită??
Totul este o pierdere de vreme…pentru că Băse nu va preda sceptrul puterii. Camioane sau Caravana Coca Cola de Crăciun (că tot "VIIIIIINE CRĂCIUNUUUULLLLLL!!!!") cu dovezi de furtişag electoral, nu se va schimba nimic. E o pierdere de energie să cred asta. E o pierdere de vreme să cred că va fi bine vreodată, în timpul vieţii mele, pe aici(şa). Se pierd clipe preţioase, momente care ar fi putut fi folosite la o reconciliere cu lacrimi; zile în care Cârmaciul-Luptător ar fi putut să băsească nişte strategii anticriză eficiente. Singur, sau ajutat de propriul grup de interese…care s-ar fi cufurit doar din solidaritate. Din dragoste pentru Conducătorul Mult Iubit (Atotfăcătorul, Atoateştiutorul, Farul Democratic al Ţărişoarei), până şi brainstormingul intestinal este mai productiv.
Trebuie, cu orice preţ, să ne modernizăm! Ce Nuţi-uri (Udrea ori Băsescu), senzuale, plugărese şi alte dudui cu ştaif? O vreau prim-ministrĂ pe Anca-Anca (Bi-anca) - asta ca să nu mă aplec spre celălalt înţeles al denumirii, mai excitant pentru neuronul chiloţăresc - lui Bote, că tot a zis că ea, privind galeş în oglindă, vede o divă. Şi ştim bine…la dive trag binefacerile (conform zicalei: “bani la divă şi păduche la prostime”). Poate o călăresc succesurile pe duduie, şi pe noi odată cu ea (poate chiar ajungem pe culmi, în acelaşi timp; poporul şi ministra, în acelaşi timp)

Eterul este plin de sfaturi drăgăstos-populiste: care puteţi, plecaţi de aici! Imitaţi hodina mazării şi tuliţi-o în Brazilica sau alte tărâmuri cu palmieri! Iar voi, ăştia, mai impotenţi la salar…pitiţi-vă prin cucuruz (pentru intimitate) şi imitaţi fain-frumos hodina cânelui! Altceva nu aveţi ce face…Măcar să muriţi satisfăcuţi, ce pana mea??

Românica este o scumpete de ţară! Îmi place mult despre ea...chiar dacă îl avem cap de neam pe unul sau altul. Este irelevant amănuntul acesta, pentru că nu se va schimba nimic.


P.S.: "AFARĂ PLOUĂ". Cu reciproca "D-AIA NU MAI PLOUĂ AFARĂ".

marți, 8 decembrie 2009

Evoluţie

Acum un secol, câţiva români se înghesuiau într-o bojdeucă.
În prezent, coabităm în adevărate muşuroaie... 400 de persoane la aceiaşi adresă.
Vă daţi seama ce aglomeraţie??

luni, 7 decembrie 2009

Extaz neterminat


-------------------------------------------------------

- Desfăşurarea Acţiunii: Pecetluirea zilei de mâine







S-au dat sute (chiar mii) de lei pentru un buletin de vot ştampilat cum trebuie; s-au împărţit în disperare alimente, radiouri, ceasuri, găleţi, diferite obiecte vestimentare, steguleţe, postere, plăpumi, deşi eu parcă eu îmi amintesc că pomana electorală este puţin cam ilegală pe alocuri; s-a votat în cârduri, la mai multe mâini. Chiar şi morţii au luat parte la micul nostru turnir electoral.

Nimic neobisnuit, că doar trăim la Românica, “Land of All Possibilities”. Ce puii mei, în puii mei?

