Moşul: simbol sau brand?

                                                           Foaie verde, anghinare,

Eu sunt un copil mai mare.

Şi-am venit la colindat,

Pe la case la urat!!!

Mânaţi măi.... HĂI! HĂI!

Vă place colinda mea? Că mai ştiu...

Foaie verde de pe-un dâmb,

Sunt un copil mai  tălâmb.

Şi-am venit la colindat,

Pe la case la furat!

Colindăm, colindăm, iarna - pe la uşi, pe la fereşti...Pentru că, da! A sosit momentul bucuriei! Este Crăciunul (HO-HO-HO!), timpul minunilor şi al poveştilor care devin realitate! 

...cum s-a întâmplat, de exemplu, la Mânăstirea Petru Vodă - unde un suflet rău care nu înţelege magia sărbătorilor de iarnă şi bucuria de a dărui, a furat cadourile strânse de măicuţe pentru copiii sărmani. Ăsta sigur era vreun  Grinch, care încerca să fure Crăciunul! Dar nu i-a mers...

Aşa că schimbăm povestea. Vreţi ceva cu Moş Crăciun? Că tot e la modă...şi nu există sărbători de iarnă fără Moşu'! Toată lumea îl ştie, toată lumea îl cunoaşte: este un bătrân cu barbă albă şi costum roşu, care aduce cadouri copiilor mai mici sau mai mari! Doar că nu există...după cum cum ne-a informat un episcop italian: "Moş Crăciun nu există, iar campania Coca Cola, dar nu numai, se foloseşte de imaginea sa pentru a se prezenta ca poseseoare de valori bune".

...ceea ce este perfect adevărat şi corect: aşa cum McDonald's a schimbat culoarea firmei din roşu în verde, pentru că roşul semnalizează pericolul iar verdele induce consumatorului ideea de "natural", marile firme adoptă concepte tradiţionale, pentru a-şi crea o imagine de promotori ai valorilor. Iar din bătrânelul simpatic şi mereu binevoitor, ce deschidea calea naşterii lui Hristos, Moşul a devenit un brand al sărbătorilor de iarnă. Spuza de pe turta cea proverbială, pe care orice comerciant încearcă să o tragă pe propria felie. 

Aşa se face că, de curând,  ne-am trezit şi cu un Moş Crăciun gay... pentru că de ce nu ar fi şi aşa? 

Este strigător la cer şi complet oribil această interpretare... de aceea sper, cu toată puterea mea, ca la anul să se remedieze situaţia şi să apară un Moş Crăciun femeie-fără-sex, de gen plural la superlativ absolut, cu barbă pe piept şi ras în cap, care să se identifice ca ren şi să fie deschis oricărei vietăţi înzestrate cu organe sexuale. De ce să îi discriminăm pe ceilalţi, în favoarea gay-ilor? Păi ce facem aici? Ori suntem egali, ori nu mai suntem? Umblăm cu jumătăţi de măsură, sau asta-i doar de încălzire? Sau...poate au rămas modernii fără idei? 

Păi veniţi, fraţilor, la mine...că nu-s în stare să fac ceva bun, dar creez o bulibăşeală de principii, că ţi-e mai mare dragul! Învârt haosul ca porcul bostanul şi inventez nişte corcituri de simboluri, încât va fi imposibil să nu multumească pe toată lumea! Apropo: sunt foarte curios cu ce fel de hârtie igienică se şterge Moşul după ce face căcâţa moale la budă! Sau nu se şterge şi se spală, apoi se dă cu parfum? Ce marcă? Poate până la anul se inventează vreo reclamă care să ne lumineze în acest sens...pentru că trebuie să ştim!

Eeee-he! De-ar exista Moş Crăciun şi ar vedea în ce hal am ajuns să îl sluţim, cred că ne-ar compătimi...de proşti ce suntem, desigur! 

Norocul nostru că nu există...şi ne putem folosi de el după bunul plac. Prin urmare, cum se iţeşte prima zi a lui decembrie (sau, în funcţie de magazin, prima zi a lui octombrie), începe perioada Moşului. Şi poporul intră în febra sărbătorilor. Sau, mai exact...în febra cumpărăturilor (de sărbători), care ne vor stresa şi ne vor înnebuni în asemenea hal, încât nu vom mai avea timp pentru sărbătorile în sine - care sunt, după umila mea părere, o stare de spirit: liniştea de a te simţi ocrotit, bucuria de a avea alături pe cineva drag, dor, nostalgie şi pace; pentru că...(încă) e bine.

...chiar dacă Moşul nu exită. 

De fapt, înţelegerea acestui fapt este primul pas către sfârşitul copilăriei: nu Moşul pune cadouri sub brad, ci părinţii. Iar această crudă realitate apare în viaţa copilului întâi ca un secret şoptit cu grijă de cei mai mari sau mai dezgheţaţi la minte. Apoi, în timp, zvonul prinde contur şi magia se diluează în concret: sărbătorile nu reprezintă zâmbete, colinde, miros de bunătăţi şi cadouri materializate ca prin minune. Iar păsărelele nu ne spionează pe geam, ca să vadă cât suntem de cuminţi şi să ne pârască Moşului. Nu...nu există aşa ceva. Sunt doar invenţii...

Sărbătorile vin cu nebunie şi cu stres! Cu bani cheltuiţi în toate părţile, cu stat la cozi infernale, cu înjurături, înghionteli, oboseală, curăţenie prin casă, gătit toate cele cuvenite şi tot felul de cerşetori care-ţi pun colinde pe telefon şi te aşteaptă cu mâna întinsă la fiecare colţ de stradă, ca să le dai ce li se cuvine...pentru că şi-au rupt din timpul lor şi te-au urat de sărbători.

Noroc că mai sunt oameni cărora le plac poveştile. Ei nu strivesc corola de minuni a lumii şi pentru ei, Moş Crăciun există; nu ca persoană fizică, posesoare de buletin, paşaport sau certificat verde. Ci ca o personificare a iubirii pentru ceilalţi, materializată prin plăcerea de a dărui. Nu are importanţă ce anume... Intenţia din spatele oricărui gest cred este mai importantă decât gestul în sine.

Aşa că...deşi nu există Moş Crăciun, Moş Crăciun există şi rămâne acelaşi bătrânel voios şi veşnic tânăr, pe care şi eu îl ştiu, încă  de când eram mic. 

Să bem pentru asta! 

Un vin fiert, cu scorţişoară... un colind şi tradiţionalul CRĂCIUN FERICIT!

[Sacramento - Sus în vârf, la nouă meri]

Viaţa de sub propria semnătură

Gata, a trecut Vinerea neagră... Ăăăă... Vinerea de culoare...Vinerea care nu e albă? Întreb şi eu, că nu mai ştiu; teoretic, conform conceptului american, nebuneala asta s-ar întâmpla o singură dată pe an - adică în prima vineri de după Ziua Recunoştinţei (care se sărbătoreşte în a patra zi de joi din Noiembrie). La noi, însă, pentru că românii sunt fruncea din fruncea fruncii planetei, ideea s-a pervertit într-o ipocrizeală de reduceri semi-fictive care pot dura şi o săptămână-n cap, în fiecare săptămână. 

Aşadar: s-a terminat forfota? Că mi-a venit chef să mă aşez şi eu la o coadă cu specific naţional, să-mi fac provizii, ca să trec apoca-lipsurile care ni se anunţă la orizont: apocalipsa financiară, apocalipsa energetică, apocalipsa economică, apocalipsa alimentară şi, mai presus de toate, apocalipsa medicală. 

Nu ştiu ce să zic de alţii, dar eu vreau să le prind pe toate, că nu mi-ar plăcea să mă doboare prima apocalipsă şi să ratez spectacolele ulterioare! Plus că ne aşteaptă al cincilea val de pandemie în primăvară, cu promisiuni pentru valul 6...  

Oho! Ce bolnavi suntem şi câtă treabă avem!  

Şi-n afară de asta, la cozi iau contact cu cea mai pură formă de filosofie naţională - deci cum să nu îmi placă aşa ceva? Mă mai cultiv şi eu în cap, să nu zic că fac umbră pământului, degeaba.

Uite, de exemplu, mai dăunăzi, în timp ce aşteptam să-mi iau pâinea cea de toate zilele, aud din întâmplare, o frântură de conversaţie: "...şi de ce trebuie să semnezi pentru acest vaccin? De ce sunt constrânsă să mi-l fac, dar nimeni nu îşi asumă responsabilitatea lui? Am făcut multe vaccinuri la viaţa mea şi pentru nici unul nu am semnat nimic, nicăieri. Când e vorba de semnat, se pot întâmpla nenorociri...ca atunci când m-am măritat. Îţi spui io: aici tre' să fie ceva necurat..."

...şi imediat, mi-am pus mâinile la ochi, să nu mai aud alte blasfemii. Nu ştiu cine era doamna care vorbea, dar se punea de-a curmezişul bunăstării poporului şi mie nu-mi place aşa ceva. Precis era vreo conspiraţionistă, antivaccinistă şi pesedistă, că ăştia sunt cei mai răi. Deşi...stai! PSD cică s-a schimbat la faţă şi din "ciuma roşie" a devenit "crucea roşie"...altfel nu-mi explic cum, după ce a trebuit să moară oameni ca să fie izgoniţi de la putere şi după ce au fost uraţi cu toate UE-le posibile, sunt chemaţi la unire pentru salvarea României.

Deci...cine mai sunt odioşii de serviciu în prezent?  Auriştii? Soşociştii? Cred că da...deci doamna aceea precis era antivaccinistă, conspiraţionistă, şoşocistă şi budeancă. Plus fanul Vulpiţei, uitător fidel la Antena 3 şi (probabil) rudă cu Dragnea. Gata, am bifat toate relele posibile??  :))

În fine.

Cert e că neobrăzarea asta de a pune sub semnul întrebării conduita propovăduită în popor, mi-a dat o idee bună pentru Noua Lume la care tot visez: semnătura pe proprie răspundere. 

