miercuri, 30 octombrie 2019

Prin Colectiv, schimbăm! Sau nu...

"Breaking news, doamnelor şi domnilor! Scandal între Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă"!

Cam astea au fost primele cuvinte pe care le-am auzit când am pornit televizorul; doar că asemenea vorbe alarmante nu numai că mă lasă mai rece ca un ţurţure legat de streaşina casei, dar nici nu le mai consider ştiri de ultimă oră...şicanele politice nu mai sunt de mult actualităţi; e ca şi cum ai spune, la o oră de maximă audienţă: "ŞOC ŞI GROAZĂ! UN CÂINE A LĂTRAT DUPĂ O PISICĂ"!...deşi nici asta nu mai e vreun capăt de lume - dacă mă gândesc la căţelul meu, care priveşte pisicile cu atâta lehamite, că ele nu mai ştiu dacă să fugă mâncând pământul, sau să stea calme.
Totuşi, ar putea să fie un breaking news şi ştirea cu pisica, dacă mă gândesc la drepturile ei de om - care-i sunt încălcate grav şi incită la discriminare, fapte condamnabile de Uniunea Europeană. Mai ştii ce ne aduce viitorul? Parcă şi văd cum în câţiva ani ne dresăm pet-urile (cică aşa se zice modern; sintagma "animal de companie" e prea de la ţară) să respecte drepturile animalelor...


În fine...nu despre asta voiam să vorbim!
Iniţial, mă gândeam să ne mai hăhăim niţel, că iar am strâns secvenţe de prin lume adunate. Plus că iar a venit şi prosteala cu Halloween-ul...deci, cum să nu te bucuri când, vorba aia, ai material direct la botul calului? Propun, totuşi, să amânăm hlizeala pe data viitoare; dincolo de toate, astăzi este şi o zi a comemorării şi parcă nu-mi vine să mă mai bucur...

A murit Mihai Constantinescu. "RIP, RIP M.C." - cum ar zice internetul. Dumnezeu să-l odihnească... chiar dacă nu mai este printre noi, măcar a lăsat o urmă frumoasă a trecerii sale pe aici. Până la urmă, nu suntem veşnici şi nu contează că murim, ci cum trecem prin această lume minunată.



[Mihai Constantinescu - O lume minunată]

Mda. Uite aşa se sting şi amintirile unor vremuri mai liniştite: una câte una.
Apropo de asta, nu am putea face o campanie despre optimism şi bucurie? "JE SUIS MARIA"! Nu ştiu! Ceva de gen, ca să prindă la tot poporul...


Ne tot plângem că e plină lumea de răutate şi trebuie să răspândim iubire...de parcă lumea ar fi plină de răutate din cauza unor oameni răi extratereştri, nu tot din cauza noastră!
Cred, totuşi, că problema noastră majoră este că nu ştim să fim fericiţi. Chiar dacă ne urăm să fim plini de zâmbet şi lumină, habar nu avem cum să ajungem acolo. Ne dorim iubire (veşnică) şi dacă o găsim, nu ştim să muncim ca să o păstrăm...aşa că ne batem joc de ea şi o pierdem. Asta e! Cum zicea un preot, odată, omul nu este făcut pentru fericire (îndelungată). Înnebunim, o luăm razna! Nu ne rezistă corpul să gâlgâim de bucurie, tot timpul. Uitaţi-vă la cei bogaţi...cu toţii vrem să fim ca ei; pentru asta muncim şi ne spetim la tot felul de joburi...ca să avem şi să ne permitem diverse. Şi totuşi, ei sunt cei mai despresivi. 

Uite d-aia viaţa e mai cu necazuri...ca să învăţăm să ne bucurăm chiar şi de suferinţă. Cam greu spre imposibil, e adevărat. Şi totuşi, nu asta ne învaţă toţi înţelepţii? Preoţii, terapuţii, radiesteziştii, hipnotizatorii, paranormalii, vracii, psihologii, psihoterapeuţii, antrenorii de succes...toată pleiada de promoteri, speakeri motivaţionali, influenceri şi şefi de clanuri, nu asta ne spune? Cu diverse argumente şi motivaţii, lecţia este cam aceeaşi: căutarea bucuriei în orice necaz. Sau, cum zice o vorbă mai veche: "un şut în fund, un pas înainte"!