- Punctul Culminant: Roaderea Gheruţelor
Am văzut ultraşi roşiatici, care au aprins candela şi se rugau în genunchi pentru o victorie pesedistă. Lăcrimau, strângeau din pumni şi se rugau cu pioşenie şi smerenie: “Nu se poate, dom’le, să ne lase Sfântul Nicolae! El i-a îndrumat pe români să se exercite corect în dreptul de votare, să meargă să îl ştampileze pe Mircea Geoană! (GEO-NĂ PRE-ŞE-DIN-TE, GEOA-NĂ PRE-ŞE-DIN-TEEEEE!!!!!) Izbăvitorul Neamului, Nimicitorul Corupţiei Moguleşti, Terminatorul Sărăciei şi Distrugătorul Agriculturii Microscopice. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să scăpăm cu bine şi de încercarea asta! Nu scrie în cărţi că la Sfârşitul Lumii ne va acapara Satana? Băszebutu’ Încrucişat?! N-ai văzut ce privire demonică avea când a jurat strâmb pe Sfânta Biblie? NE-NO-RO-CI-TUUU’…are Dumnezeu grijă de el să se facă praf cu avionu’ sau să se-mprăştie cu maşina-n vreun stâlp! Coarne îi mai trebuie…Satana e printre noi!!! Ne-a încălicat Satana, nu ne lăsa Doamne să ardem de vii în ghearele lui! Scapă-ne, apără-ne şi păzeşte-ne pe noi, păcătoşii!”
Am văzut ultraşi portocalii care plângeau cu lacrimi fierbinţi şi se rugau să îl ţină Dumnezeu sănătos pe Unicul Preşedinte care a făcut ceva pentru ţara asta, pe Nestatornicul Reformator: Domnul Traian Cel Mare (Long Live The King), cel mai bun conducător din istoria planetei - şi pe echipa sa: Domnul Emil…cel mai minunat premier din Univers; bineînţeles, Doamna Elena…cea mai frumoasă şi cea mai gingaşă făptură care a vieţuit vreodată pe această lume, Domnul Flutur…Aducătorul Cuvintelor zeieşti şi imortalizarea lor pe dealurile patriei.

Băi oamenilor, tineţi-vă cu firea! Aţi căpiat? Ce vă tot lamentaţi atâta şi îl mai amestecaţi şi pe Dumnezeu în toate mizeriile noastre?? Am avut de ales între Băsescu şi Geoană! Credeaţi că face Moş Nicolae un hocus-pocus din barbă şi îl scoate din desagă pe catindatul frumos, bogat, deştept, viril, romantic, visător, loial, care să urască minciuna şi să iubească adevărul, care să ştie cum să se comporte cu una bucată femeie adevărată, care…hohohoooo…ho cu tata, că am încurcat şabloanele!
Deci, de la capăt: venea Moş Nicolae cu un prezident care să se muleze pe voinţa băţoşă a poporului?? Poate cu ăla propus de Reformatoarea Societăţii, ales cu grijă pe baza unu c.v care a câştigat cel puţin Premiul Pullitzer pe Facebook??

Am avut de ales între Băsescu şi Geoană, Punct. (Bine….eu m-am săturat să aleg răul cel mai mic, aşa că mi-am băgat ...banii-n cont – desigur - şi i-am tăiat cu sete pe amândoi; drumul spre secţia de ştampilăi a coincis cu traseul meu de efecture a minim 30 de minute de mişcare zilnică, aşa că…măcar satisfacţia asta să o am în netrebnica mea existenţă, ce mama mă-sii?!). Nu mai venea nici un E.T. de pe Marte să ne arate Calea şi Sclipirea Viitorului Prea-Luminos. Ori Geaonă, ori Băsescu. Puneai ştampila pe unul din ei, sau pe nici unul! Ce e atât de greu de înţeles?

Eu nu cred că vreun candidat deţinea Lumina. N-am nici o aşteptare de la nimeni. Indiferent cine iese, totul va fi fix la fel pentru mine. Aşa că nu am nici o străbatere…speranţa mea în bine e pe linie continuă. Ori Băse, ori Geoană, este acelaşi lucru. Pesimism sau nu, am obosit să cred ca dobitocu’ într-un viitor care nici măcar nu se întrevede. Aşa că-s liniştit…chiar apatic de calm.

- Deznodământ: Roşu + Galben= PORTOCALIU
Mă culc cu un preşedinte şi mă scol cu altul. Geoană se gată cam repede…Mi se rupe. Degeaba se dau pesedeii de ceasul morţii, că nu vor rezolva nimic, cu nici o contestaţie. A ieşit Băsel şi gata. S-a stins lumina-n sat...ne-am liniştit; putem să ne agăţăm coroane de gât. (crucile ni le rezervase Prostănacul, că el e băiatul cu credinţa)
Mă tot întreb însă…cum naiba a ştiut Ciuruitorul (care ne ciuruieşte pe toţi) încă de aseară, că va cumula 50.4 % din voturile românilor?? I-a ieşit în urina de dimineaţă?? I-a citit cineva în ouă, după ce i le-a numărat altcineva cu prezenţă de spirit?? A visat??

