"Bărbatul din Şag care şi-a ucis socrii, apoi s-a sinucis, a lăsat două scrisori adresate Poliţiei în care explica faptul că a decis să îşi omoare copilul întrucât nimeni nu a fost mulţumit de acesta şi nu are nici un viitor, menţionând că înainte de crime i-a dat băiatului două somnifere, relatează Mediafax.
Potrivit procurorilor de la Parchetul Tribunalului Timiş, din scrisori a reieşit că bărbatul s-a gândit iniţial să se sinucidă din cauză că mama copilului său ar fi avut mai multe relaţii cu bărbaţi, atât în România, cât şi în Italia, însă apoi a decis să" îşi omoare copilul şi pe bunicii acestuia."
www.romanialibera.ro
Acum câteva zile, cineva, student la asistenţă socială, îmi povestea cum are tone de proiecte şi referate de terminat pentru şcoală.
Hmmm...asistenţă socială...România...tone de proiecte...nu ştiu despre voi, dar mie-mi sare o sinapsă şi nu procesez impulsul nervos. Să o mai iau o dată, poate nu mă străduiesc în deajuns de mult. Deci ea, are de făcut proiecte. Multe proiecte. (Normal, că doar e la Românica; ce dracu' să faci în şcoală dacă nu să scrii ca un descreierat?). Protecţie socială a defavorizaţilor, spiritualitate şi protecţie socială, arta în protecţia socială, dieta şi protecţia socială...măgării d-astea. Dar, bomboana de pe colivă şi moţul de frişcă de pe rahat, cel mai tare referat ever: studiu comparativ al politicilor sociale aplicate pe piftia mioritică. Da' nu aşa spălătură...ci cu definiţii, influenţe istorice, concepte, promotori, doctrine de inspiraţie, orientări politice, congruenţe şi divergenţe cu europenii, injective şi bijective, sugestii, d-alea grele. Băi, eşti nebun? Ne-am mutat în Finlanda (cea mai ţară trăibilă din împrejurimi) şi eu n-am aflat?? Zici că ar studia apărarea nenorocoşilor pe tot cuprinsul continentului, nu într-o flegmă de ocol silvic!
Ha! Comparaţi politicile de protecţie..căcat! Ce papucii mă-sii se compari? La noi se aplică una singură, simplă şi eficientă: ciomificarea. Ras, tuns şi frezat. Nivelat frumos. Mai curat, mai proaspăt şi pata de cafea a dispărut. Oare ce este mai simplu decât a spune acestui cetăţean "SE TAIE"?? Cetăţene, se taie. Deal with it. Or get the hell out of my way!
Fiecare este responsabil pentru sine. Nu a zis aşa mult iubitul şi stimatul băsesc naţional? Te descurci cum poţi, dacă poţi. Sauve qui peut! Dacă nu...viaţa nu e obligatorie. Nu-ţi pune nimeni pistolu' la tâmplă "Bă, trăieşte, că te ia Mama Ciorilor, de nu te vezi". Ce atâta greutate?
Viaţa e frumoasă. Hai, să mori tu! Viaţa e legea junglei. Supravieţuirea celui puternic. Darwinism şi evoluţie. Peştele mare îl mănâncă pe cel mic. Viaţa e un jeg, tu ţi-o faci frumoasă; nu este un dar, o transformi tu într-unul. Dacă poţi. Dacă nu, trăieşti ceea ce este. Supravieţuieşti; ce altceva să faci? (Seppuku, ca japonezii - atâta că e dificil de procurat o wakishashi d-aia, de la mama ei, ca să nu mai spun de asistent experimentat şi o katana originală)
This is the life. This is Sparta!
Crima de la Şad. Masacrul de la Şag. Nu se poate să nu fi auzit cineva de el, aşa că nu mai reiau detaliile. Însă, în context naţional, de la un punct încolo înţeleg gândirea criminalului (o fi de la gena lu' Gec dă Ripăr/Gec Spintecătoru' care zace prin stăfundurile mele matusalemice?). În nebunia sa există şi un fir de raţiune. Noroc că asta nu e doar concluzia mea (uf! încă nu m-a acaparat Freddy Kruger), ci şi a unor specialişti în psihologie.
Povestea nu e dificilă. Soţia pleacă, înşeală (că doar nu era să se pună pe postit! ), gelozie acasă, pac - pedeapsă. Sincer, eu cred că Ciuciurea ăla, sau cum l-o chema, s-a uitat la "ConAir" şi s-a inspirat d-acolo. Sigur aşa a făcut! Viaţa ca în filme. Unu' şi-a prins soţia călărind pe şaua greşită. A lăsat-o în pace. Pe ea. Atâta că i-a tranşat toate rudele în viaţă sau gata moarte, până şi câinele. No, şi ţăranu' nostru ce-şi zice? "Stai că-i arăt eu la matracucă!!"
Şi a purces la treabă. Restul, e logic. 2 crime: o viaţă în închisoare...la ce bun? Mai bine mort. Da' copilu' , copilu', ce-a avut cu copilu'?? Nimic. Dar cu cine râmânea? Rude ioc, pe mă-sa o doare-n spatili căşii, nu e în stare să se întreţină singur, statul social...mă leşi cu vrăjeala? N-are nici o şansă; eu l-am făcut, eu îl omor. Mentalitate de român sadea, să-mi moară calu'!
Nu. Copilul nu a fost pedepsit. A fost un gen de iubire-sacrificiu, cam că aia despre care zice popa la biserică. Ciuciurel a fost credincios. Şi puţin practic.
La ce să-l chinuie pă bietu' copil? De ce să-l condamne la viaţă? Mda, ştiu...autismul se poate vindeca uşor, ca şi 99% din toate bolile planetei - dacă ai cu ce. Nu trebuie decât nişte miliarde de ore de terapie asiduă, câteva tone de bani şi gata. Aham, unde? În ţara unde dai colţu că ţi se infectează un deget sau că ţi-ai scrântit o mână la fotbal? Ce zăbala calului să vindeci p-aci? Singur pe lume, o povară pentru oricine, fără nici un ban, fără un serviciu de asistenţă nu eficient, dar măcar prezent!
Iar noi studiem politici comparative implementate în boscheţi. Dap! Suntem ţara unde toată lumea dă şpagă dar nimeni nu ia şi unde obţinem producţii record la hectar! Suntem miezul din Fanta, ăia cera am îndoit banana şi am pus coada la cireaşă. Cel puţin pe hârtie.
În realitate suntem doar gaura de la covrig. Dar e bine că ţinem la aparenţe. Nu e gaura de la covrig, ci de la gogoaşa americană.
Altă gâscă-n altă traistă.
Potrivit procurorilor de la Parchetul Tribunalului Timiş, din scrisori a reieşit că bărbatul s-a gândit iniţial să se sinucidă din cauză că mama copilului său ar fi avut mai multe relaţii cu bărbaţi, atât în România, cât şi în Italia, însă apoi a decis să" îşi omoare copilul şi pe bunicii acestuia."
www.romanialibera.ro
Acum câteva zile, cineva, student la asistenţă socială, îmi povestea cum are tone de proiecte şi referate de terminat pentru şcoală.
Hmmm...asistenţă socială...România...tone de proiecte...nu ştiu despre voi, dar mie-mi sare o sinapsă şi nu procesez impulsul nervos. Să o mai iau o dată, poate nu mă străduiesc în deajuns de mult. Deci ea, are de făcut proiecte. Multe proiecte. (Normal, că doar e la Românica; ce dracu' să faci în şcoală dacă nu să scrii ca un descreierat?). Protecţie socială a defavorizaţilor, spiritualitate şi protecţie socială, arta în protecţia socială, dieta şi protecţia socială...măgării d-astea. Dar, bomboana de pe colivă şi moţul de frişcă de pe rahat, cel mai tare referat ever: studiu comparativ al politicilor sociale aplicate pe piftia mioritică. Da' nu aşa spălătură...ci cu definiţii, influenţe istorice, concepte, promotori, doctrine de inspiraţie, orientări politice, congruenţe şi divergenţe cu europenii, injective şi bijective, sugestii, d-alea grele. Băi, eşti nebun? Ne-am mutat în Finlanda (cea mai ţară trăibilă din împrejurimi) şi eu n-am aflat?? Zici că ar studia apărarea nenorocoşilor pe tot cuprinsul continentului, nu într-o flegmă de ocol silvic!
Ha! Comparaţi politicile de protecţie..căcat! Ce papucii mă-sii se compari? La noi se aplică una singură, simplă şi eficientă: ciomificarea. Ras, tuns şi frezat. Nivelat frumos. Mai curat, mai proaspăt şi pata de cafea a dispărut. Oare ce este mai simplu decât a spune acestui cetăţean "SE TAIE"?? Cetăţene, se taie. Deal with it. Or get the hell out of my way!
Fiecare este responsabil pentru sine. Nu a zis aşa mult iubitul şi stimatul băsesc naţional? Te descurci cum poţi, dacă poţi. Sauve qui peut! Dacă nu...viaţa nu e obligatorie. Nu-ţi pune nimeni pistolu' la tâmplă "Bă, trăieşte, că te ia Mama Ciorilor, de nu te vezi". Ce atâta greutate?
Viaţa e frumoasă. Hai, să mori tu! Viaţa e legea junglei. Supravieţuirea celui puternic. Darwinism şi evoluţie. Peştele mare îl mănâncă pe cel mic. Viaţa e un jeg, tu ţi-o faci frumoasă; nu este un dar, o transformi tu într-unul. Dacă poţi. Dacă nu, trăieşti ceea ce este. Supravieţuieşti; ce altceva să faci? (Seppuku, ca japonezii - atâta că e dificil de procurat o wakishashi d-aia, de la mama ei, ca să nu mai spun de asistent experimentat şi o katana originală)
This is the life. This is Sparta!
Crima de la Şad. Masacrul de la Şag. Nu se poate să nu fi auzit cineva de el, aşa că nu mai reiau detaliile. Însă, în context naţional, de la un punct încolo înţeleg gândirea criminalului (o fi de la gena lu' Gec dă Ripăr/Gec Spintecătoru' care zace prin stăfundurile mele matusalemice?). În nebunia sa există şi un fir de raţiune. Noroc că asta nu e doar concluzia mea (uf! încă nu m-a acaparat Freddy Kruger), ci şi a unor specialişti în psihologie.
Povestea nu e dificilă. Soţia pleacă, înşeală (că doar nu era să se pună pe postit! ), gelozie acasă, pac - pedeapsă. Sincer, eu cred că Ciuciurea ăla, sau cum l-o chema, s-a uitat la "ConAir" şi s-a inspirat d-acolo. Sigur aşa a făcut! Viaţa ca în filme. Unu' şi-a prins soţia călărind pe şaua greşită. A lăsat-o în pace. Pe ea. Atâta că i-a tranşat toate rudele în viaţă sau gata moarte, până şi câinele. No, şi ţăranu' nostru ce-şi zice? "Stai că-i arăt eu la matracucă!!"
Şi a purces la treabă. Restul, e logic. 2 crime: o viaţă în închisoare...la ce bun? Mai bine mort. Da' copilu' , copilu', ce-a avut cu copilu'?? Nimic. Dar cu cine râmânea? Rude ioc, pe mă-sa o doare-n spatili căşii, nu e în stare să se întreţină singur, statul social...mă leşi cu vrăjeala? N-are nici o şansă; eu l-am făcut, eu îl omor. Mentalitate de român sadea, să-mi moară calu'!
Nu. Copilul nu a fost pedepsit. A fost un gen de iubire-sacrificiu, cam că aia despre care zice popa la biserică. Ciuciurel a fost credincios. Şi puţin practic.
La ce să-l chinuie pă bietu' copil? De ce să-l condamne la viaţă? Mda, ştiu...autismul se poate vindeca uşor, ca şi 99% din toate bolile planetei - dacă ai cu ce. Nu trebuie decât nişte miliarde de ore de terapie asiduă, câteva tone de bani şi gata. Aham, unde? În ţara unde dai colţu că ţi se infectează un deget sau că ţi-ai scrântit o mână la fotbal? Ce zăbala calului să vindeci p-aci? Singur pe lume, o povară pentru oricine, fără nici un ban, fără un serviciu de asistenţă nu eficient, dar măcar prezent!
Iar noi studiem politici comparative implementate în boscheţi. Dap! Suntem ţara unde toată lumea dă şpagă dar nimeni nu ia şi unde obţinem producţii record la hectar! Suntem miezul din Fanta, ăia cera am îndoit banana şi am pus coada la cireaşă. Cel puţin pe hârtie.
În realitate suntem doar gaura de la covrig. Dar e bine că ţinem la aparenţe. Nu e gaura de la covrig, ci de la gogoaşa americană.
Altă gâscă-n altă traistă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu