sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Erou de sacrificiu

"Eba, tatăl tău nu vrea să vorbeşte cu noi."
Ei, uite că a ieşit Băsescul...nu, nu ca să-şi anunţe retragerea, cum credeau unii entuziaşti - la dracu, nici nu ar fi avut cum: preşedintele nu i-ar fi acceptat demisia. Nu pentru a-şi mirui Minibăsul cu un şut la părţile moi, cum ar fi putut crede alţi entuziaşti. Şi nici măcar pentru a răspunde în vreun fel protestatarilor, cum mai fantasmau idealiştii. Nu, nu, nu.
Bocul s-a ascuns să bocească, Băsescul a ieşit să...să vorbească romnilor, desigur. Să-i liniştească. "În timpul mandatului meu" l-am făcut pe dracu' ghem; voi continua să continui. Aplauze!

Comunicarea rămâne, însă, problema de bază a acestui regim. Deci, să ne punem bine cu poporul...care are măciuni de lustruit? Udrea freca cu mopul, se reorientează, nici o problemă! Boc, nu mai zic; e ca MacGyver, multilateral dezvoltat, omul bun la toate!!



E întruparea "Echipei de Şoc"; dintr-o lopată, o baterie şi-o coadă de greblă îţi meştereşte ditai deszăpezitorul cu comandă vocală şi 99 de programe!
If you have a problem; if no one else can help and if you can find him, maybe you can call him!



Uite, frate, aşa!! Să vadă şi românu' că_conducerea se interesează de el! Care ţară de pe lume mai are un aşa prim-ministru gospodar şi săritor, ca al nostru? Dă cu coasa, trage la rindea, ciopleşte, frăgezeşte, încarcă pământ, pune umărul la diguri, mângâie jandarmi pe cap, împarte ceai cald sinistraţilor...Cum să nu-l iubeşti? Să vezi tu ditai demnitaru (mă rog, e un fel de-a spune) cum însfacă o lopată de 2 ori mai mare ca el din mâinile unui vlăjgan cuirasat până-n dinţi şi merge...băăă!!...merge cu hotărâre să înfrunte stihiile naturii dezlănţuite, munţii de zăpadă care au acoperit un Q7 (probabil singura avere a vreunui contribuabil smerit), pfuai... când l-am văzut, mi s-a fleşcăit aorta ca o lumânare la flacără. Eu, aprig ca un Sfinx în furtună şi viril ca taurul sacru al egiptenilor, m-am blegit de înduioşare când l-am văzut. David cel micuţ, împotriva Goliath-ului urieşesc, infinit!

Trebuie să fii o brută fără suflet de om în tine, ca să nu te înmoaie eforturile, convulsiile unui conducător care nu ţine seama de înălţimea funcţiei sale şi se coboară până la nivelul amărâtului de rând, adică simplu.
Mai rămâne să-l văd înfăşat într-un şorţ de bucărie, cum dă cu linguriţa ciorbiţă de văcuţă celor suferinzi şi pot să mor împăcat. Bravo, domnu', de 3 ori bravo! De un aşa om de ispravă are ţara asta nevoie, ca să o ducem spre gloria absolută! Cu o fleare, chiar se poate face primăvară! Mă-nclin mut de admiraţie, răvăşit în simţiri. Deci gata, îmi iau jucăriile şi mă duc la scara mea. Ce să mai zic?

Doar o întrebare: De ce puşca calului nu a dezgropat toată maşina? Păi ori te-apuci de-o treabă s-o faci pân la capăt, ori îţi bagi picioru-n ea şi o laşi altuia care e-n stare! Ce pana gâştii e aia? Râmi ca furnica niţel, beleşti dinţii la cameră să te pozeze reporteru' în chinurile talentului şi te ofileşti? E ca ş cum te pregăteşti de hunga-punga şi-ţi moare la intrare! Dă ca porcu, bă inteligetule la hărnicie! Nu, nu, nu...te-ai băgat ca musca-n curu' iepii, că nici nu era treaba ta să faci asta, acu termină, nenicule! Bagă la lopată, dacă te-au mâncat limbricii-n dos! Ca-n fabulă: dacă tot te bagi în rahat intri cu totul, că altfel te mâncă pisica! Elementar, dragule, logică de grădiniţă!
Deci eu decă eram jandarm, nu mai puneam mâna pe lopata aia nici împuşcat! Mi-ai luat-o să faci tu omătu' praf, păi fă-l pân la coadă, în morţii mă-sii! Sau marş în treaba ta, că n-am timp să mă uit pe unde calc şi mi-e că dacă intri în nămete, nici Dumnezeu nu te mai scoate afară...vezi că tu n-ai antena mare, să-ţi semnalizezi poziţia!

