luni, 30 noiembrie 2009

Reading rose leafs



Happy birthday, dear GaudeamusGirl.
Altough I don't think you remember me, I wish you a dozen roses hidden in your books...
...And to always feel that warm surprise.

No Comment, cu dezacordurile de rigoare




Florin Minune - Pumnii mei minte nu are
Asculta mai multe audio Muzica

_____________________________

Nu sunt eu născocitorul unei dedicaţii atât de geniale, însă v-o împărtăşesc cu mare plăcere. (nefiind în ton cu manelăria, nici nu bănuiam vreodată în viaţa asta că pe planetă există o aşa jelanie mucos-zdrângănită)

duminică, 29 noiembrie 2009

Visătoarea de succesuri în izbânde



“Sunt romantică şi visătoare, dar întotdeauna îmi ating scopul”.
Aşa ni se confesează (pe un ton zâmbăreţ în litere) o săracă fătucă de-o pagină, printr-una din multele reviste spoite de vedetisme ce ne populează patriuca.

Întâi de toate, se cuvine să analizăm mai atent tâlcul care se ascunde sfios, în spatele vorbelor minunatei creaturi. Cică e romantică...adică? Stă noaptea sub clar de lună (bec, când este înnorat), cu ursuleţul de pluş în brăţic şi cu ochii beliţi la cioburile sclipicioase de mărgăritare aruncate neglijent între faldurile cerului obosit? Mănâncă la lumina lumânărilor, în fiecare seară?? Foloseşte excesiv de des cuvinţele alintătoase ("pufoşel", "puiuţ", "iubiţel", "scumpic", "somnic", "mâncărică" - păpuţa - etc) şi în general adoră să folosească lucruşoarele micuţele (mă rog...cu câteva excepţii, care doar întăresc regula)?? Stă cu bujorei împletiţi în minunatelei cosiţe, păşeşte pe petale de trandafiraş (roşu, ca o inimă mistuită de iubire) şi vorbeşte afectat, aproape în silă?? Cam cum e ea romantică aşa de incurabilă?
Apoi...spune că e visătoare; sau cu capu-n nori?? Că nu fac diferenţa aici...E o aiurită din aia care calcă-n străchini de la atâta inteligenţă?? Cam ce înseamnă concret, să fii visător? Să nu mai distingi între realităţi?? Îşi trage ea, gingaşa făptură, ceşcuţa cu cafeluţă mai aproape de guriţă (pentru a nu face scurtă ma mână, tot întinzîndu-se după recipientul cu licoare maronie), şi visează că i-a tras-o vreun Făt-Frumos desprins din poveşti??? Stă ea, mitica, şi visează în fiecare clipuţă la cai verzi pe pereţi? Mulţi cai...herghelii întregi de mustangi sălbatici şi virili...
Plus că...99% din turma de dudui se consideră melancolice şi romantice; să fie asta o boală, o pandemie porcească?? Să fie doar ceva trendy, care se transmite de la o individă la alta mai ceva ca sida (nu e vorba de logodnicul europarlamentăcioasei băseşti) în diferite medii lichide??

Dar hai să spunem că ai dreptate, şi eşti aşa cum spui: romantică, visătoare, cel mai probabil sensibilă la pipotă, frumoasă, deşteaptă, independentă, plus alte milioane de epitete din sfera aceasta idioto-cretinoidă…dar esti şi o ditamai curva! Sau…machiavelică, ca să scriu în termini mai academici. De ce?? Simplu:
Din câte am observat şi eu pe la alte lumi, viaţa nu te recompensează niciodată după merite. Fie că eşti Angajatul Lunii sau Jack The Ripper, trebuie să ai şi momente când ţi-o furi urât de tot…când ţi-o iei în ultimul hal, măcar pentru o scurtă perioadă de timp dacă nu pentru toată viaţa. Se spune că şi înfrângerile au rolul lor în economia vieţii…poate doar din dorinţa de a găsi un sens, o logică care să guverneze lucrurile. Doar că aici nu ne jucăm de-a grădiniţa, când primeşti bulină roşie dacă stai pe scăunel cu mâinile la spate, şi bulină albastră dacă te apucă pandaliile. În cadrul misticei noastre existenţe pe planetă, poţi să omori un om iar a doua zi să câştigi la loto…sau poţi să fii terciuit pe asfalt de către un şofer beat, la câteva minute după teribila faptă; poţi să fii savant eminent şi să mori de o banală apendicită, sau la fel de bine, poţi să prinzi centenarul. În opinia mea, e cea mai mare măgărie să îl educi pe un copil în spiritual meritocraţiei…dar deviez.
Nu voiam să zic decât că visărorismul şi romantismul nu te ajută cu absolut nimic în atingerea scopului…pentru că este extrem de foarte posibil ca prin aceste rare calităţi să realizezi fix p..raful de pe tobă. DAR STAI! TU întotdeauna îţi atingi scopul…eşti mereu călare pe situaţie şi până la urmă, cu inteligenţă, muncă asidua şi mari consumuri energetice, reuşeşti să dai tot ce ai mai bun în tine, să o storci de vlagă pe problemuţa care ţi s-a pus de-a curmezişul şi…să ajungi unde ţi-ai propus. Bravo! Ştiam eu că poţi!

Să-mi trag pălmi!…E mişto să te baţi cu pumnii în piept cât esti de…descurcăreaţă şi miraculoasă….pentru că poate te observă cineva capabil, care să te pună taman pe ceea ce te face să te simţi bine (adică vreun podium de modă sau vreuo scenă de mega-artistă…desigur)

Tot înainte cu tupeu, măi dragelor fotomodele închipuite! Şi la mai mare!

vineri, 27 noiembrie 2009

Bătaia e ruptă din Rai şi patriotismul e doar rupt



Băse a altoit la dinţi un copil.
Este un golan...iar pentru justificarea patetică care a fâsâit-o din dosu' mâinii (inculpata pocnitoare, adică), este un mizerabil. Se ştie lucrul acesta. Simplu. Nu mai stau să analizez fiecare grimasă, fiecare rid, fiecare privire a conducătorului mult-iubit, pentru că aş risipi o grămadă de energie pentru a ajunge la aceiaşi concluzie. (Ce să îi faci? Nu se reduc toate cheltuielile pe timp de criză? De ce aş irosi eu resurse, ca boul?? Ce, îs cumva Videanu, Udrea, sau vreo rudă mugitoare ale exemplarelor înaripate si nu am aflat???).

Din păcate, genele de Cănuţă Om Sucit trebuie să se bage şi ele în seamă...aşa că mă tot întreb eu, ca unu’ care are mintea prea odihnită: De ce întreaga poveste a apărut tocmai acum în presă? Hai să zic că nu se găsea filmuleţul...dar feciorul vieţuia cu drag şi spor pe întinsele noastre plaiuri, iar martorul hălăduia şi el tot prin această zonă crepusculară. Maturul ăsta plin de sentiment şi milă, nu putea să dea din gură mai cu talent...cu vreo 5 ani mai repejor? (Că poate nu mai eram infectaţi cu prezenţa Hăhăitorulu Şef, în nici o funcţie de conducere - d-apoi în aia mai vârtoşă şi mai răzbelită!) Sau în vremurile acelea nu era mamă plină de filosofii împăciuitoare şi nu avea timp de idioţenii puerile??

Am auzit că Trăienel (mamăă, da ce mai rimează asta cu ”codiţă de purcel”! Numai că se spune că sunt ditai găliganul şi ar trebui să dau dovadă de maturitate...aşa că nu voi zice nimic; consideraţi că am tăiat totul cu o linie mediană pe mijlocul literelor..) este un mârlan pentru că a lovit hoţeşte pe cineva mai slab (un copil, în cazul de faţă). Şi pudibonzii se lamentau din toţi ficaţii de ce este aşa de violent...de ce nu îşi revarsă furia asupra unuia pe măsura sa.
Păi măi mânca-v-aş ochii voştri! Din câte am observat eu, scopul în a fi bătăios este fix acela de a călca în picioare pe unul mai slab ca tine! Că doar nu eşti prost să îţi verşi năduful pe un campion de box sau vreun practicant de karate...pentru că sunt extrem de multe şanse să ţi-o cam iei la nănău într-un mod urât de tot, dacă nu te-ai născut vreun pui de ninja! Prin violenţă, babuinul interior tre’ să arate cine este stăpânul şi cine este menit să îl satisfacă! Că de aia husbănzii alcoolici îţi încing femeile, care îşi varsă nervii pe tânărul vlăstar din dotarea familiei fericite, care schingiuieşte apoi pisica! Fiecare violentează pe cineva mai slab. Nu ai să vezi niciodată că umflatul în călduri de masculinitate o să dea de-a fuga în pădure să se ia la trântă cu ursul! Nu e mai simplu să îi care pumni în cap la piţipoanca ce îi călăreşte burtoaca??
Ce e aşa de greu de priceput? Omul este un animal, iar puterea este singura forţă motrice care guvernează planeta. Financiară, economică, fizică, psihică...nu contează genotipul ei, ci doar să o obţii. Şi odată ajuns acolo, vrei să zdrobeşti tot ce poţi, tocmai pentru a demonstra că tu ai ceva ce altul nu are. Şi se mai freacă aştia atât la bibilică cu forţe civilizatoare şi morale, credinţe şi drepturi...Căăăăcat! Tot ce trăim este doar o spoială ieftină pentru singura vânătoare care ne animă...aceea de satisfacere a instinctelor primare: hrană, sex, poziţie în turmă, reproducere.

În tot acest creuzet de agresiune înnoată cu patos şi draga de Românica...(vedea-u-aş surcele!). Neamul nostru a ridicat toate calitaţile rele la rang de artă, aşa că nici agresiunea nu a putut scăpa; că doar nu eschimoşii au inventat expresiile “Bătaia e ruptă din Rai”, “Eu te-am făcut, eu te omor”, sau “Unde dai, creşte!” Şi cum frustările nu se puteau revărsa asupra puhavilor din capu’ la naţiune, totul s-a îndreptat spre fiinţele mai slabe…adică asupra copiilor. De aici până la intrarea în tradiţie a acestor vorbe de duh, nu a mai fost decât un pas…
Iar Băse dovedeşte doar că este un pui de românaş sadea. “Păi ce puii mei? O fi făcut copilu’ ceva, că degeaba nu l-a bătut Maiestatea Mea…Ave eu! O merita…şi unde dai, creşte! Ce vă mai cufuriţi atâta pe voi? Plus că, dacă mă gândescmai bine, voi aţi trucat totul, nesimţiţilor!”
Probabil o fi vrut să îi umfle botul la săracul kinder, cum a văzut că se poartă la a mică? (care, fie vorba între noi, este în curent cu toate behăirile modei...) Sau poate a avut el un motiv întemeiat...i-o fi belit geaca portocalie, sau ceva...sau poate că a yis ceva ce nu trebuia? A fost nepoliticos?
Îmi pare rău, dar mintea mea omenească nu se poate compara cu cea bă-zeiască, deci nu poate întrevedea adevarata cauză

A, da! Uitasem…am văzut cum se scandalizau toţi deontologii că “cum dom’leee este posibil ca într-o ţară parte făcătoare din U.E., care cică mai trăieşte şi în mileniul 3, să mai existe concepţia de a lovi un copil?”. Băi! Ia mai chiorâţi-vă-ţi niţeluş, să vedeţi cât de obişnuit e lucrul acesta! La orice colţ de stradă, indiferent de nivelul intelectual, genul acesta de brutalitate face ravagii printre specimenele neamului. Numai acum ceva zile am văzut o mamă care îşi cotonogea (cu blândeţe) lumina ochilor ei de scump, pentru că acesta orăcăia cam tare şi se uita lume urât la ea, făcînd-o de râs în buricul publicului de târgoveţi.
Aşa că scutiţi-mă cu inocenţele voastre de fecioare virgine şi căscaţi ochii la mentalitatea bolnavă care bântuie prin tradiţiile noastre!

