Ce te-aş prinde de ţi-aş face!

Manifest pentru susţinerea femeii moderne

Stau şi mă întreb de ce se scandalizează toată lumea cu prostituarea sexy-asistentelor. Cunoaşteţi cazul: "SOC ŞI GROAZĂ! Asistentele păcătoase fac sex pe bani!" 

Ete na! Pe cuvânt că nici nu îmi trecea aşa ceva prin cap...e o totală surpriză! Deja lumea mea interioară este zguduită din temelii! Mă mir cum de mai respir, de mai umblu ca un om normal şi nu cad bolnav la pat, galben ca ceara. Chiar nu înţelegeam de ce viaţa mea şi-a pierdut sensul şi totul se destramă...un prieten zicea că-i de vină zodia Vărsătorului, care cică ne înţelepţeşte şi ne face să demontăm minciunile; dar când colo, ce să vezi?! Mi se trage de la dudui, care nu sunt cum am crezut eu că sunt! Naşpa, ce să zic? 

Deci stai, stai, încă o dată: asistentele din showbiz fac sex pe bani. Aaaaaaaaaaaaa...păi ce-ai făcut, frate? Zeiţele frumuseţii, bombele alea sexy şi apetisante la care cică bălesc toţi bărbaţii, se jughinesc doar pe bani? Lovitură de teatru! Zoe, morrrrr....Call 911, că-mi încremeneşte inima! Deja simt cum mă săgeată!

Nu. nu...eu nu cred! Nu e posibil aşa ceva! În ultima lună m-am muncit să mă autodezvolt pe plan personal, să cred şi să sper. Netul geme de înţelepciune...aşa că citind toată ziua ici-colo, am redescoperit sensibilităţi pe care le credeam de mult dispărute în negura timpului. Am luat contact cu femei care scriu cu inima, îşi amestecă bucăţele de suflet printre cuvinte; fac dragoste cu tine prin intermediul slovelor...iar acum voi le terfeliţi în noroi? Ca reprezentant al sexului tare, consider că este o datorie morală de a sări în apărarea celor nevinovaţi! Eu nu rezist să mai tac! Nu pot! Să te iei chiar şi de o singură părticică a sexului frumos, înseamnă să te iei de mine! Dai în mine? Dai în tine! Dai în fabrici şi uzine! Dai în clasa muncitoare ce munceşte pe ogoare!

Nu dom'le, aşa ceva nu este posibil! Propun să se facă o petiţie online..nu, nu, o scrisoare deschisă către domnul preşedinte Iohannis, să remedieze el...ăăă...adică dânsul  situaţia! Să pună ordine în haos şi să aducă justiţia divină muritorilor de rând! Asta vreau!

Altfel nu concep! Tre' să fie făcătură, ceva cu oamenii răi, teroriştii...comuniştii! Ponta! HUOOOO!!! Bă nenorociţilor, după ce că ne-aţi subjugat ţara, acum ne dezonoraţi şi valorile? Vă bateţi joc de viitoarele mame ale acestui popor milenar! Le călcaţi stima şi respectul în picioare, intraţi cu tractorul plin de noroi în sufletele lor plăpânde!! Ruşine! Domnişoare delicate dar pline de promisiuni, care ne-au bucurat sufletul şi ochii ani de-a rândul, dârdâind din ce aveau ele mai de preţ! Ne-au tratat ce pe nişte adevăraţi sori şi ne-au lăsat să le descoperim cele mai tainice secrete, locuri unde nici măcar lumina nu pătrunde! Iar acum le înjosiţiţi în halul ăsta? HA! Leprelor! 

Chiar nu vă e milă de sărmanele fete? După cât efort au investit ele ca să fie dorite, acum le arătaţi cu degetul? După cât s-au muncit să afişeze trupurile fierbinţi pe la toate emisiunile şi după chinul pe care l-au îndurat ca să ajungă acolo, pentru a fi şi ele remarcate de vreun bărbat cu iubirea mare, voi le daţi în gât? 

Şi până la urmă...pentru ce atâta zarvă? Nu toată lumea face asta?

Este visul oricărei femei să se dăruiască, încă din zorii adolescenţei. Stiu că zic urât rău, dar...nu aşa arată realitatea? Cum le dă niţel nurii, gata, e prăpăd! Toate se visează dive sexy, toate sunt acele emanaţii de frumuseţe seducătoare, care mai că ar vrea, mai că s-ar lăsa rugate. Toate-s prinţese şukare, şmekerite şi dorite. Regine de inimi frânte, invidiate, răvăşitoare, stilate, adevărate, mereu elegante. Şi pac! se pozează în chiloţi, cu buzele ţuguiate şi fundul înapoi, mimând subînţelesul! Asta se cere, asta se vede peste tot, asta fac şi ele! Minore, minore, dar mai că nu-ţi spun: "Boule, vrei săgeată indicatoare? Pe aici o luăm!"

Dar să te ţii tragedie dacă nu le-o dă nimeni...că-s prea grase, că-s prea slabe, că-s prea mici, că-s prea înalte, că vor piept mai mare sau talie mai pronunţată...şi se pun pe muncă! Sală de sport, silicoane, botox...băi, toate astea costă, nenicule! Investiţia nu trebuie recuperată? Calitatea se plăteşte scump...că doar şi Rolls-ul nu-l iei cu 2 lei de la târgul din sat! 

Nu e normal să fie şi ele plătite? 

Desigur, la un moment dat se pogoară iubirea, că doar este lucru ştiut că femeia iubeşte cu sufletul avid de iubire. Cu cât are cupa inimii mai mare, cu atât se vrea iubită mai mult! Iar dacă şi-a găsit norocosul, iubeşte până la sacrificiu şi pe gratis!

Chiar şi când înşeală, femeia nu o face de capul ei, aşa...doar că vrea să se scarmene între coarne. Nu, nu, nu...să nu credeţi asemenea prostii! Doar bărbatul e un idiot şi cade pradă celor mai primare instincte..la EA e ceva tot pe bază de profunzimile sufletului şi cerinţele spirituale. Sărăcuţa mută şi munţii pentru prost, dar el se face că plouă, nu mişcă nici o pietricică! În asemenea condiţii, nu-i normal ca zâna să-şi ia lumea-n cap? Dacă îl vede pe bărba-su că stă toată ziua cu mâna la chiloţi, râgâind bere şi înjurând la fotbal, cât ar fi de fiinţă suprem dumnezeiască, tot i se urcă bâzdâcii la cap şi pleacă unde-o vedea cu ochii! Caută şi ea, sărmana, un bărbat adevărat, care să o aprecieze aşa cum merită! Nu facem toţi asta? Nu toţi dorim să fim iubiţi şi răsfăţaţi cu cele mai tandre gesturi de afecţiune? No, d-aia înşeală femeia! 

Iar dacă nu îşi găseşte prinţul mult visat din prima, nu e normal să mai caute? Să mai încerce? Probabil veţi zice: "Bine, bine, dar banii unde îţi găsesc locul?" Păi e logic! Ca să fii în cărţi, trebuie să arăţi bine...iar întreţinerea...costă, nu jucărie!! Vorba aia: Ai maşină şi te îndoaie taxele! Aici vorbim de oameni, nu de un morman de fiare!!

Deci mi se pare şi normal să ceară! Să pretindă! C-apoi nici o pâine nu iei gratis...şi când îţi joci şansa la fericirea eternă, mai contează nişte hârtii?! Mai ştii cum nu dă Dumnezeu şi o păleşte drăgosteala, de vă puneţi pirostrii? Iuhuu...Casă de piatră!!! 

Dar aia costă, nu cade din cer!

Păi şi atunci, unde-i baiul? Ce e rău în asta? 

De ce se face gaură în cer că nişte gagici cer bani ca să fie mângâiate? Cu plata înainte, normal...ce te faci dacă netrebnicul de mascul nu mai vrea să plătească după aia? Că nu i-a plăcut, că a scârţâit prea tare patul, că a mirosit a cauciuc încins...na, ce mai face biata fată? Şi folosită şi fără bani, cine o mai vrea?

Nu mai bine e plătită înainte, să stea liniştită şi să-şi vadă de activitatea ei?

Să protejăm cretinii! (şi pe ceilalţi din jurul lor)

Cam ăsta ar fi titlul noii campanii care ia amploare în mediul online, pe valul accidentului de lângă Câmpina. Ştiţi care...un prost e părăsit de gagică şi decide să moară într-un mod unic şi teatral: ia o duşcă să prindă curaj, îşi îneacă amarul într-o doină plângăcioasă, crează decorul, cu fotografia plecăreţei şi trandafiri, dă necesarul comunicat de presă pe facebook (inundat de nelipsitele învăţăminte, iertăciuni şi păreri de rău), apoi intră ca un taur furios în prima maşină care îi vine din contrasens. Ura!!!! Un cretin mai puţin pe planetă! Aplauze şi vreau reluare! :D

În puii mei, eu zic că merită cel puţin un Oscar, pentru creaţie artistică!! 