miercuri, 25 ianuarie 2012

DDD Knight şi ţeapa lu' Vlad

Este a 11-a sau a 12-a zi de proteste, habar n-am. România este indignată şi protestează. Sau mă rog, nu toată România. Dacă ar fi să gândesc statistic, pe Băzeu l-au votat 5 milioane de oameni. Alte 5 milioane nu i-au mai nimerit gaura chenarului de pe buletinul de vot şi şi-au băgat ştampila pe unde au putut.
No, în stradă-s câteva mii de persoane. Un...staţi că-mi vine o descriere foarte plastică, cu accente pornografice. Băi, şi-am zis să renunţ la genul ăsta de filme, că-s plictisitoare. L-ai văzut pe unul, le-ai văzut pe toate...nu excelează la capitolul de inventivitate. Dar ce să fac? Mă antrenez şi eu pentru agăţat; mi-am adus aminte de un coleg din facultate. O praştie de om. Băiat bun în rest, dar curvar de geniu. Se dedulcea băiatu' meu la orice fâţă de liceu pe care i se punea pata. Bă, şi-avea ăsta o tactică...am zis - ca fată, tre să ai creer în cârje ca să pui botu' la aşa ceva. Ce mai frăţicule, mi-era ruşine de ruşinea mea, când le vedeam pe alea cum picau ca popicele în faţa bilei - bilelor, că nu era mutant. "Papuşă mică şi sexoasă, eşti drăguţă, să moară mama! Hai la mine să ne uităm la un film de acţiune mişto, abia a apărut! Rupe prin străinătate, numa' ce l-am piratat. Sigur îţi va plăcea!"
Şi-apoi venea copila...16-17, maximum 18 ani, ce dracu să-i ceri? Minteni se făceau comozi în pat, apoi începea filmul: "Deep Throat partea a 14-a". Aoleu, păi ce-mi arăţi aicea, că-s fată cuminte şi sfioasă!! Ai zis că-i de acţiune!!! ....Păi şi nu e? Kung-fu în pat, flotări pe gagică! Lecţii de gătit, facem nişte clătite...presimt că-mi vor plăcea şi-ţi ling şi tigaia. Stai să vezi ce mişto o să fie.
Câteva împotriviri, ţoc-ţoc-ţoc şi fătuca se calma; punea botu' şi-nghiţea.


Aşaaaaaaaaaaaa...deci ce spuneam? De expresie, gata, mi-am amintit! Păi tăticule, când vezi câteva mii de oameni urlînd pe străzi, te faci măciucă - la păr, băăăăă, nu mai gândiţi în dodii! Dar dacă raportezi câteva mii la câteva milioane, sau chiar la întreaga populaţie a ţării, păi asta e ca un floc în calea ppp...ca o cană de apă în mare. Uşor neglijabil. (Deşi cana asta a cam câştigat bătălii, dacă e să fiu sincer).
Cam aşa gândeşte şi capu' la popor: e doar o problemă de comunicare, nu-i nimic grav. Băi nărod...asta...norodule, în prea-plinătatea funcţiei mele de preşedinte jucător, am dus ţara pe culmi nebănuite de glorie! Atâta că eşti prea orb să vezi! Votezi televizoru'? Cască urechile-ncoa', că-ţi explicităm noi cum stă treaba."
Şi s-au pus pe scos întregii din fracţie. Boc, apoi Udrea, apoi...cine dracu mai ştie, nu am memoria numelor. Oricum, emanau aceleaşi lucruri: "Înţelegem suferinţa poporului, demisia noastră în nici un caz nu e o soluţie, noi, care ne-am sacrificat pentru binili naţiunii, este o breşă de comunicare. Doar se ştie de când lumea: nu este important ce spui, ci doar ce înţeleg ceilalţi. Trebuie să relaţionăm mai mult, să ne debarasăm de politica mutului, care tace şi le face."

Aham...deci e o problemă de comunicare. Oukkkk...să-i dăm drumul! Eu primul, să n-avem vorbe la proces! În cele ce urmează voi apela la limbajul neaoş, ca să nu o mai frec pe Academiei şi să mi se denatureze împărtăşania.
Sunteţi gata? 1...2...3...căscaţi urechi de receptori fidei, ca să prindeţi cu surround:



Gata, ne-am calmat? Am fost destul de clar?
Să continuăm atunci...

Nu mă uit la Realitatea. În primul rând nu ştiu care-i aia bună, că mă încurc în patroni şi apoi nici nu ştiu pe ce canal este la telecomandă. Însă duminică seara am plecat aiurea în vizită prin vecini - în loc să o ard în club sau prin boscheţi, ca un tânăr respectabil ce mă aflu; păi ce zăbala calului să fac, că n-am nici unde, nici cu cine! Iar am avut visul ăla oribil...pe cuvânt că mi-ar veni să-mi plâng de milă, dacă nu mi-ar fi silă să o fac. Când mă gândesc la viaţa mea, ce Mama Dracului să mai caut printr-altora?

Akon - Lonely

Asculta mai multe audio diverse


În fine, neimportant. Deci vevinii şi ei ca nişte oameni patrioţi, interesaţi de trebile ţării: nu-i mai desprindeai nici cu mistria.. într-atât erau de lipiţi de o Realitate - din nou, nu-ntrebaţi, că nu ştiu care.
Deajuns că vorbea DDD-ul din dotare, cum va fi el ales de gloată pentru că-i reîncarnarea lu' Vlad Ţepeş care-i ţepuieţte pe toţi şi nu fură că-i putred de bogat, spre deosebire de ceilalţi care se-nfig în avutu' ţării fără limită de lăcomie.
Păi bine, bine...şi dacă ai yacht şi avion, nu există posibilitatea să mai vrei, dacă te punem în fruntea patriei şi dai de ciolan? Că vorba 'ceea: de ce ai, de ce-ai mai avea! "Nea, nea, nea...care eu sunt corect şi am tot ce vreau! Şi chiar dacă, să presupunem prin absurd că aş mai fura, sunt 50% şanse să o fac, 50% să nu o fac. Pe când ceilalţi...uite! Ultimii 20 de ani A dovedit! Nu, ţara nu are nevoie de oameni inteligenţi, ci de oameni corecţi. Sunt Vlad Ţepeş, curăţ împărăţia de mişei. Sunt orice are nevoie ţara să fiu!", APLAUZE!

Hm! Mi se fâlfâie mie de ce vrei tu să fii! Eu aş fi şi beduin dă deşert, nu un nemernic de mioritic într-o ţară dusă cu pluta pe câmpii! Dar în fine...eşti orice ţara are nevoie să fii? Ciudat, am mai auzit asta undeva, doar că nu suna chiar aşa! Ia să-mi gugălesc memoria...da! "I'm whatever Gotham needs me to be".