Şi ce-ar fi, dac-ar fi să implementăm acest model de abordare în toate aspectele vieţii noastre? Gândiţi-vă cât de simplu şi de rapid ar merge totul, dacă nu şi-ar mai asuma nimeni răspunderea pentru serviciile oferite. Am desfiinţa OPC-urile şi toate organele de control! Am eradica minciuna şi corupţia! Am elimina birocraţia! Şi am trăi mai fericiţi! 

Să vă dau un exemplu: îmi comand telefon de pe un site şi semnez, pe proprie răspundere, că-s mulţumit cu ceea ce primesc în colet. De ce nu aş avea încredere? Şi prietenii mei fac la fel, iar ei nu au întâmpinat nici o problemă! Totul fu bine şi frumos. Ce-i drept, unii au primit şi pliculeţe cu nisip, în loc de telefon... sau chiar ditamai cataroaiele, ambalate frumos şi legate cu fundă. Dar ce să facă, la cine să se plângă? Au semnat, aia e! Ghinionul lor... cine e de vină? 

Mie nu are cum să mi se întâmple asemenea urâţenii, fiindcă toată lumea ştie că ele sunt destinate doar altora. 

Şi semnez. Trimit comanda, apoi aştept să văd ce primesc. Orice ar fi, sunt mulţumit, că doar, am semnat! De-or fi şosete...ce noroc! Chiar îmi trebuiau! De-s creioane colorate...şi mai bine! Mă apuc de desen; oricum telefoanele emit radiaţii şi nu-s bune. Poate vor fi piuneze, totuşi...că am de prins un poster în perete şi le-am terminat. Nu contează! Ce-oi primi, aia e! Am semnat, sunt fericit...şi dacă nu-mi vine telefonul, e doar vina mea. C-apoi nu a iscălit nimeni în locul meu.

Vedeţi cât de frumoasă poate fi viaţa? Semnezi şi te bucuri de orice rezultat... pentru că dacă se elimină vinovatul, dispare şi infracţiunea. Iar organele de control şi menţinere a ordinii nu îşi mai au rostul.  Şi fără ele...la ce să mai dai declaraţii şi să completezi hârţoage?

Da, e clar! Vreau ca viaţa mea să curgă doar sub acoperământul propriei mele semnături! Pentru că vreau să fiu responsabil până la capăt şi trebuie să îmi asum. Ce? Habar nu am şi nu contează...atâta timp cât semnez, nu mă doare capul! Şi dacă, totuşi, mă doare, e fix problema mea! Scrie negru pe alb numele meu....deci: pupăciuni pe portofel! Adio şi n-am cuvinte!

Deocamdată, însă, doar visez la acele vremuri... în timp ce stau la noi cozi, sperând să mai aud şi alte perle de înţelepciune populară. Pentru că, până la urmă, vreau să se revizuiască totul, dar să nu se schimbe nimic. Mi-e dragă şi Lumea asta Veche.. M-am obisnuit chiar şi cu pandemia! Adică...na! Poate să spună cineva că nu avem un virus cu bun simţ? Se retrage pe meleagurile lui, când e vremea vacanţelor. Ne lasă să votăm, dacă sunt alegeri... ba ne permite să intrăm chiar şi în malluri! Conform orânduielilor trecute, cică acolo aveau voie doar vaccinaţii "imunizaţi"; dar, între timp, s-au creat culoare speciale şi pentru nevaccnaţi, că şi banii lor sunt buni! Iar virusul, se ştie: o fi el ucigaş, dar a fost educat să nu sară gardul! :)

Adică...se pare că are mai mulţi şapte ani de-acasă decât unii dintre noi.

Păi şi atunci, nu-i bine? Să bem pentru asta!! 

[Petrică Mîţu Stoiam - Mi-o lăsat moşu' cănuţa]

Binefacerile laptelui

Nu am rămas cu prea multe din facultate. De fapt, dacă îmi recitesc cursurile de atunci, constat, cu uimire, că pe vremea aceea eram foarte deştept şi promiteam multe lucruri frumoase. 

Între timp, s-a rezolvat problema de la sine, pentru că natura şi-a urmat cursul firesc: ce nu e folosit, se usucă şi moare. Nu mi-am folosit creierul când era la apogeul inteligenţei, ca să ajung şi eu o persoană de vază...ghinion; am pierdut trenul. Ce-i drept, am câteva vaze prin casă, dar nu pot spune că mi-s de ajutor. 

No. Şi-n toată această uscăciune deplorabilă ce mă cuprinde mai abitir decât perdeaua-giulgiu din "La ţigănci", o singură informaţie îmi mai străluceşte în creier, ca un adevărat far călăuzitor: "laptele de mamă este cel mai complet aliment pentru om". Cred că pe la cursul de nutriţie am auzit asta. Probabil. În fine! Nici nu mai contează de unde ştiu; important e că ştiu. 

Şi încerc să aplic. Da' de unde să mai fac rost de mame care să-mi dea lapte, la ora asta? M-apuc să mă lupt cu bebeii, pentru hrana cea de toate zilele? Pierd din start! Când m-or ţintui cu ochii ăia ai lor, în care se învârt galaxii întregi...îi las pe ei să sugă, că n-am inimă haină! 

Şi-n afară de asta, mai e un impediment: femeile se cam retrag de pe meterezele mămoşeniei, iar laptele de mamă masculină (de mam?) nu prea s-a inventat. Încă. Sper ca pe viitor să dea Uniunea o lege echitabilă şi să reglementeze situaţia pe care natura, în mârşăvia ei, ne-o impune...dar până una alta, mamul nu dă lapte. Clar! 

Asta nu mă împiedică, totuşi, să visez la o lume utopică...o lume în care fiecare om să consume lapte în fiecare zi. C-o fi de mamă, că n-o fi...nu are importanţă; dacă e lapte, e bun! Conţine o droaie de vitamine şi minerale, scade riscul bolilor cardio-vasculare, reduce hipertensiunea arterială, menţine silueta, protejează organismul de cancerul mamar şi colo-rectal, scade riscul apariţiei diabetului de tip 2 şi multe altele.

Nu prea am dorinţe personale, nu am obiective şi ţinte de atins şi nici măcar nu mi le impune nimeni. Aşa că îmi setez singur target-urile...iar  obiectivul meu este să răspândesc fericire în jur.  Să îi văd pe alţii cum zâmbesc şi să îi ajut să facă asta. De aceea zic: dac-aş fi pentru o zi preşedinte, aş decreta ca fiecare om să aibă lapte pe masă, la orice masă. Şi-o franzelă... deoarece se ştie că pâinea întăreşte inima omului. Astfel, vom putea creşte sănătoşi şi frumoşi. Iar mintea ne va fi aşişderea...pentru că într-un corp sănătos poate locui doar o minte sănătoasă.

Şi uite aşa, dintr-o lovitură, vor dispărea o mulţime de probleme care ne amărăsc existenţa: obezitatea, depresia, singurătatea, bolile. Pe scurt, vom fi cu toţii mai sănătoşi şi mai fericiţi! 

Ce spuneţi? Credeţi în lapte?

Eeee...istorie şi asta! Cum să nu credeţi?  Laptele e bun! Laptele e sigur! Studiile ştiinţifice demonstrează clar că laptele face bine. E adevărat că sunt şi studii ştiinţifice care spun că laptele strică la omul matur, dar astea sunt ştiri false şi dezinformări. Pentru că laptele e bun, laptele e sigur! 

Nu credeţi? D-apoi cum se poate aşa ceva?? Eu beau lapte de ani de zile şi nu am nimic! Bine, între noi fie vorba, mă mai apucă pântecăraia când îl beau după bere. Alţii spun că dacă ai bea apă după lapte, iar vine bolboroseală grozavă la stomac. Dar nu e adevărat...sunt doar ştiri false, răspândite de diverşi oculţi şi de comunişti, ca să nu vă fie bine. Ascultaţi-mă doar pe mine, că eu ştiu mai bine; şi în plus, cunosc oameni care beau lapte, apoi beau şi o stacană cu apă... şi nu au nimic. Pe cuvânt de cercetaş! 

Aşadar, ne-am înţeles: credem, cu toţii, în lapte, pentru că laptele e bun.

Cum? Nu credem toţi? Ce oroare!! HUOOOO!!!!

Ia, gata! M-am sucit! Dac-aş fi pentru o zi preşedinte, aş da o lege prin care ăia care nu beau măcar o cană de lapte pe zi să nu mai aibă voie pe la mall. Şi nici în instituţiile publice. Şi nici nicăieri, de fapt; să stea în case, că-s tăntălăi şi nu vreau să-i am pe cunoştinţă...să-i iau la conştiinţă...mă rog! Nu vreau să-i calce maşina şi să bage şoferi nevinovaţi şi prolactaţi la puşcărie, că-s prea naivi să se uite în ambele părţi când traversează. 

Da' de fapt...Bine, mă, hai... că nici nu vreau să-mi aud vorbe că-s dictator: antilactaţilor le dau voie să iasă, ca să-şi mai ia de-ale gurii şi să-şi cumpere pastile de la farmacie; să aibă când se vor îmbolnăvi...de tăntălăi ce sunt! Muahaha!!!

Cum adică să nu bea lapte?! Laptele este bun, laptele este sigur! Chiar nu vreţi să scăpăm de problemele care ne-au sufocat viaţa? Nu vreţi să trăim ca înainte, când ne plimbam prin rai goi şi fericiţi? Beţi lapte şi se rezolvă! 

Linişte în sală! Mi se pare mie, sau iar aud un murmur de dezaprobare? 

Cum, ce ziceţi? Că sunt oameni care au intoleranţă la lactoză? Ghinion, frate! Da' ce, i-am făcut eu aşa defecţi?  Eu doar le spun să bea lapte! Îi oblig? Nu! Să facă ce vor, numai să nu aleagă! Asta le tot zic...Păi şi atunci, ce se aud atâtea vociferări?

Să ducă, dom'le, să-şi întrebe medicul specialist dacă pot să bea lapte sau nu...că d-aia s-a inventat medicina pe planetă! Oricum, doctorii vor zice să facă fiecare ce vrea... că-i dau afară dacă zic ceva pe ce nu se aliniază direcţiei generale. Iar omul, ce ar putea să vrea -  în afară de ceea ce trebuie şi îi face bine? Aşadar: cu toţii vom bea lapte. Poa' să fie şi de popircheliţă...nu mă interesează! Laptele e bun, laptele e sigur! Eu îl consum şi nu am nimic - ce e aşa de greu de priceput? 

