În sfârşit s-a întâmplat şi porcăria aia de mult cântată înfruntare...Că numărau ăştia secundele de-a-ndăratelea, de parcă erau la N.A.S.A. şi lansau rachete pe Marte! Marea Confruntare, Marea Bătălie, D-Day-ul politicii, miştocăreala naţiunii hipnotizate de mirajul noului conducător.
După 30 de minute, mie deja îmi picau ochii-n gură de plictiseală şi de somn. Pentru că m-am cam săturat până-n gât de “o să fac, o să dreg, o îmbârlig, o scot, o bag…pentru prosperitatea poporului”. Mă scârbeşte faptul că onorabilii catindaţi, omi de vază (nu din aia de flori; aşa e expresia) în societate, îşi clădesc succesurile împingînd în faţă bătrânii care, după o viaţă de muncă pentru gloria ţării, trăiesc din câteva sute de lei pe lună; pe tinerii care suportă a nu ştiu câta reformă educativă, pentru a schimba recitatul lecţiei cu ochii-n tavan pe o metoda de studiu eficientă; pe agricultorii care sunt cea mai mare forţă economică a ţării, dar protestează disperaţi prin faţa nu ştiu cărui pălăţoi şi vând kilogramul de struguri sau de barabule cu câţiva zeci de bani; sau chiar pe şomeri…care formează singura categorie economică ce se îngroaşă viril, la aceste vremuri de criză.
Mi-e silă de promisiuni, texte, viziuni, tactici şi programe de viitor. Mi se zvârcoleşte stomacu-n mine când îi aud pe incapabilii ăştia demagogind despre cât de bine vor face ei naţiunii, cât de minunat va fi, câte haite de câini vor umbla zilnic cu covrigi în coadă sau cum Nal Hutta (lumea de baştină a unor creaturi viermănos-băloase, tătuce în afaceri universale, încrăvăţate şi pline de ifose grandomanice, ce se numesc hutti - în Universul Star Wars) va dispărea de pe harta planetei Românica. Mă umple greaţa când îi văd pe ăştia că spoiesc caldarâmul cu un strat nou de asfalt sau înlocuiesc nişte borduri până în alegeri, ca să prostească proştii şi să arate cât îl doare pe el de înfăţişarea locului de baştină.
Mi-a crescut aşa o lehamite de umflaţii ipocriţi ai neamului…de nici dacă stropeam cu îngrăşământ nu ieşea aşa vârtos de rumenă şi răzbelită! Unu’ citează obsedant din Biblie, apoi promite din gâtu’ mâinii ce frumos va băga el fonduri în agricultură…deplânge categoriile defavorizate, susţine tinerii şi măreşte orice. Apoi înjură o săracă zarzavagie care avea un şorţ portocaliu, luat pe de-a moaca de la odioşii adversari. Uită însă că a fost deja la guvernare…şi a făcut rahatul praf. Totuşi întâlnesc oameni care ascultă cu gura căscată la bazaconiile lui, îl aşteaptă ca pe un mântuitor, îi slăvesc cumpătarea şi buna creştere. Dacă omul acesta vine la guvernare, cu pilele lui externe şi cu propria deşteptăciune uluitor de fenomenal de mare, naţiunea va deveni în scurt timp o oază a belşugului. Vom trăi ca belferii, vom avea salarii occidentale şi vom vieţui doar din agricultura stătut demecanizată...pentru că imediat ce va roade la ciolanul prezidenţial, va porni reforme miraculo-economice. Da…sigur! Că parcă începe să bată din poartă-n poartă, ca să ofere mici conturi în Elveţia celor ce abia îşi duc zilele de azi pe mâine! Sau ar putea vreodată, în viaţa asta, să priceapă ce poate simţi un om care nu e capu' la partid.
ăbălat că el va face din căcat bici (care să şi troznească la ocazii speciale). Chiar a început transformarea…cu o fisă care a făcut-o parlamentar, o alta care îşi cumpără stadioane de locuit (pesemne ca să poată întoarce tracto…adică gipanul buldozer în sufragerie), o altă puşculiţă de băgat fonduri, care lăfăie cocoţată pe 2 ministere, etc (povestea ar fi prea lungă şi nu am chef acum de scris biogafia păsăricii…adică a unei admiratoare). Deci tre’ să îl ştampilăm pe el, că să ducă capodopera la bun sfârşit şi să trăim mai bine…peste vreo 2 decenii. Şi totuşi întâlnesc oameni care ascultă cu gura căscată la bazaconiile lui, îl aşteaptă ca pe un al doilea mântuitor, îl băseşte cu adulaţie cretinoidă şi îi cântă cu dor în strunele viitoarelor autostrăzi ce vor împânzi toate formele de relief de pe la noi.