Nu mai pot. Serios, îmi stă în gât şi nu pot să–l scuip afară. M-am îngreţoşat destul patrihoţismul ăsta dement…M-am săturat de discuţii interminabile despre alianţa lui Geoană, lupta populară (de dreapta) a lui Băsescu şi…şi nimic. Mi-e peste poate de silă şi nu îi mai pot suporta. Băs Cel Mic îi cântă în drâmbă lui Băs Cel Mare; nimic uluitor. Gionelu’ o bagă pe aia cu ce de lapte şi miere vom căca de pe 6 decembrrie încolo, dacă îl votăm pe el pentru fotelul prezidenţial; mă lasă rece. Coana Nuţa biciclista (nu a căzut şi nu şi-a rupt nimic – din păcate? Sau din fericire?) face licitaţii de mii de euroi. Mă indignez, dar nimănui nu îi pasă.

Vomit şi plâng. Vomit. (a se citi: ”Ia mai duceţi-vă-n stampila de votare apoi în urna mobilă... că eu serios că o să vă votez!”)

Aşa că mă fac că nu s-a inventat politichia pe planetă şi vorbesc despre altceva…ca de exemplu, IPOCRIZIA.
Am văzut la o emisiune cum prezentatorii ofereau dvd-uri cu filme drept premiu la nu ştiu ce concurs, pentru că ei duc o campanie de combatere a piratărilor şi militează pentru respectarea celor care au muncit pentru a ne oferi nouă, connsumatorilor, acel produs. Acum…nu spun că este greşit ceea ce fac…ci doar o porcărie de imagine menită să îi salte încă o treaptă pe scara valorilor.
Să ne imaginăm o familie, celulă de bază a societăţii: mama munceşte 12h/zi la o firmă de confecţii (croitorie, mai pe româneşte) şi câştigă cam 700 lei brut pe lună; tatăl, prototipul bibliotecarului (păr lins, cu cărare pe mijloc; ochi băgaţi în vitrină cu dioptrii; vestă în carouri) este un vajnic şomer cu indemizaţia de şomaj expirată. Cei doi capi de celul au şi un plod…care din păcate este adolescent. Chiria şi întreţinerea însumează cam 600 de lei…iar de mâncare mai rămân 100 de lei.
Cum să îşi mai trăiască copilul ăla rahatul de iluzii vesele ale tinereţii?? Ar invita prietenii la un suc…doar că nu are bani. Ar citi o carte…doar că nu se dă pe râs. Ar merge la un concert…măcar la ăla din decenii-n paşte, doar că intrarea nu se face pe ochi frumoşi. Ar merge la un film…doar că jegul ăla de cinema e tocmai în oraşul vecin, iar biletul îl costă cât hrana pe juma’ de lună! Orice ar vrea să facă, are nevoie de bani, pe care nu îi are. Aşa că stă cu dinţii beliţi la lună…şi gândeşte mândru la binefacerile vârstei!
Dar să revin la filme. Nu aţi vrea voi, măi drăguţilor, să creaţi întâi contextul pentru a putea viziona un film în condiţii optime? Să avem şi noi nişte rahaturi de cinematografe…dar pentru oameni normali, nu din alea de trebuie să rabzi de foame o săptămână, ca să îţi poţi permite să dai o raită pe la I-Max la maxim (floricelele ţi le iei în buzunar, pentru că-s marca ”Home Made”; doar n-ai căpiat să mai dai banii şi pe ele...) Sau să faceţi un hocus-pocus, ca să ne trezim tot poporul cu un Home Cinema în sufragerie??
C-apoi puteţi să vă spargeţi în campanii de imagine, şi să militaţi pentru drepturi, până v-or sări ochii din cap!!!
Sau măcar…recunoaşteţi în puii mei că este un căcat de ţară, barem să nne dezobişnuim să mai dorim ceva (nu că am face-o…dar măcar să fie oficial)

P.S.: Mircea Geoană, preşedintele tuturor românilor! Învingem împreună…la Paştele Ornitorincilor Încălţaţi În Gentoace Prada!

APLAUZE!!!

luni, 23 noiembrie 2009

Românica la elecţie


22 noiembrie 2009. Gara de Nord (şi nu numai). Orele 07.00-21.00.
Claie peste grămadă, înghesuiţi ca nişte cartofi în hambar, aliniaţi ca o turmă de dobitoace, printre încruntături, pârâituri de oase, înjurături spuse cu obidă în barbă şi miros de sudoare, cetăţenii neamului se întrec să se exercite în dreptul constituţional de a vota. Subit, conştiinţa civică i-a străpuns până la rădăcină, le-a vibrat triumfător în cord, iar acum conaţionalii îşi trag omor, care să se arate mai voinic la apăsarea cu ştampila. Persoane care s-au învoit special de la lucru, bolnavi, studenţi amărâţi (care votau cu schimbarea pe o viaţă mai bună), turişti în trecere, turişti veniţi special pentru vizitarea acestui magnific obiectiv turistic…într-un cuvânt, “oameni care locuiau la Bucureşti, dar aveau buletin de provincie, din diferite motive; aceleaşi motive care îi împiedicau să se ducă dracu’ să dea cu părerea la circumscripţia de care aparţineau”. Ce mai? O ditamai adunătură pestriţă cu aspect de cireadă sub acoperire, care şi-a luat destinul între copite şi a venit să îşi spună părerea.

Mă disperau studenţeii care cică nu aveau viză de flotant…si se lamentau sărăcuţii, pentru că nu au unde să îşi exprime voinţa de popor liber. Of, of, mai, măi…să mai tăiem din vene…
Păi, băi tâmpiţilor! Din câte îmi mai amintesc, pe vremea mea erau secţii de votare şi în campusuri; iar la cămin nu te lăsa să stai fără viză de flotant, că îţi luai amendă de la nenii miliţieni care veneau în control periodic. Gândind în felul acesta…pe cine credeţi că prostiţi voi, măi derbedeilor?? Spuneţi mai bine că acceptaţi umilirea de a sta ca boul ore în şir, pentru că v-au plătit unii şi alţii să vă transformaţi în diferiţi ultraşi viu coloraţi! Deşi…să-mi bag picioarele daca eu aş fi stat atât…chiar dacă crăpam de foame, nu acceptam să stau ca animalul pentru că aşa au vrut nişte mizerabili umflaţi .

A fost o demenţeală totală! Unii parcă erau loviţi între ochi de vreo bleandă mutantă, şi îi găsise hărnicia taman în duminica alegerilor; toţi erau muncitori, toti se ceruseră afară de la şefu’ şi veneau în grup organizat, ca să ştampileze “şi aicişa”. Pe alţii îi lovise damblaua turismului, de parcă însăşi Udrea le sulfa sub coadă! (ca să le dea avânt) O mare…dar ce spun eu? Un ocean uman năvălea turbat în vizită la rudele “de la ţară”…şi cum votarea este o necessitate care se cere făcută, se pecetluia cu nesaţ orice buletin de vot care se creştea în faţa ochilor! Ziceai că s-au damblagit cu toţii!

Nu mă înţelegeţi greşit…este dreptul fiecăruia să meargă pe la urne. Şi nu am nimic cu asta. Dar îmi provoacă greţă ipocriţii care se dau modei de civism şi democraţie, dar îşi vând dreptul pe o sticlă de ulei sau câţiva zeci de lei în portofel! Mi-e scârbă de ei…şi nu îmi pot da seama cum poate fi cineva atât de netrebnic. Să accepte orice umilire posibilă, de involueze la gradul unui animal de turmă, doar pentru o “micuţă atenţie”.

Despre rezultatul votului…nu mai am ce comenta. Fie că iese GIoană (G.I. vine de “G.I. Joe”, prototipul Fătului-Frumos în chiloţi de tablă, luptăcios pentru drepturile poporului ) şi trage o horă a unirii pe pajişte, ca să fie lumină în lume şi căldură la cei nevoiaşi, fie că iese Băse (Doamne păzeşte-ne de hemoragia pârţoasă), rezultatul este acelaşi: cine poate, să părăseacă ţara, planeta, dimensiunea…să se debaraseze de orice ar putea fi contaminat cu românism de la mama lui.

SAUVE QUI PEUT!!!

duminică, 22 noiembrie 2009

Circoteca electorală


“A sosit ziua dreptăţii, ziua sfânt-a libertăţii”
Ieşi neamule la vot! Votul tău contează! Cine nu votează nu are dreptul să vocifereze cu privire la viitorul ţării! Hai, să mori tu! Băi imbecilule! Te-a dus mintea vreo clipuţă să te gândeşti că nu vreau să votez, pentru că nu am pe cine?? Sau te-ai blocat pe “datoria civică şi cetăţenesc-democratică de a da cu ştampila? ” Ai auzit în viaţa ta de dreptul de “veto”, măi dobitocule?? Acelaşi drept pe care îl mesteci tu acuma între gingii…şi care la origine însemna “MĂ OPUN!”. Eu chiar asta fac, băi ! Mă opun, mă pun de-a curmezişul a tot ce înseamnă politică autohtonă! Dar pentru că nu s-a tipărit nici un buletin pe are să scrie “INCAPABILILOR! NU SUNTEŢI APŢI SĂ CONDUCEŢI O ŢARĂ!”, deci, prin urmare, nu am cum să ştampilez aşa ceva din simplul motiv căp nu există, eu mă opun prin neprezentare. Tu eşti idiot la bostan, să dai tu sentinţe din astea, băi nemernic nenorocit?? Vrei să votezi?? Ai un favorit?? Foarte bine! Eu nu te frec la nici un cap să nu te duci să îţi dai drumul la voinţă! Păi atunci, de ce puşca mea (agăţată la brâul tradiţional care împresoară mijlocelul tras ca prin inel – de unde se vede că sunt mândru că sunt român) mă baţi la creieri cu ce e bine şi ce nu e bine să fac?? Tu crezi că eu nu am discernământ, sau ce?? Te gândeşti că eu nu votez pentru că mi-e silă să mă mişc?? Cine te-a pus pe tine justiţiar şi dătător de precepte morale şi civice?? Eu nu am favorit, pe mine nu m-a convins nimeni că este apt pentru fotoliul prezidenţial. Trebuie să merg obligat-forţat, că vrea muşchiul tău de analist?? Şi când oi ajunge în momentul zero, închid ochii şi pun ştampila unde nimeresc? Sau joc "ala-ba-portocala" şi îl deleg pe care m-il scoate norocu-n ochi, doar ca să ai tu fericiri orgasmice că e prezenţa groasă şi potentă la urne???