Problema societăţii moderne este că nu ştiu cum facem, dar pervertim toate lucrurile bune în altceva...nu prea frumos. Şi iese un mare nimic.

Tot astăzi comemorăm patru...da! Patru ani de la evenimentul Colectiv. Dumnezeu să îi ierte!
Din câte am auzit, cea mai mare tragedie a vieţii este să se încalce legea naturală şi părintele să îşi îngroape copilul. Deşi, sincer, nu mai sunt sigur dacă aşa o fi...la câte legi naturale încălcăm, pentru că nu corespund ideologiilor moderne, mai contează una în plus?
Nu cred...dar, oricum, dispariţia celor dragi este o durere imensă, pentru care nu există alinare. Căutarea unor vinovaţi, sentimentele de revoltă şi frustrare sunt perfect normale...însă nimic nu poate face acea durere să dispară.

Apoi intervine pervertirea...care mie îmi repugnă total. Nu ştiu, mi-e scârbă de ea, nu o suport. Intuiesc interesul unora de a canaliza emoţiile oamenilor către o finalitate fericită pentru ei, dar tot mi se face pielea de găină şi nu ştiu cum să dau să fug, mai repede, oriunde 'oi vedea cu ochii.
...aşa se face, că diseară, internauţii s-au raliat pe facebook şi se vor strânge în Piaţa Victoriei pentru un marş de protest pentru cei de la Colectiv.

Cum, ce face? Da, aţi înţeles bine...sub masca empatiei, se vor ascunde, din nou, nişte unii, care să strige ce le vine la gură. 
Bine...dacă mă întrebaţi pe mine, chiar şi marşul în sine este fără rost, pentru că nu are nici o finalitate....este doar o expresie a unei emoţii de moment, care nu se va concretiza în nimic, pe termen mai lung. 
Nu ştiu cum se vor simţi rudele celor decedaţi, dar dacă mie îmi moare cineva drag, mă doare fix în cot că la înmormântare, în afară de familie, mai vin 3 necunoscuţi...sau vine tot oraşul, toată ţara, sau toată planeta. Suferinţa nu mi-o alină nimeni! Eu cu mine o duc, aşa cum pot - dacă pot. Găsirea vinovaţilor...bine, măi...asta ţine de imagine. Că nu-mi mai creşte o inimă în plus şi nici nu se întoarce nimeni de pe lumea cealaltă, dacă unu' - sau o sută - înfundă închisoarea.

Dacă e să mă gândesc mai bine, nu pricep nevoia asta a necunoscuţilor de a se băga ca musca-n lapte, în chestiuni care nu îi privesc. În afară de a da bine, ce treabă are nea' Gică din deal să îmi căineze mie durerea, dacă nu o trăieşte cu adevărat? Dacă tot vrea să se roage pentru cineva, de ce nu o face în intimitatea propriei vieţi şi simte nevoia să fie făţarnic? 
Când doi oameni se întâlnesc, se iubesc şi din diverse motive, se despart... îi consolează societatea? O doare-n 3 litere; se întâmplă! Deşi, persoana iubită nu moare, doar pleacă din viaţa ta. Nu o mai vezi decât în poze; nu mai vorbeşti cu ea decât în gând. Aşa...şi? Moartea ce este? Ori că persoana iubită locuieşte la 50 de km de tine, ori că locuieşte pe lumea cealaltă, care este diferenţa? Şi unde-s marşurile de prostesc...ăăăă...protest?! Hai mă, că-i ditamai tragedia! Cine a suferit din dragoste, ştie...nu e deloc plăcut să ţi se surpe universul în cap! Toţi am trecut prin asta! Vreau un marş de susţinere...Sau acum nu mai suntem empatici şi nu mai vrem să protestăm?

Şi...să protestăm împotriva a ce? Am înţeles..."Dragnea la puşcăie", "P.S.D. - ciuma roşie", "Jos corupţia". Bun...dincolo de asta...pentru ce strigăm? Că-s politicieni corupţi? Ă-hăăăă, să fim noi sănătoşi! Politicieni corupţi au fost şi vor fi, cât îi lumea! 
Că se dau avize de funcţionare pe pile? U-huuuu...ce e nou în asta? Dacă ai suficienţi bani, faci ce vrei. Nu e nimic nou sub soare.
Că nu s-au găsit vinovaţi? Păi dacă e vorba de bani, cine să pice? S-o găsi vreun prost mai sărac, care să iasă ţap ispăşitor...da' cam atât!

Eu am învăţat o chestie pe care o o ştiam, dar nu o conştientizam: până să schimbăm lumea, hai să ne schimbăm pe noi. Hai să protestăm împotriva noastră! Cam ce am învăţat după Colectiv? Am înţeles că ne omoară corupţia...dar ce facem, ca să nu se mai repete această tragedie? Dacă schimbarea pleacă de la noi, ce fac eu, ce faci tu pentru asta?
Câte cluburi sunt pustii şi mai pline de ciulini ca Vestul Sălbatic, pentru că au rămas fără clienţi? Puii mei, patronii au bani, îşi iau avizele...dar cam cât de aerian să mai fii, să te înfigi ca sardina într-o conservă de container, mai ales când ştii ce se poate întâmpla? Sau beci, sau orice altceva?
Paşte, Crăciun Halloween, Valentin, weekend...câte beciuri sunt arhipline de tineri doritori de distracţie şi zbânţuială? Ce ne-a învătat Colectiv, în afară de a arăta cu degetul? Nimic!

Hai să protestăm împotriva autsmului care ne omoară în fiecare clipă! Zilele trecute a mai murit un tânăr de 17 ani, călcat de tramvai...pentru că...AUD??? Avea căştile în urechi şi nu era atent la ce se întâmplă în jurul lui. Tragedie! Breaking news!! De ce nu protestăm? Cine e vinovatul că nu conştientizăm pericolul? Statul, desigur! Nemernicii, nenorociţii, tâlharii şi corupţii de politicieni, care nu au dat o lege care să interzică folosirea telefonului când mergi pe stradă...EI sunt de vină!
Aţi văzut la şoferi ce amende se dau! Şi pietonii au nevoie de asemenea legi...că_capul nostru e plin de căc...diverse probleme!

Şi ne mai mirăm de clasa politică? Ea este doar ceea ce avem noi mai bun! Ura!
...iar fericirea rămâne, în continuare, doar un ţel intangibil - pentru că nu ştim să o căutăm, să ne-o construim.

Hai, mai bine, să strigăm cu toţii, în cor: EU SUNT MARIA! Şi apoi să ridicăm braţele a victorie, ca Rocky în vârful scărilor...că cică păcălim subconştientul şi Universul o să ne lovească cu bunăciuni de toate felurile, dacă suntem pozitivi!



[Mihai Constantinescu şi Anastasia Lazariuc - Maria]

marți, 15 octombrie 2019

Lupta vieţii

Motto: "Trăiesc acei ce vreau să lupte;
             Iar cei fricoşi se plâng şi mor".
             [George Coşbuc - Lupta vieţii]

Avem mare noroc cu tinerii ăştia moderni, care au impresia că reorganizează societatea din temelii şi salvează tot ce miscă, doar glăsuind mai apăsat câte ceva şi bătând, nervoşi, din picior!
Practic, eu sunt tot într-o contemplare la adresa lor...îi admir şi îi aplaud! Serios de vă mint!

Startul l-a dat fata aia...Greta nu-ştiu-cum, care l-a luat de urechi până şi pe Putin şi i-a dat cu "ruşinică" peste obraz, că-i om rău şi nu are grijă de natură. Iar astăzi, nişte tineri liceeni, sătui de atâta corupţie (desigur) şi o grămadă de alte rele, s-au apucat de dansat...ca să atragă atenţia asupra traficului de persoane şi a exploatării sexuale a minorilor. 
...ceea ce, bravo lor că-i duce mintea să lupte. Probabil că şi pe Dincă l-au trecut toate lăcrămile de conştientizare când a văzut preaminunatul dans...şi a jurat că nu mai face în viaţa lui d-astea nefăcute! În plus, le scoate şi pe fete din pământ, din iarbă verde şi le aduce înapoi, tefere şi neatinse! 

Oricum, stimă şi respect!
Eu sunt mai bătut în cap de felul meu şi cam ard gazul de pomană. Transform mâncarea în rahat şi consum degeaba oxigenul planetei. Sunt cantitate neglijabilă, ce mai la deal, la vale?
Dar după ce i-am văzut pe copiii ăştia plini de dârzenie, cum se iau în piept cu toate ticăloşiile, m-am băgat într-o sedinţă de autodezvoltare şi mi-am strigat pe un ton răspicat, cu pumnii strânşi şi cu lacrimi în ochi (precum sus numita Greta, la Summitul O.N.U. pentru climă): "Cum îndrăznesc?! Mi-am răpit visurile şi copilăria! Frate, DAR şi eu pot să lupt! Să-mi trag pălmi cu toate mâinile, de nu mă fac Rambo + Rocky Balboa + Greu de ucis 4...şi asta până diseară! Nu mai e timp de stat...am frecat menta toată viaţa şi dacă vreau să fiu un om de succes, trebuie să acţionez! Urgent! Păi cum e posibil aşa ceva"?

Şi pe cuvânt de nu am făcut întocmai cum mi-am propus, pe modelul idolilor mei! Oricum, ultimele postări sunt numai despre luptă, pentru că nu pot, pur şi simplu, să rămân indiferent la asemenea jertfe...
Eu nu ştiu să fac flash mob din ăla, că...aia e! N-a avut cin' să mă înveţe...însă ştiu să gătesc! Aşa că imediat mi-am pus talentul în slujba umanităţii şi mi-am gătit nişte pâine prăjită cu gem, pe care am mâncat-o atent - pentru că vreau să atrag atenţia asupra traficului de stupefiante!
Mândru nevoie mare de o asemenea ispravă, am mai înfulecat şi un măr. Dar nu aşa degeaba...ci pentru a salva populaţia de gâşte sălbatice - care se împuţinează văzând cu ochii, mai ales la noi pe izlaz. Apoi am tras un pui de somn - pentru că, nu-i aşa, trebuie să atrag un semnal de alarmă privind soarta copiilor săraci din Africa, ce nu au măcar o tabletă să se uite şi ei la desene; unde mai pui, că-s şi lihniţi de foame! Păi nu? Dacă nu eu, cine să se mai gândească şi la acei amărâţi?
Şi în final, exact în acest moment, dau lupta cea mai grea; şi dau şi lupt şi dau şi lupt...şi mă uit la televizor de vreo câteva ore bune, dar nu o fac pentru că sunt sedentar şi rup cântaru-n două, dacă mă aşez pe el...ci pentru că vreau să informez lumea despre tăierile ilegale de păduri.
Cum aşa? Simplu: Dacă aş citi, de exemplu, ar însemna să cumpăr cărţi - care, după cum ştim cu toţii, sunt făcute din copaci ce trebuie tăiaţi, ca să ajungă material didactic. Deci citind, particip la creşterea vânzării de cărţi şi implicit, susţin tăierea pădurilor. Aşa că nu-i mai bine să mă uit eu la "Noră pentru unchiul meu" sau alte emisiuni d-astea cu gagici şi să protestez  din comoditatea propriului fotoliu? Un like colo, un HUO dincolo, ici o manea, colo un dans din buric şi gata treaba!

Hotărât lucru, de astăzi sunt soldat în oastea revoluţionarilor! Şi voi lupta pentru tot ce este bun şi frumos! Îmi doresc pace în lume şi pace pe Pământ, plus salvarea balenelor cu cocoaşă. Hava Nagila şi câine până la moarte!! 



[Cenaclul Flacăra - Să fie pace în lume]

Acuma gata cu dansul şi aplauzele! Păi ce facem aici? Luptăm, sau ne dăm în tiribombe?

C-apoi, eu stau şi mă gândesc logic: dacă nu lupt eu, luptă alţii pentru mine! "Alţii" care trebuie aleşi...că doar d-aia e bătalia electorală în toi. Doar că, sincer, din toată pleiada asta de prezidenţiabili, pe mine nu prea mă mulţumeşte niminea!

Iohannis vrea o Românie normală. 