În sfârşit, un al treilea…un pueril care era doar revoltat de tot şi de toate (parcă el a făcut politică pe Centauri Prime), dar nu cred că are forţa necesară să facă ceva constructiv pentru ţărişoară, în timpul vieţii mele. Şi pentru că m-am săturat de refrenul “eu vreau, dar ăia nu mă lasă”…nu mai are nici un rost să mă avânt în speranţe şi idealuri deşarte sau să belesc urechile la nişte vorbe care teoretic sună bine, dar practic ne îngroapă de vii.
Ţin minte şi acum momentul când a câştigat Constantinescu…Se urla cu gura până la urechi că “AM ÎNVINS!!!!”. Pe cine?? Nu ştiu sigur…atunci se vorbea că am învins comunismul, că o claie de specialişti europeni vor da buzna în moalele obrăjorilor bucălaţi ai patriei şi o vor scula spre eterna şi veşnica îndestulare a poporului nimicit de foame şi dorinţe reprimate. Apoi a câştigat iar Iliescu…şi nimic nu s-a schimbat. S-a spus doar că din două ciume, o alegem şi noi pe aia mai blândă. Şi în sfârşit, peste 4 ani iar am învins…Adică, mai precis, un exponent al sistemului ticăloşit a învins sistemul, doar pentru că hoţul a zbierat din toţi bojocii, HOŢIIIII BĂĂĂĂĂ!!!! Ideea e că şi atunci am învins, doar că nu prea pricep ce am câştigat. Poate un străluminat care se crede întruparea tuturor puterilor în stat.
Aşa că de ce oare să mă mai ambalez degeaba?? Nu e mai simplu să stau eu necâştigat şi să încerc să mă detaşez de toate mizeriile astea?? Nu e mai lejer să num ă mai chinui să sortez tipurile de cancer care ne-a încălecat cu aviditate?
Să se voteze până le-o ieşi pe urechi…că şi-aşa am înţeles că sunt cu vreo 4 milioane mai multe buletine de vot, decât alegători. Şi să mă lase-n durerea mea, că vomit numai când îi aud în urechi! Eu nu vreau s[ mai merg nicăieri, doar pentru că datoria civică îmi dictează să dau cu ştampila!
P.S.: Ţineţi minte 3 cuvinte:
“BHEEEEE…CALI …PREŞEDINTE”
P.P.S.: Ştiu că până la urmă, cineva va înfuleca bunătăţile fotoliului prezidenţial. Doar că…viaţa lui nu se va intersecta niciodată cu a mea sau a oricărui cetăţean nemogulizat în diferite conturi internţ'ionale; aş şi idiot să cred asta.
După 30 de minute, mie deja îmi picau ochii-n gură de plictiseală şi de somn. Pentru că m-am cam săturat până-n gât de “o să fac, o să dreg, o îmbârlig, o scot, o bag…pentru prosperitatea poporului”. Mă scârbeşte faptul că onorabilii catindaţi, omi de vază (nu din aia de flori; aşa e expresia) în societate, îşi clădesc succesurile împingînd în faţă bătrânii care, după o viaţă de muncă pentru gloria ţării, trăiesc din câteva sute de lei pe lună; pe tinerii care suportă a nu ştiu câta reformă educativă, pentru a schimba recitatul lecţiei cu ochii-n tavan pe o metoda de studiu eficientă; pe agricultorii care sunt cea mai mare forţă economică a ţării, dar protestează disperaţi prin faţa nu ştiu cărui pălăţoi şi vând kilogramul de struguri sau de barabule cu câţiva zeci de bani; sau chiar pe şomeri…care formează singura categorie economică ce se îngroaşă viril, la aceste vremuri de criză.
Mi-e silă de promisiuni, texte, viziuni, tactici şi programe de viitor. Mi se zvârcoleşte stomacu-n mine când îi aud pe incapabilii ăştia demagogind despre cât de bine vor face ei naţiunii, cât de minunat va fi, câte haite de câini vor umbla zilnic cu covrigi în coadă sau cum Nal Hutta (lumea de baştină a unor creaturi viermănos-băloase, tătuce în afaceri universale, încrăvăţate şi pline de ifose grandomanice, ce se numesc hutti - în Universul Star Wars) va dispărea de pe harta planetei Românica. Mă umple greaţa când îi văd pe ăştia că spoiesc caldarâmul cu un strat nou de asfalt sau înlocuiesc nişte borduri până în alegeri, ca să prostească proştii şi să arate cât îl doare pe el de înfăţişarea locului de baştină.