Un lucru e sigur: Viitorul sună ocupat. Abonatul nu poate fi contactat...sau nu se află în raza de acoperire. Vă rugăm reveniţi, de preferabil în altă viaţă

P.S.: Pe la prânz, a avut loc o explozie la o staţie de debitare a gazului din Sibiu. "HA!!!Dumnezeu nu doarme...aţi văzut ce i-a pedepsit pe sibieni că l-au trădat pe Iohannis şi s-au pus de-a curmezişul progresului în ţărişoară! Lasă-i să degere de frig, mama lor de ardeleni!"
Aşa îmi povestea un pui de ultras gionist. Doar că iar cred că o luase pe câmpii...că nu prea văd de ce Doamne-Doamne s-ar amesteca în turul nostru de scrutin.
P.P.S.: Sper din tot sufletul să nu mai hălăduiesc multă vreme pe aici. Poate plec în Ţările Calde...că tot a venit iarna. (nu-s păsărică, dar sper că merge şi aşa)

vineri, 4 decembrie 2009

Jurăminte trădate




Notă: Am început să vorbesc întâi despre Mircea GeOAnă deoarece această ordine s-a stabilit ieri, prin tragere la sorţi. Cine eram eu să nu o respect??

S-a întâmplat Marea Confruntare (adică...aşa a fost denumită şi cea de la turul I; a cred că a fost "Şi Mai Marea Confruntare"). Mi-am propus să mă uit şi eu, să mă încordez din encefal şi să îmi ţin mintea trează, atentă la parascoveniile viitorului conducător; doar că socoteala de acasă nu se potriveşte cu aia din târg. Nici nu a început bine spectacolul, că deja căscam cu poftă şi ochii mi se împăienjeniseră de somn; aceleaşi promisiuni făcute din gâtul mâinii, aceleaşi acuzaţii odioase (nu că m-aş fi gândit la altceva), aceleaşi vorbe golite de sens. Pe scurt, ideea e că după vreo oră de răzbelire ideologică şi de bătălie în proiecte pentru viitor, avertizoarele de sictir înnebuniseră şi aţipisem în fotololiu. (Aşa că mai bine m-am dus să mă uit la House M.D. - noroc că am o prietenă care trăieşte pentru Dr. House şi are dvd-urile; noroc că mi le-a împrumutat şi mie).
La cearta geonisto-băsească (acelaşi raţionament al tragerii la sorţi) am ajuns decât spre sfârşit, taman când se desfăşura punctul culminant: JURĂMÂNTUL (BUHUHU...BUHUHU).
Cea mai de prost-gust parte a măscăriei, pe cuvânt de cercetaş. Nemaiţinînd seama că jurământul pe biblie este ceva sacru la care s-a obişnuit să se apeleaze doar în chestiuni care ţin de viaţă şi de moarte, acţiunea în sine este un păcat. Plus că, a jura public pentru orice căcat înseamnă că accepţi credibilitatea praf pe care o ai şi consimţi să faci ceva solemn care să o întărească; deci, dacă pesedelul se ştia atât de iubit şi de religios (pesemne menţionarea sfinţilor creştini şi aruncarea cu citate de credinţă întăreşte încrederea populaţiei), putea să spună clar: “Dragă domn Turcescu. Eu am crescut în spirit creştin” (bine…pe asta o tot spune mereu) “şi Sfânta Scriptură ne învaţă să nu ne jurăm nici pe cer, nici pe pământ. Ce este da să ne fie da şi ce este nu, nu. Vă pot da cuvântul de onoare dacă vreţi, dar nu pot să jur. Nu se cade, nu am eu putere să fac asta”
Şi se scotea lejer, din toată treaba. Nu se mai afirma că aleargă cu limba scoasă după ciolan şi ar face orice pentru el, nu intra într-un joc absurd şi prostesc.
În fine…ce a fost, a fost. Eu oricum nu îl cred. Cum poate el să vină să-mi spună mie că va face şi va drege, când aproape toţi specialiştii în economie avertizează că anul viitor va fi unul plin de lipsuri?? Nu s-a făcut acum, pentru că nu au fost fonduri la buget. Păi ce mă determină să cred că la anul vor fi?? Ascultă de Moromete şi se apucă de fătat bani?? Plus că…a avut un an în care a fost la putere; de ce nu a adus schimbarea în domeniile pe care le avea în subordine partidul său? Dacă nu a avut timp, de ce nu a început măcar nenorocitele alea de reforme?? Nu a făcut nimic (ba a participat şi la votarea unei legi imposibil de aplicat) şi se aşteaptă să cred că l-a călcat competenţa pe neuroni şi va construi cu mânuţele alea două ale lui, un viitor luminos?? Hai băi…mai lasă-mă cu balivernele astea şi mergi la culcare!