Apoi stau să mă gândesc: un bărbat suferă. Nasol, dar căcaturi se întâmplă în viaţă. Nu m-aş grăbi să judec... Desigur, ca şi element cuantificabil, nu e nici primul, nici ultimul, nici singurul om care trece prin asta. Dar să spui "Mămică, de femei pute pământul! Găseşti altă proastă, nu te mai perpeli atât, că nu mori singur! Bani ai, frumos eşti"...ştiţi mizerii d-astea încurajatoare...e cel puţin idiot. Poate ăla chiar o iubea pe minunată..da, da...la dracu, trece...în parte! Dar până trece?? Unii se-mbată ca porcii, alţii rup bordelurile-n două, alţii clachează şi se omoară. No, ăsta a ales moartea. Treaba lui, nu îi comentez decizia. Dar modul în care a ale să o facă, e cel puţin amuzant!

Felul cum a plănuit el fiecare detaliu, mai ceva ca un regizor de film! Chinurile deciziei, ultima distracţie, altarul iubitei, înţelepciunea de final..stau şi mă întreb..nu cumva se aştepta ca după căderea cortinei să se întoarcă pe scenă în ropote de aplauze şi chiuituri??

C-apoi na! Pentru ce ar depune atâta muncă, când se rezolva foarte simplu: aluneca din greşeală de pe un bloc, călca strâmb pe lângă şină chiar când venea trenul, se împiedica în vreun cuţit...sunt miliarde de modalităţi prin care se poate muri. La ce bun altarul? Dacă aia a zis "Plec, pa, du-te-n mă-ta, că nu mai am treabă cu tine!", credea, oare, că o va emoţiona pentru că moare cu poza ei în braţe? Sau versurle alea (care ar fi trebuit să fie premonitorii pentru apropiaţi) cu "dă-i o viaţă, speranţă, şi mie să-mi dai moarte"...mi se par o idioţenie! Am ascultat tot cântecul cap-coadă şi tot idioţenie mi se pare..îndrăgostitul lulea care devine un fel de martir şi dăruieşte iubitei fericiri nebănuite post mortem. BĂĂĂĂ!!! Aia a plecat, o doare-n cur de tine! Găseşte alt idiot care s-o adore sau s-o ciomăgească...cum i-o fi norocul! Crezi că mai dă o ceapă degerată pe ce faci tu?? 

De cealaltă parte, duduia cică suferă..."dacă ştiam că mă iubeşte atât, nu îl păreseam!" Ete căcat! Eşti proastă sau te faci?? Ce dracului ai păzit cât ai stat cu ăla? Dacă ştiai...ia uite surpriză: iubirea se simte, nu se ştie. Şi fii sigură că ştiai...problema e că nu conta.

În fine...nebănuite sunt căile dragostei şi complet neimportante. De cele mai multe ori un simplu paravan pentru dorinţe mai lumeşti...că doar n-om fi doar nişte spirite care se hrănesc din puritatea ideilor!

Pe scurt, dincolo de motive, s-a întâmplat pocinogul.

Societatea a luat foc. Care cu acuze, care cu milogeală, care cu tânguială...cum se face pe la evenimente d-astea. Şi nu neapărat că a dispărut vlăstarul tânăr şi prominţător al generaţiei viitoare, ci că în inexorabila lui călătorie i-a omorât şi p-ăia nevinovaţi.

Acuma şi ei...mai ştii cât de nevinovaţi erau? La fel de fericit cum era tânărul ce văzuse toată lumea de pe yacht? Nimeni nu cunoaşte viaţa omului. Cine ştie...păcate din vieţi anterioare, karmă potrivnică, pedeapsă de la Dumnezeu..ca-n bancul ăla cu blonda infidelă: "Doamne, nu lăsa să se scufunde vasul, nu ucide atâţia oameni pentru păcatele mele!" şi Dumnezeu: "Eheeee...dacă ai şti ce chin a fost să vă adun pe toţi la un loc...."

Dar deja o dăm pe vorbe de dragul discuţiei...nici măcar asta nu mai contează. Faptic: un  tânăr s-a sinucis intrând pe contrasens şi omorând toţi ocupanţii din automobilul care circula regulamentar.

Ce se întâmplă după? Ghici, ghicitoarea mea...

Apare petiţie online, pentru adăugarea despărţitoarelor de sensuri pe DN1. Ce idee genială, pentru a rezolva problema! Aşa...şi dacă următorul care vrea să se sinucidăă în acest mod e un tirist? Poa' să fie şi mama despărţitoarelor de sensuri, tot trece prin ele ca prin brânză şi ajunge pe contrasens! 

Ştiu, ştiu! uite altă idee: facem petiţie online pentru a ne tapeta maşinile cu perne! Punem perne şi pe şosele...să facem tot un puf peste tot! Fără colţuri contondente, ca la bebeluşi! Dacă tot cad, barem să fie pe moale! :D

Nu-i acelaşi principiu? Protejăm cretinii, ne protejăm pe noi. Fulgi pentru toată planeta! Ieeeeeeeeeee...

Păi altceva ce să faci? Să elimini suferinţa, nu ai cum. Oricâte teste psihologice ai da pentru permis, nu cred că au valoare. Eşti sănătos tun, găseşti fata de ţi-a picat cu tronc şi deja te schimbi. Pui separatoare, mergi numa' pe autostrăzi? Irelevant! Dacă chiar îţi propui să intri pe contrasens, o faci...cu toate separatoarele de sens, indiferent de cum arată şoseaua. Deci...ce facem? 

O idee valabilă ar fi să educăm cretinii! Frate, suferi. Îmi pare rău pentru tine, te înţeleg. Dar s-au inventat psihologi...preoţi... Desigur, nimeni nu poate schimba ce se întâmplă. O balegă e o balegă, indiferent cum o numeşti. Te uiţi la ea, calci în ea...tot o balegă rămâne! Nu te pune nimeni să te prefaci că-i Capela Sixtină...dar un sprijin tot se găseşte. Treci prin ea! Sau, dacă nu...omoară-te! Şi-aşa e suprapopulare...dar dacă tot o faci, ţine cont de tooooooooooate consecinţele faptelor tale. Da, sigur, mori, scapi de grijă; cu slujbe la biserici sau în şanţ..nu te mai inviază nimeni. Dar fă-o tu cu tine! Harakiri, seppuku...te-arunci în sabie ca Decebal, în puii mei!

Să-mi trag palme, nu-mi vine să cred că până şi la sinucidere trebuie un dram de educaţie... 

Propun să se scoată un manual în domeniu!  

În afara minţii

De curând, Altex a sărbătorit Noaptea Devoratoritor de Preţuri. Pe site. Mă rog...Noaptea Nebunilor, mai pe scurt. O campanie de marketing cu ţintă directă la subconştient, ce promitea reduceri de până la 70% la toate produsele din stoc.

No, şi eu cum trebuia să reacţionez la faza asta? Cetăţeneşte, ca orice client amator de chilipiruri:

Băăă...să-mi bag calu-n porumb! Exact ce mi-am dorit, ocazia pe care o aştept ca şi când!!

Visul vieţii mele este să rup în două rafturile cu reduceri şi să-mi umplu casa cu produse complet nefolositoare, de care să mă împiedic mai târziu! Păi cine n-a slobozit o înjurătură cu toţi dinţii  când a dat cu piciorul în vreun colt de mobilă sau orice de valoare casnică, a trăit degeaba!! Chiar aşa, să treacă viaţa pe lângă mine???

Nu că mi-aş dori ceva...slavă Domnului, am cam tot ce-mi trebuie! Dar dacă e atâta ofertă...nu-i păcat de reducerea lor?? Decât să se bucure vecinul Nodică, nu-i mai bine să mă bucur eu? Am, n-am bani...îmi trebuie, nu-mi trebuie...dă-le-n mă-sa! Vreau!! Nu prea ştiu clar ce mi-aş lua...dar nu contează, văd la faţa locului!

Doar că nu am făcut asta şi m-am mulţumit doar să dau o raită pe site în jur de 1, să nu mor prost. Şi când colo, ce să vezi? Stocurile de plasme şi smartphonuri erau deja epuizate! Cred că a fost o nebunie...să-mi trag pălmi!

Deşi stau şi mă gândesc: de ce?

Prin mai era mare vâlvă pe net cu un filmuleţ educativ lansat de unu...căina soarta tinerei generaţii înglobate în tehnologie şi sublinia, într-o maniera poetică, frumuseţea vieţii care trece pe lângă tine, fix din cauza obsesiei pentru tehnologie. Desigur...a primit likeuri cu cisterna, laude în direct şi aplauze cu bis, bis, bis! Lacrima în colţul ochiului, mâna la inimă a emoţie profundă...Tulai Doamne, filmuleţ viral, ia uite ce minunăţie şi câtă dreptate are!

Doamnelor şi domnilor, acum să vedem efectele: la nici 2 luni de la palma educativă, într-o oră se goleşte ditamai magazinul de smartphonuri! Paraaaaammmmm...Bebeluşele dans!

Prin urmare: Suntem nişte ipocriţi, snobi, idioţi, lucruri slabe şi ghiorlani fără minte? Daaaaaaaaaaaaaa....

Păi atâta timp cât într-o zi o scalzi cu valorile morale şi curăţenia vieţii atehnice, iar următoarea zi slobozeşte unu' cuvântul magic şi te bagă-n vria shopinguielii, ce altă concluzie poţi trage?

Ori proşti, de uităm de la mână până la gură, ori cârlige de rufe cu iluzia unei conştiinţe! Avem opinii şi păreri proprii dar atâta timp cât sunt la un click distanţă, dar cum s-a destrămat realitatea virtuală...ce să vezi? Brusc am devenit sclavii societăţii de consum, simple unelte ale vieţii cotidiene.

La fel se întâmplă pe la petiţiile online: să-ţi manifeşti voinţa printr-o simplă semnătură din confortul propriului cămin, e perfect! Chiar minunat! Se adună gârla de păreri ca la inundaţii! Toţi uniţi în cuget şi-n simţiri. Doar că asta e pe sistem: "Mi-e foame, aş mânca...care-mi mestecă şi mie?".

Ori, voinţa nu înseamnă asta. Până nu te duci şi spui clar ce vrei celor care sunt în măsură să ia deciziile, nu schimbi nimic. La revoluţia din '89 populaţia a ieşit în stradă şi a murit pentru o idee, nu a stat nimeni să dea cu semnătura virtuală.

Dar tocmai aici e diferenţa: discrepanţa dintre idei şi acţiune. 

Eram într-o zi într-un microbuz, făceam şi eu naveta de colo-colo, ca omu' proletar. Şi la un moment-dat, numa ce ne opreşte poliţia pentru un control de rutină care se tot prelungea. Cald, plictiseală...răbdare, ce să fac? Ori asta, ori coboram şi o luam pe jos, o posibilitate imposibilă. Şi una din spatele meu: "Dom'le, dar e bătaie de joc! Hai să tăbărâm pe poliţist, să-l luăm pe şofer şi să plecăm de aici! Dar chiar aşa? De ce nu se duce careva să se certe cu ăla, că m-am plictisit! Nu e unire, dom'le, nu e unire...că dacă ne dădeam toţi jos şi căşunam cu bătaia pe ăla, ne duce şi cu escortă! Domn'le, dar nu se ridică nimeni...de ce nu se duce nimeni să-i spună lu' ăla? Hai!! Ia uite cum stăm toţi aicea şi nu se ridică nimeni să-i arate lu' poliţist cum se face treaba!"

Moamăăăă...da' du-te tanti de eşti aşa şmecheră! Ori taci şi aştepţi, ori mişcă şi arată-ne TU cum se face! Fii liderul nostru, fii liderul gloatei! Spartani scrie pe noi! A-HUU!! A-HUU!! Tot ce ne trebuie e un căpitan...fii căpitanul nostru şi taci odată din gură!

Credeţi că s-o ridicat? Nuuuuuuu...ea dădea doar cu clickul, semna. Lăcrima, punea sentiment şi aştepta să se rezolve problema. 

Şi atunci, vă întreb: ce rost au toate, dacă de noi, de naţia asta se aleg doar discuţiile? E bună şi teoria...dar dacă nu se vede nimic în practică, care e scopul ei? Mai o glumă, mai o snoavă, hai să râdem, vaaaaaaaiiiii...ce bine le zice ăla! Bă, e deştept! Tehnologia ne mănâncă zilele, ne omoară neuronii, uităm să scriem corec, să vorbim cu un om faţă în faţă. Transformăm căldura unui zâmbet în 2 puncte şi o paranteză...Trist, chiar jalnic. Ce-ai zis?? Reduceri?? Vreau smartphone, nu pot respira fără să fiu conectat la pulsul colectivităţii! Vreau, vreau, vreau! Ieeeeeeeeeeeeeeee...Avem echipă, avem valoare...prietenia-i cea mai tare!!

Nu ăştia suntem?