Se afișează postările cu eticheta pamflet. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pamflet. Afișați toate postările

marți, 17 mai 2022

Odă. În metru modern...

16 mai 2022. Ziua Internaţională a Luminii şi a Convieţuirii Paşnice.
Un motiv de bucurie şi mare sărbătoare, nu-i aşa? Mai ales că Ucraina a câştigat şi trofeul Eurovision, iar câteva minute mai târziu, hitul mult-premiat a devenit cântecul de luptă al armatei ucrainene. SUPERB!!! 

Bine, ca să fim drepţi, s-au cam făcut nişte mici moşmoande pentru a se ajunge la acest rezultat...dar mai contează? Multe congraţuri învingătorilor şi bucurie maximă, ce pot să zic? Felicitări din toată inima, da' în engleză...că în ucraineană nu ştiu cum să zic. Deşi...stai că s-a inventat Google Translate - care zice că la "felicitări" se spune "vitaiu".  Deci: "Vitaiu fără număr"! De la naşu' pentru finu', fără număr, fără număr, fără număr....


Da' am o întrebare: când începem să îngenunchem pe stadioane, ca să-i aducem Ucrainei ce-i al dânsei? Sau... mai bine, lasă!! Dacă se încurcă închinăciunile între ele? Că deja ne ploconeam pentru "Black Lives Matter" şi nu aş vrea să încurcăm borcanele cu idealuri, că nu mai pricepem nimic din nimic!
Totuşi, cred că am putea susţine ambele cauze, cu puţină organizare. Ia fiţi atenţi: anunţă crainicul în boxe... "Îngenunchem pentru BLM" şi pac! Toată lumea ia poziţia corespunzătoare... Apoi, crainicul anunţă iar: "Momentul s-a încheiat, acum îngenunchem pentru Ucraina". 
Ati văzut ce simplu e?

Si mai am nişte întrebări: Ucraina are piloţi de Formula 1? Dacă da, participă şi ei la campionatul mondial? C-ar fi frumos să îl câştige. De fapt, ştiţi ce? Şi dacă nu participă, propun să fie campioană mondială la Formula 1. Aşa, din oficiu. Pentru că merită.
...şi vreau ca ucrainenii să fie şi cei mai talentaţi români şi să câştige "RAT 2022" (apropo, tare nefericită prescurtarea asta, ţinând cont că "rat" înseamnă "şobolan" în engleză...dar ce pot să mai zic? E oficială!), "Masterchefu' ", "Noră pentru mama" şi chiar "Mireasă pentru fiul meu"! Ba şi "Survivor România" ar fi bine să şi-l adjudece, că nu-i strică nimănui 100.000 de euroi!
Apoi...de ce să ne oprim aici, când lumea e atât de largă? În orice competiţie fotbalagistă, vreau ca orice gol să fie donat atribuit echipei ucrainene de fotbal. Ucraina trebuie să câştige şi Cerbul de Aur, Mamaia 2022, Festivalul Callatis din acelaşi an, "Floarea din gradină" şi cele mai mici concursuri săteşti de muzică şi bune maniere.
Acum o eternitate, pe vremea când eram clasa a IX-a, mi-aduc aminte că am luat nota 1 la Limba Latină. Ce m-am ofticat, ce m-am mai dat de ceasul morţii, că mi-am stricat media! Eram bunătate de prost, ştiu... Şi abia acum a venit ceasul deşteptării, când am realizat, post-factum, că eu luasem 10. Dar, din mărinimie, profa' mi-a donat 9 puncte Ucrainei.  
Pe scurt, am o propunere: toate competiţiile sportive şi artistice, toate întrecerile, toate punctele de orice natură, toate premiile, toate recunoaşterile de pe planetă, toate alegerile, toate orice...zic să meargă către Ucraina. Pentru că merită!

De fapt, ideologia asta poate fi soluţia păcii universale de pe planetă! Ce rost mai are orice întrecere, ce mai contează orice conflict, când orice ar fi, câştigă doar Ucraina? Până la urmă, certurile nu pornesc din egoism, mândrie şi sete de putere? Dar dacă un combatant nu mai câştigă nimic, ce rost mai are lupta? Că nu pleacă nimeni la război pentru că-i e dragă moartea...
Şi uite aşa, duse vor fi zilele când suporterii rapidişti se ciomăgeau cu suporterii stelişti sau dinamovişti. De-acum, oricine va face câte-o miuţă la colţ de bloc, va atribui punctele Ucrainei. 
Bătăliile electorale sunt tot de domeniul tristei amintiri. Păi...aţi văzut ce s-au răsculat americanii când o parte ţineau cu Biden şi altă parte cu Trump? Au vandalizat Capitoliul de numa' numa'! Dar dacă alegerile erau câştigate de Zelenski, nu se mai sfădea atâta lumet şi trăiam cu toţii fericiţi, în bună-înţelegere şi convieţuire paşnică. 
Şi la noi la fel: de ieşea tot Zelenski preşedinte, nu se mai porcăiau haştagiştii cu auriştii, ci jucam, cu toţii, Hora Unirii: "Nana-nana-nana-na, aceeaşi mizerie! Jos guvernu'"...UPS! Mă scuzaţi, puterea obişnuinţei!...Voiam să zic "Hai să dăm mână cu mână, să dânţuim împreună"! 
Aşadar, s-a hotărât! VREM ZELENSKI PREŞEDINTE! Corect, necorect, mai contează? Unde ne este sensibiloşenia? Unde ne este emoţia? După ce că dragii noştri vecini trec prin momente atât de grele, oare nu merită să aibă şi ei o bucurie adiacentă? Ce suflete de câine avem în noi, dacă nu le oferim nici măcar o biată alinare? 

Eu mă simt topit de-a dreptul, de atâta emoţie. Ştiţi cum arată îngheţata pe asfaltul încins, în miez de vară? E! Io-s mai balegă de atât!! 
Şi-aş fi rătăcit prin viaţă fără nici o ţintă, dacă nu aş fi realizat cât de mult iubesc ţara lanurilor de grâu şi a cerului albastru! Pe cuvântul meu de cercetaş fără diplomă, că nu mint! De fapt, o ador! Mi-aş tatua numele ei pe piele, sub piele...pe inimă!! Acele sale îmi fac tatu sub piele, îmi schimbă sângele-n vene...  Slavă ţie, mamă Ucraina! Je suis Ucraina! Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Ucraină...ţara mea de glorii, ţara mea divină!


[Cristina Rus - Inima mea bate]

Dacă nu m-aş fi născut român şi n-aş fi fost nici japonez sau chinez... dacă nu s-ar fi putut să trăiesc prin Thailanda, Filipine, Hawai, Republica Dominicană, Bahamas, Mauritius, Caraibe, Madagascar, Insulele Canare, Insulele Seychelles, Brazilia ori Venezuela; dacă nu m-aş fi născut, cel puţin, în America, India, Spania, Franţa, Italia, Grecia, Australia, Noua Zeelandă sau măcar într-o viluţă de şeic din Dubai, vă mărturisesc cu mâna pe inimă că probabil cu siguranţă aş fi ales Ucraina ca loc de baştină. 
Da, da şi din nou, DA! Asta înseamnă să fii patriot!

Deja mi-am şi amenajat un mini-altar acasă, atât de fan sunt. Dacă tot ne facem câte un dumnezeu mic din orice eveniment social, ce-are? Vreau şi eu să fiu la modă!! 
Deocamdată, la colţul de osanale am aşa: icoana cu Sfânta Mască de Protecţie, Icoana cu Înalt Preasfinţitul Vaccin Anti-Covid Atot-dezâmbolnăvitorul, o poză sfinţită de vreo 3 ori cu un cetăţean care nu e alb, două postere afurisite cu Eminescu şi Shakespeare, mâzgălite cu pixul şi desenate cu ochi lipsă şi cranii de pirat pe frunte (o merită, ticăloşii, că-s nişte rasişti fără valoare);  iar acum, noua achiziţie: drapelul bicolor al fraţilor de peste graniţă, încadrat de inimioare şi flori; pe care nu am reuşit să-l sfintesc - că nu fusei acasă când a trecut preotul cu botezul. Dar nu e grabă, am timp suficient.

Frumos, aşa-i? 
Dar...mai bine tac, că nu vreau să mă mai laud! Şi mă retrag în glorie.

Hai, gata cu fotosinteza, la culcare toată lumea! Pe ritmuri de dans şi neapărat după ce am mâncat ciocolata noastră cea de toate zilele. Nu de alta, dar cică un dram de ciocolată înainte de somn, aduce vise frumoase.

Maestre, muzica! 


[Kalush Orchestra - Stefania - Ukraine]

P.S.: când voi avea copil, o să-i pun numele Ştefan. Iar de va fi fată, o va chema Ştefania Mamă, Mamă. În cinstea Ucrainei, desigur... 

luni, 24 ianuarie 2022

Patriotism sau naţionalism?

 Bună seara, România! Bună seara, Bucureşti...şi la mulţi ani!


La mulţi ani, Marea Unire! La mulţi ani, Mica Unire! La mulţi ani, Mihai Eminescu! La mulţi ani, Cultura Română! La mulţi ani, ziua de ieri...că a fost ziua internaţională a scrisului de mână. La mulţi ani, ziua de azi! Şi la mulţi ani, ziua de mâine! La mulţi ani, România!

...pentru că, DA! Dragii mei, a sosit momentul să fim, din nou, patrioţi! Este ziua în care ne iubim ţara, ziua în care suntem mândri de ea! Ziua în care România noastră dragă şi iubită (pupa-o-ar tata) ne este de ajuns şi nu mai vrem să fie o ţară ca afară! Ziua în care ne mândrim că purtăm ie, ziua în care motivele tradiţionale sunt de bun gust, ziua în care simţim româneşte! Hai să fim naţionalişti! Hai să dăm mână cu mână! "E ziua în care! Nu-mi scot maşina din parcare...şi iubesc pe fiecare...în felul meu"!
 
Gata, se pune că am bifat trendul? Măcar azi...că de! "Ce e val, ca valul trece"... aşa spunea un înţelept din antichitate - maestru kung-fu, Osho, Sun Tzu, faraon iluminat...sau poate am citit asta într-o carte de dezvoltare personală? Nu mai ştiu... Dar, parcă, totuşi...a fost Einstein?! El spunea vorbe deştepte, bune de pus la statusuri - precum "Nu mai sta pe Facebook, citeste o carte"!
No, nu contează! Nu vreau să discriminez pe cineva, dând un nume clar, în defavoarea altui nume. Cert este că eu şi iarna sunt pe val: La mulţi ani, Mica Unire!!!

E bine dacă mai zic aşa, că ziua naţională aia importantă a trecut, iar cealaltă zi naţională mai mică, se sărbătoreşte şi nu prea. Aşa că întreb şi eu, să nu-mi supăr aproapele din jur, că repede se mai aprinde omul de mânie, în ziua de azi...
Nu de alta, dar mi-a povestit cineva, care lucrează la librărie, că acum câteva săptămâni a venit o persoană să facă nişte cumpărături şi apoi a cerut şi o pungă de cadouri. "Poftiţi" - zice casierul. "Nuu...că sunt prea colorate" - vine răspunsul clientului. "Bun...atunci mergeţi în colţ, pe dreapta şi e raftul cu bunătăţi de România"...găsiţi acolo alte modele. "Aaaa...nuuuu...că alea-s prea naţionaliste"! - spune clientul. Şi pleacă, total îmbufnat!

Aşa că mă întreb: când este ziua naţională, cu toţii suntem patrioţi. Să înţeleg că în alte zile nu mai este de bon-ton să îţi iubeşti ţara? Sau, cum? Când e ziua naţională, naţiomalismul se numeşte patrotism şi e bun, dar în restul zilelor naţionalismul se numeşte doar naţionalism - şi e rău? 
Mă rog...prea despic, şi eu, firul în patru! În loc să mă bucur, stau şi pierd vremea, ca să etichetez nişte trăiri!
Când, de fapt, azi e vreme de petrecere! Hai să dăm mână cu mână, într-o încăierare română! Ca la Iaşi...cum se face cu ocazia unor astfel de momente speciale: huiduieli, proteste, atacuri cu cerneală, cântece patriotice... ghiveci cu de toate, să fie lumea mulţumită! Na! Cine zicea că în România nu susţinem diversitatea?  :))
Aşa că, nu mai stati! Noi suntem români, aici pe veci stăpâni! "Je suis Creangă"! "Je suis Brâncuşi"! "Je suis Poenaru"! "Je suis..."...cum îl chema p-ăla de a inventat diabetul...ăăă...insulina? Paulescu, măi! Perfect! "Je suis Nicolae Paulescu"! Şi mai presus de toate, "Je suis Eminescu"!

Apropo de Eminescu: nu vi se pare uluitor cum poezia eminesciană este de actualitate şi la 172 de ani de la naşterea marelui poet? Poţi să juri că a fost scrisă ieri, ca un manifest artistic pentru trezirea acestui neam la normalitate. Una din ele, cel puţin...  

"Cînd vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă,
Azi, cînd fraza lustruită nu mai poate înșela,
Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?
Prea v-ați arătat arama sfîșiind această țară,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteți - niște mișei!
Da, cîștigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire."

Frumos! Nu degeaba este poetul nostru naţional. De fapt, după umila mea părere, ar trebui să fie poetul nostru mondial. Vorba aceea: dacă-l avem pe Nelson Mondialu, de ce nu ar putea exista şi un Eminescu Mondial? Până la urmă, a radiografiat perfect caracterul uman...Şi a scris despre asta. Cu foarte mult geniu. 
Dar, oare, nu v-aţi întrebat, totuşi, de ce Mihai Eminescu este mereu în tendinţe Ce concluzie tragem de aici? Că eu nu văd decât una singură: în atâtea decenii, nu ne-am schimbat nici măcar un milimetru! Oricât ne-am crede noi de civilizaţi, oricât ne-am vedea de moderni şi evoluaţi, omul prezentului este identic cu omul din trecut; şi acum, ca şi atunci, luptăm cu aceleaşi metehne: avariţie, parvenitism, egoism, arătatul cu degetul, corupţie, prostie, moravuri care nu ne fac cinste... 

Noroc că acum avem U.E., influenceri şi mulţi antrenori de succes, care vor pune ordine în dezordine, totul pentru propria noastră propăşire şi depăşirea zonei de comfort! URA!!! 

BARMAN!! Hai cu vinişorul fiert, că nu-mi mai alunecă sarmalele pe drumeagul gâtului! Şi pune să cânte şi-un artist tradiţional, să-mi tresalte inima-n pept de mândrie! Dar ai de grijă...vreau ceva fain, să lăcrimez puţin, când dau cu ochii de drapel! L-ai agăţat de geam, da? Acolo...lângă curcubeul cu "Totul va fi bine"...


 
[Costi, Vlăduţa Lupău, Jador, Cream, Minodore - Mare e lumea]

duminică, 10 octombrie 2021

Vaccinul (şi) Dumnezeu

Nu vreau să discut despre bunătatea sau răutatea vaccinului, că nu am obiceiul să mă amestec în tărâţe. Fiecare are propriul cap ca să judece cu el, aşa-i? Nu e nevoie să îmi dau eu cu părerea şi să-mi creez o turmă de influenţaţi, că nu acesta-i scopul meu pe planetă. 
Mai bine să vedem partea ilară a situaţiei - şi anume isteria care face ca la ştiri să fim informaţi că "mai mulţi bărbaţi care nu au  crezut în vaccin s-au îmbolnăvit de covid".

Stai, stai! Cum adică, NU AU CREZUT ÎN VACCIN şi s-au îmbolnăvit? Da' ce...i-a pedepsit vaccinul pentru necredinţa lor, sau cum?  

Că oamenii sunt împărţiţi de conducători în funcţie de poziţia pe care o adoptă în faţa carcalacului de serviciu e una... ceva normal, până la urmă, mai ales într-o societate care luptă împotriva etichetărilor de orice natură. Dar cum să împarţi oamenii în cei care CRED în vaccin şi cei care NU CRED în vaccin? Serul acesta este vreun nou hristos care ne aduce mântuirea, iar eu nu am aflat? 
Aşa se pune problema acum? Am depăşit graniţele medicinei şi am intrat pe tărâm religios? Oooo...păi atunci este altă gâscă-n altă traistă, nenică!