Plus că…din câte văd, nici nu prea contează ştampila mea…sunt alţii care o dau în grup organizat! Eu, solitar, ce pot să fac??
“Am venit în grup. Ne-a organizat şeful”, sau “N-are nimica, trebuie să votăm şi-aici-şa”…aşa mărturisesc plini de candoare, sărmanii turiştei electorălei. Spun că au venit organizat, dar numai pentru că ei munceşc în Bucale. Şi ca nişte cetăţeni modei, s-au cerut de la şăfu’ ăl mare ca să le dea şi lor voie să se exprime în opinia politică. “Ce, nu ştiu să citească?? Lasă beeiiii…nu-ţi mai bate tu capul, că-ţi pică părul! Doar d-aia au inventat ăia siglele de partid! Se uită şi ei după măzgăleala care flirtează gâdilăcioso-seducător cu retina pe care o poartă în ochii capului din dotare – tre’ să le cer impozit şi pe asta; ia să notez eu acilea, să nu uit…că nu-mi mai văd capul de câtă treabă am pe mine cu alegerile astea şi dirijatul de autocare! - şi acolo se proptesc în ştampilă! Tare şi apăsat, ca să se vadă şi să nu existe dubii asupra trecerii lor prin secţia de votare…Că doar nu rezolvă integrale diferenţiale sau au nevoie de doctorate speciale, ca să o facă!”

No, şi dacă sunt atâtea grupuri de doritori, eu de ce să mă mai strofoc?? De ce să îi încurc de la prestarea unui serviciu preplătit - ca la cartela pre-pay…dai banii apoi vorbeşti/ştampilezi. Hait! Mi-am adus aminte..cică l-au prins pe unul care încerca să îşi fotografieze buletinul, ca să dovedească apoi că el a votat “pentru cine trebuia”. Foarte bine…l-au prins. Dar cum?? Că aici am abstinenţă la neuron…Că doar nu cred că ăla a fost atât de bou să se tragă în chip alături de buletinul ştampilat, în mijlocul secţiei! Şi nici nu cred că a urlat în gura mare “PĂ-SĂ-RI-CAAAA” înainte să apese pe butonul declanşator, sau căă a venit cu ditai trepiedul după el, ca să iasă o fotografie de artă. Eu zic că odioasa faptă (a se pronunţa cu scrâşnire de dinţi, ochi sângerii şi turbaţi, despărţiţi de un “V” mai întunecat ca Tartarul) s-a înfăptuit cu un telefon, în intimitatea cabinei (de vot, nu de toaletă). Păi şi atunci, se pune o întrebare micuţă: CUM A FOST DESCOPERIT??? Că parcă totul trebuia să fie un act intim…
Vreun exemplar dintre membrii comisiei vine de pe Krypton şi are în dotare o frumuseţe de vedere cu raze X? Aveau pe unu ascuns în beci, care trăgea cu ochiul prin crăpăturile strategige ale duşumelei?? Sau aveau ascunsă o cămeruţă de luat filmări prin ungherele tencuielii din plafon?? Sau poate că viitorii votanţi treceau la intrarea în secţie printrun detector de aparatură electronică (pe care trebuiau apoi să o predea unei persoane care se ocua special cu acest gen de recoltat) iar la săracul om i-au descoperit, după actul ştanţării, o antenuţă care i se belenghenea jucăuş la centură…o antenuţă care nu trebuia să fie acolo, pentru că orice urmă de dispozitiv trebuia predat la intrare.
Deci: cum s-a petrecut descoperirea uluitoarei mârşăvii?? Mor de curiozitate să aflu.

P.S.: Cică la nu ştiu ce secţie de votare de pe cuprinsul Românicii noastre scumpe şi dragi din cale-a afară (FOARTE, FOARTE AFARĂ), s-a întrerupt tot procesul electoral din motiv că o ştampilă a fost aruncată accidental în foc!
Mă nene! Voi sunteţi normali cu capul?? Cum poţi să arunci DIN GREŞEALĂ, o ştampilă în foc?? Membrii comisiei îşi aveau lăcaşul la gura şemineului?? Unul a vrut să mai arunce un braţ de lemne în foc, şi…“Ups! Am scăpat ştampila…Că o ţineam în mână ca să nu o fure cineva!”??? Rămăseseră fără material pentru ars, vă lua benga de frig şi un inteligent (pe principiul “Here I come to save the day”???) a observat că instrumentele de însemnat hârtia prin împungere sunt din lemn??”

VA URMA -

vineri, 20 noiembrie 2009

Marea Dezgustare


În sfârşit s-a întâmplat şi porcăria aia de mult cântată înfruntare...Că numărau ăştia secundele de-a-ndăratelea, de parcă erau la N.A.S.A. şi lansau rachete pe Marte! Marea Confruntare, Marea Bătălie, D-Day-ul politicii, miştocăreala naţiunii hipnotizate de mirajul noului conducător.

După 30 de minute, mie deja îmi picau ochii-n gură de plictiseală şi de somn. Pentru că m-am cam săturat până-n gât de “o să fac, o să dreg, o îmbârlig, o scot, o bag…pentru prosperitatea poporului”. Mă scârbeşte faptul că onorabilii catindaţi, omi de vază (nu din aia de flori; aşa e expresia) în societate, îşi clădesc succesurile împingînd în faţă bătrânii care, după o viaţă de muncă pentru gloria ţării, trăiesc din câteva sute de lei pe lună; pe tinerii care suportă a nu ştiu câta reformă educativă, pentru a schimba recitatul lecţiei cu ochii-n tavan pe o metoda de studiu eficientă; pe agricultorii care sunt cea mai mare forţă economică a ţării, dar protestează disperaţi prin faţa nu ştiu cărui pălăţoi şi vând kilogramul de struguri sau de barabule cu câţiva zeci de bani; sau chiar pe şomeri…care formează singura categorie economică ce se îngroaşă viril, la aceste vremuri de criză.

Mi-e silă de promisiuni, texte, viziuni, tactici şi programe de viitor. Mi se zvârcoleşte stomacu-n mine când îi aud pe incapabilii ăştia demagogind despre cât de bine vor face ei naţiunii, cât de minunat va fi, câte haite de câini vor umbla zilnic cu covrigi în coadă sau cum Nal Hutta (lumea de baştină a unor creaturi viermănos-băloase, tătuce în afaceri universale, încrăvăţate şi pline de ifose grandomanice, ce se numesc hutti - în Universul Star Wars) va dispărea de pe harta planetei Românica. Mă umple greaţa când îi văd pe ăştia că spoiesc caldarâmul cu un strat nou de asfalt sau înlocuiesc nişte borduri până în alegeri, ca să prostească proştii şi să arate cât îl doare pe el de înfăţişarea locului de baştină.
Mi-a crescut aşa o lehamite de umflaţii ipocriţi ai neamului…de nici dacă stropeam cu îngrăşământ nu ieşea aşa vârtos de rumenă şi răzbelită! Unu’ citează obsedant din Biblie, apoi promite din gâtu’ mâinii ce frumos va băga el fonduri în agricultură…deplânge categoriile defavorizate, susţine tinerii şi măreşte orice. Apoi înjură o săracă zarzavagie care avea un şorţ portocaliu, luat pe de-a moaca de la odioşii adversari. Uită însă că a fost deja la guvernare…şi a făcut rahatul praf. Totuşi întâlnesc oameni care ascultă cu gura căscată la bazaconiile lui, îl aşteaptă ca pe un mântuitor, îi slăvesc cumpătarea şi buna creştere. Dacă omul acesta vine la guvernare, cu pilele lui externe şi cu propria deşteptăciune uluitor de fenomenal de mare, naţiunea va deveni în scurt timp o oază a belşugului. Vom trăi ca belferii, vom avea salarii occidentale şi vom vieţui doar din agricultura stătut demecanizată...pentru că imediat ce va roade la ciolanul prezidenţial, va porni reforme miraculo-economice. Da…sigur! Că parcă începe să bată din poartă-n poartă, ca să ofere mici conturi în Elveţia celor ce abia îşi duc zilele de azi pe mâine! Sau ar putea vreodată, în viaţa asta, să priceapă ce poate simţi un om care nu e capu' la partid.
ăbălat că el va face din căcat bici (care să şi troznească la ocazii speciale). Chiar a început transformarea…cu o fisă care a făcut-o parlamentar, o alta care îşi cumpără stadioane de locuit (pesemne ca să poată întoarce tracto…adică gipanul buldozer în sufragerie), o altă puşculiţă de băgat fonduri, care lăfăie cocoţată pe 2 ministere, etc (povestea ar fi prea lungă şi nu am chef acum de scris biogafia păsăricii…adică a unei admiratoare). Deci tre’ să îl ştampilăm pe el, că să ducă capodopera la bun sfârşit şi să trăim mai bine…peste vreo 2 decenii. Şi totuşi întâlnesc oameni care ascultă cu gura căscată la bazaconiile lui, îl aşteaptă ca pe un al doilea mântuitor, îl băseşte cu adulaţie cretinoidă şi îi cântă cu dor în strunele viitoarelor autostrăzi ce vor împânzi toate formele de relief de pe la noi.
În sfârşit, un al treilea…un pueril care era doar revoltat de tot şi de toate (parcă el a făcut politică pe Centauri Prime), dar nu cred că are forţa necesară să facă ceva constructiv pentru ţărişoară, în timpul vieţii mele. Şi pentru că m-am săturat de refrenul “eu vreau, dar ăia nu mă lasă”…nu mai are nici un rost să mă avânt în speranţe şi idealuri deşarte sau să belesc urechile la nişte vorbe care teoretic sună bine, dar practic ne îngroapă de vii.

Ţin minte şi acum momentul când a câştigat Constantinescu…Se urla cu gura până la urechi că “AM ÎNVINS!!!!”. Pe cine?? Nu ştiu sigur…atunci se vorbea că am învins comunismul, că o claie de specialişti europeni vor da buzna în moalele obrăjorilor bucălaţi ai patriei şi o vor scula spre eterna şi veşnica îndestulare a poporului nimicit de foame şi dorinţe reprimate. Apoi a câştigat iar Iliescu…şi nimic nu s-a schimbat. S-a spus doar că din două ciume, o alegem şi noi pe aia mai blândă. Şi în sfârşit, peste 4 ani iar am învins…Adică, mai precis, un exponent al sistemului ticăloşit a învins sistemul, doar pentru că hoţul a zbierat din toţi bojocii, HOŢIIIII BĂĂĂĂĂ!!!! Ideea e că şi atunci am învins, doar că nu prea pricep ce am câştigat. Poate un străluminat care se crede întruparea tuturor puterilor în stat.

Aşa că de ce oare să mă mai ambalez degeaba?? Nu e mai simplu să stau eu necâştigat şi să încerc să mă detaşez de toate mizeriile astea?? Nu e mai lejer să num ă mai chinui să sortez tipurile de cancer care ne-a încălecat cu aviditate?
Să se voteze până le-o ieşi pe urechi…că şi-aşa am înţeles că sunt cu vreo 4 milioane mai multe buletine de vot, decât alegători. Şi să mă lase-n durerea mea, că vomit numai când îi aud în urechi! Eu nu vreau s[ mai merg nicăieri, doar pentru că datoria civică îmi dictează să dau cu ştampila!