Bă, eşti prost? Te uiţi prea mult la filme!! Ăsta nu-i Vlad Ţepeş, e Dark Knight toată ziua!! Beton film, memorabile replici. Atâta că nu ai tu monopol pe ţeava cea mai mare de net!
Hai, fii tu Batman pân' la coadă şi încalecă-ţi Rolls-ul, dispărînd în noapte! Dă-i cu praf de mers, că poate poate-ţi ţine figura în altă parte. Aci prea stai sub felinar, eşti prea bătător la ochi!

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Zboară, puiule, zboară



Obama îl sună pe Băsescu şi îi spune:
- Ar trebui să îţi iei adio de la popor!
Băsescu răspunde:
- De ce? Vrea să plece?

miercuri, 18 ianuarie 2012

Pentru că vreau să vă doară!!


Pasul 1: Limbajul Nonverbal



Pasul 2: Limbajul Verbal



Concluzie: Băă, Băsescule, ştii cum face o vacă interegrată în Uniunea Europeană??
mmmmmmmmmUUUUUUUUUUUUEEEEEEEEEEEEEEE

luni, 16 ianuarie 2012

Finding Mr. Right

Motto:
"Toate femeile sunt curve, cu excepţia mamei şi surorii mele. Dar ţinînd cont că şi ele sunt femei..."
- Napoleon Bonaparte -

Gata, frăţică! M-am decis! Ajunge! M-am săturat! Nu mai pot! Vreau o prietenă.
Caut o prietenă şi nu găsesc, caut o prietenă şi nu găsesc....toate fetele frumoase să apeleze la mine. Vreau o femeie, vreau o femeie-n viaţa mea. Vreau o femeie, să mai...pot şi eu ceva - cum spunea un băeat de cartier.

Ce, ce râdeţi aşa? Nu mai ştiu ce să fac ...dau anunţ în ziar, la dracu'! Stau într-un oraş de căcat, nu am unde agăţa. Nu tu cluburi, nu tu discoteci, nu tu restaurante, nu tu biblioteci, nu tu baruri, nu tu orice! Ce să fac? Nu pot frecventa nici unul din locurile de socializare, pentru că nu există!!!! Şi nu am cum altundeva, o profesionistă în dating de la o publicaţie new york-eză învăţa masculii feroci - ca mine - că duduile nu se agaţă decât acolo unde se duc să se distreze, nu la muncă. "Never hit at the Starbucks girl". Păi şi dacă fata de la Starbucks e o bunoacă d-aia de dai cu căciula după câini? Ce fac, dacă nu o pot întâlni altundeva??? S-o urmăresc, ca un obsedat?? Nu, că dacă i se pare că aduc niţel cu Jason Black...se sperie săraca fată şi fuge mâncînd norii. Să-i spun direct? Yeah, right! Merge zâna pe stradă, toc-toc-toc-toc, şi vine barbatu' bine ilustru necunoscut ce mă aflu, s-o invite la suc. Hai, măi, că nu-s chiar Brad Pitt şi nici Bill Gates, să-i fluştur cheile de la Ferarri pe sub nas!

Mi-am făcut cont pe saiturile de deiting online şi am luat-o-n mână la greu. Nu pot străbate juma' de ţară ca să beau o ciocolată caldă c-o gagică, oricât ar fi ea de zână - ceea ce este, credeţi-mă - într-o zi era să mi se oprească inima-n loc când am văzut-o pe web, mirifică precum o floare de colţ pe un vârf golaş de stâncă.
Apoi m-a speriat o tanti pe un forum de profil; eu, bou, am zis să iau aminte la părerea ei, femeia e trecută prin viaţă şi ştie. Hai să casc urechile, că n-oi muri.
Temă de discuţie: finding Mr. Right.

"Numele lui e Ideal. Barbatul Ideal. Ar fi putut fi la fel de bine James Bond, pentru ca seamana cu el: brunet si oarecum misterios, intotdeauna iti lasa impresia ca mai ai ceva de descoperit, desi pare extraordinar de deschis si sincer. Dar sa o luam cu inceputul: in primul rand, e frumos tare, exact de inaltimea potrivita (adica destul de inalt incat sa-l poti privi sagalnic pe sub gene cand porti tocuri si nu atat de inalt incat sa nu ajungi pana la el, daca vrei sa-i spui ceva la ureche), nici slab, nici pachet de muschi si cu siguranta nici gras, adica exact asa cum trebuie. Se imbraca intotdeauna potrivit momentului: nu se duce la serviciu in jeansi (lucreaza intr-un post in care are mereu intalniri importante), dar nici nu-l vezi la film in costum. Stie exact cand sa poarte pantofi si cand sandale, cand sa se imbrace in rosu si cand in alb, arata in permanenta de parca abia s-a trezit bine-dispus si a iesit de sub dus, chiar daca vine dupa o zi de lucru de 10 ore. "


Nici călare, nici pe jos, nici îmbrăcat, nici dezbrăcat, nici cu păr, nici fără păr. Gary Cooper.
Păi în puşca haiducului, eu nu prea corespund. Nu mă cheamă Bond, nu sunt brunet. Restul, le fac din pix, nu-i greu; dar tot nu mă calific.
"Nu-i nimic...nu dispera, bărbatul ideal nu există." Ba da, băi, femeia, la câtă minte are, fix p-ăla îl caută! Fiecare se crede o divă în capul ei şi vrea ce-i mai bun. Idealul. Sunt 2 probleme...idealul; nu există.
Femeia se contrazice singură. "...exact de inaltimea potrivita (adica destul de inalt incat sa-l poti privi sagalnic pe sub gene cand porti tocuri si nu atat de inalt incat sa nu ajungi pana la el"
Analiza pe text! Adică cât? O fată de 1.60, pe tocuri de 15...bărbatul tre' să aibă cam 1.80. Hmmm...merge, în eventualitatea în care tutei îi place să meargă pe piciorange. Dacă nu-i place, ghinion...tipul e prea înalt; poa' să bifeze ce-o vrea, e prea înalt. Rezultă că nu e ideal. Şi dacă are înălţimea potrivită, dar nu-i misterios? Iar nu-i ideal. Şi dacă le are pe toate, dar nu ştie (sau nu are) fix cu ce să se îmbrace la orice ocazie? Nu-i personaj de film, cu o târlă de oameni după el, ca să-i dea ce are nevoie atunci când are nevoie, să impresioneze proasta...deci nu-i ideal.
Aoleu, da' o fată de 1.87? Se-ntâmplă, Natura şi fondul genetic. Păi asta pe tocuri sare de 2 m, unde pisicii calului dă ea de Ghiţă Mureşan în rastel, ca să aibă de unde alege??
Ce vreau să spun cu asta? Prin definiţie, idealul e unul singur. Idealul nu există, pentru că oamenii sunt diferiţi. Băi, şi aveam pretenţii de la aia...e femeie în toată firea! Mâine-poimâine face juma de secol, cum să aibă gândire d-asta de grupa pregătitoare pentru preşcolari??