Eee-he! De-aş fi preşedinte...s-ar trăi bine în România. Şi tot secretul este să credem în lapte! 

E adevărat că nu s-ar trăi foarte bine; dar MAI BINE, cu siguranţă! 

Să bem pentru asta! O cană cu lapte...prea bun, prea ca la ţară!

[Surorile Osoianu și LUPII lui Calancea - La Portiță la Gheorghița/Iubește, Gheorghe, iubește]

Mărturisire de credinţă şi alte considerente (adiacente)

Notă introductivă: 

Cred în tehnologie. Cred în progres. Cred în medicină. Cred în eroii din linia întâi, din linia a doua și din linia a treia (ca să nu discriminez pe nimeni). Cred în lupta anti-corupție...ăăăă...anti-pandemie (mă scuzați, m-a luat valul). Și mai presus de toate... Cred în vaccin. Vaccinul e puternic. Vaccinul mare, vaccinul e tare. Vaccinul e idealul meu în viață, nu femeia cu mustață.

...iar acum să trecem la lucruri serioase:

Nu ştiu cum şi prin ce minune, am ajuns să fiu înscris într-un grup de Facebook care se ocupă cu adularea cărților. Dar nu mă deranjează; deși nu mă închin la citit, nu am porţie pe zi de lecturat şi nici măcar nu citesc de-a valma, orice îmi pică în mână - doar pentru a mă lăuda că-s cititor avid şi devorez o carte pe zi, e interesantă o schimbare minimală a decorului. 

No. Şi pe acest grup, printre reclame la cărţi şi solicitări de lecturi fascinante pentru un domn de 60 de ani care are doi copii, o gospodină care vrea un roman misterios sau recomandări de cărţi captivante pentru un adolescent care se dă cu rolele și urăște cititul, am găsit şi o întrebare de intelectual: "Ce ai face dacă ai fi pentru o zi președinte"? 

E! Acesta-i un exerciţiu de imaginaţie foarte interesant...nu găsiţi? Mai ales că preşedintele este socotit a fi acel domnitor (luminat), care ordonă şi se execută întocmai şi la timp, conform voinţei sale. Deci: ce-aş face dacă aş fi pemtru o zi preşedinte? Habar nu am...dar probabil că aş aboli carnivoreala, ca să fim cu toţii vegani şi să ne integrăm în Spirală. Aş mai salva, din nou, Roşia Montană şi balenele cu cocoaşă, aş interzice accidentele rutiere şi aş da o lege prin care să fie pace în lume şi pace pe pământ...din astea. 

Dar nu intraţi în panică: noroc că mulţi oameni sunt mai deştepţi ca mine...şi printre zeci de persoane care au ales să se lupte cu penalii, mi-a plăcut mult de cineva care ar vaccina obligatoriu pe toată lumea, de la cap la coadă. Pentru că, nu-i aşa, trebuie să terminăm şi noi cu această pandemie, ca tot restul ţărilor civilizate.

Ceea ce e corect! AŞA NU SE MAI POATE! 

Şi pentru că vaccinarea nu rezolvă problema decât pe termen lung, pentru că serul cică e "imunizator" la vreo 10 zile după a doua doză (pe scurt, cam într-o lună de la ziua înţepării), pe termen scurt avem o singură pavăză împotriva molimei ucigătoare: restricţiile. Şi vreau restricţii dure! Cât mai dure posibil! Ca să nu dispărem ca naţie, trebuie restricţii pentru nevaccinaţi, tăticule! D-alea grave de tot, rele! Ăștia care nu s-au vaccinat trebuie să fie  închişi în casă ca în celule, nu ştiu! Treaba lor! Izolaţi de comunitate în afara oraşului, precum ciumaţii! Nimic nu este de ajuns în lupta contra carcalacului. Părerea mea.

Dar autorităţili care trebuie să protejeze contribuabilul din mine ce fac? Îi blochează pe nevaccinaţi să între în mall şi alte locante neinteresante. Doar atât? Ce oroare! HUOOOOOO!!!! Cine nu sare, nu vrea schimbare!!! P-S-D, ciuma roşie! P-S-D, ciuma roşie! JOS GUVERNU'!

Reiau, dacă nu s-a înţeles din prima: VREAU RESTRICŢII DURE PENTRU NEVACCINAŢI! Trebuie să se vadă, fără putinţă de tăgadă, cât de ticăloşi suntem! Cât de ipocriţi şi cât de urâţi din punct de vedere moral am ajuns!

De ce spun asta? Simplu.

Nu-mi aduc aminte ca în toată istoria asta a omenirii să se fi întâmplat ceva pentru răul poporului. Așa se face că, indiferent cât de odioasă a fost, motivul oricărei minunăţii de porcării era BINELE POPORULUI.

Nu mai zic de castele indiene şi sclavagism, că-s prea vechi astea...dar mai ţineţi minte Holocaustul? Ăla cu rasa ariană şi evreii care erau socotiţi o pleavă ce trebuie eliminată? Urât, urât, ştiu! Câh, caca, am evoluat de atunci!

Apartheidul vi-l mai amintiţi? Susţinea supremaţia albilor...noroc că s-a desfiinţat acum vreo 30 de ani, pentru că am evoluat şi ne-am civilizat. Conştiinţa noastră a atins un grad superior de existenţă şi practic, mai avem să ne înălţăm trupurile - că spiritele sunt, deja, printre stele. 

Mişcarea "Black Lives Matter" v-o mai amintiţi, că fu acuşi, recent! Ăia de distrugeau statui prin parcuri şi condamnau de rasism oameni care au trăit acum sute de ani şi nu aveau o minte avangardistă, care să se gândească la drepturile omului; dar în prostia lor, au mişcat câte ceva şi au rămas în istorie... Foarte urât! Noroc că ne-am civilizat de atunci.

Bun. Acum hai să ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă accesul în diferite incinte era condiţionat de culoarea pielii. CUM?? RA-SISTULE ce sunt! Nici măcar nu ştiu cum pot gândi aşa urâţenii!

Dar...dacă accesul era condiţionat de orientarea sexuală? Sau de gen? CE??? HOMO-FOBULE care sunt! Neruşinare crasă şi nemernicie de cea mai joasă speţă!

Poate era mai bine dacă se permitea accesul pe ici, pe colo și păstrarea locului de muncă doar pe baza corectitudinii religioase? Sau a dietei alimentare? Sau a cetăţeniei? Da...e clar! Sunt un XENOFOB nenorocit. Bleah! 

Acum trăim într-o lume aproape utopică...o lume în care se interzice chiar şi folosirea unor simple cuvinte precum "bărbat" sau "femeie", pentru a nu răni orgolii. Într-o asemenea lume egală, minunată şi nouă, nu e normal tratamentul discreţionar şi uşor dictatorial? 

Cum altfel putem descrie superioritatea vaccinaţilor faţă de cei nevaccinaţi?

Ştiu, nu răspundeţi! Este un gest cetăţenesc admirabil, o măsură luată pentru binele poporului, ca să nu se întâmple nasoale. Pentru că...nu tot pentru binele poporului Inchiziţia ardea pe rug pe oricine nu credea ce voia dânsa? Nu pentru binele poporului s-au creat lagărele de concentrare? Nu pentru binele poporului, oricine nu era din rasa caucaziană era considerat inferior? Nu pentru binele poporului s-a inventat Jihadul? Nu pentru binele poporului s-au purtat toate războaiele lumii?

Deci e clar ca lumina zilei:  nevaccinaţii trebuie restricţionaţi, dacă vrem să scăpăm de boala asta care ne macină zilele. Până când o viaţă amară? Până când va mai exista acest virus criminal? Până când îi vom mai tolera pe nevaccinaţii care împrăştie epidemia fără nici un pic de simţ de răspundere! HUUUOOO! Jos cenzura! Steaua campioană!

Deşi, am o întrebare: ţinând cont de faptul că vaccinul nu oferă decât o protecţie împotriva carcalacului şi nu imunitate (conform medicilor, care spun că şi dacă ai vaccinul la zi, te îmbolnăveşti şi transmiţi mai departe), iar pandemia este declarată în funcţie de numărul infectărilor, cine împrăştie mai bine carcalacul? Potenţialii purtători nevaccinaţi -  cu acces limitat prin mediul înconjurător şi controlaţi la milimetru, sau potenţialii purtători vaccinaţi - care pot merge oriunde, oricând şi oricum, fără nici cea mai mică grijă a vreunui control?

Nu ştiu ce să zic şi nici nu are importanţă. În aceste timpuri grele, nu trebuie să mai despicăm firul în patru...ci să facem ceva. 

Haideţi să haidem!

Şi începem în forţă, cu o pauză de masă; un păhărel, două, trei...patru, cinci, şase... o muzică bună...apoi mai vedem!

[Lupii lui Calancea şi Surorile Osoianu, feat. Guz - Purtata] 

Să ieşim din peşteră! (Şi să intrăm în mall...)

Notă: nu comentez realitatea din spitale sau situaţia pandemiei.  

Mie îmi place mult realitatea vorbită. Şi pe aceasta o comentez... de la  sloganurile diverselor mişcări şi până la informaţiile ce ni se transmit - şi care, de cele mai multe ori, nu au absolut nici o legătură cu ceea ce se întâmplă de fapt. Sunt doar vorbe, eventual frumoase şi hei-rupiste, care prezintă viaţa din unghiul de vedere care este necesar la un moment dat.

Am înţeles cum stă treaba şi mărturisesc că adulez vaccinul. 

Vorbesc serios; l-am pus într-o sticlă de-o litră şi o pup toată ziua: din sculare şi până-n culcare, zi de zi de zi. Deci am rezolvat acest aspect: am bifat toate cerinţele erei moderne şi am încredere în medicină. Când o veni delegaţia aia de la OMS să vadă ea de ce nu se vaccinează românii - deşi avem vaccinurile în rastel, o rog frumos ca pe mine să mă sară! 