Aha...sigur, sigur. Alegerile trecute dorea o ţară "a lucrului bine făcut" - pe care ori l-a făcut bine şi nu a fost normal, ori nu l-a făcut bine şi nu a fost normal. Cert e că suntem anormali şi acum vrea o ţară normală. Normală, normală, dar cum?
Când a fost mult cântatul "referendum pentru familie", domnul preşedinte s-a tras pe fese şi nu s-a înghesuit să dea cu ştampila decât atunci când nu a mai avut nici o importanţă. Sunt curios...când o fi să se voteze pe sine (că doar n-o vota pe altul să fie preşedinte), tot la 20:59:59 se duce să se exercite în drept? "N-aş prea-ş crede"...vorba unui amic.
Şi mai am o întrebare legată de acest subiect: dacă terfelim familia prin toate noroaiele posibile şi ni se pare normal să nu mai existe înţelegere între un bărbat şi o femeie care s-au ales reciproc şi şi-au jurat credinţă veşnică, de ce avem pretenţia să se înţeleagă de minune 400 şi ceva de parlamentari, care doar s-au nimerit împreună şi sunt mânaţi de propriile interese?
Unde-i normalitatea în toată treaba asta?

Apoi, după referendumul familiei, domnul preşedinte şi-a făcut propriul referendum, ăla pe legile justiţiei - care a fost o lovitură de imagine minunată, dar s-a pierdut în negura istoriei şi nu îl va aplica nimeni, niciodată. 
...aşa că iar întreb, ca prostovanul: "Pentru ce normalitate lupţi 'mata"? Nu de alta, dar acum avem cel puţin câteva sute de normalităţi... e omul şi normalitatea lui. Deci dacă nu e nici o unitate de valori, noi ce normalitate votăm?  Că poate normalitatea unora nu e şi normalitatea mea. Şi dacă nu spui clar ce doreşti, eu cum să te cred?
Corect?

Nici Viorica Dăncilă nu e prea răsărită. 


Adică nu e răsărită deloc...ci "Muncitoare şi implicată". Bine, bine...dar IMPLICATĂ ÎN CE? Asta vreau să ştiu... că altfel, chiar şi Al Capone a fost "muncitor şi implicat". Generalul Basta - îl ştiţi...e ăla care a orchestrat scurtarea de cap a lui Mihai Viteazul - tot "muncitor şi implicat" a fost...
Aşa că mă lasă rece vorbili astea aruncate aşa...a bravadă.

Dan Barna ce slogan are? "Fericiţi în România"...parcă. Adică, promite ceea ce nu avem...de unde înţeleg că mă face depresiv? Aştept cu nerăbdare şi ziua în care mi se va inocula dilema emo-ului: "Să-mi tai venele? Să mi le las lungi"?
Cum ar mai fi şi asta? 

Pe cuvânt de nu mi-e dor de vechile afişe electorale:


...de ele măcar râdeam. Chiar şi Traian Băsescu era amuzant, când hăhăia vesel: "SĂ TRĂIŢI BI-NE"!
Astăzi, ar o chestie ca un candidat să zică "BINE CĂ MAI TRĂIŢI"! - cel puţin ar arăta un gram de empatie faţă de persoana mea. În schimb, ce se întâmplă? Unu' îmi zice că nu-s normal, unu' mă înştiinţează că-i implicat, dar nu îmi spune şi în ce s-a băgat, iar altul îmi spune că-s vai de capu' meu şi singura mea şansă la fericire stă în el. Trei, Doamne, şi toţi trei...Şi uite aşa, mergem spre glorie!

Mai bine mă limitez la propriile probleme existenţiale...
Spre exemplu, de câteva zile mă zbat să aflu şi eu cum e pielea vrac.


Puiul cu os ştiu cum arată...că nu-s chiar aşa de tăntălău. Dar "pielea vrac" îmi dă reale bătăi de cap, că nu am văzut niciodată aşa ceva! O fi adusă din străinătate? Tot ce e posibil...

Da' nu-i bai! Şi dacă nu aflu, nu-i nici o problemă...tot aşa arăt şi tot aşa mă cheamă; ăsta sunt şi-aici mă termin. 
...iar în cinstea luptătorului ce am devenit, propun să ascultăm un fel de "Eye of the tiger", dar în alt fel: 



[Dangal Theme]