Stai, am greşit! Bărbatul ideal există. E ăla cu bani. Ai bani, faci ce vrei, eşti cine vrei. Ciung şi şchiop, eşti Făt Frumos pe cal alb, dacă ai contul umflat. Brad Pitt fără celebritate e un căcat. Un tip dintr-un cartier mărginaş şi atât. Plin de jeg şi zdrenţăros, cu haine fade, de provincial al clasei de jos.

Eu...sunt răpus de regrete. Am încercat să fiu perfect şi am dat-on bară în cel mai original mod.
Da, ştiu...iartă-mă că nu m-am născut într-o familie de boieri. Scuze că nu am 1.90 cum vezi în filme, atâta apă mi-a turnat Mama Natură la rădăcină! Ce dracu' vrei să fac eu? Ceartă-te cu ea! Îmi pare rău că după facultate nu am găsit pe nimeni să mă pună-n băţ patron de multinaţională, ca să mă dau cu bolidul prin oraş şi să-mi lustruiască fufele portofelul. Da, ştiu, e vina mea că nu mi-am plantat o vilă-n curte! Ce coama calului să fac dacă terminaseră seminţele la magazin? Îmi pare rău că nu-s în stare să agăţ dive ca-n cărţi, însă nimănui nu i se înmoaie textila când mă vede; nu-s Dudu Steel, să mi-o mângâie cu privirea încă de când apar în cadrul uşii. Nu ştiu să agăţ şi nici nu am încercat..trebuşoara asta se bazează mult pe prima impresie, iar eu pur şi simplu nu am nimic exuberant la mine. Cecul de baştan l-am uitat în pantalonii ceilalţi!
Scuză-mă că a trebuit să renunţ la mândrie ca să mai apuc încă o zi, în speranţa că se va schimba ceva. Dacă eram samurai acum benchetuiam de mult cu strămoşii. Mi-ar fi plăcut să fiu samurai, viaţa era mai simplă. Iartă-mă că nu sunt.
Ce pilda mă-sii vrei să fac dacă am un singur rând de haine cu care mă duc unde am nevoie? Nu-mi pot lua costum, că n-am pantofi...port 50 şi nu găsesc mărimea mea decât pe comandă, eşti mulţumită? Sunt mare la extremităţi, de ce dracu' e vina mea??? De ce sunt eu vinovat că mă-mput după ore de muncă? Iartă-mă, dragă, jegu' ăla de patron nu mi-a pus la dispoziţie şi o cabină de duş lângă strung, ca să mă pudrez la nas (ce credeaţi?) după ce gat cu lucrul! Iartă-mă că m-a dat afară când i-am cerut aşa ceva...
De ce e vina mea că trebuie să mă lupt zilnic ca să am ce pune pe masă? De ce e vina mea că nu am viaţă socială şi nu pot ieşi nicăieri cu nimeni, pentru că pur şi simplu nu îmi permit?? De ce e vina mea că nu pot gândi norişori roz 25h/24, când mă lovesc de obstacole în fiecare aspect al vieţii? Am încercat să-mi bag în venă o doză de ceva, puterea de-a spera, dar la dracu'! Iartă-mă că şi dacă m-aş vinde pe bucăţi, tot nu am valoare nici cât ca să-mi iau 2 gr de heroină!! Îmi pare rău că nu-mi iese nici măcar asta şi nu mă pot alinia trendului de şmecheraşi doritori de distracţie!
De ce e vina mea că nu am nimic din ce ar trebui să am, din simplul motiv că nu am nici măcar şansa de a mă duce la luptă? De ce e vina mea că urlu zilnic şi nimeni nu mă aude, indiferent ce aş spune?? De ce e vina mea că tot ce pot face este să vorbesc mereu şi mereu despre aceleaşi căcaturi, pentru că doar atât pot face?? De ce e vina mea şi sunt un molâu abject, doar pentru că nu am altă posibilitate decât se accept o viaţă fără sens, pe care o urăsc din ficaţi? M-aş duce la dracu', 9 mări şi 9 ţări, dar nu am bani nici asta să fac...singura posibilitate e să stau şi să îl aştept. De ce e vina mea că nu vine să mă ia?? Dă-i un sms, poate pe tine te ascultă!

Nu pricep, ce ar trebui să fac acum? Să m-arunc în cap de pe bloc?



Am încercat...Da' mi-a şi zis unu: "Bă tembelule, dacă vrei să te arunci, du-te, băi băiatule, la ultimul etaj, nu sta ca viţelul la parter!" Ha! Şi eu eram prost să-l ascult: "Tembel eşti tu cu mă-ta, băi idiotule descreierat, că poţi să mori dacă te-arunci de-acolo!!"