Dar am o întrebare de om prost: valul 4 al pandemiei a venit doar pe la noi? Statele civilizate sunt în voie bună şi dezmăţ, că de! S-au vaccinat şi au învins pandemia - iar pe noi ne bate covidul la popoul gol, pentru că nu ne-am vaccinat? 

Şi nu săriţi aşa...doar întreb, nu dau cu parul! Iar dacă vreţi să spuneţi că pandemia a trecut pe la toţi, dar la noi a fost cel mai nasol, nu ţine! Îndemnul de vaccinare nu este: "Vaccinaţi-vă-ţi şi vă îmbolnăviţi mai puţin; pandemia merge mai departe cu valurile ei, dar nu mai mergeţi voi la spital", ci "Nu vreţi să învingem pandemia? Nu vreţi să ne îmbrăţişăm ca fraţii? Vaccinul conţine o şansă pentru tanti Frusinica; conţine scârţâitul cretei pe tabla dintr-o clasă plină de elevi; mozoleli cu vecina prin spatele blocului; aer de mall;  cinema şi terase, dans pe mese, gagicuţe, cipăndei şi mirosul cozonacului de la bunica! Vaccinaţi-vă-ţi şi terminăm cu carcalacul acesta"!

De aceea zic: având o tonă de nevaccinaţi pe metru pătrat, România pare că a rămas singura ţară din lume care mai e în pandemie. Suntem gaura neagră a planetei....Numai la noi mai există terapii intensive pline de covizi.

Partea bună este că în lupta cu virusul ucigaş, noi am rezolvat toate celelalte boli ale umanităţii. Şi aşa se face că în România nu mai stă nimeni la terapie intensivă şi nici nu mai moare nimeni din cauza cancerului, infarctului, alcoolului, drogurilor şi a altor stopuri cardio-respiratorii....ci te duci pe lumea cealaltă doar din cauza carcalacului. 

Mai ţineţi minte cum nu aveam şcoli, autostrăzi şi spitale, doar din cauza lui Dragnea? Sau cum gemeau orfelinatele de copii, pentru că iubirea celorlalte normalitaţi era interzisă şi familia tradiţională trebuia desfiinţată? Logica aceea se aplică şi acum: dacă se vaccinează tot poporul, învingem pandemia şi putem desfiinţa ATI-urile! Din moment ce secţiile de terapie intensivă sunt pline de covid, fără covid...la ce să ne mai trebuiască? Le transformăm în şcoli, aşa cum vom face şi cu leagănele de copii desfiinţate după ce iubirea a trimfat la referendum şi toţi copii nedoriţi de tradiţionalişti vor fi adoptaţi de oamenii mai deschişi la minte.

De autostrăzi nu se mai spune nimic... pentru că nici măcar nu mai avem nevoie de ele. Se ştie că după ce odioşii de pesedişti nenorociţi - lovi-i-ar urzicile de ticăloşi şi oameni răi ce au fost, ptiu-ptiu, dă-i cu aghiazmă, să fugă necuraţii - au pierdut alegerile şi după ce în vara anului trecut, bravul nostru preşedinte a reuşit să primească  80 de miliarde de euro subvenţie total gratuită de la U.E. pentru popor, toată lumea circulă cu elicopterul şi la fiecare gospodărie există în garaj măcar un pui de avion privat.

Păi na! Aşa se face averea...bănuţ cu bănuţ! 

Vedeţi ce înseamnă să fim conduşi de oameni capabili, nu de hoţi şi de corupţi? Ceea ce, aşa şi trebuie! Cum spunea cineva, "politicienii se aseamănă cu scutecele; trebuie schimbaţi cât mai des, din acelaşi motiv".

Aşadar: TRĂIASCĂ PROGRESUL! Progresul Bucureşti, fireşte...că-s mare fan fotbalagist. Când eram mic, mă credeam Piţurcă şi dădeam cu Stângaciu în minge! Acum nu mai e cazul... dar parcă am poftă să îngenunchiez pe un stadion, ca să vadă lumea că-s de bună credinţă. Sau să-mi lipesc un curcubeu în geam? 

Să bem pentru asta!

Propun să ne bucurăm şi-un cântec vesel să cântăm...pentru că nu ştiu şi nici nu mă interesează ce conţine vaccinul, dar prefer varianta care conţine toţi oamenii dragi inimii mele, ciocolată de casă şi câteva stacane de must proaspăt. :) 

 [Surorile Osoianu şi Lupii lui Calancea - Bine-i şade mesei mele]

Vaccinul (şi) Dumnezeu

Nu vreau să discut despre bunătatea sau răutatea vaccinului, că nu am obiceiul să mă amestec în tărâţe. Fiecare are propriul cap ca să judece cu el, aşa-i? Nu e nevoie să îmi dau eu cu părerea şi să-mi creez o turmă de influenţaţi, că nu acesta-i scopul meu pe planetă. 

Mai bine să vedem partea ilară a situaţiei - şi anume isteria care face ca la ştiri să fim informaţi că "mai mulţi bărbaţi care nu au  crezut în vaccin s-au îmbolnăvit de covid".

Stai, stai! Cum adică, NU AU CREZUT ÎN VACCIN şi s-au îmbolnăvit? Da' ce...i-a pedepsit vaccinul pentru necredinţa lor, sau cum?  

Că oamenii sunt împărţiţi de conducători în funcţie de poziţia pe care o adoptă în faţa carcalacului de serviciu e una... ceva normal, până la urmă, mai ales într-o societate care luptă împotriva etichetărilor de orice natură. Dar cum să împarţi oamenii în cei care CRED în vaccin şi cei care NU CRED în vaccin? Serul acesta este vreun nou hristos care ne aduce mântuirea, iar eu nu am aflat? 

Aşa se pune problema acum? Am depăşit graniţele medicinei şi am intrat pe tărâm religios? Oooo...păi atunci este altă gâscă-n altă traistă, nenică!

Mâine-poimâine te pomeneşti că apare pe stradă şi vreun apostol al noii religii, cu scriptura de protecţia muncii la subsuori, care promite pogorârea harului imunizator doar dacă i te faci prozelit. 

[Evanghelia are putere - manea]

Parcă şi văd scena, cu ochii minţii:

Îngenunchezi şi juri să-ţi pice antena de bulgari dacă nu îi dai ascultare, apoi îţi pune mâna pe cap şi repeţi după el, cu faţa la răsărit (că de acolo a venit năpasta): 

"Te lepezi de covid? Mă lepăd de covid! Te lepezi de covid? Mă lepăd de covid! Te lepezi de covid? Mă lepăd de covid"!

Dezlegat şi cu sufletul uşor ca un fulg, te întorci cu faţa spre apus, către occidentalii evoluaţi: 

"Crezi în vaccin? Da, părinte specialist, cred în vaccin! Încă o dată: crezi în vaccin? Da, părinte expert, mărturisesc că eu cred în vaccin! Şi încă o dată: crezi în vaccin? Da, Luminăţia Ta, cu toată inima, cred în vaccin! Amin şi aliluia"!

Apoi te ridici şi cu ochii sclipind de speranţă, săruţi mâna şi primeşti promisiunea de izbăvire: "Fiule, credinţa ta te va vindeca. Ia-ţi picioarelele la spinare şi mergi la casa ta...Vaccinul fie cu tine"! 

Problema e că dacă privim în istorie, vom vedea că fiecare curent avangardist este urmat de un contracurent, o doctrină care va modifica învăţătura cea dintâi şi i se va opune. Cu preţ de statui răsturnate, dacă e nevoie: vechiul este prost şi învechit, noul este bun şi trebuie să izbândească!

Aoleu! Dar asta înseamnă că la orizont se ivesc zeci de scenarii pline de violenţe:

Apar ereticii vaccinului: cei care cred -  dar nu ca toată lumea, ci altfel. Poate vor fi unii care vor învăţa prin popor că vaccinul nu vine de la medici, ci de la extratereştri! 

...sau vin unii care spun că din Treimea Sfântă a Vaccinurilor Pfeizer - Astra Zeneca - Johnson&Johnson fac parte şi Sputnikul rusesc împreună cu Sinovacul chinezesc! Vai de mine şi de mine, ce dezastru ne aşteaptă! Beligeranţă la cel mai înalt nivel!

...sau dacă se produce vreo schismă în sânul credincioşilor? Tot ce e posibil - în cazul în care adepţii Pfeizer se ceartă cu adepţii Astra Zeneca pe veniturile obţinute din vânzări şi se excomunică reciproc. Doamne feri, ce nenorocire! Noi ai cui rămânem? Ne ducem vaccinului de suflet...

Plus că, în curând, prevăd şi nişte războaie sfinte. Ce, nu se poate? Doar au mai fost...iar istoria are prostul obicei de a se repeta. Deci: care mai e cetatea de scaun a vaccinului? Punem tot Ierusalimul, că-i oraş cu tradiţie? Sau ne mutăm la Washington? 

Să vezi atunci ce distracţie ne aşteaptă, dacă păgânii de antivaccinişti cuceresc Cetatea Sfântă! Vin vacciniştii în puhoaie, să-şi recâştige laboratoarele de închinare!

Apoi, ca să fie siguri că omenirea acceptă faptul că vaccinul se sprijină pe temeiuri ştiinţifice solide, compun şi rugăciuni specifice, ca să se stabilească clar şi fără echivoc, o dată pentru totdeauna, adevărul de credinţă. Ceva gen :

Cred într-unul Imunizator,

Vaccinul atotţiitorul,

Distrugătorul virusurilor şi al tuturor boalelor,

Care de la oamenii de ştiinţă purcede.

E bine aşa? Vă place ce-mi cloceşte mintea? Mi-a mai spus cineva că dacă-mi face pui, să-i dau şi lui unul... De aceea zic:

Hai că m-apuc să scriu eu odele de închinăciune, că-i păcat de talentul meu. Plus că tocmai am băut un pahar de ghinişor şi mi s-a urcat toată inspiraţia în moalele capului; acum e momentul să creez capodoperele! Ia fiţi atenţi.... DJ, bagă un trap pe fundal!

Vaccinul nostru care ne eşti în eprubetă,

Steriliza-s-ar seringa ta,

Vie protecţia ta,

Împrăştia-s-ar imunitatea ta,

Precum în Occident aşa şi pe la noi.

Sănătatea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.

Şi nu ne îmbolnăvi pe noi, precum nici noi nu îmbolnăvim pe distanţaţii noştri.

Şi ne izvăveşte de carcalacul cel viclean,

Acum şi-n pururea şi-n vecii veciilor!

Merge? La prima mână, eu zic că-i ok! 

Dacă tot suntem credincioşi...hai să fim până la capăt! Ridicăm biserici cu seriga de vaccin în vârful turlei, ne punem în icoane eroii savanţi, scriem psalmi, angajăm scribi să consemneze toate vindecările miraculoase datorate vaccinului (cu probe audio-video şi mostre de ADN înainte şi după, ca să nu apară vorbe la proces şi după câteva mii de ani să se trezească vreunii care să conteste adevărul evanghelic, pentru că se bat cap în cap minunile) şi concepem un calendar de evenimente cu tombole speciale pentru mărturisitori. Păi ori suntem golani, ori nu mai suntem?

Dacă e cu spiritualitate, mă bag! Şi vă spui cu-o mână pe suflet: când vorbim despre credinţă nu-i de glumă! Ori pornim pe calea asta, ori stăm pe loc şi ne vedem de viaţă. Altfel, nu se poate.

Dar până una-alta, hai să mai bem ceva şi să cântăm un cântecel de dor...că tot e sărbătoare: Ziua Mondială a Sănătaţii Mintale. 

Aşadar: multe sănătăţuri mintale la toată lumea!

[The Poet and the Muse - Gingertail cover]

Ciocolată cu dragoste

...şi câte ceva despre noua bancnotă feministă

Nu sunt fan al hitului Pro TV, "Las Fierbinţi". Şi totuşi, cunosc personajele; chiar mă şi uit din când în când - mai mult accidental, ce-i drept. De obicei cam pe la acea oră mănânc de seară, iar televizorul fiind aproape lângă mine, mă intersectez cu acţiunea. Mai mult o ascult, decât să o urmăresc; da' să nu ne mai uităm la toate detaliile, că nu are rost. 

No...aseară, am prins un discurs pro vaccinare, că de! În ziua de azi nu mai poţi râde fără să ţi se bage pe gât şi ceva comentarii socio-politice - motiv pentru care îmi este infinit de dor de filmele cu Stan şi Bran - şi...am divagat. Vorbeam despre dicursul pro vaccinare - care a fost atât de emoţionant încât aproape că m-ar fi trecut şi nişte lacrimi serioase, dacă nu m-ar fi umplut de silă. 

...de aceea, cel puţin azi, acum, nu vreau să mai abordez subiectul carcalacului care face surf pe valul 4. 

Plus că tema aceasta a început să stârnească pasiuni mai aprinse decât veşnicele contre dintre PSD şi PNL sau rivalităţile perpetue dintre Steaua şi Dinamo...iar eu nu vreau să mă mai isterizez. Am obosit. Sunt extenuat psihic şi nu mai pot. 

Aşadar, dragi tovarăşi şi pretini, haideţi să vorbim despre ceva bun şi frumos - cum ar fi, de exemplu, ciocolata. Cine nu iubeşte ciocolata?? Ce om să fii, să nu te încânte o pătrăţică de fericire aromată? 

Nu ştiu alţii cum sunt...dar mie poa' să mi se rupă inima pân' se face franjuri şi-apoi să-mi pice şi-un meteorit în moalele capului; sau să sărăcesc subit şi să mă umplu de bube şi-apoi să mă calce şi tramvaiul; cât am nişte ciocolată la îndemână, ştiu că voi supravieţui. Ce mai la deal, la vale? Fără ciocolată, viaţa e pustiu!

Şi-am mai aflat ceva, graţie Magic FM-ului: ştiaţi că atunci când mâncăm o bucăţică de ciocolată, în creier se petrec aceleaşi fenomene ce au loc în timpul unui sărut pasional? Nici eu...dar în cazul acesta, mă sărut pasional de...câte pătrăţele are o ciocolată? Zece, cinsprezece? Păi atunci, eu mă sărut pasional cam de 30 de ori pe zi. (Da, da...puteţi să-mi spuneţi Don Juan de Marco Polo, sau chiar Casanova...că nu mă supăr! Şi în plus, dau şi autografe gratis).

 No! Ui' aşa: căutăm sensul vieţii şi dragostea prin fel de fel de cotloane ale vieţii, uitând că ea ne bate la uşa inimii şi ne cheamă din spatele fiecărei vitrine de magazin. Superb, sau ce?

(Pauză de vreo 5 săruturi)...

Mda. Gata, mi-am luat drogul. 

Să continuăm, zic... că tot am adus vorba de drog. Ăăăăă...de dragoste, voiam să zic. Ceea ce e cam tot una, dacă e să gândesc ştiinţific. Conform aceloraşi cercetători (britanici, presupun), îndrăgostirea provoacă în creier o stare asemănătoare cu cea pe care o au persoanele care se droghează. 

Trăgând linie: care este mai bună? Ciocolata sau dragostea?  DRAGOSTEA, LOGIC!! Nu pentru ea luptăm zi de zi, din culcare până-n sculare? Şi d-aia e lumea aşa cum este...

De exemplu, din dragoste şi preţuire pentru femei, nişte organizaţii feministe au luptat până la moarte, ca să cinstim femeia, normal! Şi datorită acestor eforturi supra-pământene ale eroinelor necunoscute, în curând vom avea prima bancnotă cu o femeie pe dânsa.

...ceea ce este o imensă naivitate!

După capul meu, adică...pentru că în mintea mea cea tăntăloaică, aveam impresia că dragul, dragostea, respectul şi orice sentimente frumoase pe care le ai pentru o persoană, îndeosebi femeie, ţi le dovedeşti individual Prin educaţie, printr-un comportament ales, prin tronul vocii, prin cuvinte şi mai ales fapte, prin recunoaşterea eforturilor acelei femei... amănunte din astea. Şi dacă mă uit în jur la câte bălăcăreli sunt, la câte certuri, divorţuri, înşelări şi umiliri, îmi dau seama că da...femeile sunt foarte respectate. Iar dacă punem şi făţăul unei dudui pe o bancnotă, e dovada supremă de iubire! Simt nevoia să mă aşez în poziţie de ghiocel şi să aştept pogorârea raiului, că după un asemenea triumf, ce mai poate urma?  

Eventual, recunoaşterea la nivel naţional, internaţional, galactic şi universal a meritelor feminine. Adică...na! Am avut o femeie prim-ministru şi feministele au dormit în papuci când oamenii răi au făcut-o albie de porci. De fapt, era cât p-aci să avem şi preşedinte femeie, dar feministele iară erau prea ocupate cu luptele lor specifice; nu au fost pe fază şi n-au putut să susţină. Dar după ce s-au liniştit apele, au izbândit!

Şi totuşi: cu ce o încălzeşte pe ţaţa Leana că primeşte cei 800 de lei pensie în bancnote cu Ecaterina Teodoroiu pe dânsele? Când le-o termina de împărţit pe la facturi, doctori şi farmacii, dacă îi mai rămâne şi o asemenea dovadă a emancipării feminine în portofel, pentru pâinea cea de toate zilele, precis o va cheltui cu inima pleznindu-i de mândrie. Pentru că e femeie şi guvernul o cinsteşte pe femeia din ea!

Sau când voi reuşi să-mi scot în oraş drăguţa...poate nu mergem la restaurante cu stele Michelin, că-s cam închise. Deci, ca să fie sigur...bem un suc, pe bancă, în parc; o fericire minoră, ce-i drept...care nu se va compara cu explozia de fericire pe care o va simţi când voi plăti consumaţia cu bancnota Ecaterina. 

Este normal, o înţeleg perfect!! Chiar şi eu, ca mare iubitor de femei ce mă aflu, abia aştept să iasă minunăţia! Şi o voi cinsti atât de mult, încât nici nu o voi mai cheltui! Cum prind câte o comoară din asta, o înrămez şi mi-o agăţ în perete, lângă tabloul cu masca de protecţie... ca să mă pot închina la ele mai cu folos! Ce tablouri cu naturi moarte, ce Gioconde şi alte Sânziene? Peisajele îmi repugnă, florile nu mă interesează! Vreau tablou cu Ecaterina pe bancnotă! 

UNIŢI SALVĂM!!! Hu-HA!!!

Hai! Cu cântec, înainte....MARŞ!!!

[Marco y Sara Bachata Moderna / Aventura - Cuando Volveras]

Mândrie fără prejudecată

O mai ţineţi minte pe Conchita Wurst, cea care a câştiga Eurovisionul în 2014? 

Femeia aceea cu barbă... sau bărbatul cu rochie - nu mai ştiu exact cum era; dar după regulile de astăzi, Conchita ar fi putut spune despre ea însăşi că este fără gen, fără număr şi fără caz şi era mai simplu. Dar nu contează asta, că nu suntem aici să judecăm; important e că oamenii s-au eliberat de hâda înlănţuire a prejudecăţilor şi talentul neţărmuit a izbândit! Prin foc, prin mii de baionete, actul artistic a cucerit crâncena redută. 

No...după ani de zbateri şi dă-i şi luptă, statui sfărâmate şi parade colorate, în sfârşit, mişcarea progresistă de recunoaştere şi validare a...orice...ne-a adus pe marile ecrane o reinterpretare modernă a clasicei poveşti "Cenuşăreasa" -  care este la fel ca cea tradiţională cu excepţia faptului că Cenuşăreasa este croitoreasă şi renunţă la titlul de prinţesă pentru a profita de o oportunitate care i s-a ivit în viaţa profesională, iar naşa-zână este înlocuită de un fabulos bărbat negru fără gen, cu rochie de bal şi baghetă super-magică. Ceea ce este  foarte minunat!