P.S.: Ţineţi minte 3 cuvinte:
“BHEEEEE…CALI …PREŞEDINTE”

P.P.S.: Ştiu că până la urmă, cineva va înfuleca bunătăţile fotoliului prezidenţial. Doar că…viaţa lui nu se va intersecta niciodată cu a mea sau a oricărui cetăţean nemogulizat în diferite conturi internţ'ionale; aş şi idiot să cred asta.

miercuri, 18 noiembrie 2009

Tunelurile neruşinării


În zilele noastre, toţi analiştii ţării se dau de ceasul morţii să afle dacă diseară va mai avea loc vreo confruntare. “Dar oare se va mai ţine? Şi dacă da, la ce oră?? Care idioţi plini de idei se vor înfrunta în mirajul conceptelor şi soliditatea viziunilor?? Cine va participa?? Ce teme se vor aborda?? Offffff…f f f f f f…oficial încă nu se ştie nimic! Crăpăm de nerăbdare să aflăm care va fi verdictul!”
Şi mie mi se rupe! Sincer şi din toată inima!

Sâmbătă s-a spus că Mircică Pesedel nu a aceeptat măscăria televizată de la Cluj, deoarece a fost prea din scurt; pac-pac-pac-pac, hai să ne cotonogim filosofic! Ete...da; na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o! Păi Măria Sa Gionul Pădurii, se porneşte mai greu, îi trebuie un preludiu ceva mai lung..Întâi îi spui, apoi se retrage singur cu idea, o priveşte din toate părţile, îi pipăie zonele mai erogene unde s-ar putea ivi ceva necurat…o admiră în toată nuditatea ei, apoi îşi face planul de bătaie şi iese vânjos la atac. Dar toate astea cer timp…nu se poate de pe azi pe mâine! I se scoală cheful Băselului şi toţi tre' să joace aşa cum îi urcă sau îi coboară lui popularitatea în sondaje! Nu….nu se poate aşa ceva! Noi suntem (plural majestatic) om serios, băi nenicule!
Şi ca să nu râdă lumea de el, să nu îl facă laş sau impotent de stânga, micuţul a propus o nouă întâlnire…din timp, frumos, ca să se poată pregăti; că doar aici se vor discuta teme serioase, nu se vor presta bălăcăreli puerile sau dansuri pe bara mârlăniei..

Teoretic, mai sunt vreo 2-4 ore şi încă nu se ştie ce va avea loc, unde şi între cine. Ideea generală e că se va face în grup…ceea ce e bine; pentru schimbul de experienţă, pentru etalarea virilităţii neuronale…pentru popor, care va putea stabili cine este mai talentat la jocurile în ….mulţi.
Practic, mie nu prea îmi vine să cred că hutt-ii ăştia încrăvăţaţi îşi fac planurile de la o oră la alta. “Pe cine caftim diseară?? Nu ştiu…să mai trăim noi până atunci, şi vedem ce ne-o aduce norocul în croşeu!”. Hai măi, ce naiba! Ăştia ştiu cu siguranţă ce vor face diseară, dar le place să se dea în bărci! Mai trag şi ei o abureală, ca să ne mai treacă şi nouă timpul. (pe principiul “tu te faci că refuzi, eu mă fac că mă indignez”). Probabil vor să dea impresia că lucră din greu pentru binele ţărişoarei, că asudă şi suspină pentru ca să ne fie nouă bine şi a ne putea creea o imagine cât mai obiectivă şi precisă despre omul pe care vrem să ne călărească naţiunea…adică se se urce în şa, să ia frâiele şi să ne călăuzească spre lumină.

Chestia e că toţi sunt prinşi în hora asta cu “uite colea, dar prin gard” dintre catindaţi, şi metroriştii protestează aiurea-n tran…adică subteran! Au ieşit şi ei ca păduchele în frunte, că “dom’leeeeeee….aşa nu se mai poate! Până aici! Adică, cum vreţi voi ca noi să putem trăi dintr-un salar de mizerie, de numa 2500 de lei??!!”
Hooo…cu tata, dragii mei! Păi…băi lipitori cretine! Băi idioţilor! Băi javre mizerabile! Voi aţi chiaunit de tot?? V-aţi prăjit la şomoiogul gânditor?? Salariu mizer, pestru 6 ore de lucru?? Păi voi ştiţi, băi nemernicilor împuţiţi, cum e să trăieşti dintr-o leafă de 450 de lei pe lună??? Ştiţi cum trăieşte o familie de 3-4 membri, cu 1000 de lei?? V-aţi întrebat vreodată, cam câte miliarde de conaţionali se lăfăie cu 2500 de lei pe card?? Câtă lume înnebuneşte, neştiind cum să mai drămuiască şi ultimul leuţ pentru plata impozitelor, pentru a nu fi azvârliţi din case??

Un inginer se freacă de-am pixu' prin şcoli 20 de ani şi are salariul de încadrare între 1000 şi 1400 de lei! La peste două mii ajunge după cel putin 5 ani de serviciu… Un medic îmbătrâneşte studiind, şi cu greu are salariu ăsta; deşi viaţa unui om poate depinde de priceperea lui... Un învăţător plămădeşte viitorul glorioasei ţărişoare, dar nu primeşte atât.
…Şi voi vreţi mai mult, ca să beliţi ochii la nişte şine?? Aţi tâmpit de tot???

Dar sunt rău…na-na, na-na, cu rigla la palmă!
Nu zice nimeni că e uşor ce faceţi, sau că nu aţi merita mai mult. Nu spune nimeni că e o fericire să fii privat de lumina naturală şi să nu poţi simţi adierea vântului. Dar mai cu frână băi sceleraţi ordinari…că dacă se merge aşa, toată lumea care munceşte prin ţara asta ar trebui să iasă pe străzi! Toţi ar trebui să o ţinem tot într-o grevă generală, până ajungem şi noi la o iluzie a normalităţii. Nimeni nu primeşte cât ar merita...nici medicii, nici profesorii, nici barmanii sau infirmierii din spitale!

“Eu nu circul cu metroul, dar îi susţin pe grevişti! De ce să nu primească dreptul lor??” Aşa se lăuda un macac descreierat. Băi, tu eşti imbecil?? Da’ cum ţi se pare ca mă-ta să orbească, chinuindu-se să bage pe ac la vreo croitorie de căcat, apoi să nu aibă bani să îşi facă un control oftalmologic şi să îşi ia o pereche de ochelari? Cum ţi se pare atunci când copiii ţin post negru, pentru că părinţii sunt şomeri sau muncesc ca dobitocii în jug, pentru câteva sute de lei lunar?? Ce părere ai despre familiile care degeră prin case, pentru că salariul minim pe economie nu le permite să aprindă focul? Ce crezi despre mămăiţele care fac infart, pentru că după 40 de ani vechime în câmpul muncii, nu îşi permit nişte amărâte de medicamente pentru tensiunea inimii?? Dreptul lor care mai este?? Fugea un câine cu el în gură??
Nu circuli cu metroul?? Nu îngheţi prin staţii, nu te baţi disperat să prinzi un milimetru în tramvaiul care să te ducă la lucru?? Nu îţi zdobeşti faţa de geamurile autobuzelor arhipline? Nu ştii ce simte o tonă de sardine înghesuite într-o conservă?? Păi taci dracu’ din gură şi nu mai face atâta fală cu bunele tale intenţii! Sau pe ăştia îi iei cu căcaturi din alea gen “gândeşte pozitiv” şi “ai încredere în viitor, că va răsări soarele şi pe strada ta”??

“Eu nu îmi doresc nimic pentru mine, dar vreau ca tuturor să le fie bine! Nu ştiu de ce..cred că aşa am fost eu croit. Să mă sacrific pentru binele colectivităţii… ”
Hai băi Lache, mă scuteşti??? Când termini cu vrăjelile astea de martir altruist şi nevinovat?? Te crezi vreun miss şi scopul tău este să impresuonezi juriul?? Vrei să arăţi cât eşti de imparţial şi de cult în cap??

S-a afirmat că toate acestă nebunie insolentă este pusă la cale de P.S.D...în care se poate vedea cât de acânc îi străpunge la ficaţi pe mizerabilii ăştia de soarta prostimii (din punctul lor de vedere categorisiţi asa). Noi decât să le dăm ciolanul la bot...că apoi, 5 ani de zile, nu mai existăm!

Şi uite aşa, dragii moşului, viaţa merge înainte şi proştii odată cu ea!






UPDATE: Cică au hotărât ăştia se se confrunte...sau aproape. Pe la 18,00 era un pletos bărbos, o potârniche sau ceva şi încă vreo 2 iluştri necunoscuţi, care se rupeau ei în figuri patriot-idiologice.
La 19.15 se zice că Antonescu va da un comunicat de presă legat de soarta bătăliei ("În săbii să ne tăiem, în ciorapi să ne mirosim sau în idei economice să ne învrăjbim???"). Indiferent ce va avea de spus, părerea mea este că zarurili au fost aruncate de o grămadă de vreme iar ăia interesaţi şi-au ros degeaba gheruţelede nerăbdare. De fapt nu degeaba...pentru patrie şi menţinerea ridicată a moralului ei!

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Explozie lugubră


4M.M. with love

APLAUDÁ, apláud, vb. I. Intranz. A bate din palme în semn de mulțumire, de aprobare, de admirație. ♦ Tranz. A-și exprima mulțumirea, aprobarea, admirația față de cineva sau ceva prin aplauze. [Pr.: pla-u-] – Din fr. applaudir, lat. applaudere.
[Dicţionarul Explicativ Român,
http://www.dexonline.ro/]

De ce se aplaudă la ceremonii funerare??
Băi, voi sunteţi întregi cu capul?? Aveţi capetele seci şi viermănoase? Cine a mai inventat şi obiceiul acesta de "bon-ton"? Trece dricul, în spatele lui familia îndurerată plânge în hohote, din când în când se claxonează a jale...pe cuvântul meu că eu nu găsesc nimic de aplaudat aici! Cam cât de cretin să fii, ca să faci aşa ceva?
Am înţeles că persoana care a plecat în loc luminat, în loc cu verdeaţă, unde nu există nici durere, nici întristare, nici suspin, este un mare artist; unul dintre cei mai mari pe care i-a dat ţara asta...am înţeles că se aplauda de cum punea piciorul pe scenă...dar să baţi din palme când trece pe lângă tine, el fiind întins pe catafalc?? Ce e asta? Cum aşa ceva?? Şi nu mă luaţi acuma cu alegoria aia debilă de viaţă-scenă, cu actorul şi-a încheiat ultimul spectacol, că nu ţine! Adică...să presupunem că eşti un cineva; şi trăieşti lângă alt cineva...îl vezi zi de zi, vorbeşti cu el, îi spui păsurile tale şi el pe ale lui, râdeţî, glumiţi, plângeţi, suferiţi împreună, învăţaţi unul de la celălalt. Şi apoi, printr-o întâmplare nefericită, trece la cele veşnice...Păi ţie îţi mai stă mintea la aplauze???
În primă instanţă, când primeşti vestea, nu realizezi nimic...dar lacrimile îţi curg în neştire. Nu îţi vine să aplauzi...
Apoi, pe măsură ce orele trec, şi te vezi încomjurat de lumânări aprinse, apoi coroane, apoi un coşciuc frumos lăcuit, îmbrăcat în dantelă albă şi aspră, lacrimile iar îţi inundă ochii...deşi încă nu realizezi pe deplin de ce. Doar plângi. Deci, nici urmă de aplauze.
Urmează priveghiul...când îţi simţi inima grea, atmosfera este apăsătoare, ochii te ard de la atâtea lacrimi, iar de pe masă te priveşte un chip senin, surâzător şi rece. În cameră plutesc încet aburi grei de alcool medicinal amestecat cu miros de ceară topită, o pâlpâire tremurată îşi împleteşte foşnetul timid cu cântecul de jale care zboară lent, cu aripi cernite, pe deasupra capetelor, iar lumânările sfârâie afară, într-o tânguire neîntreruptă. Nu te chinuie nici un dor de aplaudat...
Pe braţe, sicriul scăldat în stropii neputinţei părăseşte încet încăperea...maşinile claxonează a deznădejde, preotul cântă încetişor o elegie mortuară, iar coroanele multicolore îşi pornesc marşul funebru. Fiecare obiect, fiecare gest emană o durere adâncă...un doliu solemn care te zdrobeşte cu fiecare pas pe care îl faci spre cimitir. Curând, chipul care îţi surâdea calm este acoperit de pământ...soldaţii dau onorul, lacrimi de sânge îţi sapă din nou obrajii. Nici urmă a vreunei dorinţe de a aplauda.