Concluzie: Napoleon a avut dreptate. Nu contează cine eşti, ce vrei, ce speri, ce gândeşti; contează ce ai, cât ai în cont. Ia ţărâna Regelui Soare şi încearcă să o însori...îmi pun capul că în 5 minute e genocid feminin, care să pupe mai repede săculeţul cu rămăşiţe, ca să spună "DA" la altar!
Lasă-mă cu portretele alea de oracol, în realitate, nu contează. Ai bani, eşti ideal. Nu ai, o iei în gură. Mesteci orbit, să n-ai carii.
Nu am dreptate, nu? Bine...să înţeleg că Hugh Hefner e chiar atât de cuceritor?? Dacă îl vezi pe stradă, un moş de abia îţi târâie băşinile, ţi-e frică să-l şi priveşti mai insistent, ca nu cumva să îl dobori. Dar e ideal, rezultatele vorbesc de la sine. Cine înşiră pipiţele de 20 şi puţin, în timp ce bărbaţii de vârsta lor învaţă să schieze pe pârtie, ca să se contopească cu mediul?? Tata lu' Matusalem, normal! Dacă nu el, atunci cine??

Apoi m-am trezit.
Pfuai de mine, ce coşmar am avut...noroc că nu e nimic real. Nici anunţul, nici forumul, nici tuta, nici...ba da, fata de la Starbucks cred că e reală...Mai rămâne să merg pe-acolo şi să mă conving cu ochii mei.



Nu, nu e nimic adevărat..._ţara-i o grădină, Bucureştiul o floare. Trăiesc în lumea mea perfectă, înconjurat de dragoste şi în principiu de ce vreau eu. Atâta că îmi place să ţin cu poporul, mă gândesc şi cum o fi viaţa unui sărman; mă pun în locul aproapelui, ca să mă treacă Domnul în Cartea Vieţii. Ştiu că uneori mai sar calul, dar o fac doar pentru că pun prea multă pasiune în empatie.
N-a fost nimic real...şi totuşi, îmi bate pipota ca la o rândunică speriată; pe cuvânt de cercetaş!

P.S.: mamă, deci mă trece o indignare când îmi aduc aminte de vita aia din vis...Am capul plin de cele mai teribile golănisme! Stai să le coafez, oleacă. Dacă mai dorm vreodată-n cap şi mai am astfel de coşmaruri, pe cuvânt că-i zic direct:
"Munceşte, tu, băi duduie, 10 ore şi să vedem cât de proaspătă şi duşată arăţi!!! Scoate dracu' capu' din televizor şi beleşte ochii în lumea reală, nu mai visa la cai verzi şi virili!!!"

duminică, 15 ianuarie 2012

Ţară, ţară, vrem ostaşi!

Îşi trimit copiii să înveţe peste hotare, iar educaţia românească este condusă spre distrugere.
Se tratează în străinătate, iar spitalele noastre se închid şi medicii sunt forţaţi să plece unde văd cu ochii.
Cheltuie sute de euro pe o sticlă de băutură într-o seară la club, iar bătrânii trăiesc cu câteva sute de lei o lună întreagă.
Un copil are alocaţia de stat 42 de lei, în timp ce un câine comunitar scoate din buzunarele statului (la dracu, să fim deontologi până la capăt!) în jur de 300 de lei lunar.
HUOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Sunt uimitor de calm. Inert. Apatic. Împietrit, dar cu un zâmbet maliţios în colţul gurii. O licărire de ură în privire şi-un entuziasm feroce în simţire. HUOOOOOOOOOOO!!!!!
Poporul român s-a răsculat, în sfârşit. După ce a fost umilit şi sărăcit la sânge, oamenii s-au trezit la viaţă. Finally!
Ha! Şi chiar dăunăzi cineva se întreba pe un forum cine va fi cu noi, poliţia, armata sau biserica, dacă vom porni o nouă revoluţie.

Am sentimentul gloatei prezente la o execuţie în piaţa publică. Sorb din priviri scene de groază. Suferinţă şi nepăsare.
Sânge. Sunt nemilos, vreau sânge. Am înfierat atâta furie, neputinţă şi frustrare în străfundurile fiinţei, încât singurul antitod este violenţa pură. Nealterată de nimic omenesc. Tresaltă inima în mine de nerăbdare; vreau să o văd, să o simt, să o savurez până la ultima picătură. Trăiesc surescitarea prădătorului flâmând în apropierea prăzii neajutorate. Sclipirea colţilor în întunericul nopţii mă înnebuneşte, urletele de durere şi mirosul cald al sângelui mă umplu de dorinţă. Trosnetul mut al pielii sfâşiate, detensionarea muşchilor muribunzi, pocnetul îndepărtat al oaselor. Sânge. Sânge. Sânge.

Avem un neam de leguminease dezrădăcinate. Mămăligi searbede. În toată istoria ei, populaţia asta nu s-a răzbelit niciodată fără a avea un lider. Horea (Cloşca şi Crişan, desigur), Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, agenturile stăine...fără ei nu ar fi existat nici măcar o crâcnire. De ce? Pentru că avem încastrată în ADN-ul naţional gena mioritică, instinctul de obedienţă. Fără un păstor, suntem nişte oi capii. Atât.

Acum, nemulţumirea a atins apogeul. Cetăţeniii au ieşit în stradă să îţi urle nevoile. Aceleaşi nevoi de la începutul istoriei. Aceleaşi scandări. "Ruşine, ruşine, ruşine să vă fie!". "Ole-ole, ole-oleee". "Ieşi afară, javră ordinară". Aceleaşi scandări. Aceiaşi lipsă de hotărâre. Mă gândeam: "se înţelege, e weekend; ce să facă şi omul, în cutia lui de chibrituri? Hai afară, la aer! Îl urăm şi pe Băzeu de început de an...las că nu moare de-atât."
Huooooo....Huoooooo...Bagă pinguinul, frate, că mi s-a sculat cheful de dans! România-Steaua, Europa-Steaua! Suntem peste tot acasă, porţile ni se deschid. Luptăm, luptăm, luptăm şi egalăm! Un pinguin conduce guvernul...
Vineri seara, sâmbătă seara, duminică seara...apoi mai ho, că luni e zi de muncă! Nu mai stă nimeni la bazaconii! La muncă, bei, nu la întins mâna!