[Cinderella 2021 - trailer]

...şi îmi repugnă total, pentru că nu se poate aşa ceva! Păi ori suntem moderni, ori nu mai suntem? Dacă zâna e zân pe nou, de ce Cenuşăreasa este tot o fată albă, tânără şi superbă? De ce nu este un pitic negru şi gay, ca să se sublinieze faptul că egalitatea de gen  şi orientare este egală până la capăt? Sau de ce nu este o bătrână oarbă şi în cârje? Oare ea nu mai are voie să iubească şi să fie iubită de un prinţ?

De ce surorile vitrege sunt tot femei urâte şi grase? De când înfăţişarea a devenit o proiecţie a sufletului? Ce vor să spună cu asta? Dacă surorile vitrege era manechine Miss Univers fără naţionalitate, eventual una asatică şi alta aborigenă, nu puteau fi meschine la inimă, sau cum? Şi de ce mama vitregă e tot mamă vitregă femeie şi nu părinte 5 într-o familie modernă? 

Prinţul de ce este prinţ bărbat sadea şi nu e vreun obez hermafrodit, chel şi cu tatuaje pe tot corpul? Iar condurii de sticlă de ce sunt pantofi şi nu papuci de plajă? Păi n-am înţeles...încă ne mai ducem la bal în pantofi cu toc? De când aşa ceva? Dacă eu vreau să intru la party în pijamale cu ponei curcubeu şi cizme de cauciuc cu ciucuraşi de aur, mă dă afară gazda - că nu am haine potrivite...sau cum?  

Şi până la urmă, dacă tot vrem să fim corecţi, de ce vrea prinţul să se însoare? Iubirea lui stă într-o hârtie? Încă mai trăim vremuri în care un bărbat şi o femeie...adică două persoa...doi oame... DOUĂ SUFLETE (FRUMOASE) care se iub...care simt lucruri unul pentru altul îşi mai etichetează relaţia? Exclus aşa ceva!  

Nu se poate, chiar refuz să cred că suntem atât de înguşti la minte încât nu putem accepta realitatea şi în aceste vremuri civilizatoare încă ne ţinem cu dinţii de nişte aşa zise valori, care nu sunt decât apanajul unui trecut întunecat şi plin de monstruozităţi!

..aşa că nu sunt de acord cu acest film care se vrea inovator, dar, de fapt, ne hrăneşte sufletul cu aceleaşi clişee învechite şi formule care ucid libertatea de exprimare şi de gandire.  

Eu vreau dezmăţ total! Vreau să văd "Caprul cu trei iade" - care să fie family friendly, nu interzis minorilor! Şi-mi doresc o ecranizare cu "Popaya marinara", iar în rol de Olive Oyl să apară Van Damme când era tânăr! Cum? A îmbătrânit? Lasă, măi, că-l fac pe calculator! În ziua de azi, orice este posibil!

...şi vreau libertate d-a fir a păr, nu doar aşa...pe ici pe colo, prin părţile neesenţiale!

De exemplu, cu ce ne ajută la drepturi oamenilor că Ford a scos pe piaţă modelul "Very Gay Raptor"?

Desigur...chestia asta se vrea a fi o mişcare de integrare, recunoaştere şi unire în cuget şi-n simţiri - doar că mie mi se pare o abominaţie strigătoare la cer prin segregaţia şi discriminarea pe care o aduce. Pentru că nu acorzi drepturi speciale celor pe care vrei să îi integrezi - decât dacă vrei să subliniezi diferenţele şi să adânceşti prăpastia dintre grupuri. 

Păi nu-i aşa?

Când s-a susţinut mişcarea "Black Lives Matter", nu a apărut nici un camion "Very black raptor"...ba, din contră! Era interzis să mai spui cuvântul "negru", că d-aia şi-a şi luat-o arbitrul nostru când i-a zis negrului ăla că-i negru; când s-a dorit integrarea diabeticilor pe piaţa muncii, nu am văzut nici un model de maşină "Raptor foarte diabetic";  şi nici "Raptor foarte sclerotic", când era la modă provocarea găleţii cu gheaţă. Chiar! Dacă şi-a turnat juma' de planetă apă cu gheaţă în cap, s-a descoperit leacul sclerozei în plăci? Că imunizarea Covid s-a descoperit, dacă şi-a pus toată planeta curcubeu în geam... aşa se spune, cel puţin. 

 

Şi în plus...ce înseamnă să fii foarte gay? Avem şi grade de comparaţie, acum? Păi...ca nu cumva să mor prost, nu îmi spune cineva şi mie care e diferenţa dintre un gay, un foarte gay şi un mai puţin gay - care trebuie să existe, pe cale de consecinţă logică? 

Iar dacă am aplica acest model de gândire pentru o femeie însărcinată, cum ar fi? O femeie foarte însărcinată şi una mai puţin însărcinată? Eu credeam că ori eşti însărcinată, ori nu eşti...dar nu mai comentez, că nu-s femeie. Deşi...dacă aş alege asta, cine m-ar împiedica să fiu?

Apoi... Vreau Ford "Very Pregnant Raptor"! Să-mi trag pălmi, că dacă iese modelul ăsta pe piaţă, sparg puşculiţa şi mi-l iau!  Mi-l fac şi pe comandă...vreau să fie roz-bonbon şi cu burtică...ba nu! O burtoaie, ca să se vadă că-i FOARTE însărcinat. Şi mai vreau cristale swarovski pe grila de radiator, oglinzi în formă de suzetă, volan cromat din scutece pampers, roţi de monstertruck şi o boneţică pe capotă...jumătate albastră, jumătate roşie - ca să fie de gen ambigen. A! şi să fie model electric, tip maşină de tuns iarba...că s-a scumpit curentul şi nu-mi permit să încarc ditamai hardughia de motor!  

Vai, ce-mi place!!! Trăiesc numai din fericirea clipelor care ştiu că vor veni! 

Uraaaa!!! Şi hai să bem, că fac cinste! Care se simte necinstit, să vină aci...că-l rezolv! 

Bem, mâncăm, mestecăm Orbit şi ne spălăm pe dinţi cu Colgate  - Smile with Pride. 

Iar la final, ascultăm mega-hit; tot cu mândrie, desigur...că dacă ăsta-i trendul, iar eu m-am trezist prea târziu, ce să fac? Recuperez din mers!

[3 Sud Est - Stele]

Val cu val

Ce mai faceţi dragilor, frumoşilor, duduloşilor? Cum merge vacanţa? 

...că la mine merge ceas! De buzunar... Şi n-am plecat prea mult, dar am venit destul de des pe ici, pe  colo, pe unde m-am mai putut autoinvita şi eu. Cel mai important lucru este, însă, că m-am decuplat de la viaţa cotidiană şi am început să trăiesc tot într-o poveste... cu un prinţ şi o prinţesă, vrăjitoare, broscoi, lupi, iepuri, moşi, cocoşi şi orice alte orătănii de pe lângă casa omului. 

Păi ce pot să fac altceva în asemenea vremuri zăpăcite? Relaxare, frate...că nu se ştie când mai avem această şansă. Nu de alta, dar s-a reactivat pandemia şi se anunţă un viitor (nu foarte) luminos. Medicii aşa spun: vine turul 4 al pandemiei - şi iată că a şi venit -  cu şi mai foarte ucigaşul covid delta. Ceea ce, este corect: după primul val, pandemia a continuat. Val cu val. 

Şi-apoi, probabil, tot înainte: acum ceva timp s-a descoperit un covid lambda, prin Peru. Adică...să înţeleg că se preanunţă al cincilea val? N-ar fi de mirare, c-aşa apar ştirile: întâi ca zvon, apoi cu jumătate de gură; şi tot aşa, pân' ne ia realitatea de gât.

Oricum, eu am văzut trailerul pentru al cincilea val şi e cu o blondă drăguţă. Ceea ce e bine, mai schimbăm şi noi decorul. 

[The Fifth Wave - Official Trailer]

După care... ce e după lambda? Covidul miu? Habar n-am! Că şi aşa au sărit de la delta la lambda şi nu înţeleg strategia; trebuie să ajungem până la omega cu denumirile, sau cum? Şi dacă după aceea tot se mai încordează carcalacul, ce-i mai facem? Punem indici? Covid omega 1, covid omega 2, covid omega 3? 

N-ar fi mai simplu să ne schimbăm cu totul abordarea taxonomică şi să restartăm franciza? Să-i zică, de exemplu, covid 2019+. Şi gata, ne-am luat de-o grijă...Ce ne mai scrântim atâta limba, ca să pronunţăm litere străine? Avem forma principală, aia prima, de la valul 1 şi ce e pe lângă, băgăm sub umbrela plusului!

Mai ales că nici nu mai discriminăm! Pe covid l-a întrebat cineva dacă îi place să-l cheme cu litere greceşti? Poate prefera caracterele arăbeşti... indiene...sau poate e naţionalist şi şi-ar fi ales nomenclatură provenită din China. Sau, poate s-a îndrăgostit de limba noastră cea comoră (că tot e ziua ei astăzi) şi-şi dorea nume mai neaoşe: COVID Gheorghe, COVID Maria, COVID Ion, COVID Vasile... Na! Ce facem în acest caz? Îl obligăm să-l cheme cum vrem noi? HUOOOO!!! SCLAVIE!!! R-A-S-I-S-M!

Hotărât lucru...COVID 2019 PLUS e mult mai bine!!!

Dar stai!! CUM 2019??? Oare toţi suntem la fel? Oare toţi funcţionăm după acelaşi calendar? De ce s-a folosit calendarul creştin? NU SE POATE AŞA CEVA! De ce să negăm existenţa islamiştilor? Ei măsoară timpul de la strămutarea lui Mohamed de la Mecca la Medina, nu de la naşterea lui Hristos! AHAAAAAA...Domnia majorităţii??? DISCRIMINARE!!! HUUUUUOOOO!!!!!

Şi nici budiştii nu sunt interesaţi de Hristos, ceea ce înseamnă că au calendar şi mai diferit! Nu sunt în 2019...Dublă discriminare!!! 

De ce este obligată planeta să funţioneze după calendarul gregorian? Oare nu suntem toţi nişte minunaţi cu drepturi egale? Unii sunt mai egali ca alţii, sau cum?

Gata!!! Ştergem anul cu totul! În spiritul egalităţii de şanse şi a respectului cuvenit diversităţii, nu mai folosim denumirea învechită de COVID 2019. Adoptăm noua formulă mai democratică: COVID+ şi atât, că este de ajuns!! 