Peste luni , ani, te uiţi la fotografii, asculţi câte o înregistrare veche, îţi pui un film...şi un val cald de melancolie se revarsă peste tine, înspumat şi îngheţat. O rouă fierbinte îţi spală din nou ferestrele dărăpănate ale sufletului...dar nu, nici acum nu ai chef de ovaţionat.

Păi şi atunci, cine a inventat obiceiul acesta meschin? Cum să te ducă mintea să baţi din palme, când alţii înoată printr-un trecut zdrenţuit? Cum să faci aşa ceva? Ca omagiu??? Păi...băi imbecil chiaun şi ipocrit! Asta e doar făţărnicie cruntă, nu ofrandă de respect. Aprinde o lumânare, dacă eşti î stare...spune o rugăciune pentru bietul suflet...sau orice altceva te taie capul! Fă orice ai mai auzit că se face în astfel de împrejurări triste, numa nu îţi lovi palmele ca un debil mintal rupt de realitate!
Aplaudă când o muri mă-ta, să te vedem dacă ma poţi! Că poate şi ea a cântat în tinereţe, a jucat într-o piesă de teatru sau a avut contact cu lumea artistică în vreun fel! Mai eşti în stare de ceva, băi ipocrit descreierat?? Sau ţi-ar conveni să facă altcineva asta?? Îţi convine să crăpi de durere, iar altul să ropotească în creierii tăi sfârşiţi?

Ieri, Vagabondul Propriei Vieţi a fost înmormântat cu onoruri militare, în aplauzele furtunoase ale mulţimii de admiratori (pe şleau gură-cască).

Odihneşte-te în pace, Maestre Dinică!

vineri, 13 noiembrie 2009

Pomană cu surprize


Au descoperit şi jurnaliştii lu’ peşte că se dau pomeni electorale...Moamăăăăăăă ce ştire betoană!! La noi înseamnă că s-a furat startul...pentru că se dăruiesc astfel de pachete, de aproape o lună! Şi bineînţeles, NUMAI simpatizanţilor care-s mai obsedaţi!
Anyway:
Cică o doamnă Mioara, Oiţa, sau ceva behăitor în orice caz, afiliată la primăria sectorului 2 a capitalei,a împărţit cu dărnicie câte 4 kg. de zahăr şi 4 kg. de făină nevoiaşilor; dar nu pentru că în sufletul ei strălucea diamantul milei creştineşti, şi mai ales nu oricărui sărman ales la voia întâmplării...ci doar acelora care promiteau că la vor vota favorabil pe prea-cinstitul referendum şi implicit pe Trăienel (nu mielul, ci însuşi Luminăţia Sa Băsescq I, PRŢ de Cotroceni!)

Acum, lăsînd la o parte ilegalitatea acestor practici electorale care văd că se petrec fără nici cea mai elementară jenă faţă de lege...eu pe cuvânt că m-aş fi dus. Nu pentru că mă îngrăşam din pomenile lor sau pentru că îmi stă alimentaţia taman în darurile astea nesimţite, ci pentru a avea măcar satisfacţia puerilă că le dau în dinţi. Le promit ceva, apoi mă fac că m-am răzgândit...pentru că de data aceasta, la votare, cheia e la MINE! Şi vreau să îmi cerşească votul, să îmi dea (nu promită) câte-n lună şi stele, ca să îi tai de pe liste mai cu sete!
Mă duceam...poate chiar de mai multe ori; şi dacă îmi cereau să-l votez pe Băse, îi apostrofam cu blândeţe: “Păi se poate, doamnelor şi domnilor să mă întrebaţi una ca aceasta?? Eu îl ador, îl iubesc pe Tătuc din tot cugetul meu cetăţenesc! Îmi vindecă toată neputinţele numai când îi aud glasu-i suav şi cristalin cum mă gâdilă pe ciocan; şi ochii…ochii aceia limpezi, de cuceritor în spasme de ferocitate…în care mă pierd ca într-un labirint de plăceri interzise! Mă furnică încântarea prin buricele degetelor, numai când mă gândesc la ei!!! Vreţi să vă spun un secret? M-am îndrăgostit de Băseluţ (mânca-l-aş de drăguţic mic şi scumpic cu chelia lui, aia mumoasă şi strălucitoare) din prima clipuţă, încă din zorii copilăriei intrauterine! De fapt…eu eram programat să ies pe ţeavă încă de acum 500 de ani…trebuia să fiu copil de rajah, prin India sau ceva (nu mai ştiu prea bine, că a trecut multă vreme de atunci); să mă scald în lapte şi miere, să mă răsfăţ numai în mătăsuri şi catifele cu fir de aur! Doar că pasiunea pentru Emanaţia Mult Iubită m-a făcut să renunţ la toate astea…şi să înaintez o cerere la Doamne-Doamne, să mă mai păstreze până acum. Îmi doream din tot sufletul să fiu contemporan cu Unicul Desţelenitor De Trăiri Fantasmice; să mă închin lui, iar EL, cau un adevărat Părinte, să mă oblăduiască, să îmi trezească simţurile cele mai ascunse ale servitudinii! Aşa că decartează mai repede marafeturile alea pă d-a moaca, că am auzit că şi PSD-ul pune de-o pomană şi vreau să ajung şi pe la ei!”

Ce pitpalacii mei?? Eu nu am învăţat să aburesc??? Ce, ori îmi implantează un cip în piele care îmi va coordona membrul votant către cutare sau cutare catindat?? (Eu oricum îi ştampilez pe toţi, să nu se supere niciunul!) Sau mă marchează cu cerneală invizibilă pe frunte şi înfund Iadul pentru că nu mi-am împlinit făgăduiala?? Am promis…şi ce? Ei nu au promis de vreo 20 de ani în vânt, fără număr şi pe sistem turbo??? EI nu m-au frecat pe creieri virilitatea lor de reformatori precoci? Şi când colo...îngî, îngî şi nivelul de trai li s-a fleşcăit, când nici nu se apucaseră de treabă! Nu ne-au împroşcat din gros, cu promisiuni deşarte?? O să fie, o să dregem, o să tragem după căprioare prin pădurile patriei, la partide aristocratice de vânătoare! Şi s-au ţinut de cuvânt doar la partea cu trasul...pentru că ne-au tras-o fără nici o apăsare! Nu au vrăjit de ani de zile, că va fi bine??? (aici au cam avut dreptate…că LOR le-a fost bine!) Ia să îmbuce puţintel din propriile reţete de succesuri…
Că doar nu m-a însărcinat nimeni cu rolul de Albu Ca Zăpadă sau cu cel de vreo vestală neprihănită (mă rog…vestal neprihănit), care tre' să le înghită lor toate mizeriile! Şi am renunţat de mult să cred că prin cinste şi corectitudine, muncă asiduă, plasări inteligente de capital şi…în principiu toată gargara asta ipocrită care se molfăie prin diferite guri, se poate schimba lumea şi se poate obţine vreun succes personal. Porcăria aia cu “un om schimbă o mulţime” e doar aşa…fix pix! Praf în ochii credulilor!
Aşa că de ce nu le-aş lua cadourile, apoi să îi tai pe toţi de pe liste din motiv că sunt nişte incompetenţi jalnici?? Şi să îi anunţ, printr-o notă de subsol (tot pe buletinul de vot, se-nţelege) că le-am năruit speranţele şi am o remuşcare la primele 3 litere ale băsescului??

miercuri, 11 noiembrie 2009

Băse. Viitorul sună bine!


Motto:
”Vom trăi bine în 15-20 de ani”
[Traian Băsescu, preşedintele României
(încă)]