O mână de ciumeţi striga în faţa Palatului Cotroceni şi Băsescu o..bulgărea pe Udrea-ntre urechi, la Mama Dracu-n vârf de munte. I se bălăngănea lui de problemele amărâţilor! Ula lui şi 4 bani, vorba unui vecin peltic.

Era o discrepanţă, o lipsă de seriozitate crâncenă. Manfestanţii vroiau să intre în Palatul Cotroceni. Un disperat a escaladat cu greu un chioşc, doar pentru a face tumbe cu drapelul în mână, ca o maimuţa arsă la cur cu un fier înroşit. Steagul românesc pe crâncena redută. Ieeeeeeeeeeeeeee, mamă, ce de mai izbândă!
Iar mulţimea încerca să...habar n-am. Se îmbulzea spre Palat. Aaaaaaa...păi frăţicule, n-aveţi nici o şansă aşa. Ia băgaţi o raclă sfântă la parterul dependinţei, apoi chemaţi o cireadă de credincioşi! Nici Tatăl+Mamăl Jandarmeriei nu le mai stătea în faţă pelerinilor! Prin spăngi, prin fum, prin mii de baionete, pupăm rămăşiţe sfinte. Vreţi răscoală? Aduceţi o moască sfântă şi plimbaţi-o prin faţa poporului, oprindu-l să o atingă. Băi nene, deci Al Doilea Război Mondial e un spârc de galinacee constipată, pe lângă ce poate face un credincios pentru a-şi freca chiloţii de mântuire.
Cam la nivelul acesta am perceput lucrurile.

Ei, astăzi nu a mai fost aşa. Nu sunt de acord cu violenţa, dezavuez complet acţiunile cretinilor ăia, însă aş fi ipocrit să nu recunosc: psihicul meu avea nevoie de aşa ceva. Nu am înţeles de unde lebăda calului au făcut ăia rost de atâţia bolovani, că doar Piaţa Unirii nu e în prundiş; nu am priceput cum au ajuns acolo cu cauciucele alea ca să le dea foc, că doar nu le-au avut rulate pe mână...logic; nu sunt lămurit de ce protestatari paşnici au fost bătuţi crunt de jandarmi, în timp ce nişte demenţi vandalizau ca turbaţii ce le ieşea în faţă şi nu au păţit nimic.
Însă violenţa dusă la extrem m-a uns pe suflet. Ea este balsamul disperării. Numai ea. Only heeeeeeeerrrrr....can make this world seem right.

Get Adobe Flash player

Cine va fi cu noi dacă vom porni o nouă revoluţie? Nimeni.
Nimeni, pentru că nu va fi nevoie. Câteva mii de oameni, 0.02 şi niţel la sută din tr-un întreg nu poate porni nimic. Nu poate termina nimic. Este lăudabilă iniţiativa, mă bucur că oamenii au înţeles, în sfârşit, că nu se mai poate aşa.
Dar atât. Încrucişatul e dus unde vrea budinca lui, îl doare-n cot de spusele unuia sau altuia. Ăştia mai strigă niţel, se plictisesc şi se duc la căşile lor. Nu există un lider care să coaguleze norodul în jurul unei idei.
Totul va fi ca înainte. Se asumă legi din gâtu' mâini, Opoziţia vociferează în colţul ei, Cârmuitoru' face ce-i spune numele.

Nu, nu cred că se va schimba nimic. Singura soluţie viabilă pentru ţara asta, singura mea şansă la viaţă este să plec spre alte zări, mai albastre - ştiu, am mai spus asta de multe ori...ca şi multe altele.



M-am repetat ca o placă strică; sunt agasant. Eu, eu, eu...Am devenit atât de obsedat de propriile mele probleme, încât am uitat de context. Ba nu, nu l-am uitat. L-am ignorat, sperînd că...uf, nu ştiu. Există viaţă şi dincolo de nevoile mele. Îmi pare rău.

Singura soluţie viabilă pentru ţara asta, singura mea şansă la viaţă este...nu ştiu.
Voi vedea.

Să bem pentru asta!!!!
Vreau să beau şi să plec...unde m-or duce picioarele. Acolo. Oriunde, nu contează.

miercuri, 11 ianuarie 2012

Rebirth

Full of rage, I began to realize



...that I have a strange desire to get as high as possible



...that I wanna feel the creeps of sin rushing through my blood



...that I wanna lose myself with the kings of manking: Drin-King and Fuc-King my brains to another dimension.

P.S.: Bitches Come!

luni, 9 ianuarie 2012

Meandrele concretului

"Bărbatul din Şag care şi-a ucis socrii, apoi s-a sinucis, a lăsat două scrisori adresate Poliţiei în care explica faptul că a decis să îşi omoare copilul întrucât nimeni nu a fost mulţumit de acesta şi nu are nici un viitor, menţionând că înainte de crime i-a dat băiatului două somnifere, relatează Mediafax.
Potrivit procurorilor de la Parchetul Tribunalului Timiş, din scrisori a reieşit că bărbatul s-a gândit iniţial să se sinucidă din cauză că mama copilului său ar fi avut mai multe relaţii cu bărbaţi, atât în România, cât şi în Italia, însă apoi a decis să" îşi omoare copilul şi pe bunicii acestuia."
www.romanialibera.ro