Mâine-poimâine te pomeneşti că apare pe stradă şi vreun apostol al noii religii, cu scriptura de protecţia muncii la subsuori, care promite pogorârea harului imunizator doar dacă i te faci prozelit. 


[Evanghelia are putere - manea]

Parcă şi văd scena, cu ochii minţii:
Îngenunchezi şi juri să-ţi pice antena de bulgari dacă nu îi dai ascultare, apoi îţi pune mâna pe cap şi repeţi după el, cu faţa la răsărit (că de acolo a venit năpasta): 
"Te lepezi de covid? Mă lepăd de covid! Te lepezi de covid? Mă lepăd de covid! Te lepezi de covid? Mă lepăd de covid"!
Dezlegat şi cu sufletul uşor ca un fulg, te întorci cu faţa spre apus, către occidentalii evoluaţi: 
"Crezi în vaccin? Da, părinte specialist, cred în vaccin! Încă o dată: crezi în vaccin? Da, părinte expert, mărturisesc că eu cred în vaccin! Şi încă o dată: crezi în vaccin? Da, Luminăţia Ta, cu toată inima, cred în vaccin! Amin şi aliluia"!
Apoi te ridici şi cu ochii sclipind de speranţă, săruţi mâna şi primeşti promisiunea de izbăvire: "Fiule, credinţa ta te va vindeca. Ia-ţi picioarelele la spinare şi mergi la casa ta...Vaccinul fie cu tine"! 

Problema e că dacă privim în istorie, vom vedea că fiecare curent avangardist este urmat de un contracurent, o doctrină care va modifica învăţătura cea dintâi şi i se va opune. Cu preţ de statui răsturnate, dacă e nevoie: vechiul este prost şi învechit, noul este bun şi trebuie să izbândească!
Aoleu! Dar asta înseamnă că la orizont se ivesc zeci de scenarii pline de violenţe:
Apar ereticii vaccinului: cei care cred -  dar nu ca toată lumea, ci altfel. Poate vor fi unii care vor învăţa prin popor că vaccinul nu vine de la medici, ci de la extratereştri! 
...sau vin unii care spun că din Treimea Sfântă a Vaccinurilor Pfeizer - Astra Zeneca - Johnson&Johnson fac parte şi Sputnikul rusesc împreună cu Sinovacul chinezesc! Vai de mine şi de mine, ce dezastru ne aşteaptă! Beligeranţă la cel mai înalt nivel!
...sau dacă se produce vreo schismă în sânul credincioşilor? Tot ce e posibil - în cazul în care adepţii Pfeizer se ceartă cu adepţii Astra Zeneca pe veniturile obţinute din vânzări şi se excomunică reciproc. Doamne feri, ce nenorocire! Noi ai cui rămânem? Ne ducem vaccinului de suflet...

Plus că, în curând, prevăd şi nişte războaie sfinte. Ce, nu se poate? Doar au mai fost...iar istoria are prostul obicei de a se repeta. Deci: care mai e cetatea de scaun a vaccinului? Punem tot Ierusalimul, că-i oraş cu tradiţie? Sau ne mutăm la Washington? 
Să vezi atunci ce distracţie ne aşteaptă, dacă păgânii de antivaccinişti cuceresc Cetatea Sfântă! Vin vacciniştii în puhoaie, să-şi recâştige laboratoarele de închinare!

Apoi, ca să fie siguri că omenirea acceptă faptul că vaccinul se sprijină pe temeiuri ştiinţifice solide, compun şi rugăciuni specifice, ca să se stabilească clar şi fără echivoc, o dată pentru totdeauna, adevărul de credinţă. Ceva gen :

Cred într-unul Imunizator,
Vaccinul atotţiitorul,
Distrugătorul virusurilor şi al tuturor boalelor,
Care de la oamenii de ştiinţă purcede.

E bine aşa? Vă place ce-mi cloceşte mintea? Mi-a mai spus cineva că dacă-mi face pui, să-i dau şi lui unul... De aceea zic:
Hai că m-apuc să scriu eu odele de închinăciune, că-i păcat de talentul meu. Plus că tocmai am băut un pahar de ghinişor şi mi s-a urcat toată inspiraţia în moalele capului; acum e momentul să creez capodoperele! Ia fiţi atenţi.... DJ, bagă un trap pe fundal!

Vaccinul nostru care ne eşti în eprubetă,
Steriliza-s-ar seringa ta,
Vie protecţia ta,
Împrăştia-s-ar imunitatea ta,
Precum în Occident aşa şi pe la noi.
Sănătatea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.
Şi nu ne îmbolnăvi pe noi, precum nici noi nu îmbolnăvim pe distanţaţii noştri.
Şi ne izvăveşte de carcalacul cel viclean,
Acum şi-n pururea şi-n vecii veciilor!

Merge? La prima mână, eu zic că-i ok! 
Dacă tot suntem credincioşi...hai să fim până la capăt! Ridicăm biserici cu seriga de vaccin în vârful turlei, ne punem în icoane eroii savanţi, scriem psalmi, angajăm scribi să consemneze toate vindecările miraculoase datorate vaccinului (cu probe audio-video şi mostre de ADN înainte şi după, ca să nu apară vorbe la proces şi după câteva mii de ani să se trezească vreunii care să conteste adevărul evanghelic, pentru că se bat cap în cap minunile) şi concepem un calendar de evenimente cu tombole speciale pentru mărturisitori. Păi ori suntem golani, ori nu mai suntem?

Dacă e cu spiritualitate, mă bag! Şi vă spui cu-o mână pe suflet: când vorbim despre credinţă nu-i de glumă! Ori pornim pe calea asta, ori stăm pe loc şi ne vedem de viaţă. Altfel, nu se poate.

Dar până una-alta, hai să mai bem ceva şi să cântăm un cântecel de dor...că tot e sărbătoare: Ziua Mondială a Sănătaţii Mintale. 
Aşadar: multe sănătăţuri mintale la toată lumea!


[The Poet and the Muse - Gingertail cover]

sâmbătă, 29 februarie 2020

Isterii de an bisect

La mulţi ani de 29 februarie, o zi rară ce marchează Ziua Bolilor Rare în România. Şi ziua mea...pentru că nu ştie nimeni, dar sunt diagnosticat cu alienare de gradul 4; mi-aş fi dorit gradul 5, dar nu l-am primit, că nu am văzut "Alien 5" şi no...unde-i lege, nu-i tocmeală! 
Dar voi ce mai faceţi, vulpiţelor şi vulpiţilor? Bine, sănătoşi şi la pungă groşi?
Hai, hai, că a trecut Dragobetul şi iubirea iar a plutit în aer...aşa că trebuie să fiţi fericiţi! Iar la pungă, neapărat groşi...că acuşi vin 1 martie, 8 martie şi o luăm de la capăt cu bairamul!

Apropo de bairam! Vreau să vă spun că, la rugămintea unui prieten, am studiat intens şi am aflat, în sfârşit, cine e Vulpiţa şi Viorel - că aşa se intitulează prinţesa sus-numită, din câte am intuit.
No, ideea e că nu m-a dat pe spate: e o piţipoancă cu alură de dovlecel şi capul plin de figuri. Se mai pisiceşte, mai lăcrimează, mai dă cu câte-un leşin teatral...cât să se uite omul la ea şi să se bucure de plinătatea vieţii.
Fetica are şi maneaua ei, ştiaţi?



[Maneaua lui Vulpiţa]

Să-mi trag pălmi...punem pariu că la vară, melodia asta ajunge mai hit ca "Despacito" + "Vara nu dorm"? Bolnav să fii şi tot îţi vine să joci...iar când o vezi pe duduie cum boceşte, ţi se înmoaie sufletul de tot! Eu, cel puţin, sunt cucerit! Mi s-au stricat boxele şi tot ascult oda asta pe repeat, de azi de dimineaţă...cred că mi s-a imprimat în bătăile inimii, altfel nu-mi explic! Aici am murit, aici am căzut jos...

Da' gata, hai să ne dăm cu reveneală şi ieşim din extaz. Până la urmă, ce-i atâta nebunie? Vulpica asta e un fel de Magda Ciumac, mai trecută prin...viaţă. A! Pe Magda o mai ştiţi? Pfuai de mine...e temelia tuturor vedetelor! E un fel de Big Bang, primul punct de lumină beznă dintr-un univers de nimic!!