Stau eu şi mă gândesc (din când în când mai practic şi această activitate înălţătoare)...ce drăguţ e Băsel, că se gândeşte la mine! Probabil i-a şoptit o păsărică că eu am trecut printr-o stare naşpa de apatie, chiar de scârbă crâncenă faţă de ţărişoară. Şi ce se gândea el, micuţul alopec androgin? (mă dau şi eu mare că am învăţat un cuvânt nou din dicţionar - că ar fi nepoliticos, urât şi de caca total să îi zic “Cheliuţă”, sau mai rău, “Cheliosu’ Încrucişat”). Ar fi vrut să ajute să ies de sub cortina neagră a deznădeji, că doar e interesat până la rupere de soarta populaţiei... Numai că nu putea să şoptească la păsărică să îmi şoptească apoi mie vreun mesaj, ca doar nu folosim amândoi aceleaşi păsărici; eu o am pe a mea, el o are pe a lui (pe principiul “fiecare cu jucăriile lui”). No şi...ce să facă, ce să facă?? A stat şi s-a gândit, s-a răzgândit...apoi l-a pocnit ghemul de inteligenţă în moalele frezei (adică în creştet, că acolo are cel mai sensibil locşor de pe cap - am putea spune chiar Punctul G Scăfârliic!). Aşa a ieşit scumpul de el taman la Ietno TeVe, ca să îmi/ne transmită un mesaj crucial pentru viitor; plus că, a făcut şi o promovare a valorilor tradiţionale româneşti...Cum adică unde? Cum adică cum? Păi nu a ales să se discurseze fix la televiziunea poporului cu tradiţii???? Ce vreţi mai mult, nesătuilor??
Ce să mai râde toată lumea acuma, că s-a dus acolo?? Uite băi..înguştilor la minte! D-aia a făcut-o! Pentru că el gândeşte în perspectivă şi vrea să ne educe la inteliget şi să ne scoale simţăminte aprinse la inimă!! Vrea să ne îngroaşe iubirea pentru naţiune, pentru toate obiceiurile ei sănătoase (mai ales datul cu ştampila); vrea să ne trezim dimineaţa căpiaţi de dorinţa dragostei, să urlăm din toţi bojocii, cu patos ”Mamăăăăăăăăă...da am o poftă nebună să votez pe cineva...UAU!!! Şi alegerile sunt tocmai peste 15 bzile...SHIT! Sper să mă pot abţime până atunci!” (Iară Patos să ne aprobe tacit, în timp ce încearcă disperat să ne menţină calzi pentru scrutin). Vrea să împuşte doi iepuri dintr-o lovitură...şi dacă voi, netrebnicilor, îl acceptaţi ca prim-ministru pe Croitoraş, acum mai notam un plus de 7 dintr-o lovitură! Făceau o echipă nemaipomenită şi scoteau patria la liman, cât ai zice “Băsescu Traian, căpitan de vas pierdut prin porturile lumii. Sau ars? Sau vândut? Nu se ştie asta...Presupun că se va consemna întâmplarea în Cartea Celor Mai Mari Mistere Ale Umanităţii; dar n-are a face asta acum...pentru că oricum nu mai e căpitan; sau e? A, da! Acum e la cârma ţării! Se ţine strâns de cavile şi o coteşte spre un viitor mai bun, mai luminos, mai aproape de ceea ce merităm cu adevărat. Până una alta, mai urlă la câte vreun matelot îndărătnic, mai hăhăie pentru întreţinerea atmosferei, mai.......[după 15-20 de ani]...mai dansează o sârbă, mai dezmiardă o păsărică aurie* (pesemne vreo specie de canar, sau ceva). Şi iar cântă voios, cu pleata-n vânt, cu pipa în gură şi cu ochii aţintiţi (unu' hăis şi altu' cea) spre acel punct luminos, invizibil în imensitatea oceanului, care răsare şi străluce solitar”
Cum spuneam...Big Băse vrea să prosperăm pe viitor, ne doreşte binele! Vrea SĂ TRĂIM BINE!!!! Chiar aşa de orbeţi sunteţi, să nu vedeţi asta?
Spuneţi voi! Omuleţul acesta chiar nu mai merită un mandat?? Această Prea-minunat De Delicioasă Pită A Lui Dumnezeu, nu mai merită aleasă din nou?? Oare nu merită el, Crucişătorul Dreptăţii, Spaima Sistemului Ticăloşit şi Născătorul Popoarelor să ne ducă spre prosperitate?? Haideţi să îl ajutăm să îşi îndeplinească promisiunea...haideţi să ieşim în stradă şi să cerem modificarea Constituţiei, să ne susţinem Tătucul!!! România pentru Traian!!! Să i-o punem funcţia asta pe viaţă...chiar să o facem ereditară! Băsescianismul salvează Românica, fie şi peste 20, 200, sau 2000 de ani! El este scăparea noastră! Aveţi încredere în reputaţia Miraculosului Conducător, iar el o să v-o dea pe toată, fără limite de vârstă!
Băi fraţilor! Haideţi să avem răbdare, ce Dumnezeu?? Dacă omu zice 20 de ani, aşa va fi! Să trăindo sperando, decât să murindo cacando!

Iar acum să pun şi eu o micuţă întrebare:
Asta ar trebuie să mă încălzească cu ceva?? Ce mă freacă pe mine gândul viitorului aşa de îndepărtat, când prezentul mă distruge moleculă cu moleculă?? Chiar nu merit să am şi eu o viaţă decentă în rahatul ăsta împuţit de ţară??
Dar de fapt, ce drepturi am eu, ca trăitor p-aici-şa?? Să plătesc facturile lunare şi să mă încred în gura voastră spurcată??? Hai măi...las-o jos că măcăne rău! Cine puii mei te-a numit pe tine Nostrabăse, să îmi spui ce va fi peste 20 de ani?? Eşti vreun Mag de la Răsărit?? Vreun cititor în stele?? Ne jucăm de-a "sună acum să-ţi afli destinul"?? Trimite SMS la B.Ă.S. (tarif normal pentru cunoştinţe) cu textul "viitor de trăit bine şi zodia ta"?? Păi la ce te-ai mai făcut preşedinte de ţară, dacă astrele îţi vorbesc??
Plus că...să zicem că n am ce mânca mâine; mă pun la păstrare, mă conserv pentru când va fi mai bine?? Mă criogenez până ţi se împlineşte ţie profeţia?? Fii serios, măi băiatule! Ce naiba? Ai mâncat ciuperci nebune şi îţi dă rateuri Gânditorul??


Ia du-te pe mări şi oceane şi fă-mă să-mi fie dor de tine, măcar vreo 15-20 de ani!


*aceiaşi ca acum 20 de ani; că e băiat fidea preşedintele nostru şi ţine la tradidiţie. Plus că...doar nu o să uite aşa uşor pasiunile tinereţii...

marți, 10 noiembrie 2009

In memoriam

Motto:
"M-am suit pe scenă şi parcă eram acolo de când lumea..."
[Gheorghe Dinică]







____________________

S-a stins din viaţă unul dintre cei mai mari actori români.
Deşi sunt incapabil momentan să mai gandesc ceva, realizez cât se poate de lucid că nu sunt eu în măsură, nu merit să laud sau să îmi exprim apecierea pentru Maestrul Gheorghe Dinică. Pentru că orice aş spune, ar fi doar o infimă parte din tot ceea ce merită...şi nu am curajul necesar să îi dăruiesc ceva care nu este demn de domnia sa.
Totuşi, aş vrea să subliniez o idee micuţă:
Maestrul Dinică a copilărit într-o vreme mult mai tulbure din punct de vedere politic, mult mai grea economic decât tot ce am prins eu. Nu provine dintr-o familie de mahări cu pile la preşedinte, cu biştari din vânzări anterioare sau asfaltat virtual, nu are bolid la poartă şi Vuitoane agăţate ostentativ de ulucile gardului. Nu a apărut prin ziarele colorate ale vremii, nu are la activ nici o creere de chiloţi, ştrampi sau tichii de noapte.
Totuşi, a reuşit ceva ce hapciupaliicii si diveniile actuale nu vor reuşi în vecii vecilor. A reuşit să câştige respectul a milioane de oameni... să facă să bata inimile a milioane de oameni la unison, doar prin talent şi prin farmecul personalităţii sale. Nu cu mită...ci prin muncă asiduă şi seriozitate.
A avut doar un talent enorm, şi o scenă; de aici şi-a început misiunea...de aici năştea ropote de aplauze...de aici ne-a privit mereu şi o să ne privească pentru totdeauna.

Doar pentru această fărâmă de adevăr, merită respectat. Sincer şi din toată inima. Pentru că a avut puterea să se ridice deasupra mediocrităţii umane, pentru că a străbătut drumul succesului de la bază şi pentru că nu a furat startul. Pentru că a izbândit prin forţele proprii...

Lucian Mândruţă întreba la "Observator": "De ce trebuie să moară asemenea oameni??" Păi...în primul rând că efemeritatea caracterizează această stare de fapt. Apoi, omul a murit; Gheorghe Dinică trăieşte, pentru că harul nu dispare niciodată.

Unconsciously tired


Nu mă interesează că se organizează mitinguri pentru Băse, în cel mai comunist stil posibil (eheheeeeeee....pe vremea mea de ”şoimu’ patriei”...). Mi se rupe că Udrea se dă admiratoare a ei, sună la radio şi se pupinbăseşte singură. Mi se zburduncăne că Dinescu a fost făcut de râs în public. Mi se-mbrăhăne că nu ştiu ce primaru’ mă-sii ar fi fost în stare să îl şteargă pe Conducărul Mult Iubit la pantaloni, numai din pupicuri şi linsuri. Mi se frânge de coloratul ăla (în portocaliu) care preaslăvea palma dată poetului dinescianist. Nu mi se scoală nici un interes că Băselu a luat-o mică pe ţărişoară, iar acum o predă mai mare (Cică e meritul lui că Românica a câştigat bucata aia petroliferă de mare...dăcât că petrolul a cam fost vândut ). Mă doare la inima fundului de cretinii care se chinuie să facă acelaşi guvern a treia oară (pe principiul: ”Ţi-am dat Banană; nu ţi-a plăcut...Îţi dau acelaşi lucru, da te sugestionezi că e o Curmoală. Nu vrei??? Îţi dau acelaşi lucru, dar te gândeşti că e Nuci; multe, multe nuci...saci întregi de nuci”).
Deci: Voi sunteţi întregi la diblă, băi umflaţilor împuţiţi???? Sau vreţi s-o sugeţi (pe ţărişoară) până dă în damblageală??

Tot ce fac specimenele astea de mai sus, se rezumă doar la un cuvânt: TUPEU. Fiecare vrea să arate c-o are mai mare şi mai tare (pe voinţă, adică), fiecare vrea să demonstreze cine e pe primul loc (nu Adi, Adi, e clar). Asta nu mai e guvernare (de parcă ar fi fost vreodată aşa ceva), nu mai e luptă pe ciolan (ca până acum). E doar o bestializare neidentificabilă şi ambiguă, o înfruntare fără sens şi fără raţiuni. O puroială malignă şi viermănoasă. Atât.

Iar eu am obosit să mai scriu despre cât de descreieraţi sunt bravii noştri conducători, cât de ipocriţi şi cât de porcin-de-tupeişti. Mă gândesc acum la Udrea şi la încercarea ei de a se justifica: mi-ar plăcea să zic că dacă eram eu reporterul de o întreba şi vedeam că_cască ochii în halul ăla, îi dădeam microfoane în cap până pricepea întrebarea mea. Adică...tu gingasă fiinţă! Tu minune a natarii moarte! Eu te-am întrebat dacă erai sau nu admiratoarea aia misterioasă care te/se lingea cu poftă şi aplomb! Erai, sau nu! DA, sau NU! Ce mama mă-sii e atât de dificil de priceput??? Că nu te-am pus să rezolvi intregrale sau să calculezi structura de rezistenţă la “Taipei 101”! Răspunzi doar la o întrebare prin două cuvinte monosilabice, pe care le ştie orice copil de 1 an vechime! Sau dacă nu ai chef de deschis oblonu' gurii, dacă ţi-a silă să scremi ceva vorbe – fie ele şi extraordinar de uşoare - merge şi un “Ăhmm” sau un “Ăăă-Ăăă”! Dâng-dâng!
Dar ştiu că nu aş fi făcut aşa ceva...din diferite raţiuni politico-joburiste; totuşi, cât de politicos puteam, plin de zâmbet şi de mirare, să-mi trag pălmi dacă eu nu întrebam: “Doamna ministu, aveţi o criză?? Vă este rău la cap?? Să chem ambulanţa sau un ajutor de specialitate?? Să vă stropesc cu puţină apă rece pe la tâmple?? Să vă prepar o cănuşă cu apuţă şi zăhărel? Că vă linişteşte palpitaţiile de pipo…ăăăă…inimă!!” (obiceiurile mor greu; mi scuzi)

Şi totuşi...toată parascovenia mă lasă rece. Mai rece precum una bucată mortălău (nedescompus, că procesul acesta are loc cu degajare de căldură)
Încerc cu disperare să mă detaşez total de această nebunie; ca un spectator la film...râd când unul are microfonie şi trage o pârâială în public, plâng când pe altul îl calcă trenul. Apoi se gată filmul, mă ridic şi merg să mânînc, apoi să dorm.