Acum câteva zile, cineva, student la asistenţă socială, îmi povestea cum are tone de proiecte şi referate de terminat pentru şcoală.
Hmmm...asistenţă socială...România...tone de proiecte...nu ştiu despre voi, dar mie-mi sare o sinapsă şi nu procesez impulsul nervos. Să o mai iau o dată, poate nu mă străduiesc în deajuns de mult. Deci ea, are de făcut proiecte. Multe proiecte. (Normal, că doar e la Românica; ce dracu' să faci în şcoală dacă nu să scrii ca un descreierat?). Protecţie socială a defavorizaţilor, spiritualitate şi protecţie socială, arta în protecţia socială, dieta şi protecţia socială...măgării d-astea. Dar, bomboana de pe colivă şi moţul de frişcă de pe rahat, cel mai tare referat ever: studiu comparativ al politicilor sociale aplicate pe piftia mioritică. Da' nu aşa spălătură...ci cu definiţii, influenţe istorice, concepte, promotori, doctrine de inspiraţie, orientări politice, congruenţe şi divergenţe cu europenii, injective şi bijective, sugestii, d-alea grele. Băi, eşti nebun? Ne-am mutat în Finlanda (cea mai ţară trăibilă din împrejurimi) şi eu n-am aflat?? Zici că ar studia apărarea nenorocoşilor pe tot cuprinsul continentului, nu într-o flegmă de ocol silvic!
Ha! Comparaţi politicile de protecţie..căcat! Ce papucii mă-sii se compari? La noi se aplică una singură, simplă şi eficientă: ciomificarea. Ras, tuns şi frezat. Nivelat frumos. Mai curat, mai proaspăt şi pata de cafea a dispărut. Oare ce este mai simplu decât a spune acestui cetăţean "SE TAIE"?? Cetăţene, se taie. Deal with it. Or get the hell out of my way!
Fiecare este responsabil pentru sine. Nu a zis aşa mult iubitul şi stimatul băsesc naţional? Te descurci cum poţi, dacă poţi. Sauve qui peut! Dacă nu...viaţa nu e obligatorie. Nu-ţi pune nimeni pistolu' la tâmplă "Bă, trăieşte, că te ia Mama Ciorilor, de nu te vezi". Ce atâta greutate?



Viaţa e frumoasă. Hai, să mori tu! Viaţa e legea junglei. Supravieţuirea celui puternic. Darwinism şi evoluţie. Peştele mare îl mănâncă pe cel mic. Viaţa e un jeg, tu ţi-o faci frumoasă; nu este un dar, o transformi tu într-unul. Dacă poţi. Dacă nu, trăieşti ceea ce este. Supravieţuieşti; ce altceva să faci? (Seppuku, ca japonezii - atâta că e dificil de procurat o wakishashi d-aia, de la mama ei, ca să nu mai spun de asistent experimentat şi o katana originală)
This is the life. This is Sparta!

Crima de la Şad. Masacrul de la Şag. Nu se poate să nu fi auzit cineva de el, aşa că nu mai reiau detaliile. Însă, în context naţional, de la un punct încolo înţeleg gândirea criminalului (o fi de la gena lu' Gec dă Ripăr/Gec Spintecătoru' care zace prin stăfundurile mele matusalemice?). În nebunia sa există şi un fir de raţiune. Noroc că asta nu e doar concluzia mea (uf! încă nu m-a acaparat Freddy Kruger), ci şi a unor specialişti în psihologie.
Povestea nu e dificilă. Soţia pleacă, înşeală (că doar nu era să se pună pe postit! ), gelozie acasă, pac - pedeapsă. Sincer, eu cred că Ciuciurea ăla, sau cum l-o chema, s-a uitat la "ConAir" şi s-a inspirat d-acolo. Sigur aşa a făcut! Viaţa ca în filme. Unu' şi-a prins soţia călărind pe şaua greşită. A lăsat-o în pace. Pe ea. Atâta că i-a tranşat toate rudele în viaţă sau gata moarte, până şi câinele. No, şi ţăranu' nostru ce-şi zice? "Stai că-i arăt eu la matracucă!!"
Şi a purces la treabă. Restul, e logic. 2 crime: o viaţă în închisoare...la ce bun? Mai bine mort. Da' copilu' , copilu', ce-a avut cu copilu'?? Nimic. Dar cu cine râmânea? Rude ioc, pe mă-sa o doare-n spatili căşii, nu e în stare să se întreţină singur, statul social...mă leşi cu vrăjeala? N-are nici o şansă; eu l-am făcut, eu îl omor. Mentalitate de român sadea, să-mi moară calu'!

Nu. Copilul nu a fost pedepsit. A fost un gen de iubire-sacrificiu, cam că aia despre care zice popa la biserică. Ciuciurel a fost credincios. Şi puţin practic.
La ce să-l chinuie pă bietu' copil? De ce să-l condamne la viaţă? Mda, ştiu...autismul se poate vindeca uşor, ca şi 99% din toate bolile planetei - dacă ai cu ce. Nu trebuie decât nişte miliarde de ore de terapie asiduă, câteva tone de bani şi gata. Aham, unde? În ţara unde dai colţu că ţi se infectează un deget sau că ţi-ai scrântit o mână la fotbal? Ce zăbala calului să vindeci p-aci? Singur pe lume, o povară pentru oricine, fără nici un ban, fără un serviciu de asistenţă nu eficient, dar măcar prezent!

Iar noi studiem politici comparative implementate în boscheţi. Dap! Suntem ţara unde toată lumea dă şpagă dar nimeni nu ia şi unde obţinem producţii record la hectar! Suntem miezul din Fanta, ăia cera am îndoit banana şi am pus coada la cireaşă. Cel puţin pe hârtie.
În realitate suntem doar gaura de la covrig. Dar e bine că ţinem la aparenţe. Nu e gaura de la covrig, ci de la gogoaşa americană.
Altă gâscă-n altă traistă.

joi, 5 ianuarie 2012

Corola de minuni a lumii...

And I'm Back!
N-am mai scris o perioadă, l-am băgat pe cerebel la stază. Oricum, nu aveam ce să comentez...teoretic, sfârşitul de an (cu sărbătorile de aferente) este o perioadă flască din toate punctele de vedere. Practic, este la fel de moartă, chiar împuţită. Dead as u can get. Biiiiiiiiiippppp...Linie continuă.
În afară de crăpelniţă, cadouri, petreceri şi liste de dorinţe (de parcă ar veni Zăna Măseluţă să mişte din sprânceană şi să te miruiască cu de toate), altceva nu se mai discută. De fapt, ba da. Intră în scenă clarvăzătorii cu dioprii uriaşe, care ne anunţă cum vom avea un an cel mai strong posibil. Apoi îmi arunc ochii pe fereastră şi-mi vine să urlu: "Spartans!!!!! Tonight, we dine in hell!! A-Huuu! A-Huuu! A-Huuuu "
Ladies and gentlemen, I'm back.

Motto:
"Fizicianul Stephen Hawking, cunoscut ca fiind cel mai inteligent om de pe planetă s-a lăsat învins de un mister, pe care el îl consideră absolut. La vârsta de 70 de ani, Stephen încă nu a reuşit să înţeleagă cum "funcţionează" femeile.
Atunci când a fost întrebat la ce se gândeşte frecvent, acesta a răspuns: Mă gândesc la femei. Pentru mine sunt un mister absolut"
www.antena3.ro

Este 2012. Finally, anul apocaliptic a venit! Hip-Hip Hurray!
Băi, deci deja nu mai puteam dormi noaptea de la atâtea întrebări fără răspuns: Oare va veni Sfârşitul? Oare ne vom duce pe pista mă-sii - a Mamei Naturi, adică (hmmmm...tentant; pot să încep de-acum?)??? Dar oare voi supravieţui - presupunind că îmi doresc asta, desigur.
No, şi acu a venit. Gata, frate, s-a gătat cu aşteptatea. Deja suntem pe numărătoare inversă: 71...70...69...69...69. Hai, prestează, că vine asteroidu' prin martie-aprilie-mai. Şi dacă ne ratează ăsta, mai vine unu' prin toamnă. Dacă şi ăsta ne trage ţeapă...have no fear, 21st of december is here. Tam-ta-nana!!
Dacă aş fi să pariez, eu aş spune că în decembrie e şpârla. Marea Apocalipsă, prezisă de unii care nu mai sunt de câteva sute de ani. Hai, să nu fiu cârotaş. Dacă au zis oamenii că vine, vine. Nici în Sfârşitul Lumii să nu mai ai încredere? Da, dacă foloseşte Personalul..scuze, Reggioul mioritic, vine de parcă se-ntoarce. Tâgâdâm prin preerie.


În fine, nu contează! Pe mine mă stresează că minteni se împlineşte vremea şi habar n-am cu ce să mă îmbrac mai frumos. Câţiva prieteni au spus că vor adopta curentul punk, se vor mai nonconformişti. Eu nu mă pot hotărâ: curent continuu sau curent alternativ? Care o da mai bine la public?
Oricum, mă mai gândesc. Mai am oleacă de timp...până la finele anului, stau calm. Nu are rost să mă agit mai devreme decât este necesar. De ce? Păi, la dracu! Astrele îmi prezic un an megafavorabil şi extraordinar de fulminant...chiar aşa să mă mintă-n ochi? No, no, noooo...horoscopul nu minte. A, a, eu sunt fecioară, vreau un leu. Remember??

Unde e minciuna?? Băăă, păi spuneţi-mi mie care fecioară nu vreau un leu! Dăăăăă....E la mintea cocoşului, demonstrat ştiinţific ! Femeile sunt impresionate, în ordinea numerelor aleatoare de pe tricou, de: aspect, bani, faimă, celebritate. Atât. Alea cu mintos, amuzant şi cu simţul umorului sunt vrăjeli de Buftea, nu-i nimeni aşa tâmpit să le creadă. Şi totuşi...Băsescu e a doua oară preşedinte. No comment.
Nu te-a dăruit natura cu o viguroşenie a înfăţişării peste medie (5 inchi - după cum se vorbea-n sat, doar 3 - după măsurătorile moderne), eşti mâncat, nu te vrea nici dracu'. Noroc că s-a inventat salarul...banii acoperă totul. Păi fata din ce să trăiască? 2 buzioşoare, 2 ţâţişoare - asta-i averea ei. Şi cum dragostea loveşte (de obicei, hai să nu fiu rău na-na, marş la colţ şi beleşte porumbul de pe ştiulete!) fix acolo unde umblă şi interesul, BANG!! Din urât devii chipeş, din moşneag devii flăcău, din păpădie te transformi în bujor de munte. Dacă e nevoie, din ciung devii miriapod. Ce mai, lumea e a ta, faci ce vrei cu ea! Pfuai, ce noroc! Dacă vrei, poţi să uzi şi canapeaua, diva nu se supără - vorba reclamei.



Eşti Tutul Pădurii? Lepra caprii? Negul din fruntea bombei sexy? Nu dispera! Bagă cu parnosul, că devii instant un Casanov adulat de popor. Aaaa...n-ai nici d-ăsta? Huooooo, neam de cerşător! La muncă, băăă, nu la întins mâna!! Vezi? Ştie domnu preşedinte ce ştie când zice el ce zice.

E aşa, sau nu-i aşa?
Ei, uite că nu-i aşa! Dacă şi cel mai inteligent om de pe planetă mărturiseşte deschis că nu poate penetra mintea încâlcită a femeii (vorba lui Howard Stark: "în momentul în care ştii ce se petrece în mintea unei femei, eşti terminat"), noi, bieţi mireni, cum să avem pretenţia asta?? Ştiinţa e de căcat, nu e infailibilă! S-a înşelat de atâtea ori...de ce nu ar face-o şi acum? (bine, de fapt nu sa înşelat, dar hey! Să gândim pozitiv!)

Femeia.