A venit rândul legământului băsescian.
"Jur că nu am lovit copilul nici în plex cu pumnul, nici în faţă cu pumnul"...şi mulţi se scandalizează că a făcut-o strâmb. De fapt, mult iubitul nostru Băsesc a fost corect…pentru că lovitura nu a fost dată cu pumnul, ci cu dosul palmei. Practic, nici măcar nu a jurat ceea ce îi ceruse moderatorul. A făcut şi el paradă cu un act de credinţă, şi doar s-a strecurat printre cuvinte.
Normal, Turcescu nu ar fi trebuit să îl atenţioneze?? “Băi domnule! Eu te-am întrebat dacă ai lovit copilul! Punct! Ce, eşti surd de-o ureche? Unde am pronunţat eu cuvântul pumn?? Sau…hai să te întreb mai simpluţ, ca pentru matale: Ai lovit copilul, DA, sau NU?! Presupun că vei spune nu…aşa că răspunzi răspicat: JUR CĂ NU AM LOVIT COPILUL!”
Ce naiba e atât de greu??

No, şi cam asta e. În rest, aceleaşi promisiuni de construcţie a nu ştiu câte locuinţe pentru tineri, aceleaşi “o să-uri” despre modernizarea agriculturii, aceleaşi dezvoltări luminoase într-un viitor strălucitor. Dar, toate astea vor fi posibile doar dacă îl ştampilăm pe măria sa.
Hai, să mori tu! Da 5 ani ce ai păzit? Ai fost în alianţă cu P.N.L., apoi cu P.S.D….şi ai făcut rahatul praf! Acum vrei să cred că O SĂ dai de-a fuga în interesul neamului???

Oricum, chiar dacă eu nu vreau pe nimeni, una din persoanele de mai sus va ţine frâiele puterii.

Dumnezeu să aibă milă de noi!

marți, 1 decembrie 2009

Recenzie film - 2012


Am reuşit şi eu, în sfârşit, să văd care e şpilul cu “2012”…filmul mult cântat şi mult aşteptat în cinematografele sfârşitului de toamnă.
În principiu, totul este o re-interpreetare modernă a Potopului Biblic. Dincolo de efectele vizuale care realmente îţi taie respiraţia, dincolo de clădiri care se dărâmă ca şi cum un arhitect sadic le-ar fi construit din cărţi de joc, trecînd cu vederea autostrăzile care se răsucesc ca şerpălăii loviţi de streche, automobilele (majoritatea extrem de scumpe) care zboară ca popicele în toate direcţiile, exploziile şi erupţiile vulcanice, povestea filmului este foarte simplistă: în 2012, datorită alinierii soarelui cu celelalte planete, pământul trece prin schimbări radicale...sau, cu alte cuvinte începe Apocalipsa. Lumea dă ortu' popii în grup compact, litosfera se crapă ca un dovleac răscopt, unii dau în debileală, alţii intră în panică... Şi bineînţeles, un erou americam multipotent, care reuşeşte să evite toate nenorocirile pe muchie de mustaţă.
Eu am remarcat însă, o altă idee. Când totul ţi se năruie sub picioare, trebuie sa cauţi o rută de scăpare...pe care o găsesti doar dacă ai suficienţi bani. Nu mai contează nimic, decât banul. Persoanele care cică au fost alese să ducă în viitorime genotipul rasei umane, numărau doar arabi şi magnaţi de afaceri care au deţinut euroi şi au fost în stare să îşi cumpere supravieţuirea. Nu copii, genii sau alte valori...ci politicieni şi graşi împuţiţi, care au avut destul mălai. Ceea ce mi se pare foarte real.
Îmi vin acum în minte idealiştii care se scandalizează cu vânele pleznindu-le la tâmple: “Cum se poate aşa ceva?? Până şi sacra viaţă a unui om, viaţa dată de la Dumnezeu, să depindă de ochii lu’ Ucigă-l Crucea?? Vaiiii…”.
Da, este foarte adevărat…ABSOLUT totul depinde de puterea financiară. Că dacă nu ar fi aşa, nu s-ar mai organiza teledonuri pentru ajutorarea nevoiaşilor loviţi de soartă, ziarele nu ar mai fi pline de poze cu bebei suferinzi de diferite malformaţii sau boli, care au nevoie de “x mii de euro” pentru o intervenţie chirurgicală