Mi-a crescut aşa o lehamite de umflaţii ipocriţi ai neamului…de nici dacă stropeam cu îngrăşământ nu ieşea aşa vârtos de rumenă şi răzbelită! Unu’ citează obsedant din Biblie, apoi promite din gâtu’ mâinii ce frumos va băga el fonduri în agricultură…deplânge categoriile defavorizate, susţine tinerii şi măreşte orice. Apoi înjură o săracă zarzavagie care avea un şorţ portocaliu, luat pe de-a moaca de la odioşii adversari. Uită însă că a fost deja la guvernare…şi a făcut rahatul praf. Totuşi întâlnesc oameni care ascultă cu gura căscată la bazaconiile lui, îl aşteaptă ca pe un mântuitor, îi slăvesc cumpătarea şi buna creştere. Dacă omul acesta vine la guvernare, cu pilele lui externe şi cu propria deşteptăciune uluitor de fenomenal de mare, naţiunea va deveni în scurt timp o oază a belşugului. Vom trăi ca belferii, vom avea salarii occidentale şi vom vieţui doar din agricultura stătut demecanizată...pentru că imediat ce va roade la ciolanul prezidenţial, va porni reforme miraculo-economice. Da…sigur! Că parcă începe să bată din poartă-n poartă, ca să ofere mici conturi în Elveţia celor ce abia îşi duc zilele de azi pe mâine! Sau ar putea vreodată, în viaţa asta, să priceapă ce poate simţi un om care nu e capu' la partid.
ăbălat că el va face din căcat bici (care să şi troznească la ocazii speciale). Chiar a început transformarea…cu o fisă care a făcut-o parlamentar, o alta care îşi cumpără stadioane de locuit (pesemne ca să poată întoarce tracto…adică gipanul buldozer în sufragerie), o altă puşculiţă de băgat fonduri, care lăfăie cocoţată pe 2 ministere, etc (povestea ar fi prea lungă şi nu am chef acum de scris biogafia păsăricii…adică a unei admiratoare). Deci tre’ să îl ştampilăm pe el, că să ducă capodopera la bun sfârşit şi să trăim mai bine…peste vreo 2 decenii. Şi totuşi întâlnesc oameni care ascultă cu gura căscată la bazaconiile lui, îl aşteaptă ca pe un al doilea mântuitor, îl băseşte cu adulaţie cretinoidă şi îi cântă cu dor în strunele viitoarelor autostrăzi ce vor împânzi toate formele de relief de pe la noi.
În sfârşit, un al treilea…un pueril care era doar revoltat de tot şi de toate (parcă el a făcut politică pe Centauri Prime), dar nu cred că are forţa necesară să facă ceva constructiv pentru ţărişoară, în timpul vieţii mele. Şi pentru că m-am săturat de refrenul “eu vreau, dar ăia nu mă lasă”…nu mai are nici un rost să mă avânt în speranţe şi idealuri deşarte sau să belesc urechile la nişte vorbe care teoretic sună bine, dar practic ne îngroapă de vii.
Ţin minte şi acum momentul când a câştigat Constantinescu…Se urla cu gura până la urechi că “AM ÎNVINS!!!!”. Pe cine?? Nu ştiu sigur…atunci se vorbea că am învins comunismul, că o claie de specialişti europeni vor da buzna în moalele obrăjorilor bucălaţi ai patriei şi o vor scula spre eterna şi veşnica îndestulare a poporului nimicit de foame şi dorinţe reprimate. Apoi a câştigat iar Iliescu…şi nimic nu s-a schimbat. S-a spus doar că din două ciume, o alegem şi noi pe aia mai blândă. Şi în sfârşit, peste 4 ani iar am învins…Adică, mai precis, un exponent al sistemului ticăloşit a învins sistemul, doar pentru că hoţul a zbierat din toţi bojocii, HOŢIIIII BĂĂĂĂĂ!!!! Ideea e că şi atunci am învins, doar că nu prea pricep ce am câştigat. Poate un străluminat care se crede întruparea tuturor puterilor în stat.
Aşa că de ce oare să mă mai ambalez degeaba?? Nu e mai simplu să stau eu necâştigat şi să încerc să mă detaşez de toate mizeriile astea?? Nu e mai lejer să num ă mai chinui să sortez tipurile de cancer care ne-a încălecat cu aviditate?
Să se voteze până le-o ieşi pe urechi…că şi-aşa am înţeles că sunt cu vreo 4 milioane mai multe buletine de vot, decât alegători. Şi să mă lase-n durerea mea, că vomit numai când îi aud în urechi! Eu nu vreau s[ mai merg nicăieri, doar pentru că datoria civică îmi dictează să dau cu ştampila!
P.S.: Ţineţi minte 3 cuvinte:
“BHEEEEE…CALI …PREŞEDINTE”
P.P.S.: Ştiu că până la urmă, cineva va înfuleca bunătăţile fotoliului prezidenţial. Doar că…viaţa lui nu se va intersecta niciodată cu a mea sau a oricărui cetăţean nemogulizat în diferite conturi internţ'ionale; aş şi idiot să cred asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu