marți, 24 februarie 2015

Zi-le de dragoste și fericire

În ultimul timp, toată lumea vorbește despre fericire. Scrie despre fericire. Dă sfaturi, teoretizează, filosofează și mai ales deplânge societatea care VAI!!! aleargă doar după valori materiale și obiecte, când, de fapt, cel mai important este să fii împlinit spiritual. Să faci ce îți place, să trăiești clipa...viața-i scurtă, trăiește fiecare secundă ca și cum ar fi ultima, fă ce vrei - numai să știi ce faci. Frumos, așa-i? Chiar foarte minunat! 
Doar că fiecare înțelege să trăiască clipa făcând toate nebuniile posibile, alergând după toate prostiile - materiale, desigur. DAR, să nu uităm: important e să faci ceea ce te face fericit. Uraa!!!

Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât realizez mai mult imensa iluzie în care trăim și angrenajul de minciună care ne înconjoară. Vorbim ceva și facem altceva, pornim de la lucruri nevinovate și ajungem la adevărate monstruozități! Se nasc înțelepți peste noapte, care vobesc de bieți copii ce vor să-și cumpere o oră din timpul părintelui care muncește pe brânci...cât ce emoționant! Și cât de adevărat...Of, of, oamenii ăștia răi, cum fac ei nasoale!
Ce îi trebuie unui om să trăiască? Un acoperiș deasupra capului și un petec de pământ pe care să-l cultive, ca să aibă câte o păstaie să bage în gură. Atât. Restul...internet, facturi, joburi la multinaționale ultramoderne, mașină, vilă cam cât să întorci tirul în sufregerie, haine de firmă, piscină, telefon smart tv...toate sunt doar tâmpenii. Bulgări de zăpadă ce promit ușurarea traiului, dar care apoi se rostogolesc și te prind într-un vârtej fără cap și fără coadă. Ce, dacă ar trăi niște unii pe o insulă pustie, nu pot trăi fără facebook? Nu-și pot încropi câteva frunze să le țină de ploaie, fără card? Nu pot pescui, să îmbuce și gura lor ceva, fără să aibă televizor 3D? Nu pot crește un copil fără Nintendo sau tabletă? Nu-l pot învăța să scrie fără haine D&G?

V-ați gândit vreodată câte de multe lucruri facem în viață doar pentru că...nu știu, AȘA SE FACE? Ești copil...cică să te bucuri de copilărie. Dar de la 3 ani trebuie să deprinzi tot felul de aptitudini, care să te transforme, mai târziu, într-un om de succes. Dans, gimnastică, lecții de pian, teatru, limbi străine, matematică, informatică...toate se stăpânesc prin muncă și devotament. Nu e timp de joacă, ci numai de perfecționare. Mă rog...îl perfecționezi prin joacă, pentru că niște deștepți au elaborat teorii prin care copilul este muncit și mințit că se joacă. Dar de ce nu ai lăsa copilul să se joace pur și simplu?
Clasa întâi, a doua, a zecea, facultate, master, doctorat, răsdoctorat, paradoctorat, multidoctorat...mai mult de jumătate din viață o petreci studiind, perfecționându-te, devenind un om de succes. Nu e timp de prostii...copilărie, adolescență, tinerețe, maturitate...totul se bazează pe muncă asiduă. Nu e timp de trăit aiurea, viața e un stres continuu, un amalgam de nevoi și cerințe. Facturi, întreținere, chirie, bănci...astea nu se plătesc singure.
Desigur că nu ai nevoie de ele...valorile cele mai iportante sunt alea spirituale. Iubirea. Iubirea nu cere, doar oferă. Ca să iubești, trebuie să oferi. Nu sentimente, în mă-sa! Cine, ce ar putea face cu ele? Nici la wc nu-s bune, că nu te poți șterge la dos! Și atunci, normal...sari cu oferte mai palpabile. Sau, pur și simplu ți se cer: CE OFERI? 
Așa cum la interviurile de angajare sunt întrebări capcană menite să departajeze participanții, așa e și la iubire. Licitație! Câștigă cel care dă mai mult! Restul sunt iluzii și vorbe goale.Așa că...te-a lovit leuca drăgoștii? Intri în sistem  și sari cu o ofertă babană, dacă vrei să rezolvi ceva - altfel rămâi pe tușă, cu buza umflată!
Și-apoi no...oamenii cică au și o componentă emoțională. Așa că, la un momentdat, se va întâmpla pocinogul. Nasol. Teoretic, când se activează inimioara, nimic nu mai contează. Practic, atunci când reușești să o controlezi - te maturizezi, adică înveți să te vinzi, să te prefaci că ești ceva ce nu ești cu adevărat - beton, frățică! Să vină succesul, băutura să curgă, fetili să danseze pe masă! Bairam!


Când ai învățat să nu mai fii sclavul sentimentelor și să te comporți nu cum simți, ci așa cum cer diversele situații, când te-ai dezumanizat și ai devenit o rotiță a sistemului, când te-ai educat să stăpânești stresul cotidian și să rezolvi problemele pe care le-ai creat singur, când ai învățat să fii un roboțel care muncește ore întregi pentru a avea, pentru a plăti, pentru a cumpăra și pentru a oferi, abia atunci ești un om de succes. un om dorit și acceptat de societate, lăudat, căutat, aplaudat și invidiat. Mai ales invidiat...pentru că îți permiți TOTUL, pentru că poți cumpăra orice, pentru că îți inventezi nevoi și apoi ți le domoleșți cu o singură fluturare de card.
Acum câțiva ani mă spărgeam de râs de ăia care emit teorii de seducție. Cică la femeie nu te duci ca orbul și îi spui direct "Bă fată, mie îmi place de tine! Hai la o cafea". Nu, nu...ce-ai, ești prost la cap? Trebuie să fii șmecher, să o îmbrobodești prin învăluire! Să vrei ceva, dar să pară că vrei altceva...să o chemi, să o atragi și apoi să îi dai un bobârnac la sictir: "Pleacă, bre, că iei vopseaua". Cică femeia alfa, aia puternică și adevărată, va fi cel puțin înnebunită după tine dacă o iei la mișto și ba o chemi, ba o lași: "Dezbracă-te să te f..ac fericită şi să te simţi iubită - Îmbracă-te, că nu te mai fac fericită". Aşa vrea femeia.  Ați auzit ceva mai cretin de atât?
Parcă iubirea era cu inima pe tavă, cu fericire, alea-alea...acum o dăm în bărci că-i matematică după schemă? Aplici anume metodă ca să bagi întregul între paranteze, nu faci tu ce ai chef...

Ce îi trebuie omului ca să fie viu? Teoretic puțin, practic totul. Orice, cât de mult posibil!
Pentru că abia atunci este om.
Și-atunci intervin sensibilii: ce ai alege? Să fii sărac și fericit, sau bogat și nefericit? Sărac și fericit și curat, desigur! Ete na, ţi-ai găsit!! Nimeni nu-și dorește să fie sărac, curățenia nu contează! Vezi asta zi de zi, oriunde, la orice oră! Fiecare clipă din viața noastră dovedește asta...
Vorbim despre moralitate și valori; despre a fi cum vrei tu, nu cum vor alții; despre a face ce simți, nu ce se așteaptă de la tine. Urmează-ți urma, nu turma!
Dar nimeni nu vrea asta! Faci ce e nevoie, nu ce vrei! Faci ce se face, te educi să îți placă ce se face, să te integrezi în grup..nimeni nu vrea individualitate! Cu toții vrem să fim speciali, dar identici cu ceilalți.

Și când realizez asta, mă apucă pandaliile...îmi dau seama că viața e o rutină fără gust pentru că așa alegem să fie. Pentru că asta se cere şi nu te poţi descurca altfel.
În ultimul timp, multă lume mă întreabă ce îmi doresc și nu știu ce să le răspund. Trebuie să spun, ca orice copil cuminte și ca orice om matur: o casă, o soție, o familie, o mașină, o plasmă, mulți bani. Dacă ar fi strict după mine, m-aș urca pe o cămilă cu o bocceluță în spate și aș porni teleleu prin lume. 

Deci: ce îi trebuie unui om să fie fericit? Se poate o întrebare mai simplă ca asta?

miercuri, 11 februarie 2015

Curge muciu

Mare, mare frăsuneală cu arestarea Elenei Udrea şi mai ales cu gestul şocant pe care l-a făcut. Comentarii si discutii, dezbateri, imagini în buclă. O filmare  de 15 secunde cu Udrea încătușată este transmisă continuu, câte un sfert de oră.
Ceea ce înțeleg pe undeva...trebuie să recunosc, imaginile astea îmi aduc o satisfacție destul de mare. Parcă simt cum ar vrea să-mi crească o altă inimă în mine, privesc viaţa cu alţi ochi. Nu c-aş avea ceva personal cu sărmana femeie - martirizată pe altarul libertăţii, dar în opinia mea, este un pion important în regimul care ne-a mâncat viețile ca o cangrenă, timp de zece ani.
Un prieten spunea că nu înțelege și nu pricepe de ce Elena Udrea este atât de blamată - doar a dat mâna cu ea și nu e un monstru. Ceea ce nu e, are dreptate; o dă pe la tv de atâta amar de vreme și no...e o simplă femeie, un om ca toți oamenii. Nu un balaur cu șapte capete și gheare ca de dinozaur...are şi ea două mâini, două picioare, cap, urechi, nas...om, în puii mei. Nu monstru. Pentru unii pare chiar o divă, o fantezie erotică; dormeau cu poza ei sub pernă, doar-doar o veni peste ei vreo succubă cu chipul preaminunatei. Alții o văd ca pe o întrupare angelică desprinsă din lumina Celui Preaînalt, o apariție care întotdeauna trebuia întâmpinată slugarnic - cu ode și pupăciuni de mâini. Iar alții, în sfârșit, o consideră singurul om onest din România; Adevărul Suprem, Binele Suprem, Dumnezeul pe pământ și împărțitorul luminii (băsești). Ce mai la deal, la vale... era un Iohannis feminin, făptura care dacă nu ar fi existat, ar fi trebuit inventată.

Nici nu mai conta că salariile erau tăiate iar Elenuța construia săli de sport de sute de mii de euro, pe care oricum nu le folosea nimeni. Nu mai conta că afișa cu ostentație o avere uluitoare, în timp ce majoritatea țării se zbătea în sărăcie. Nu a contat nimic...iar cei care mai vociferau erau priviți ca niște paria, dușmani ai poporului și comuniști nenorociți care se puneau în calea progresului şi reformei.
Vă dați seama că fiinţa asta a candidat la cea mai înaltă funcție în stat și A MAI FOST ȘI VOTATĂ?! A fost crezută și aplaudată la scenă deschisă, apoi sute, mii de cetățeni s-au dus cu toată inima și au zis: DA! Mai rar așa duduie, așa caracter pur! 
Cam cât de...naiv să fii, ca să faci asta?

No, acum curățenia parcă începe să se mai maculeze și încet încet, îngerul a rămas fără aripi. Nasol...dar totuși, neimportant. Deja a devenit o imagine banală cea a unor personaje faimoase cu niște cătușe la mâini, așa că nu mă mai urc în slăvi de plăcere. Mi-aș dori ceva mai concret...judecare, întemnițare și confiscarea averilor.  Uneori mă amuz  foarte tare când îi văd p-ăștia că fac măgării fără număr și apoi, printr-un gest de curtoazie, demisionează onorabil - chipurile, afectați. Nu, nu, nu... ei  nu sunt afectați, pentru că nu mai au reprezentarea reală a vieţii cotidiene. 
E o vorbă mai veche: "Ăl bogat nu crede la ăl sărac." Pentru un om normal, demisia e o problemă. Mare! Fără post, nu ai venit; fără venit,  nu mai ai cu ce trăi, ce mânca. Te taie de la lumină, apă, gaze. Dacă nu te angajezi rapid...degeri! Mori! Iar cum posturile stau pe toate gardurile, zeci mii şi aşteaptă doar să fie culese...ia uite ce minunat e să demisionezi! 
Dar ei, oamenii de genul Udrei, sunt o specie aparte. Demisia nu are valoare, pentru că banii oricum curg. A furat, a delapidat, a înşelat până nu a mai putut. Huuoo...demisia! AŞA, ŞI??? Vă închipuiţi că ăla rămâne muritor de foame? Că începe să sape la şant, sau vinde pită la alimentara din colţ? Ete na! Nu mai e ministru? Las că-i director! Nu mai e manager? E consilier de director, apoi director şi ministru în altă parte! Europarlamentar, şef la cine ştie ce structură închipuită sau preşedinte de asociaţie abia înfiinţată. Mare schemă...