Cum...nu o ştiţi? Păi ce-ai făcut, Bobiţă, ce treabă-i asta? Mă simt complet dezamăgit...să te uiţi la "Acces" fără să ştii cine e Magda e ca şi cum te dai meloman, dar nu ai auzit în viaţa ta de mari clasici precum Adrian Copilu' Minune, Vali de la Bărbuleşti şi Nelu Ploieşteanu. Sacrilegiu total! HUOOOOO!!!! 
Bei, asta e istorie clasică, nu se poate uita! E ca Antichitatea: fiţe, filosofi pe felie, bam-bam-bam! Opere, descoperiri, clădiri dă valoare, muzică pă balans, Alex Velea frăţiuer -  se ştie!
Cum a apărut Evul Mediu, ne-a tâmpit pe toţi! O mie de ani a bântuit noaptea minţii, până ne-am destupat oleacă şi am descoperit descoperirile meseriaşe ale trecutului. Serios acuma...cine nu ştie istorie, e condamnat să o repete - iar eu nu mai vreau Ev Mediu! Magda e ca Antichitatea, ea nu trebuie uitată, ci studiată în şcoală! Trebuie pusă în ramă, la loc de cinste! Muah-muah-muah, ave Caesar...d-astea!
Doamne fereşte! Ce om să fii, ca să uiţi cum s-a urcat domniţa în vârful mesei din apartamentul OTV şi a început să-şi unduie fustiţa, în ritm de milioane? Ştrampi - stai, că acum le zice desu-uuuuri, cu un "u" prelung -  cu model plasă, şosete albe, pantof cu toc...o încântare!!



[Magda Ciumac dansează pe manele]

Parcă mă şi văd cum stăteam în faţa ecranului licărind: BOMBĂ, DINAMITĂ-DINAMITĂ!  "Magda va scoate azi încă un as din mânecă împotriva lui Tolea" - iar eu mă uitam stereo, că nu pricepeam dacă mâneca e împotriva lui Tolea, sau asul. De fapt, care mânecă, că Magda nici nu avea mâneci pe ea ca să scoată asul...sau popa, sau ce voia ea, că nu avea de unde!   

În fine, să ne întoarcem la minunăţie: jur că dacă s-ar fi inventat sărbătoarea iubirii tradiţionale la români acum 10 ani, mă pălea Dragobetele cu nişte săgeţi în moalele capului, de mă îndrăgosteam pe loc de o asemenea splendoare. Da' uite că am avut şi eu, nu ştiu...norocul prostului sau ceva, de nu s-a întâmplat boroboaţa şi am scăpat de-o suferinţă. C-apoi vă daţi seama că eram terminat de alean...Nu se uita aia la mine, nici dacă eram singurul bărbat de pe planetă - că nici acum n-am milion cu milion, să facă mai multe milioane! D-apoi atunci, când eram pielea...şi os!
Dacă ar mai fi trăit săracul Eminescu, pe cuvânt de nu scria Luceafărul 2.0, pornind de la suferinţa mea în dragoste:

A fost odată-n OTV,
A fost ca niciodată,
Din rude piţiponcăreşti,
O prea gagie fată.

Și era una la Ciumac
Și mândră-n cele toate,
Cum este floarea-n bulamac
Și BMW-ul pe roate.

Din umbra falnicului soţ
Ea tocul și-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colț
Găbiul o așteaptă.

E! Dar, cum spusei, s-a pierdut şansa minunatei capodopere, iar mie mi-a trecut glonţul pe la ureche şi am scăpat nevătămat.
Acum, la zâna vulpiţă, sunt imun total - deci m-am scos!

Ce-am zis? IMUN? Aoleu...stai măi, că-i ditamai epidemia pe planetă şi mai ales la noi. Lumea se îmbolnăveşte pe capete - sau, mă rog, e suspectă de boală pe capete, iar mie îmi arde de făcut băşcalie! Urât, foarte urât! Ţara arde şi ba...bul (că-s masculin) se piaptănă! Ceea ce pe mine nu mă deranjează, mă bucur că am ce pieptăna. Când eram mai mic, mi-a zis un vecin: "Băi copchile, să ştii de la mine o vorbă din bătrâni: beţivii albesc, curvarii chelesc, numai proştii rămân la fel"! Sau era invers? Beţivii chelesc, curvarii albesc? Nu mai ştiu...da-mi dărdâie genunchii de frică să nu chelesc - aşa că, pentru mine, fiecare pieptănare e o nouă sărbătoare!

Da' cu Coronavirusu' ăsta e groasă rău! Pe cuvânt de cercetaş! Când am auzit lunea trecută că năzbâtia a făcut ţuşti peste ocean şi a apărut la italieni, am pus pariu cu familia că până la sfârşitul săptămânii o să avem şi noi - dacă nu virusul, măcar nebunia! Dacă ducea pe vreunu' capul să facă pariuri pe Coronavirusu' ăsta cum se fac pariuri cu numele bebeluşilor regali, eu aş fi câştigat marele premiu! Te pomeneşti că mă îmbogăţeam la senectute...da' chiar şi acum a trecut norocul pe lângă mine. Ghinion! Şi nici măcar meditaţii nu ştiu să dau...
...însă mă amuz la culme, când mă uit în jur: e o isterie şi-o zăpăceală, de zici că ne paşte ciuma bubonică şi lăsăm planeta pustie. Hai măi, că tot Coronavirusu' ăsta e un mizilic de răceală! Se transmite uşor...aşa, şi ce? Gonoreea se transmite şi mai uşor...iar asta ne împiedică să ne iubim?

Da' dacă-i cu virale pe Facebook, e musai să ne apuce dileala pe toţi! Nu-i boala, cât e isteria! Când eram mici, ne duceam copţi de răciţi la şcoală şi nu murea nimeni...important era să nu pierdem lecţiile. Acuma vă mărturisesc cu mâna pe suflet, că mi-e naşpa să ies din casă şi să mă duc să-mi iau pâine - că dacă mă apucă vreo tuse inopinantă, mă bagă lumea la ţarc! Un pârţ îl mai dau în public, că nu mi-e ruşine...dar îmi vine să intru în pământ dacă m-a gâdilat michiduţă cu coada la nas şi am strănutat, că mă iau mascaţii, de nu mă văd! Dorm în câmp şi primesc mâncarea cu bocceluţa telescopică, din elicopter.

Cu toate astea, mulţumesc lui Dumnezeu că sunt român! De ce? Păi cum, nu ştiţi? Primul român contaminat de noul virus s-a vindecat subit, după 2 zile de spitalizare..



...iar medicii ne-au comunicat că l-au tratat cu ciorbă şi legume
Foarte tare! Pe chinezi, cât sunt ei de tari, nu i-a dus capul să-şi facă o ciorbă. Italienii sunt cu pastele, habar nu ai ce-i cale pe vale! Da' românu-i fruncea! Păi când mânânci o ciorbă de spital ca la mama acasă, te scoală şi din buza gropii! Pleacă virusu' cu plecăciuni, şi-şi mai cere şi scuze de deranj.
O ştiţi pe doamna aia care a murit după ce a fost arsă în sala de operaţie? Clar, medicii nu aveau ciorba minune la ei - că dacă era şi-o bucătăreasă prin blocul ăla operator, scăpa femeia cu bine!  
Clar, ciorba noastră este panaceu universal...ar trebui să o înregistrăm la OSIM, până nu ne-o iau alţii înainte şi rămânem de căruţă! 

Ia, gata, hai să ne urnim cu o strategie de marketing! 
Întâi de toate, reclama: "Mamiii...nouă de ce nu ne cad frunzele? Hehehe...pentru că suntem rezistenţi, de la ciorba asta caldă şi bună, pe care ne-o pun oamenii la rădăcină"!
Apoi, după nişte luni de teasing şi trailere, scoatem vaccinul cu ciorbă pe piaţă şi vindecăm toată planeta! Şmecherie, frate, o să stea miliardele ciorchine pe noi! 
Şi-apoi să vezi belea, că unde-s bani, e şi corupţie! Începe traficul cu pliculeţe de ciorbă pentru prizat, încep mitele cu borcanele de legume...e-he! Să te ţii activitate infracţională ce-om avea! O să muncească D.N.A-ul 25 de ore din 24!

Totuşi, să revenim la prezent...când simt că m-a luat foamea; mă duc să bag o ciorbă, ca să am anticorpi şi să nu mă scape vreo tuse când m-oi duce mâine să pun la loto.

Iar o masă fără lăutari e ca sarmaua fără smântână...
Aşa că, maestre..dă-i cu ciorbă, dă-i cu vin, dă-i cu bere cu pelin, că-i viaţa grea şi cui pe cui se scoate! Şi-apoi bagă nişte muzică d-aia cultă, să mă ungă pe suflet cum ungi pâinea cu dulceaţă de prune!



[Iulian Universalu' feat Stivăn Quasaru' - Unde gravitaţionale]

P.S.: La mulţi ani şi de mărţişor! Primăvară cu de toate, sănătate şi ciorbă - multă, multă ciorbă!

marți, 5 noiembrie 2019

Cum să faci, ca să iubeşti CORECT o femeie?

Lume, lume şi fârtaţi! Ce mai faceţi, ce mai ziceţi?
Eu nu prea mai fac nimic...iau totul de-a gata. Aşa că am zis să mai scriu ceva, să râdem şi să cântăm, c-apoi 'om avea destul timp şi de plânsete. 

Până una, alta, aş vrea să vorbim despre dragoste...şi cum să nu-mi tresalte inima-n mine ca la porungheii speriaţi, când abordez asemenea delicatese de subiecte? Păi şi dacă-s emoţionat ca o domniţă în noaptea nunţii, mai pot să fiu trist? Nu-i vorbă, că aş vrea - doar că nu pot. 
Vorba 'ceea: ăl sătul nu crede la ăl flămând. No, eu m-am săturat! Să-mi fie de bine, dacă-i aşa... dar acum nu-mi mai pot schimba starea şi vreau să împrăştii bucuria peste tot în jur!
Vreau să vină vara! Să fie soare fără nori şi să simţim muzica din noi! Vreau ca ziua acestei seri să fie despre iubire, fericire şi alte frumuseţuri din aceeaşi categorie:


Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când sunt fericit, citesc. Şi uite aşa, hălăduind printre meandrele concretului internaut, am descoperit o bijuterie de articol...o bunăciune inestimabilă, cum să-i mai zic? Băi nene, dacă articolul ăsta era o femeie, lua Miss Universul la toate ediţiile trecute, prezente şi viitoare! Doamne fereşte, apără şi păzeşte...că nici nu-mi mai găsesc cuvintele... e ambrozie în gura zeilor care suntem...e breteaua care-ţi ţine pe şale pantalonii prea largi; e  cauciucul de iarnă pentru maşina înzăpezită şi sacoşa Hermes pentru duduia în tendinţe!
Sunteţi gata să-i devăluşăm titlul? Să bată tobele!!!!! În aplauzele dumneavoastră, vă prezentăm... "TREI SURORILE MELE"! Ăăăă...nu, stai, că am greşit...asta era o reclamă cu ciobanul Ghiţă. 
De la început...vă prezentăm...FLORIIIINNN CĂ-LIII-NEEEEEES-CUUUUU!!!
Nu se poate, iar am greşit! Îmi cer iertare, stau cu drăguţa-n braţe şi nu mă pot concentra. Mi-a zis la horoscop că a intrat Venus în zodia mea şi-îmi voi găsi iubita.. Cum a crăpat de zori, m-am şi trezit cu ea la uşă! Cică o cheamă Bronşita. :)
Saţi oleacă, să-mi revin şi să-mi dreg glasul...

DOAMNELOR, DOMNIŞOARELOR ŞI DOMNILOR...ÎN APLAUZELE DUMNEAVOASTRĂ, VĂ PREZENTĂM SECRETUL UNEI VIEŢI LINIŞTITE: "Cum să iubeşti CORECT o femeie, ca să fie de zece ori mai bună şi mai fericită"!
E pe sistem "Mamasita, faci favor"? "Nu, că am o migrenă"! "Dar promit că de mâine, te iubesc corect". "Păi de ce nu ai zis aşa de la început? Uite, tocmai mi-a trecut şi durerea de cap"... 


[Narcotic Sound and Christian D - Mamasita]

Pfuai de mine şi de mine...îmi vine să-mi trag pălmi cu toate mâinile - şi tot parcă nu-i de ajuns! Aşa ceva? 

Menţionez că am un defect din naştere...deja, îi pot spune chiar handicap (şi sunt mândru de asta... haştag metoo, #artoo detoo, #proud, #cel.mai.tare.din.parcare, #starwars):  personal, nu dau nici o ceapă degerată pe sfaturile specialiştilor psihologi într-ale dragostei. Hai, să fim serioşi...
După umila mea părere, ca scântei divine ce ne aflăm, iubirea este implantată în codul nostru genetic; e ca respiraţia...nu trebuie să faci un doctorat, ca să te înveţe cineva cum să respiri. Şi mă umflă râsul până la balonare, când văd cum apar fel de fel de cercetători care disecă ei şmenozeala şi trag nişte concluzii din alea megaspecializate - care puse într-o reţetă, îţi vor garanta acces direct la succes.
Da' bine mă...că şi dacă mi-e foame, nu pot mânca până nu citesc un tratat care să-mi explice ca la proşti, cum se naşte mecanismul ăsta în organism. C-apoi, dacă e rezultatul vreunei traume din copilărie, sau şi mai grav, un răspuns subconştient la bullyingul suferit în anii de şcoală...am pus-o! Mi-e foame, dar nu voi mânca - până nu mă terapiez la un specialist, ca să ajung şi eu la echilibrul unui om normal la cap.

Păi nu e logic? Aşa e şi cu iubirea - dar nu aia cu "i mic", care ar ţine şi câteva ore (după spusele unui amic ce se mai uită pe la filmele de profil). Nu, nu, nu...eu vorbesc de iubirea cu "i mare", fără termen de valabilitate. Între noi fie vorba, fac o paranteză: militez pentru o viaţă sănătoasă...dar dacă iubirea asta ţine aşa mult, vă imaginaţi cât de plină de E-uri este?  Te pomeneşti că mâine aflăm că-i şi cancerigenă...
No, şi dacă iubirea asta nu e ok, vă daţi seama ce tragedii pot apărea dacă ai fi prins într-o veşnicie incorectă? După vreo mie de ani de trai pe vătrai, când descoperi un asemenea articol şi te compari cu el, nu te iei la bătaie singur, că ţi-ai iubit doamna incorect? 

Dar gata cu fotosinteza, hai să citim şi să luăm aminte...că nici popa nu toată de două ori, pentru babele surde. Aşa că, atenţie şi veniţi de luaţi lumină:

1. "Când o femeie simte că este iubită, devine o femeie complet diferită; ea dezvăluie cele mai bune calităţi ale ei".
Aaaaaaa....deci aşa stă treaba. Staţi să recapitulez, ca să văd dacă am înţeles: merg pe stradă, văd domniţa şi BUF!! M-a pălit dragostea la prima vedere. Pe dânsa la fel...TROSC! Plini de vânătăi, ne iubim de ne sar cojoacele...DAR fata îmi arată calităţile ei cele mai proaste, că poate nu are încredere în mine de la început. Şi-apoi, în timp, dacă se simte iubită - că poate se prinde greu, se transformă în Femeia Fantastică şi-mi arată calităţiile ei cele mai bune. 
E ca şi cum mă culc lângă Scarlett O'Hara şi peste noapte, asta se simte iubită şi devine o femeie complet diferită...devine Prinţesa Leia, care-i mai plină de calităţi bune. 
Iar dacă eu o vreau înapoi pe femeia de care m-am îndrăgostit, ce mă fac? Dacă fiecare femeie e unică, unde o mai găsesc pe Scarletta mea? 