Dar să revin...
A fost patetică scena în care, vezi Doamne, liderii lumii au fost cuprinşi de remuşcări şi au acceptat, cu lacrimi în ochi, să deschidă porţile arcelor. Mda...sigur! Hai măi...fiţi serioşi! Sau era nevoie de o scenă lacrimogenă, ca să înveţe tot prostul că poţi reuşi şi prin sentimente nobile, curaj şi credinţă...
Mi s-a frânt corasonul de la atâta filantropie! Of, of, măi, măi.

Una peste alta, muvi-ul (cică aşa se zice acum... “Mă duc să văd un muvi”) a fost ok...presupun. Doar două ore şi jumătate de imagini şi iluzii...Fără profunzime sentimentală, ci doar plin de trucaje, efecte speciale, explozii nimicitoare şi acţiune alertă (sau mă rog...nimicire alertă). Ceva de petrecut timpul, dar fără vreo morală care să îţi descopere cine ştie ce sensuri ascunse ale vieţii sau viziuni mistice.

Kumbaya, my dear Românica


“Pe vremea lui Ceauşescu mergeam în fiecare an la mare; am schimbat două maşini şi aveam bani strânşi la C.E.C. pentru o a treia. Aveam servici şi salariu bunicel, care venea la timp. De mâncare primeam pe cartelă, stăteam la coadă, dar aveam într-un fel sau altul ce să mâncăm. Apoi a venit revoluţia şi s-a ales praful de tot…în douăzeci de ani, nu am reuşit să mai plec în nici un concediu. Serviciul l-am pierdut, sănătatea este din ce în ce mai şubredă, maşina a ruginit în garaj…pentru că nu îmi mai permit să îi fac un plin. Casa a început să se dărâme şi nu am bani să o renovez, soţul primeşte salariu o dată la două luni. Este bine măcar, că nu mai stau la cozi infernale prin alimentară…doar că ea a cam devenit muzeu: intru, îmi clătesc ochii prin vitrinele frigorifice, apoi ies. Nu am altceva ce face…
Era mai bine pe vremea dictatorului…îşi făcea el palate, se scălda în bogăţii, dar ne permiteam şi noi, amărâţii, să mai trăim. Era cenzură a naibii de rea…dar pentru intelectuali; se ascultau telefoanele în disperare, doar că nu se spunea în gura mare ca acum…iar noi aveam aceeaşi viaţă ca în prezent: ne trezeam, mergeam la lucru, aşteptam avansul şi lichidarea. Şi acum este la fel, doar că nu mai avem unde merge să muncim, sau dacă totuşi avem, îşi bat joc de noi toţi îndesaţii şi ne aleargă ca pe hoţii de cai, pe un salar mizerabil”

Cam aşa mi se plângea cineva, mai acum 2 zile, în timp ce mă lovise cheful de stat la taclale, pe o bancă în parc. Şi îmi povestea mie, de parcă eram Tata Mare De Supt Prun şi o puteam eu ajuta cumva . Mda, sigur! Vezi să nu…
Asta m-a făcut însă să mă gândesc mai serios la ce presupune viaţa în Românica actuală. Nu mă prea interesează ce a fost, pentru că oricum nu se poate face nimic în problema asta; a fost, a trecut… Bănuiesc şi eu, ca prostu’, că tinerii nu au murit în revoluţie pentru că nu se mai lăsa dus binele de pe ei. Dar eu nu trăiesc acum 20-25 de ani, ci acum…iar ziua de azi e cea care mă doare. Aşa că mă concentrez pe ACUM…

…ca să văd o epavă hâdă, măncată de putrziciune...un tărâm al nimănui.