Iar eu sătul de șmecherii care calcă tot în picioare și apoi îți râd sfidător în nas, pentru că știu că nu are ce să li se întâmple. Oameni fără scrupule, care sunt mai presus de bine și rău, care își urmăresc doar propriul interes și propriul câștig. Nu vreau răul nimănui, dar mi-aş dori ca persoanele astea să revină la statutul de om! Băi, ai umblat cu şmangleala-n cucuruz? Marş la beci! Şi când ieşi, să fii ca orice puşcăriaş: "Nene, am ieşit...acum ce mă-sa fac? Ce mânânc şi unde dorm? Cine angajează un infractor? Băga-mi-aş picioarele, mi-am ratat viaţa! Vai, mie, ce nenorocit mai sunt!"
Nu ca un baron revenit din concediu: condamnat 10 ani...Toarnă un bagabeu de-i făcea pantofii şi vindea gumă de mestecat fără chitanţă, scrie o carte-două, ţine un curs de bune maniere, îşi descoperă boli care sunt incopatibile cu regimul de detenţie şi-l vezi că iese după un an jumatate sau doi ani bine mersi, mai gras şi mai rumen în obraji, revenind la fosta limuzină, fosta vilă, fostele afaceri de succes şi fosta viaţă de lux.

...adică, exact ce cred că se va întâmpla cu Udrea. Oleacă scandal de ochii lumii, să închidă gura la proşti...încătuşare pentru camera de filmat, pentru că oricum după colţ o aşteaptă unu' să i le dea jos...apoi niţel foc de paie şi gata. Cine-i femeie de succes şi model pentru societate? Udrea, desigur!
Dar, deocamdată, are purtări uluitoare...Şoc,  şoc! Udrea face gesturi  mafiote: pune degetul stâng la nara dreaptă! Oare ce va însemna? Comunică secret cu mafioţii ei din închisoare...numai Al Capone şi clanu Mararu mai făceau asta!
Şi-apoi să te ţii..cete, cete, vin analiştii militari spărgători de coduri: "Păi din observaţiile noastre, gestul Elenei Udrea poate însemna o avertizare pentru complici, că-i dă în gât. Sau, le transmite că totul e bine, nu vorbeşte şi nu ştie nimic. Sau, cere ajutorul unui prieten...întreabă publicul sau sună un prieten. Sau îşi transmite dragostea pentru un prieten. Sau îi înjură pe duşmani. Sau...sau...sau..."
Ia uite, ce să zic! Băi frate, dar s-a gândit cineva că asta îţi bate joc de noi? Ce şi-o zice femeia: "Cu ce să mai fiu eu în centrul atenţiei? Mă scarpin în cur şi mă uit şăgalnic în cameră...vedem, îşi dau seama ,tălâmbii, ce mesaj transmit?"



No, Udrea s-a scărpinat la nas. Oare ce să însemne? Chiar, ce să însemne acest gest secret pe care îl cunoaştem cu toţii? 
Vorba nepoţeluluii unei prietene: "Ma, curge muciu!". 

Se pune ca explicaţie, sau continuăm aventura descoperirii adevărului din spatele unui nimic inflamat?  

luni, 9 februarie 2015

Brandul Iisus

Aşa ceva???







Total emoţionant...mă simt din ce în ce mai liber, cel mai liber şi mai luminos! Sunt Charlie, Războinicul  Luminii!
Şi când te gândeşti că mai dăunăzi strigam sus şi tare cum şi-a ratat religia calea...Na, uite aici credinţă: Mica Biblie pentru bagabonţii de cartier!
Dacă mai ascult de două ori ghiorlăneala asta, mai că-mi vine să-mi confecţionez banere cu versete din Biblie şi alerg pe uliţe, scandând din cap în ritm de hip hop:

El e frumos şi glo-ooooo-rioss
IISUS HRISTOS!! IISUS HRISTOS!! 
E MÂNTUIREAAAAAA....EEEEE-EEEEE!!!! 
IISUS HRISTOS!! IISUS HRISTOS!! 


Mai este ceva de zis?

Hris-TUA-se' DoaMNHE EEE E, am trăit s-o văd şi p-asta! Iisus ca brand de marketing...

P.S.: ştie cineva când apare varianta hard rock - pentru motociclişti? :D

sâmbătă, 7 februarie 2015

Ce te-aş prinde de ţi-aş face!

Manifest pentru susţinerea femeii moderne

Stau şi mă întreb de ce se scandalizează toată lumea cu prostituarea sexy-asistentelor. Cunoaşteţi cazul: "SOC ŞI GROAZĂ! Asistentele păcătoase fac sex pe bani!" 
Ete na! Pe cuvânt că nici nu îmi trecea aşa ceva prin cap...e o totală surpriză! Deja lumea mea interioară este zguduită din temelii! Mă mir cum de mai respir, de mai umblu ca un om normal şi nu cad bolnav la pat, galben ca ceara. Chiar nu înţelegeam de ce viaţa mea şi-a pierdut sensul şi totul se destramă...un prieten zicea că-i de vină zodia Vărsătorului, care cică ne înţelepţeşte şi ne face să demontăm minciunile; dar când colo, ce să vezi?! Mi se trage de la dudui, care nu sunt cum am crezut eu că sunt! Naşpa, ce să zic? 
Deci stai, stai, încă o dată: asistentele din showbiz fac sex pe bani. Aaaaaaaaaaaaa...păi ce-ai făcut, frate? Zeiţele frumuseţii, bombele alea sexy şi apetisante la care cică bălesc toţi bărbaţii, se jughinesc doar pe bani? Lovitură de teatru! Zoe, morrrrr....Call 911, că-mi încremeneşte inima! Deja simt cum mă săgeată!


Nu. nu...eu nu cred! Nu e posibil aşa ceva! În ultima lună m-am muncit să mă autodezvolt pe plan personal, să cred şi să sper. Netul geme de înţelepciune...aşa că citind toată ziua ici-colo, am redescoperit sensibilităţi pe care le credeam de mult dispărute în negura timpului. Am luat contact cu femei care scriu cu inima, îşi amestecă bucăţele de suflet printre cuvinte; fac dragoste cu tine prin intermediul slovelor...iar acum voi le terfeliţi în noroi? Ca reprezentant al sexului tare, consider că este o datorie morală de a sări în apărarea celor nevinovaţi! Eu nu rezist să mai tac! Nu pot! Să te iei chiar şi de o singură părticică a sexului frumos, înseamnă să te iei de mine! Dai în mine? Dai în tine! Dai în fabrici şi uzine! Dai în clasa muncitoare ce munceşte pe ogoare!
Nu dom'le, aşa ceva nu este posibil! Propun să se facă o petiţie online..nu, nu, o scrisoare deschisă către domnul preşedinte Iohannis, să remedieze el...ăăă...adică dânsul  situaţia! Să pună ordine în haos şi să aducă justiţia divină muritorilor de rând! Asta vreau!
Altfel nu concep! Tre' să fie făcătură, ceva cu oamenii răi, teroriştii...comuniştii! Ponta! HUOOOO!!! Bă nenorociţilor, după ce că ne-aţi subjugat ţara, acum ne dezonoraţi şi valorile? Vă bateţi joc de viitoarele mame ale acestui popor milenar! Le călcaţi stima şi respectul în picioare, intraţi cu tractorul plin de noroi în sufletele lor plăpânde!! Ruşine! Domnişoare delicate dar pline de promisiuni, care ne-au bucurat sufletul şi ochii ani de-a rândul, dârdâind din ce aveau ele mai de preţ! Ne-au tratat ce pe nişte adevăraţi sori şi ne-au lăsat să le descoperim cele mai tainice secrete, locuri unde nici măcar lumina nu pătrunde! Iar acum le înjosiţiţi în halul ăsta? HA! Leprelor! 
Chiar nu vă e milă de sărmanele fete? După cât efort au investit ele ca să fie dorite, acum le arătaţi cu degetul? După cât s-au muncit să afişeze trupurile fierbinţi pe la toate emisiunile şi după chinul pe care l-au îndurat ca să ajungă acolo, pentru a fi şi ele remarcate de vreun bărbat cu iubirea mare, voi le daţi în gât? 

Şi până la urmă...pentru ce atâta zarvă? Nu toată lumea face asta?
Este visul oricărei femei să se dăruiască, încă din zorii adolescenţei. Stiu că zic urât rău, dar...nu aşa arată realitatea? Cum le dă niţel nurii, gata, e prăpăd! Toate se visează dive sexy, toate sunt acele emanaţii de frumuseţe seducătoare, care mai că ar vrea, mai că s-ar lăsa rugate. Toate-s prinţese şukare, şmekerite şi dorite. Regine de inimi frânte, invidiate, răvăşitoare, stilate, adevărate, mereu elegante. Şi pac! se pozează în chiloţi, cu buzele ţuguiate şi fundul înapoi, mimând subînţelesul! Asta se cere, asta se vede peste tot, asta fac şi ele! Minore, minore, dar mai că nu-ţi spun: "Boule, vrei săgeată indicatoare? Pe aici o luăm!"


Dar să te ţii tragedie dacă nu le-o dă nimeni...că-s prea grase, că-s prea slabe, că-s prea mici, că-s prea înalte, că vor piept mai mare sau talie mai pronunţată...şi se pun pe muncă! Sală de sport, silicoane, botox...băi, toate astea costă, nenicule! Investiţia nu trebuie recuperată? Calitatea se plăteşte scump...că doar şi Rolls-ul nu-l iei cu 2 lei de la târgul din sat! 
Nu e normal să fie şi ele plătite? 

Desigur, la un moment dat se pogoară iubirea, că doar este lucru ştiut că femeia iubeşte cu sufletul avid de iubire. Cu cât are cupa inimii mai mare, cu atât se vrea iubită mai mult! Iar dacă şi-a găsit norocosul, iubeşte până la sacrificiu şi pe gratis!


Chiar şi când înşeală, femeia nu o face de capul ei, aşa...doar că vrea să se scarmene între coarne. Nu, nu, nu...să nu credeţi asemenea prostii! Doar bărbatul e un idiot şi cade pradă celor mai primare instincte..la EA e ceva tot pe bază de profunzimile sufletului şi cerinţele spirituale. Sărăcuţa mută şi munţii pentru prost, dar el se face că plouă, nu mişcă nici o pietricică! În asemenea condiţii, nu-i normal ca zâna să-şi ia lumea-n cap? Dacă îl vede pe bărba-su că stă toată ziua cu mâna la chiloţi, râgâind bere şi înjurând la fotbal, cât ar fi de fiinţă suprem dumnezeiască, tot i se urcă bâzdâcii la cap şi pleacă unde-o vedea cu ochii! Caută şi ea, sărmana, un bărbat adevărat, care să o aprecieze aşa cum merită! Nu facem toţi asta? Nu toţi dorim să fim iubiţi şi răsfăţaţi cu cele mai tandre gesturi de afecţiune? No, d-aia înşeală femeia! 
Iar dacă nu îşi găseşte prinţul mult visat din prima, nu e normal să mai caute? Să mai încerce? Probabil veţi zice: "Bine, bine, dar banii unde îţi găsesc locul?" Păi e logic! Ca să fii în cărţi, trebuie să arăţi bine...iar întreţinerea...costă, nu jucărie!! Vorba aia: Ai maşină şi te îndoaie taxele! Aici vorbim de oameni, nu de un morman de fiare!!
Deci mi se pare şi normal să ceară! Să pretindă! C-apoi nici o pâine nu iei gratis...şi când îţi joci şansa la fericirea eternă, mai contează nişte hârtii?! Mai ştii cum nu dă Dumnezeu şi o păleşte drăgosteala, de vă puneţi pirostrii? Iuhuu...Casă de piatră!!! 
Dar aia costă, nu cade din cer!

Păi şi atunci, unde-i baiul? Ce e rău în asta? 
De ce se face gaură în cer că nişte gagici cer bani ca să fie mângâiate? Cu plata înainte, normal...ce te faci dacă netrebnicul de mascul nu mai vrea să plătească după aia? Că nu i-a plăcut, că a scârţâit prea tare patul, că a mirosit a cauciuc încins...na, ce mai face biata fată? Şi folosită şi fără bani, cine o mai vrea?
Nu mai bine e plătită înainte, să stea liniştită şi să-şi vadă de activitatea ei?