Păi nu? 

Dacă ne-am lămurit, hai la culcare, că acuş bate miezul nopţii şi mâine e zi de lucru!

Deci încheiem apoteotic, cu un cântecel, apoi la somn:

 

[Alina Chiriac - Tu nu eşti Gheorghe]

Întrebări pentru oamenii dăştepţi

Psssst! Nu vă supăraţi...am şi eu nişte nedumeriri existenţiale şi cum mintea mi-a plecat cu sorcova - că de, este vacanţă! - am zis să caut ajutor online, ca să mi le rezolv. Nu prea am mai avut ce face... variantele ajutătoare "fifty-fifty" şi "sună un prieten" le-am epuizat deja, fără nici un rezultat; deci, hai să facem un brainstorming şi să le dăm de cap:

1. Dacă fântânarul face fântâni, cel care face puţuri cum se numeşte? Puţar?? 

2. Se dă următorul anunţ:

Că se vinde piatră, înţeleg. Scrie româneşte, negru pe alb; mă rog...roşu pe carton. Dar cum se poate monta un 073-pătrăţel-pătrăţel-pătrăţel? Lipeşti cu superglue? Tragi un scuipinol şi te rogi să ţină? Sau legi cu sârmă, conform tradiţiei "unde poţi să legi cu sârmă, e păcat să pui şurub"? 

Apoi, încă o întrebare mică, pentru un prieten: un 074-romb-cerc-pătrat s-ar putea monta? Şi cam cât ar dura lucrarea? Că m-ar cam interesa...adică pe prietenul pentru care întreb.

3. În ultima vreme am cam început să dispreţuiesc ştiinţa... dar am descoperit un articol care m-a făcut să-mi reevaluez atitudinea:

Recunosc! Sunt un ticălos! Aproape că-mi vine să-mi  strig "HUUUOOO!!! LA PUŞCĂRIE"!! - când mă văd în oglindă...dar mărturisesc, cu lacrimi în ochi, că imediat ce nu-mi convine ceva, mă grăbesc să judec şi să etichetez, ca un om rău şi negru la suflet ce-mi sunt...

Dar binile întotdeauna învinge şi iese la suprafaţă ca untdelemnul - iar ştiinţa continuă să strălucească pe piedestalul ei demn de închinare. Pentru că, nu-i aşa, a rostit un mare adevăr... pe care sufletul meu îl intuia de când eram de-o şchioapă şi începusem să gust din plăcerile vieţii: un pahar de vin echivalează cu o oră de sport!

...iar eu, ca fraierul, mi-am luat scutiri la sport în toţi anii de şcoală! Nu putea să apară studiul acesta mai devreme?? 

În fine, nu-i târziu nici acum...însă, nu sunt lămurit:

Cam câte ore de sport se află într-o damigeană de 5 deca, plină cu vin? În săptămâmile ce urmează vreau să ajung şi eu pe la mare şi nu-mi pot căra burta cu roaba, că au lărgit autorităţili plajele şi e mult de mers până la apă. Iar Uber-ul nu are voie pe nisip... 

Deci e clar: trebuie să mă definesc şi să-mi scot pătrăţelele la lumină. Dar nu ştiu: o fi de ajuns damigeana asta pe care o am deja, sau trebuie să mai fac rost de una? De fapt, stai! Mai iau una, m-am hotărât! Paza bună trece primejdia rea şi decât să nu se ajungă, mai bine să rămână! 

...că oricum, nu rămâne! :) 

4. Ce vedeţi în această imagine?

Răspuns de om normal: o icoană cu Iisus Hristos - ceea ce ştiu şi eu, că nu-s chiar picat în cap! Chiar dacă mi-am luat destul de multe trânte cu tot felul de vehicule pe roţi - de la cărucioare şi până la riciclete, maşini cu pedale şi biciclete.

Răspunsul meu (din prima, apoi observ icoana): un leu cu aripi de vultur (şi coadă de păun)! 

Serios vorbesc! Mi se pare clar ca lumina zilei, nu ai cum să nu vezi! Prin urmare, să înţeleg că energiile necreate îmi spun că trebuie să plec la Veneţia pentru că leul înaripat este simbolul acestui oraş? Sau, mă rog... simbolul Sfântului Apostol Marcu. Doar că acesta este patronul Veneţiei...deci aţa mă trage tot către Oraşul Întrăgostiţilor. Gondole, canţonete, piazzette, ai, ai, mi amor...o revărsare de bucurie, ce mai?

Hopa... cred că mă paşte iubirea! Mă duc o fugă până la mall, să-mi iau şi eu nişte haine mai acătării că na! Nu trebuie să o primesc cum se cuvine? Cu pâine şi sare, conform obiceiului...

Până una, alta, să bem pentru asta!!

...Şi-un cântec vesel să cântăm, că-s în toane bune! Hai noroc şi la mai mare! 

[Nicu Paleru -  Două trepte am la scară]

Perspective (de iubire)

 Aţi auzit despre scandalul sexist de la Wimbledon? Şi-a luat-o Boris Becker de i-au mers fulgii! Ceea ce aşa îi trebuie...să se înveţe minte să nu mai jignească femeile în viaţa vieţilor lui! Asta e discriminare! HUOOOO!!!! La puşcarie!!! Xenofobie pe faţă!!! A încălcat toate drepturile omului trecute, prezente şi viitoare!!!

Stai...cum adică "ce a zis"?? Păi să vă povestesc: în timp ce comenta un meci din sferturile de finală ale minunatului turneu de tenis, nemernicul acesta a remarcat-o în tribune pe prietena unuia dintre jucătorii de pe teren şi şi-a permis să denigreze, numind-o "foarte drăguţă". Ticăloşenie de cea mai joasă speţă, pe cuvânt de om modern! Cum să faci aşa ceva? Cum să transformi o fiinţă vie într-un obiect pe care să-l apreciezi ca un borfaş, doar pe baza atributelor fizice? Da', na...te aştepţi! Bărbaţii este nişte porci, indiferent de naţionalitate!

...şi să te ţii, nenică!!! S-au activat feministele şi luptătoarele pentru libertate, egalitate şi fraternitate! L-au făcut pe nesimţit cu ou şi cu oţet - cum, de altfel, merita cu vârf şi îndesat! "Când doi bărbaţi se simt confortabil să vorbească despre femei în acest fel"...e clar că trebuie luate măsuri urgente şi drastice!! Închisoare pe viaţă... castrare... ghilotină, frate!!! "JOS CU CAPUL"! - că ăla a gândit nesimţenii!!!

Eu...vă daţi seama! Am rămas perplex! Da' ce-a făcut săracu' om?? I-a zis unei domniţe că e drăguţă... a făcut şi el un compliment! Dacă toţi suntem nişte suflete cu aripi şi oameni plini de frumos - ca să ne crească stima de noi, nu e de dorit să mai şi remarcăm chestia asta?

Dar...ce să mai zici? Trăim vremuri atât de civilizate şi pline de drepturi, încât muţenia a devenit o calitate! Orice spui, poate şi chiar va fi folosit împotriva ta... şi cel mai bine ar fi să nu mai vorbeşti cu nimeni - ca să nu ai probleme! Bagi capul între urechi şi te uiţi doar pe unde mergi! Nu mai faci aprecieri, nu mai discuţi, nu te mai uiţi! Trimiţi emoticoane când vrei să comunici ceva şi... Dumnezeu cu mila! Cine înţelege, bine! Cine nu, şi mai bine! Orice mândră glăsuire poate deveni un afront, o jignire, o barbarie! O răscoală împotriva bunului simţ!

...iar eu chiar voiam să scriu despre iubire şi frumos! Mai ales că am şi promis acum ceva timp că vom discuta despre semnele indicate de ştinţă care o fac pe femeie să îşi dea seama că este veaţa unui bărbat. Şi mi se pare corect un asemenea studiu: în timpurile în care poţi insulta grav o persoană dacă o întâmpini cu "salut" pentru bărbaţi şi "bună" pentru femei şi un compliment este transformat în sudalmă, e de la sine înţeles că avem nevoie de experţi care să ne înveţe noile comportamente sociale neofensatoare. 

Aşa că mi se pare oportună existenţa unui studiu care, dacă eşti femeie, te învaţă să identifici îndrăgosteala din om.. Practic, dacă vezi că săracul bărbat este ca marmelada prin preajma ta şi nu ştie ce să mai facă pentru a-ţi intra în graţii, dacă îţi cumpără flori şi nu ar pleca de lângă tine nici bătut, dacă te sună aiurea-n tramvai, doar ca să te audă...tu, ca femeie - îmi cer scuze, dar în articol se subliniază apartenenţa la gen şi nu am ce să fac, eu nu mă joc cu ştiinţa - poate nu ştii ce-i cu el; dar dacă iei aminte la aceste poveţe şi pleci urechea la ceea ce îţi spune acel bărbat, imediat îţi pică fisa! 

 Aşadar, haideţi să luăm lumină şi să vedem...pardon! Să ascultăm ce zice îndrăgostitul:

1. "Te pot ajuta eu!

Cu siguranţă, oricărei femei îi place să primească ajutor din partea unui bărbat. Astfel că el va fi extrem de fericit dacă femeia pe care o place îi va accepta sprijinul".

Probabil aşa va fi, dacă nu este prea feministă...caz în care şi îţi dă cu ajutorul în cap, pentru că o inferiorizezi. Şi te şi spurcă de nu te mai spală nici Dunărea! Adică ce vrea să spună cu asta? O femeie nu se poate ajuta singură? De când aşa ceva? 

Uite, de exemplu, anul trecut: eram pe litoral şi mă plimbam hai hui, să iau aer. Şi am văzut o doamnă cam aeriană, care întorcea capul ca girofarul şi nu ştia încotro să o ia... aşa că eu, monument de galanterie, am zis să o ajut: "Bună ziua! Unde mergeţi, vă pot ajuta"? "NU TE INTERESEAZĂ, MĂ DESCURC"! Gata, fra...scuze! Drum bun, cale bătută!

...şi de atunci, las pe fiecare să facă ce vrea. Dacă mi se cere ajutorul...bine. Dacă nu....sănătate!

Deşi, acum realizez...poate eu am descoperit acest studiu mai târziu, iar doamna în cauză, mai precoce, l-a parcurs mai demult. Şi o fi crezut, săraca, că-s în limbă după ea. O fi avut şi familie...normal că s-a simţit datoare să mi-o reteze!  Tai răul din rădăcină, nu îl laşi să crească! 

 

2. "Ce frumoasă eşti!

Atunci când bărbatul te complimentează, nu mai există nici un dubiu că s-a îndrăgostit de tine. Pur şi simplu, nu poate rămâne tăcut la frumuseţea ta".

Deci, de câte ori complimentezi o femeie, te-ai îndrăgostit de ea? Hai mă... că nu mai suntem la grădiniţă! Şi, de fapt, în ziua de azi, a devenit chiar periculos să complimentezi femeile fără simţ de răspundere, oricât de frumoase ar fi! Nu de alta, dar poate o calci pe nervi, că-i vezi numai ambalajul şi te raportezi la ea ca la un obiect. Întâi o inferiorizezi, oferindu-i ajutorul, apoi o mai şi etichetezi! Câh!!! Foarte urât aşa ceva.... Şi nu exagerez cu nimic! Boris Becker ŞTIE DE CE!!! :))

3. "Le-am spus prietenilor despre tine.

Prietenii sunt împortanţi pentru noi, iar dacă el a vorbit cu ei despre tine, înseamnă că nu îi eşti indiferentă".

Da' bârfă poate fi? Şi-apoi... de la indiferenţă la îndrăgostire nu e un pic de cale mai lungă? Dar dacă aşa spune expertul, cine sunt eu, să contest învăţătura?

4. "Ce mai faci?

Nu toţi bărbaţii se pricep la cuvinte, însă pentru un bărbat îndrăgostit, orice discuţie cu tine va fi interesantă. El va dori să îţi atragă atenţia prin orice modalitate şi să stea de vorbă cu tine cât mai mult timp".

Vinovat. Adică...eu aşa fac. Sunt plin de cuvinte, dar nu le găsesc când am nevoie de ele. Jos pălăria pentru ştiinţa care se gândeşte şi cei mai prostălăi. Şi totuşi... îndrăgostirea reiese dintr-o întrebare atât de banală? C-apoi trebuie să fiu atent...să nu cumva să fac abuz de ea!

5. "Îmi place că tu eşti...diferită.

Când din gura unui bărbat auzi această expresie, e un semn că te place şi că doreşte să faci parte din viaţa lui. Să fie prietenul tău şi să îţi acorde mai multă atenţie".

Perfect de acord! Deşi...nu aş spune că este chiar un semn de îndrăgostire, ci mai degrabă un semn al unui început de îndrăgostire - pentru că subînţelesul e acesta: "Te-am remarcat; te văd. Nu mai faci parte din mulţime fără chip...eşti TU". Dacă, ulterior, sunt bifate şi următoarele criterii din listă, atunci e clar: pălărie-ntr-un picior, ghici, ciupercă, ce-i? 

6. "Vreau să fim împreună.

Bărbatul va rosti aceste cuvinte numai dacă este sigur de alegerea făcută, iar sentimentele lui pentru tine vor fi puternice". 

Sigur, sigur...măcar pe moment. Altfel, nu s-ar fi inventat despărţirea. Dar ce să-i faci? Viaţa nu-i chiar o poveste care să se termine cu "au trăit fericiţi, până la adânci bătrâneţi"...decât dacă vrem să ne-o facem aşa.

No, dragilor de domniţe ce sunteţi, aşa se comportă un îndrăgostit. Dacă el tot oferă indicii, dar nu-s acestea din articol...habar nu am. Daţi şi voi cu banul - să vedeţi ce decide destinul, sau aşteptaţi să se mai publice vreo expertiză în domeniu - ca să fim siguri că ne înscriem în normele ştiinţifice.

Eu atât am avut de spus; momentan, mă retrag în iatacul meu... dar nu înainte de o binemeritată serată dansantă, că tot fu zi de sărbătoare! La mulţi ani ziua de azi! 

Să vină muzichia! Îndrăgostiţi din toate ţările... UNIŢI-VĂ-ŢI!!!!!

...şi mare atenţie cum complimentaţi alesele, că se lasă cu scandal.  

Vaccin cu mititei

Un nou BREAKING NEWS, doamnelor şi domnilor! 

Începând de vineri, 11 iunie 2021, în piaţa Obor se va deschide un nou centru de vaccinare. Fiecare vaccinat în această locaţie "va primi o porţie de mici cu de toate şi o răcoritoare".

ÎNCERCAŢI-VĂ NOROCUL, ÎNCERCAŢI-VĂ NOROCUL!!! La fiecare porţie de mici, aveţi şansa de a primi un vaccin grati...Ăăăă...VICEVERSA!!! VICEVERSA! LA FIECARE VACCIN VEŢI PRIMI CÂTE O PORŢIE DE MICI!! ÎNCERCAŢI-VĂ NOROCUL!!!

Nu-i superb?! La o asemenea ofertă irezistibilă, eu m-aş vaccina în toate mâinile de câte cel puţin două ori, că mi-e o foame... DE LUP!!! Şi dacă nu mă satur, mă vaccinez şi-n picioare, barem să am stomacul plin, dacă mi se pune vaccinul de-a curmezişul!!! Da' am o rugăminte: pot înlocui răcoritoarea cu o bere? Nu de alta, dar de la apă ruginesc! Oricum am început să scârţâi pe ici, pe colo...deci nu vreau să-mi mai asum şi alte riscuri ne-necesare!! Pentru că... vă fac o mărturisire: a doua cea mai mare dorinţă a mea este să mor sătul şi sănătos!

Apoi se impune o întrebare: dacă la campania electorală este ilegal să primeşti un pacheţel cu d-ale gurii - deoarece se pune că iei mită electorale, când primeşti un pacheţel cu d-ale gurii la campania de vaccinare, ce fel de mită este? Mită medicinală? Mită de vaccinare? Şi este legală? Întreb şi eu...că nu vreau să aflu peste câţiva ani că-s cine ştie ce corupt care s-a înfruptat cu nesimţire din avutul naţional! 

Nu...nu...tăiaţi! Mita asta trebuie să fie legală, că de! Ce nu face omul pentru propria sănătate! Trebuşoara asta este din acceaşi categorie cu acţiunile de susţinere ale protestatarilor de acum câţiva ani...când mai primeai o masă caldă, mai o plimbare cu taxiul, mai o cazare... dacă şi numai dacă urlai prin pieţe împotriva corupţilor.

Deci ne-am lămurit, da? Orice demers pro-vaccinare, oricât de ilar ar fi, este perfect legal!!! Până la urmă, acum vreo lună, şi primarul New York-ului promitea burgeri şi cartofi prăjiţi celor care vor accepta să se vaccineze -  deci totul e normal la vârsta noastră!

Totuşi, în spiritul egalităţii de şanse şi pentru respectarea drepturilor omului, apar şi alte întrebări adiacente: ce facem cu veganii? Dacă se vaccinează, ei ce primesc? Mici, clar, nu vor mânca. Le dăm un ceai cald? Păi asta-i discriminare!!! 

Iar persoanele care nu se simt motivate de mâncare... oare, ele nu au dreptul la o vaccinare remunerată? De ce să o facă gratis?? CORUPŢIE!!! DISCRIMINARE!!!  HUOOOOO!!!!! 

Aşa că, uite ce propunere am eu: pentru o stimulare a procesului de vaccinare, gurmanzilor să li se promită o recompensă mâncabilă. Mici, prăjituri, ierburi la grătar...mă rog! Fiecare ce doreşte. Iar celorlalţi...după preferinţe: împătimiţilor de automobile să li se promită o tură cu un Lamborghini Urus - sau alt bolid în tendinţe; craii de curte nouă să primească un sărut franţuzesc de la gagica preferată; celor cu viaţa de noapte mai activă să li se promită o dănţuială gratuită în cel mai club de fiţe din România; iubitorii de călătorii să primească un city break p-acilea, prin împrejurimi...cu o ofertă imbatabilă: la încă patru persoane momite să se vaccineze, să li se dea un city break într-o insulă exotică. 

...iar de aici, plaja de posibilităţi este NE-LI-MI-TA-TĂ!!! Oferte, reduceri, premii...fiecare om are o dorinţă secretă neîndeplinită! Psihologii, experţii în HR, oamenii de ştiinţă!! Allloooo...ce faceţi bre? Dormiţi în front? Avem nevoie de sondaje, de opinii, de studii...să ştim ce îşi doreşte omul!! Altfel, cum să meargă vaccinarea ca pe roate?? Vorba aceea: dacă nu reuşeşti să învingi, convinge!!

Iar când toată mascarada asta se va termina, am o nouă întrebare: cam ce fel de oameni moderni şi plini de înţelepciune civilizatoare mai suntem noi, dacă nu executăm o comandă datorită principiilor pe care le avem - şi apoi renunţăm fără nici o remuşcare la ele, pentru un mic gratis?  

Din ce-am mai văzut şi eu pe ici, pe colo, nu aşa se procedează şi la dresarea animalelor? Face câinele tumbe, pac-pac....şi din când în când, mai primeşte bombonica preferată; până şi delfinii primesc papa bun după ce sar prin cercurile alea de deasupra bazinului. Ceea ce înseamnă că metoda e patentată deja şi trebuie să dea roade!

URAAAAAA!!!!!!!!  Deja mă simt mai în siguranţă! Şi cu deplină încredere în autorităţile care îmi acordă respectul cuvenit!

 

Aproape că-mi vine să sărbătoresc. C-apoi...motive sunt, slavă Domnului! 

Chiar...hai să încheiem apoteotic,  cu un cântec numai bun pentru ospăţul care va să vie:

"Cântăm, dansăm şi bem din nou

Pentru că seara asta petrecem la ţărm

Râdem şi ne batem până cădem laţi

Pentru că seara asta petrecem la ţărm"!!

[Varend Volk - This Night We Spend Ashore]