Astăzi cică se sărbătoreşte ceva important. Este ziua României, a tuturor românilor…doar că pentru mine este o zi ca oricare alta. Lucrez normal, mânânc ca în oricare altă zi, natura mă cheamă ca de obicei. Nu primesc prime sau alte cadouri, nu dorm mai mult sau mă distrez mai mult ca de obicei. Nu mă scuteşte nimeni de la plata facturii de mobil, nu primesc reduceri la întreţinere…Aşa că de ce să mă deranjez? Pentru nişte idealuri care este foarte posibil să nu se realizeze? Pentru ideologii complicate cu aceiaşi limbă şi aceleaşi trăiri şi simţiri? Nu ştiu cum să spun, dar viaţa mea este practică şi pragmatică. Frate frate, dar brânza-i pe bani. Atât. Nu pot să fiu ipocrit să mă bucur aiurea, să aplaud ca o oaie tălâmbă cu lacrimi în ochi şi mâna pe suflet, doar pentru ca mâine să înjur din toţi ficaţii că sunt român; doar un nenorocit de românaş…
Este o pierdere prea mare de energie, iar eu nu mai îmi permit să pierd nimic.

M-a scârbit până peste poate când am văzut cum toţi umflaţii şi-au permis, au avut nemărginita nesimţire să apară în faţa alegătorilor; cu ochii lăcrimînd şi pieptul vibrînd de mândrie, ei preaslăveau tricolorul şi îi cânteau ode ţărişoarei…aceleaişi ţări pe care au băgat-o în groapă şi i-au aruncat cu sodă caustică în creştetul capului. Sau nu…mogulii cei răi şi rechini câh trebuie să fie de vină aici…pentru că ei s-au bătut cu disperare, şi-au dezgolit vitejeşte piepturile în faţa primejdiilor care ameninţau neamul.

Este ziua tuturor românilor?? Deci şi a lor…caz în care nu vreau să sărbătoresc nimic. Hai băi...că nu am luat-o pe câmpii chiar atât de rău! Ce, par chiat atât de trepanat??

Mă uitam amuzat la nişte persoane...S-au înghesuit de disperaţi la o mică slujbă efectuată la o troiţă din oraş, pentru sărbătorirea zilei naţionale…S-au împins, s-au ameninţat, doar pentru că s-a auzit că vor veni reprezentanţii nu-ştiu-cărui-partid să împartă daruri de campanie (într-un oraş vecin, au împărţit hanorace, ceasuri şi probabil, pungi cu de-ale gurii). “Ce alţii, s-au născut cu două perechi de de coaste în plus, să ia ei tot?”. Doar că, SURPRIZĂ: oficioşii au venit, au pus o coroană de flori, au plecat. Apoi s-a spart târgul, şi toţi au plecat pe la căşile lor...cu buza umflată unii, cu sufletul plin de patriotism idiot, alţii.
Drăguţ…
Şi totuşi, pe cine să sărbătoresc? Pe compatrioţii care se omoară plini de demnitate pentru o pomanageală de la bilele de lipide râncede care cică ne conduc?

Este ziua naţională. Iar primarul nu s-a învrednicit nici măcar să spânzure o pânză tricoloră de câţiva stâlpi…măcar de cei care domiciliază în centru.

Ce vreţi să sărbătoresc? Poate Ziua Proteve-ului…deşi nici măcar asta nu mă afectează direct, pentru că nu urmăresc postul acesta. Am înţeles că au o campanie cu “Jos Pălăria”…dar nu am înţeles pentru cine. Poate pentru Bute…doar că România nu şi-a adus nici un milimetru de aport în succesul lui. Pentru medaliile lui Drăgulescu? Nici aici nu avem vreo contribuţie.
Pentru cine să ne dăm jos pălăria? Poate pentru un trecut cu care ne mândrim, dar pe care nu îl merităm..

P.S.: e mare frăsuneală cu cântarea aia pentru Românica şi găsirea unui imn care să ne reprezinte. Propunerea mea este următoarea:





...Unde întâlnim două simboluri: a ţărilor civilizate şi a propriului nostru neam blagoslovit. Vă las pe voi să ghiciţi care sunt acelea…

Enjoy!