Se afișează postările cu eticheta accident Câmpina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta accident Câmpina. Afișați toate postările

joi, 2 octombrie 2014

Să protejăm cretinii! (şi pe ceilalţi din jurul lor)

Cam ăsta ar fi titlul noii campanii care ia amploare în mediul online, pe valul accidentului de lângă Câmpina. Ştiţi care...un prost e părăsit de gagică şi decide să moară într-un mod unic şi teatral: ia o duşcă să prindă curaj, îşi îneacă amarul într-o doină plângăcioasă, crează decorul, cu fotografia plecăreţei şi trandafiri, dă necesarul comunicat de presă pe facebook (inundat de nelipsitele învăţăminte, iertăciuni şi păreri de rău), apoi intră ca un taur furios în prima maşină care îi vine din contrasens. Ura!!!! Un cretin mai puţin pe planetă! Aplauze şi vreau reluare! :D
În puii mei, eu zic că merită cel puţin un Oscar, pentru creaţie artistică!! 

Apoi stau să mă gândesc: un bărbat suferă. Nasol, dar căcaturi se întâmplă în viaţă. Nu m-aş grăbi să judec... Desigur, ca şi element cuantificabil, nu e nici primul, nici ultimul, nici singurul om care trece prin asta. Dar să spui "Mămică, de femei pute pământul! Găseşti altă proastă, nu te mai perpeli atât, că nu mori singur! Bani ai, frumos eşti"...ştiţi mizerii d-astea încurajatoare...e cel puţin idiot. Poate ăla chiar o iubea pe minunată..da, da...la dracu, trece...în parte! Dar până trece?? Unii se-mbată ca porcii, alţii rup bordelurile-n două, alţii clachează şi se omoară. No, ăsta a ales moartea. Treaba lui, nu îi comentez decizia. Dar modul în care a ale să o facă, e cel puţin amuzant!
Felul cum a plănuit el fiecare detaliu, mai ceva ca un regizor de film! Chinurile deciziei, ultima distracţie, altarul iubitei, înţelepciunea de final..stau şi mă întreb..nu cumva se aştepta ca după căderea cortinei să se întoarcă pe scenă în ropote de aplauze şi chiuituri??



C-apoi na! Pentru ce ar depune atâta muncă, când se rezolva foarte simplu: aluneca din greşeală de pe un bloc, călca strâmb pe lângă şină chiar când venea trenul, se împiedica în vreun cuţit...sunt miliarde de modalităţi prin care se poate muri. La ce bun altarul? Dacă aia a zis "Plec, pa, du-te-n mă-ta, că nu mai am treabă cu tine!", credea, oare, că o va emoţiona pentru că moare cu poza ei în braţe? Sau versurle alea (care ar fi trebuit să fie premonitorii pentru apropiaţi) cu "dă-i o viaţă, speranţă, şi mie să-mi dai moarte"...mi se par o idioţenie! Am ascultat tot cântecul cap-coadă şi tot idioţenie mi se pare..îndrăgostitul lulea care devine un fel de martir şi dăruieşte iubitei fericiri nebănuite post mortem. BĂĂĂĂ!!! Aia a plecat, o doare-n cur de tine! Găseşte alt idiot care s-o adore sau s-o ciomăgească...cum i-o fi norocul! Crezi că mai dă o ceapă degerată pe ce faci tu?? 
De cealaltă parte, duduia cică suferă..."dacă ştiam că mă iubeşte atât, nu îl păreseam!" Ete căcat! Eşti proastă sau te faci?? Ce dracului ai păzit cât ai stat cu ăla? Dacă ştiai...ia uite surpriză: iubirea se simte, nu se ştie. Şi fii sigură că ştiai...problema e că nu conta.
În fine...nebănuite sunt căile dragostei şi complet neimportante. De cele mai multe ori un simplu paravan pentru dorinţe mai lumeşti...că doar n-om fi doar nişte spirite care se hrănesc din puritatea ideilor!

Pe scurt, dincolo de motive, s-a întâmplat pocinogul.
Societatea a luat foc. Care cu acuze, care cu milogeală, care cu tânguială...cum se face pe la evenimente d-astea. Şi nu neapărat că a dispărut vlăstarul tânăr şi prominţător al generaţiei viitoare, ci că în inexorabila lui călătorie i-a omorât şi p-ăia nevinovaţi.
Acuma şi ei...mai ştii cât de nevinovaţi erau? La fel de fericit cum era tânărul ce văzuse toată lumea de pe yacht? Nimeni nu cunoaşte viaţa omului. Cine ştie...păcate din vieţi anterioare, karmă potrivnică, pedeapsă de la Dumnezeu..ca-n bancul ăla cu blonda infidelă: "Doamne, nu lăsa să se scufunde vasul, nu ucide atâţia oameni pentru păcatele mele!" şi Dumnezeu: "Eheeee...dacă ai şti ce chin a fost să vă adun pe toţi la un loc...."

Dar deja o dăm pe vorbe de dragul discuţiei...nici măcar asta nu mai contează. Faptic: un  tânăr s-a sinucis intrând pe contrasens şi omorând toţi ocupanţii din automobilul care circula regulamentar.
Ce se întâmplă după? Ghici, ghicitoarea mea...

Apare petiţie online, pentru adăugarea despărţitoarelor de sensuri pe DN1. Ce idee genială, pentru a rezolva problema! Aşa...şi dacă următorul care vrea să se sinucidăă în acest mod e un tirist? Poa' să fie şi mama despărţitoarelor de sensuri, tot trece prin ele ca prin brânză şi ajunge pe contrasens! 
Ştiu, ştiu! uite altă idee: facem petiţie online pentru a ne tapeta maşinile cu perne! Punem perne şi pe şosele...să facem tot un puf peste tot! Fără colţuri contondente, ca la bebeluşi! Dacă tot cad, barem să fie pe moale! :D
Nu-i acelaşi principiu? Protejăm cretinii, ne protejăm pe noi. Fulgi pentru toată planeta! Ieeeeeeeeeee...



Păi altceva ce să faci? Să elimini suferinţa, nu ai cum. Oricâte teste psihologice ai da pentru permis, nu cred că au valoare. Eşti sănătos tun, găseşti fata de ţi-a picat cu tronc şi deja te schimbi. Pui separatoare, mergi numa' pe autostrăzi? Irelevant! Dacă chiar îţi propui să intri pe contrasens, o faci...cu toate separatoarele de sens, indiferent de cum arată şoseaua. Deci...ce facem? 
O idee valabilă ar fi să educăm cretinii! Frate, suferi. Îmi pare rău pentru tine, te înţeleg. Dar s-au inventat psihologi...preoţi... Desigur, nimeni nu poate schimba ce se întâmplă. O balegă e o balegă, indiferent cum o numeşti. Te uiţi la ea, calci în ea...tot o balegă rămâne! Nu te pune nimeni să te prefaci că-i Capela Sixtină...dar un sprijin tot se găseşte. Treci prin ea! Sau, dacă nu...omoară-te! Şi-aşa e suprapopulare...dar dacă tot o faci, ţine cont de tooooooooooate consecinţele faptelor tale. Da, sigur, mori, scapi de grijă; cu slujbe la biserici sau în şanţ..nu te mai inviază nimeni. Dar fă-o tu cu tine! Harakiri, seppuku...te-arunci în sabie ca Decebal, în puii mei!

Să-mi trag palme, nu-mi vine să cred că până şi la sinucidere trebuie un dram de educaţie... 
Propun să se scoată un manual în domeniu!