Partea care mă interesează este alta. În ultima vreme, tot mai des, mă întâlnesc cu persoane care mă întreabă curioase cu cine votez.; pe cine voi pune ştampila? Doar că auzind răspunsul (“Mai bine le-o bag pe gât, decât în buletinul de vot. Sper să aibă gust bun tuşul acela…că din câte ştiu, ştampila nu vine şi cu un borcan de ceva dulce alături”), mă apostrofează blând:
“Of, of, măi, măi..păi votează neicuşorule cu Băse, că e băiat bun! El reprezintă salvarea noastră…el e viitorul. Votează, că a zis că se va lupta cu mafia! Îi dă afară pe toţi, îi elimină complet din schemă…Poate îl pune prim-ministru (din nou) pe Boc…apropos! Omul ăsta va intra în istoria neamului ca fiind cel mai bun prim-ministru, care a dar startul Reformei Moderniste. Dqr în fine…votează cu Băsescu, eu aşa am să fac. Că m-am săturat de comuniştii lu’ Iliescu! CE??? NU LE AJUNGE 20 DE ANI CÂT AU FURAT?? Acuma îl bagă pe Gi-oană la înaintare…nesimporcii! Şi împuţiţii ăia de liberali! Avem unu’ în bloc care e plătit de ei şi ne-a lipit afişe şi-n cur! Ne-a intoxicat cu gălbeneala lui – galbenul e o culoare de ţigani, să ştii! Votează cu Băsescu, ca să ne escape de ciuma comunistă, să ne mântuiacă! Nu vezi că acum şcoala noastră are termopane, încălzire centrală, bănci noi?? Blocurile sunt curate, aerisite, cu multe flori la geamuri şi ornamente de pânză neagră la uşi?? Făceau comuniştii aşa ceva?? Pe vremea lor, era numai sârmă ghimpată, erau miliarde de gunoaie şi tone de dărăpănături! Ia! Ia uite-l pe ăla cum ascultă la uşă! Apoi fuge la poliţie şi pârăşte pentru comunişti…să şti! Nu vezi ce maşină are? De unde are el bani să şi-o cumpere, dacă nu de la poliţie?? PLATA PENTRU SPIONAT…NEE-NOO-ROO-CII-TUULLL!”
Aş vrea să îi spun că nu e aşa. Că Băse, dacă era aşa un băiat bun, a avut 5 ani la dispoziţie să o demonstreze (“A avut; el a vrut săracu’, dar nu l-au lăsat leprele comuniste şă-şi arate valoarea” – ar fi venit prompt răspunsul ). Că nu există culori pentru ţigani, evrei, spanioli, eschimoşi, filipinezi sau alte neamuri, ci doar culori. Că şcoala au modernizat-o din fondurile şcolii, adică din fondul elevilor, adică din fondurile noastre. Că florile de la geamuri sunt de doliu, ele, săracele clădiri, tot aşa de vechi vieţuind. Că ăla de asculta doar îşi repara clanţa...şi maşina o are din alte învârteli (cel mai probabil la fel de ilegale). Dar văd că am în faţă un ultras portocaliu şi nu vreau să mă iau la ceartă cu el. Este prea închis în băsesceala lui...aşa că tac şi îmi văd de drum.

Asta mă sperie cel mai mult. Nu că omii ăştia politici sunt neauzibili, nevăzubili, incolori, nodori, insipizi, necredibili şi nesimţiţi. Mă înspăimântă că mai există persoane pe planeta asta română care se încred cu trup şi suflet în vreun cap găunos de popor...că mai există lume care ar fi în stare să lingă, să înghită toate defecările verbale ale ăstora, fără a avea măcar vreun câştig. Măcar de i-ar pune primari sau i-ar face boieri pe vreo parcelă de pământ arabil! Aş mai zice...Dar nu cum făceau cetăţenii de la miting! “Am venit, că ne-a promis că….” (completaţi pe linia punctată). Nuuu, nenicule! Îmi dai ce vreau, şi poate vin! Că tu eşti la mâna mea, nu eu la a ta! Tu cerşeşti acum de la mine, nu eu de la tine. Lasă tu promisiunile…că nu mănânc vorbe diseară! M-ai fffff..(Hait! Zici că încerc să fluier cu limbă cât o gogonea răscoaptă! Să mai încerc…să mă screm tare, că poate iese!)…fff…frecat până acum, acum te fffRec şi eu până îţi dă sângele!
Dar nici măcar gândirea asta, oarecum practică, nu o au oamenii noştri. Adică, dacă tot îşi vând sufletul, barem să o facă pentru ceva palpabil…nu vrăjeli de Harry Potter altoit cu Mama Omida.

UUUUUUFFFFFFFFFFFFFFFFF....
Am obosit. Am obosit să mai fiu român.

Vorba cântecului:
I need some water, coz I’m ready to throw
....[wow, wow, wow, ma baby, wow, wow, I love you baby, baby ]...

duminică, 8 noiembrie 2009

Past of The Future


4 M.M. & 4 Gabrielle
Miss you like hell




Rednex - Wish You Were Here
Asculta mai multe audio Muzica




Rednex - Hold Me for a While
Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 6 noiembrie 2009

Putreziciunea modernismului

Pentru Tomáš Ryška, un erou nevinovat
Pentru Ellie, cea care mi-a adus la cunoştinţă aceste fapte uluitoare şi dramatice













Furie. Ură. Revoltă. Scârbă. Ruşine. Neputinţă.
Doar atât am putut simţi, după ce am urmărit acest documentar. Furia mă arde ca un pumnal încins...însă simt o sete continuă de a revedea, o nevoie aprigă de a cunoaşte; aşa că dau reply. Deja este a patra oară...şi încă nu îmi vine să cred de ce sunt în stare oamenii. În adâncul sufletului ştiam asta...că doar am mai citit şi eu ceva istorie, am mai trăit şi eu (din păcate) pe lumea asta, neprotejat de nici o poartă laukha. Însă am fost atât de îndoctrinat de societatea asta plină de valori râncede, încât nu îmi vine să cred că omul este o bestieatât de abjectă.

Toţi ne naştem egali; dar de ce unul devine geniu al pianului, iar celălalt un expert al satârului?? De ce cineva reuseşte ca prin pictură să creeze o a doua realitate, iar altcineva evoluează spre o fiară sălbatică stăpânită de instincte? O dihanie obsedată de înavuţire şi de putere?

Urăsc ipocrizia oamenilor...şi pe a mea. Urăsc făţărnicia lor...şi pe a mea. Urăsc că sunt atât de limitat spiritual...Îmi este scârbă de jigodiile care se ascund sub haina propovăduirii evanghelicenedorite, doar pentru a putea stăpâni şi supune mai bine.
Sclavagism, rasism, tiranie, genocid. Lucruri odioase, care se metamorfozează miraculos şi brusc în răul necesar evoluţiei spre o lume mai bună. Lucruri pe care cu toţii le condamnăm în gura mare, dar le slăvim pe la colţuri. Sau pe oriunde credem că nu ne vede nimeni.
Îmi e greu să cred ca ce se întâmplă cu tribul Akha era necunoscut celor care sunt prin diferite conduceri bisericoase, sau chiar de drepturi ale omului. Nu mai pun la socoteală autorităţile...a căror putoare trece dincolo de lentila camerei de luat veder; Dar totuşi...Ce naiba? Thailanda creşte în altă dimensiune sau pe altă planetă? Are un zid impenetrabil pe graniţă, adânc de sute de kilometri şi tot atât de înalt?? Se ajunge la ea doar prin galerii necunoscute străinilor, prin căi ascunse şi pline de capcane care l-ar face invidios chiar şi pe Marele Imhotep??

Că doar omul alb, omul civilizator, a reuşit să pătrundă...prin nişte umili misionari care propovăduiesc Adevărata Credinţă. Misionari care distrug civilizaţia, pentru o civilaţie înfloritoare. Misionari care iau copii de la sânul mamei, pentru a le face cunoscută dragostea maternă, pentru a le îngropa tradiţiile şi a le prezenta cu surle şi trâmbiţe ce e acela progres. Misionari care violează adolescentele, pentru a le introduce în progres. Sexul înseamnă progres...înseamnă evoluţia omului de la o stare de neprihănire câh, către o pângărire beton de caştoacă.
Eu ştiam că Dumnezeu, oricare ar fi el, ne-a lăsat Legea Iubirii. Nu a sexului. Că ne-a învăţat ce înseamnă să fii smerit, nu tiran. Că ne-a arătat ce înseamnă mila şi vindecarea, nu ne-a adus cine ştie ce boală mortală de prin alte lumi. Că ne-a demonstrat ce înseamnă să fii sărac, dar bogat.

Nimeni nu a ştiut ce se întâmplă pe plantaţiile de ceai ale mânăstirilor-orfelinate.Hai măi, gătaţi cu frecangeala! Dar de unde venea toată acea producţie? Pica din cer, odată cu ploaia? Se făcea o inseminare în grup, îngânau puţină “Muia Larga” litanică (“Sporeşte-l Doamne, sporeşte-l” - mai pe româneşte) şi dimineaţa răsăreau roadele, gata culese în coşurile de nuiele ordonate milităreşte lângă zid??? “We have 60 kids. We don’t need any employees”. Scurt pe 2.

Prizonierii Dumnezeului alb...
Din ce ma ştiu şi eu despre religii, nici un Dumnezeu nu te ţine prizonier. Nici un Dumnezeu alb, negru, grena, portocaliu sau mai ştiu eu ce tip, nu te obligă să crezi. Doar te îndrumă...liberul arbitru fiind la tine. De ce trebuie să o facă oamenii, în numele lui?? De ce trebuie să mă oblige cineva pe mine, să cred în Quetzalcoatl, Marduk, Ahura Mazda (nu e noul tip de bolid nipon), Iehova, Amon-Ra, Zeus, Baal, Buddha, sau altă divinitate super-supremă???? Şi mai ales, cine naiba hotărăşte care Dumnezeul e cel mai bun? Cine rules, peste toţi nemernicii care cică îl slujesc pe la spate? Auzi, auzi! Băştinaşii, de oriunde ar fi ei, sunt inferiori nouă...pentru că întregul lor sistem de credinţe se bazează pe spirite bune şi rele, pe frică şi recompensă. Raiul ce-o fi??? Dar Iadul ce mama ciorilor e? Excursia de vis după ce ai dat ochii peste cap??? Ziua colegului descărnat, printre cazanele cu pucioasă??? Beţia şi bairamul cu ochi scoşi şi furci înfipte seducător în cur???

Parcă Dumnezeu ne creease după chipul şi asemănarea Lui. Nu Chipul Exterior...că atunci cu toţii am fi albi, galbeni sau negri, cu ochii oblici, sau cu părul creţ. Dar toţi avem o conştiinţă...şi nevoia de a crede într-o Existenţă Superioară. Indiferent care ar fi ea. Păi şi atunci, cine îmi poate spune mie că Spiritele Rele ale pădurii, Fantomele şi Shinma din întunericul codrilor, nu reprezintă fix apariţii de-ale Diavolului creştin? Că parcă suntem învăţaţi să credem că Răul are mai multe feţe...şi de cele mai multe ori, se ascunde sub protecţia Binelui. Sub haina unor bieţi misionari care gâlgâie de intenţii bune...care răspândesc o religie indezirabilă, care aduc boli mortale apoi le tratează doar contra unor avantaje monetare sau carnale. Sau ambele, că doar e super-ofertă la proşti, băi tată bă!!!!!