2. "Când o femeie simte că este iubită, se simte în siguranță și se îndrăgostește de ea însăși".
Vai de mine şi de mine...deci dacă eu o iubesc pe femeie şi ea simte că este iubită, se îndrăgosteşte de ea. Nasol moment. Şi eu, ca prostu', mă aşteptam să se (re)îndrăgostească de mine! Na, poftim idiot!
Iar dacă dragostea îi ia minţile lu' domnişoară într-o zi şi de atâta îndrăgosteală, mă trezesc că a fugit cu ea însăşi, ce mă fac? Nu rămân singur şi cu buza umflată, cântând "Şişirip, şişirip, kiss-kiss"? 


3. "Atunci când o femeie simte că este iubită, există toate șansele ca ea să poată fi agresivă".
Cu alte cuvinte, dacă-mi iau bătaie de la gagică-mea, e din vina mea - pentru că o iubesc şi ea simte asta? Miştoooo...
Doar că am o întrebare: chestia asta e valabilă şi pentru bărbaţi? În spiritul egalităţii dintre sexe, nici nu concep să fie altfel...aţi auzit, experţilor? Să nu ziceţi altceva, că vă reclam la Drepturile Omului şi puşcăria vă mănâncă!
HOPAA!!! Stai că acum m-am prins şi-am făcut legăturile: dacă bărbatul agresiv este aşa din cauză că se simte iubit de nevastă, de ce ne răsculăm împotriva violenţei în familie - care este o dovadă a iubirii? HUUUOOO! Jos nemernicii care vor să distrugă familia!! HUOOO!!! Capul lui Moţoc vrem!!!

4. "Când o femeie simte că este iubită, va simți un fel de încredere în viața ei".
...doar un singur fel? Păi ce-am făcut, Bobiţă? Şi la masă mănânci 3 feluri... 5, dacă pui la socoteală aperitivul şi desertul. Iar femeia, dacă-i iubită şi vorba aia, primeşte cel mai mare dar din univers, simte doar UN FEL de încredere? Păi cum vine asta?
Sau...poate toată ideea e dubitativă! Simte fata ceva, dar nu ştie cum să o spună cu vorbe. Aşa că se bâlbâie, săraca; simte ceva, dar parca-i altceva...un fel de alt fel, probabil.

Uite d-aia e complicată iubirea asta!
Când ţi-e foame, e limpede: mănânci şi pietre dacă nu ai altceva, numa' să ai stomacul plin. Când te trece la toaletă, dai de-a fuga şi te rezolvi. Clar ca lumina zilei!
Dar când iubeşti, ce simţi? Un fel de avioane care-s ca nişte gândaci ce te forfăie pe la stomac în jurul inimii, de ţi se înmoaie picioarele şi se împleticeşte limba când apare domnişoara şi dă cu artificii în cap la tine. 
...pe deasupra, îţi mai iei şi bătaie dacă femeia se simte iubită şi rişti să se îndrăgostească de ea şi să fugă în lume cu iubita, că are un fel de încredere în viaţa ei!
Şi-n viaţa ta ce are? Lipsă şi pauză, ce altceva?

Nu....nu se poate aşa ceva!

Hai cu o melodie faină, că ieşim din starea de zen dacă mă mai gândesc mult la fluturăceli şi corectitudini.
Să vină...muzica!!!


[Tarkan - Kiss, kiss]

miercuri, 12 decembrie 2018

Solidaritate totală

Marţi seară a avut loc un atentat terorist la Strasbourg, soldat cu 3 morţi şi 13 răniţi.
Miercuri dimineaţă, Crin Antonescu (fost preşedinte PNL) comentează subiectul: Bla...bla...bla..."deja aceste atentate devin obişnuite"...bla...bla. Scuze, dar nu mă interesa ce spunea -  televizorul mergea în fundal pe ştiri, iar eu îmi vedeam de treaba mea; şi cu toate aceste, mi-a sărit în urechi preaminunata bucăţică de discurs...

...care, la început, mi s-a părut ciudată. Dar...Hei! Omul are dreptate! Deşi aceste acte de nebunie sunt tragice, devin atât de dese încât, în curând, vor intra într-o altă normalitate şi nu ne vom mai întreba "Tu ce faci de Crăciunul acesta"? ci "Tu ce faci de atentatul acesta"? Va fi ca porcu', e adevărat...dar trebuie să ne adaptăm vremurilor în care trăim.
Aşa că stau şi mă întreb: pe când apare rama foto by Facebook, care să ne arate solidaritatea pentru Strasbourg? Păi de ce să fim cu toţi, doar Charlie? Ţineţi minte ce s-a întâmplat atunci: una, două, era un must să spui "Je suis Charlie". Mâncai sau nu, umblai rupt în fund sau cu cele mai scumpe blănuri pe tine - nu avea importanţă, dacă erai Charlie. Şi totuşi, ce au făcut ei de meritau atâta mărire?
Dacă tot vrem să fim noi ăia sensibilii, păi atunci...hai să fim pentru toată lumea, fără discriminare! Nu pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă! Aşa mi s-ar părea frumos şi corect!
Eu, spre exemplu abia aştept să-mi arăt susţinerea pentru victimele atentatului de marţi, printr-un mesaj simplu, dar profund: ""JE SUIS STRASBOURG"! Serios, chiar mi se rupe inima de grija lor! Azi-noapte abia am dormit, frământându-mă cum să le arăt bieţilor oameni că îmi pasă de ei... Pentru că rama foto de profil se tot lasă aşteptată!

Aşa că m-am decis, după câteva ore de chin spiritual şi zbatere emoţională, să iau problema în propriile mâini şi să o rezolv....Aşa că, sunt mândru să strig în faţa lumii: "JE SUIS STRASBOURG!!!!"



Şi...cum am o inimă mare, plină de iubire nedăruită, mai fac un pas înainte! Păi de ce să se aleagă praful de ea? Ia să fiu eu tatăl şi mamăl alinătorilor de necazuri, Marian Terezu' al suferinţelor omeneşti! Nu de alta, dar...ştie cineva câţi oameni nevinovaţi au murit de-a lungul istoriei şi nu şi-i aminteşte nimeni? Nu i-a sprijinit nimeni? Bieţii de ei...iar mi se rupe sufletul! Cum s-or fi descurcat printre atâtea amărăciuni neostoite??
De ce doar generaţia actuală este susţinută şi plânsă de milă? Doar pentru că acum avem internet? Nu, nu, nu...nu se poate aşa ceva! În spiritul celor mai pure idealuri comunitare, trebuie să subliniez că vii sau răposaţi, cu toţii suntem egali şi avem aceleaşi drepturi! Cu toţii suntem de-o mamă, de-o făptură şi de-o seamă! Aşa mi se pare etic...

Prin urmare, mi-am propus să fiu alături de toate victimele diverselor dezastre din istorie, prin intermediul unor rame foto "made by me" - pentru că am înţeles că aceasta este dovada supremă de empatie şi pentru că trebuie să luăm atitudine în faţa atâtor nedreptăţi! Uniţi, schimbăm - chiar dacă, momentan, m-am unit doar eu cu mine!

Da. Aşa este.
Fără alte comentarii, să lăsăm fotografiile să vorbească în locul meu şi să ascultăm strigătul unui suflet către univers:

- "Eu sunt Berlin" - pentru că deşi atentatul de anul trecut, de la Berlin, a avut loc în era modernă, nimănui nu i-a trecut prin cap să îi dedice o ramă specială, care să denote coeziunea mondială în faţa terorii teroriştilor terorizatori.



- "Eu sunt World Trade Center" - în memoria atentatului din 9 septembrie 2001, de la World Trade Center.



- "Eu sunt Hiroshima" - pentru că nimeni nu i-a făcut un live pe Facebook exploziei atomice de la Hiroshima, din 6 august 1945. Aşadar, nu am avut ocazia să vărsăm lacrimi în direct, pentru cei dispăruţi. Trist, foarte trist.



- "Eu sunt Titanic" - pentru că toţi am umezit mii de şerveţele când Leo Di Caprio se sacrifica pentru a-şi salva preaiubita Rose, dar nimeni nu a împărţit buchete virtuale de flori pentru cele 1514 persoane care au murit de-adevăratelea în cumplitul naufragiu.



- "Eu sunt Pompeii" - pentru că erupţia Vezuviului din anul 79, care a distrus complet oraşul Pompeii, a fost surprinsă în zeci de filme de Oscar, dar oamenii de atunci nu au putut lăsa mesaje de adio pe mobil, pentru familie şi prieteni.
Dacă nu i-a dus capul să-şi inventeze (mobil, nu familii sau mesaje)...ghinion! Aţi văzut în familia Flintstone: oamenii s-au adaptat şi şi-au confecţionat maşină de scris dintr-un pterodactil dresat!
Totuşi, revenind: moartea este moarte...deci: R.I.P., R.I.P., R.I.P. Pompeii.



- Şi, desigur,  "Eu sunt întreaga planetă" - pentru că nu pot să trec cu vederea cea mai mare catastrofă a umanităţii, potopul lui Noe...care s-a soldat cu dispariţia aproape în totalitate a întregii omeniri. Ce de selfiuri şi-ar fi făcut ăia de atunci, dacă era deştepţi o secundă şi inventau smartfonu'?! Aveau ocazia să trăiască în eternitate, nu să moară ca proştii, neştiuţi de nimeni! Întocmai ca iarba câmpului: azi o vezi şi mâine dispare ca şi cum n-ar fi existat!
Uite, tocmai de aceea îi susţin! R.I.P. din nou! Up! (nu ştiu ce mai înseamnă şi "Up", sau care-i rostul lui, dar am văzut eu, cu ochii mei, că aşa se spune/scrie)



...şi pe lângă asta, dacă îmi permiteţi încă o confidenţă: aş vrea să fiu DJ de muzică religioasă. Am auzit că se câştigă bine şi nu pot să mint: mi-ar fi de ajutor nişte căruţe de bani, mai ales că suntem în prag de sărbători.
Ce-i drept, nu am experienţă în DJ-ială din asta...dar cât de greu poate fi? Uite...practică! Pun un colind, că tot e de sezon! Se pune?



[Potirul - Legănelul lui Iisus]

miercuri, 25 octombrie 2017

Discriminare de gen, număr (şi caz)

Cu ceva timp în urmă, eram, şi eu, aproape ca un om normal: relativ naiv,  dar cu urme de înţelepciune pe la colţuri, ba îndrăgostit, ba suferind, ziua vesel, noaptea trist - că am fire de artist, cu valori, principii şi o linie clară de demarcaţie între bine şi rău.
Apoi, într-o dimineaţă mai spre seară, m-am detaşat de umanitate şi am devenit un veritabil Atlas, care ţine pe umeri soarta întregii umanităţi. Serios, chiar nu glumesc...de la trivialităţi gen "Oare cu ce cămaşă îmi stă mai bine?", am început să-mi pun probleme d-alea profunde, de intelectual cu greutate, referitoare la drepturile omului, adevăr, egalitate, toleranţă şi pacea mondială.

De fapt, nu! Câh, câh, spun prostii - da-mi-aş palme! Nu e bine să fii tolerant! Repet, pentru doamna din fund: NU E BINE SĂ FII TOLERANT! Toleranţa presupune o îngăduinţă faţă de nişte lucruri care nu îţi convin, dar pe care le treci cu vederea, dintr-o mărinimie a sufletului. Mai pe scurt spus, toleranţa este un fel de mândrie, o inferiorizare ticăloasă  a celuilalt şi, pe undeva, chiar o formă de discriminare. Deci, NU, NU şi iarăşi NU! Fără discriminare şi toleranţă!
Cineva, mai înţelept, sugera să încercăm exerciţiul alterităţii, adică să privim lumea prin ochii celuilalt. Dar cât de neruşinat să fii, ca să ai pretenţia de a te pune în locul altuia şi, chiar să-l şi înţelegi??? Nuuuuu...total exclus şi complet greşit!
Soluţia evoluţiei este ACCEPTAREA! Deschiderea spre nou, îmbrăţişarea umanităţii cu tot ceea ce reprezintă ea. Studiile moderne au arătat că binele şi răul sunt nişte concepte relative, chiar învechite. Împărţirea lumii după aceste considerente ţine de cel mai întunecat Ev Mediu şi produce doar schismă socială, fierbere comunitară. Scindare, luptă ideologică. Răzmeriţă. Război. Multe lucruri rele, ce s-o mai dăm după vişin?

Ceea ce, mie, îmi repugnă total. Eu sunt blând, aşa, mai pacific d-ăla...cum îi zice? Zi să-i zic... Pacifist! Exact, aşa sunt! Pacifist. Mi se rupe sufletul când văd scandal, nu suport cearta. Îmi doresc să răspândesc bucurie, iar în jurul meu să se danseze o perpetuă horă a unirii. Vreau să văd fluturaşi, zâmbete, păsărici fericite la tot pasul, soare în inimi, plimbări sub clar de lună, cină la lumina lumânării.. Visez la o lume romantică, plină de colţuri de suflete cu flori pe dânsele, zbor în neuitare pe haripe de îngerei, dulcegării...ăăăă...gata, aţi înţeles ideea.

Pe scurt, din poziţia Omului Nou, am salutat,  cu aplomb, propunerea Marii Britanii de a se interzice PRIN LEGE formularea "femeie însărcinată", deoarece îi discriminează complet pe bărbaţii  transgender care şi-au păstrat uterul şi ovarele funcţionale, deci pot rămâne ..."gravide"? Sau "gravizi"? Puii mei, "bărbaţii care pot naşte", că o iau cu capul de la atâta politically correctness!!! Câteodată simt că nici la wc nu mai pot spune că am nevoie, de frică să nu greşesc vreun gen pe undeva şi să discriminez veo nouă identitate.

Mă rog, nu e cazul să vorbesc acum despre propriile temeri. Important e că #susţin!
Ca viitoare celulă a Noii Ordini, sunt fericit, exaltat şi chiar extaziat că începem să punem lucrurile la punct! Păi ce-i aia, dom'le, "femeie însărcinată"? Uite că şi bărbaţii pot, na! 



Iar dacă tot ne-am apucat să reparăm greşelile istoriei, zic să fim corecţi până la capăt şi aduc în discuţie o idee genială: hai să nu mai împărţim lumea în bărbaţi şi femei. Pe certificatul de naştere să scrie simplu: OM. Apoi vine întrebarea logică: bine, bine, DAR cum îţi dai seama că e om? Răspuns: ghiceşti, prin excludere. Nu are rădăcini, deci nu e plantă; nu are blană, coadă sau colţi, deci nu e animal. Nu are aripi, nu e nici pasăre. Nu are mai multe picioare, nu e insectă. 
Atunci realizezi că e posibil să fie om..şi treci pe certificat - cu semnul întrebării şi puncte puncte alăturate, că poate omu' când creşte, decide să fie maşină de spălat. Sau şifonier. Sau plantă de grădină. Sau avion de hârtie. Nu ştiu...problema lui! Mai ştii ce va vrea? E dreptul lui constituţional. 

CUM? Nu scrie aşa ceva în Constituţie? Foarte rău...neapărat, trebuie să o modificăm! De fapt, dă-o-n mă-sa, s-o anulăm de tot! Nici o lege, frate, ca să nu se mai simtă nimeni nedreptăţit şi dat la o parte! Fără Lege nu există păcat, deci ce pana calului...dintr-o lovitură, anulăm orice principiu care ar putea să dividă omenirea. 
Sincer, acuma...am mai spus asta, şi totuşi pare să fie cea mai simplă rezolvare pentru orice problemă: nu e mişto să facă fiecare ce vrea? Primul venit, primul servit - ca la restaurant!
Să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să luăm un exemplu la întâmplare: căsătoria. 


Te iubesc. SPUF! Gata, ne-am luat! Ceremonia o facem la nucu' din fundu' grădinii, ca în Maitreyi. Da' de ce să facem atâta scandal că nu ne lasă legea, că e închis la primărie, că preotul ia prea mult...nu frate! Păi ce, iubirea mea se propteşte într-o hârtie? Cum vine asta? Bei, iubirea e ceva abstract, incomensurabil,  ce nu se poate nici descrie, nici cuantifica! Cum s-o cuprinzi într-o foaie?
Plus că mai sunt şi alte impedimente; în cazul meu: emoţia. Mă şi gândeam..dacă m-aş căsători, ştiu de pe acum că e cea mai fericită zi din viaţa mea. Aşa se spune...şi eu, la chestii d-astea, clachez pe toate fronturile! Mă pierd! Mă transform total, ca Dr. Jekyll şi Dl. Hide....Sunt frumos, inteligent, mândreţe de om, şi apoi, cum mă păleşte prea-fericirea, începe să-mi curgă scuipat din gură şi la orice întrebare ce mi se adresează, fac ploiţă. Păi şi când mi-o zice ofiţerul de la starea civilă "Cetăţene, o iei pe cetăţeanca de soţie"? În momentul ăla, m-am tăiat, clar! Ce zic, că mă apucă tremuriciul şi nu-mi mai trece nimic prin cap!! Să-mi fac fiţuică, cu răspunsul corect? Râd şi curcile de mine - plus că risc şi nişte palme peste cap de la viitoarea soaţă, c-o fi femeie cu zvâc!! 

Nop, nu vreau bătaie. Hai să tăiem răul din rădăcină...nu e mai simplu fără legi? Fără "Isaia dănţuieşte", fără tricolor...te iubesc, te-am luat. De ce? D-aia, că aşa vreau eu!      
Simplu şi la obiect, că d-aia suntem în epoca vitezei! 
În plus, eu chiar cred că Omul Modern este în stare să fie vertical moraliceşte şi să se autoguverneze singur, neconstrâns de nimc.

Ştiu că pare o utopie, dar dacă este guvernată de iubire, umanitatea se poate integra în Absolut, oricând vrea muşchii ei. 
Sper să trăiesc acele timpuri...şi până una, zic să eliminăm din vocabular mârşăvenia aia de expresie cu "femeia însărcinată"! Şi nici măcar "persoană însărcinată" nu trebuie să existe, pentru că este de genul feminin şi tot la femeie ajungem în subconştient - care este o discriminare nemernică.
"Om cu copil" este expresia cea mai onestă şi etică!

În cinstea acestei concluzii, propun să sărbătorim, să cântăm şi să ne veselim:

sâmbătă, 4 februarie 2017

Bamboo - ca stil de viaţă

În general nu îmi place politica și nici nu mă încred prea mult în politicieni, iar această atitudine îmi permite să fiu mai detașat în multe probleme care nu ar face decât să îmi complice viața, fără nici un rost.  Așa că dau dreptate vorbei de duh din popor: politica e un rahat pe care toată lumea vrea să pună mâna, bătându-se cu pumnul în piept că îl apucă de partea curată.

Trist este că în bătălia politică dintre preşedinte şi guvern, a fost târât și poporul. Părinți, copii, bunici, nepoți, soți, soții, prieteni, iubiți...nu mai contează! Ceea ce are importanță este simplu: dacă nu ești cu mine, ești împotriva mea! Așa că HUUUOOOOO!!! Tu ești drogat, hoţ, tu ești manipulat, ba tu ești manipulat, tu ești comunist, ba tu ești securist! Am găsit discuții pe internet în care  unii povesteau, plin de dezgust, discuțiile cu părinții susţinători de comuniști, care se pun de-a curmezişul libertăţii şi democraţiei. 
Apoi am căutat, în paralel, informaţii dintr-o tabără, dar şi din cealaltă...iar agitaţia a atins cele mai înalte culmi de nebunie: se înjură ca pe şanţ, se porcăie, se minte, se demonizează sau se disculpă o parte sau alta - în funcție de partizanatul politic. Se încalcă în picioare orice urmă de respect şi demnitate umană, se încalcă legea, se discriminează...pentru că în dragoste şi război, totul este permis! Iar ceea ce trăim este un război...ce-i drept, nu cu arme - încă. Ci unul al nervilor, al minciunii şi al manipulării. 

Iar în toată această nebunie, sunt târâți copiii. De ce? 
Pentru viitorul lor, sau pentru orgoliul nostru? - care, între noi fie spus, nici măcar nu e al nostru...ci al celor care vor putere, multă şi nemăsurată putere. 

Cu milioane de ani în urmă, pe când Decebal învăța să agațe gagici și eu eram cogeamite Șoim al Patriei, la fel mergea treaba: pentru a sublinia gloria țării și iubirea pentru conducătorul mult iubit (desigur), copiii erau scoși în față. Îmi amintesc și acum o anume zi de vară în care niște matahale cu pălării negre au năvălit în grădiniță, au îmbarcat toți Șoimii într-o rablă de autobuz și ne-au dus, val-vârtej la ultimul etaj al unui bloc, să-l întâmpinăm pe Ceaușescu. Personal, mi se frângea de partid și tot ce îmi doream era să merg la toaletă - dar, obligat forțat, de voie de nevoie, a trebuit să stau câteva ore, cocoțat pe niște cutii dintr-un balcon străin, cu ditamai coada de drapel în brațe - pe care trebuia să o agit frenetic atunci când apărea coloana oficială la orizont.
No, deci care este diferența între această imagine și cea în care un politician pupăcește copii, doar pentru că e campanie? Sau cea în care părinții urlă la guvernanți, cu copiii în cârcă? Sau cea în care unii se iau la omor cu jandarmii, îi înjură și le aruncă cu sticle incendiare și cataroaie în cap, apoi ziua următoare, vin copiii și le dau flori? Sau când se face un lanţ uman în jurul clădirii guvernului, format din copii?



Gestul cu florile este foarte frumos, luat în modul: protestăm, pentru că nu suntem de acord cu politica ăstora și îi vrem p-ăștialați. Că am mers la vot sau nu, nu mai contează...ideea e că protestăm, dar nu ne omorâm! Asta înţeleg; nu pricep, însă, unde se încadrează copiii în toată ecuația asta? De ce să le stricăm bucuria jocului şi a copilăriei, aducându-i la o mişcare de stradă? Unde-i bravada în treaba asta? Şi în condiţiile în care principiul separării puterilor în stat e clar că nu îl vor pricepe, ce să înveţe BUN de acolo?   
Păi atunci zic să le punem şi ţigara în gură de cum se nasc, că oricum vor fuma la maturitate şi trebuie să li se înveţe corpul cu diversele otrăvuri - să facă imunitate! Hai să-i şi drogăm, să vadă şi ei dragoni roz prin copaci...hai să-i ducem şi la bordel - că poate au nevoie să-şi liniştească pornirile sexuale...că de! Oameni suntem! 

Singura logică pe care o văd în toată desfăşurarea asta de forţe este dată de imagine. Cum e și sintagma aceea cu rol de laitmotiv: "au adoptat ordonanța la ceas de seară". Aşa, şi? Dacă o adoptau la ceas de dimineaţă nu mai era la fel, sau cum? Dincolo de timpul fizic, de ce seara cu pricina a căpătat o importanță în sine? Pe sistem "Au adoptat unii o ordonanţă. Mare schemă! Cuumm??? La ceas de seară?! Gata, fra, pân-aici! Ies în stradă, le iau capu'! Nu se mai poate cu atâta furtişag...CORUPŢIA UCIDE! JOS GUVERNU'!" 

Bine, din punct de vedere psihologic ştiu că seara/noaptea este percepută ca fiind vremea când  au loc mârșăviile - pentru că nimeni nu le mai vede. Aşa era acum sute de ani...problema e că, între timp, s-a inventat curentul electric, iar ritmul de viaţă al omului s-a schimbat - putând să faci fix aceleaşi lucruri, indiferent că e zi sau noapte. Plus că prin 2012, Roberta Anastase număra pe sărite parlamentarii ca să treacă legile ce trebuiau trecute şi nu a mai contat că era zi sau noapte:



Deci, Bamboo! Că şi acolo tot aparenţele contau...

Iar dacă viaţa noastră este guvernată de Imagine, am o întrebare: care mai e diferenţa între cel care îşi cumpără Lamborghini (să moară duşmanii de necaz), dar nu mai are bani nici de un iaurt... între cea care îşi pune silicoane, să fie bombă sexy, dar e doar o bombă...şi între părinţii care îşi plimbă copilul prin piaţă, cu căciuliţă pe care scrie cu litere de-o şchioapă JOS GUVERNU'?

În fine! Prea-s chiţibuşar şi vreau să înţeleg totul! Las' aşa mai tâmp, că-s mai fericit!
Hai, mai bine, să dăm mână cu mână şi să cântăm în cinstea fostului Bamboo, dacă nu avem alte motive:


...sau, în cinstea dragostei (dacă mai interesează pe cineva şi amănuntul acesta):