Toate religiile sau credinţele au la bază o reţetă, ceva bun şi ceva rău. (urmezi regulile, după ce te-a lovit crăpelniţa te ia Bunul; nu le urmezi...eşti nene rău, te ia Răul şi Urâtul). Au la bază frica..Şi atunci, cine praznicu’ mă-sii ia uns pe unii cilivizatori şi pe ceilalţi proşti?? Cine a decretat că indienii sunt nişte jivine turbate, iar coloniştii sunt reprezentanţii purităţii? Cine a hotărât că negrii sunt nişte unelte făcute pentru muncă, că Oamenii Pădurii sunt nişte sălbatici lipsiţi de cultură şi valori?? Cine a hotărât ce este Bun şi ce este Rău pe pământul acesta??
Cică Inchiziţia a pierit de cel puţin 100 de ani; sau nu...Inchiziţia s-a născut chiar înainte de a se inventa. A trăit printre noi dintotdeauna...ne-a şcolit în ocnele opresiunii.

Cea mai tare fază a fost cu umflatul ăla împuţit, transpirat ca un porc mâncat de Trichina gigantica , care avea tricou inscripţionat cu numele celui mai temut Ucigaş Invizibil: Malaria.. Ca şi cum ai merge la evrei cu un tricou care surprinde o imagine gingaşă din Auschwitz. Cam cât de dobitoc să fii, ca să faci una ca asta?? Ai?? Cât de cretin trebuie să te naşti, ca să îţi treacă prin cap aşa ceva?? Cum trebuie să fii, ca să te încadrezi în acest profil?? Ştie cineva?? Hai...tu, ăla din spate! Ce vrei să spui? Om superior??? BINGO!! ZECE CU FELICITĂRI!! A DAT NOROCUL PESTE TINE, GENIU MIC ŞI SCUMPIC!
Şi mai se şi hlizea ca boul, ca să facă el, dom’le, nişte fotografii cool! Să se tragă-n chip alături de ceva ce el considera mizerie puturoasă, ca să se poată înalţa mai abitir pe sine. Dar ce ar fi fost dacă venea unu’ şi i-o trăgea cu sete în chip?? Aşa numa'...ca să aibă o amintire de gradul III, de la o excursie exotică.


Apoi a venit partea de thriller de la final. După ce căutam cu disperare noi expresii care să îmi exprime revolta, am început să sondez cu disperare după rugăciuni. Îmi rodeam unghiile până la coate şi căutam...pentru că nu voiam să fie redus la tăcere glasul care a reuşit, prin imagini cutremurătoare, să mărturisească despre tragismul modernităţii. Voiam să ajungă cu bine la acel aeroport dărăpănat, să scape şi să le frece ridichea la obsedaţii ăia mai târziu.

Trăim într-o lume care evoluează în fiecare clipă, o lume bazată din ce în ce mai mult pe satisfacerea instinctelor primare. În fiecare clipă ni se inoculează credinţa că suntem unici, speciali, deosebiţi...că merităm tot ce este mai bun din lumea asta. Şi de ce nu am merita? Că doar avem zgârie-nori, bolizi ultraperformanţi, medicină extraordinar de dezvoltată, internet şi telefonie prin satelit! Nu suntem precum netrebnicii ăia de umblă desculţi, se caţără în copaci şi mănâncă ce găsesc şi ei prin csorburi sau te miri-ce-lăcaşuri-subpământene.

Mândria este păcatul primordial al omului. Şi izvorul celorlalte.

P.S.: Nu ştiu ce aş mai putea să spun. Sunt multe de zis...dar simt că nu îmi pot găsi niciodată cuvintele necesare. Pentru opinii mai avizate, consultaţi-l pe Moromete

miercuri, 4 noiembrie 2009

Avertizare de "Coasă Porcească"


Acum vreo câteva săptămâni, toată lumea era în gură cu Criza.
Ce mănânci? Criză... Cu cine te culci? Cu Criza... Ce visezi? O criză bălaie... Cu cine vorbeşti? Cu criza... Unde lucrezi? La criză...CRIZĂ, CRIZĂ, CRIZĂ!!!
Îmi fierbeau creierii, numai de la simpla rostire a acestui cuvânt!

Gripa asta porcească a venit ca o mântuire de sus, pe cuvânt. O mântuire DE CRIZĂ! Da’ măcar e ALCEVA...Chiar dacă toată lumea a intrat în fibrilaţii! Toţi au intrat în sevrajul economiei putrezite şi a politichiei de-am pixu’, dar se afundă nesăţioşi în palpitaţiile mucilaginoase ale secreţiilor nazale apoase (însoţite de febră, tuse seacă şi mama mă-sii ştie ce alte simptoame). Cu mic cu mare, tot ce mişcă-n ţara asta, a năvălit pe porţile spitalelor mai abitir ca o turmă de bovine cu mărăcini sub coadă. Hai măi...mai las-o-n sânge! Asta e pandemie de isterie! Nu spun că nu e reală, Doamne fereşte! (precum "aviara gripa"). Dar...parcă ai avea tu, ca individ, vreo putere...în ciuda avertizărilor alea idioate!

- ”Evitaţi aglomeraţiile şi mulţimile!” Nu mă-nebuni că mi se bulbucesc ochii! Şi dacă locul meu de muncă se află la 15-20 km. distanţă de domiciliu, iar limuzină personală nu am, ce fac? Că bani de ciolocopter încă nu am strâns...teleportarea nu s-a inventat...câmpul individual de forţă este încă în stare de proiect...pe stradă nu pot să umblu înconjurat de un glob de sticlă cu atmosferă aseptică.. Nu trebuie să folosesc transportul în comun? Care ESTE AGLOMERAT, că d-aia i se spune ÎN COMUN!

- " Evitaţi contactul cu persoanele bolnave". Da' ce mă? Eu am vedere cu termometru încorporat, să ştiu dacă individul de lângă mine are febră? Sau poartă o etichetă cu "DANGER" lipită pe frunte? Cum aflu eu că e bolnav, dacă nu îi curg ochii, nu îi curge nasul, nu îi curge nimic? Are cearcăne şi e palid? Păi poate omu' a lucrat în schimbul 3, şi e doar obosit! Sunt eu în măsură să mă apuc sa fac interviuri la faţa locului prin autouz???

- ”Spălaţi-vă pe mâini cu apă şi săpun” Sigur, sigur...că dacă nu mi se spunea chestia asta, eu mă spălam în nămol, ca hipopotamii! Sau cu scuipat frământat între dinţi şi cu un pumn de cenuşă din sobă...

- ”După ce tuşiţi sau strănutaţi, aruncaţi batista la gunoi”. Adică să îi îmbolnăvesc pe sărmanii care mănâncă de prin gunoaie? Ce, ei nu sunt oameni? Auzi, auzi tărăşenie! Nu e de ajuns că sunt şi aşa destul de necăjiţi? Îi mai fericesc şi eu cu o boală pe gratis?
Plus că...să iau exemplul unui vecin; de obicei nu prea este atins de boli...dar dacă şi-o ia şi el într-un final, când începe să strănute, prestează de cel puţin 10 ori la rând! Asta înseamnă că trebuie să umble cu remorca cu baxuri de batistuţe în urma lui?
Mai ales că a face ceva cu gura neacoperită (căscat, tuşit, strănut) ţine de educaţia pe care o primeşti în ăia 7 ani de acasă...Deci indiferent că arunci sau nu şerveţelul la gunoi, oricum nu tuhuceşti cu gura căscată, ca un peşte aflat în convulsii sufocante! Sau măcar avertizezi...”Daţi-vă-ţi în lături, că stropesc!”

Oricum, eu sunt foarte liniştit cu gripa asta porcească..Cu toate că în altă antichitate a unui alt univers, un oarecare Băsel anunţa că Românica noastră mult iubită şi scumpă şi dragă (şi fi-mi-ar dor de ea) are produse nu ştiu câte milioane de doze de vaccin anti-porcesc...iar Streinu Cercel, pe atunci secretarul de stat în ministerul sănătăţii, declara că ţara noastră ar trebui să importe vaccinul, pentru că al noastru nu sunt încă aprobat.
Dar să revin...Mie nu îmi este frică; nu pentru că aş fi vreun pui de voinic mitologic, ci pur şi simplu pentru că mi se-mbrăhăne despre subiectul acesta. Dacă e să mă virusez, o fac şi fără să stau cu frica în sân toată ziulica (vorba aceea...”De ce ţi-e frică nu scapi” - hihihi).
Cel mai mare rău care se poate întâmpla este să mă ia Porcul Cu Coasa. Dar prin experinţa morţii trecem cu toţii, indiferent când şi în ce mod: călcat de tren, strivit de un perete de beton, lovit de un bolid în plină viteză...etc. (spre exemplu, am văzut la tembelizor o ştire despre o mamă care s-a învoit de la lucru, ca să poată tăia lemne acasă, pentru a nu face frigul la iarnă. Doar că a ajuns să o taie pe fata ei cea adolescentă...apoi s-a duss şi s-a sinucis. Tragic....Dar cum trebuie să fim optimişti în orice situaţie, partea bună pentru sărmana măicuţă este că nu mai are de ce să îţi facă griji pentru încălzirea de pe parcursul anotimpului friguros; de fapt...nu mai trebuie să se îngrijească de nimic! Nici măcar despre viitorul lu' fie-sa...)

Dar bineînţeles că eu sunt un cetăţean respomsabil, şi voi veghea cu mare grijă să nu îmi intre nimic străin în corp. Şi dacă totuşi se întîmplă nenorocirea aista, să mă testez şi să umblu cu râtniţă din aia...până aflu rezultatul (bineînţeles că acea podoabă o voi folosi chiar şi în cazul celei mai micuţe răceli, că nu vreau să o împrăştii printre cei dragi). În rest...Dumnezeu cu mila...că pot să mor liniştit în aşteptarea vreunui ajutor de la stat! Oricum, până gată morţii ăştia cu vaccinul şi până intră el în funcţiune la persoana injectată cu aşa ceva, cred ca_cam trece isteria cu gripelniţa.


P.S.: Astăzi s-a sărbătorit Băsday (ruşine mie, că am aflat abia spre seară de chestia asta!). Sau mă rog...a sărbătorit, cam huiduit şi puţin răguşit pe alocuri. Politicioşii l-au cadorisit deja, prin refuzarea cabinetului voinicului răsărit dintre peticele măsii (mesei, desigur) de croitorie (ptiu! dar câte tone de unghii mi-am mai ros din cauza nerăbdarii de a afla rezultatul votului de investitură!). Ca să îmi dovedesc respectul şi bunele intenţii, cred ar fi frumos să execut şi eu ceva cu iz sărbătoresc; dar cum momentan sunt cam strâmtorat la buzunar...îi ofer mult iubitului conducător un cadou de pe internet: