Unconsciously tired

Nu mă interesează că se organizează mitinguri pentru Băse, în cel mai comunist stil posibil (eheheeeeeee....pe vremea mea de ”şoimu’ patriei”...). Mi se rupe că Udrea se dă admiratoare a ei, sună la radio şi se pupinbăseşte singură. Mi se zburduncăne că Dinescu a fost făcut de râs în public. Mi se-mbrăhăne că nu ştiu ce primaru’ mă-sii ar fi fost în stare să îl şteargă pe Conducărul Mult Iubit la pantaloni, numai din pupicuri şi linsuri. Mi se frânge de coloratul ăla (în portocaliu) care preaslăvea palma dată poetului dinescianist. Nu mi se scoală nici un interes că Băselu a luat-o mică pe ţărişoară, iar acum o predă mai mare (Cică e meritul lui că Românica a câştigat bucata aia petroliferă de mare...dăcât că petrolul a cam fost vândut ). Mă doare la inima fundului de cretinii care se chinuie să facă acelaşi guvern a treia oară (pe principiul: ”Ţi-am dat Banană; nu ţi-a plăcut...Îţi dau acelaşi lucru, da te sugestionezi că e o Curmoală. Nu vrei??? Îţi dau acelaşi lucru, dar te gândeşti că e Nuci; multe, multe nuci...saci întregi de nuci”).
Deci: Voi sunteţi întregi la diblă, băi umflaţilor împuţiţi???? Sau vreţi s-o sugeţi (pe ţărişoară) până dă în damblageală??

Tot ce fac specimenele astea de mai sus, se rezumă doar la un cuvânt: TUPEU. Fiecare vrea să arate c-o are mai mare şi mai tare (pe voinţă, adică), fiecare vrea să demonstreze cine e pe primul loc (nu Adi, Adi, e clar). Asta nu mai e guvernare (de parcă ar fi fost vreodată aşa ceva), nu mai e luptă pe ciolan (ca până acum). E doar o bestializare neidentificabilă şi ambiguă, o înfruntare fără sens şi fără raţiuni. O puroială malignă şi viermănoasă. Atât.

Iar eu am obosit să mai scriu despre cât de descreieraţi sunt bravii noştri conducători, cât de ipocriţi şi cât de porcin-de-tupeişti. Mă gândesc acum la Udrea şi la încercarea ei de a se justifica: mi-ar plăcea să zic că dacă eram eu reporterul de o întreba şi vedeam că_cască ochii în halul ăla, îi dădeam microfoane în cap până pricepea întrebarea mea. Adică...tu gingasă fiinţă! Tu minune a natarii moarte! Eu te-am întrebat dacă erai sau nu admiratoarea aia misterioasă care te/se lingea cu poftă şi aplomb! Erai, sau nu! DA, sau NU! Ce mama mă-sii e atât de dificil de priceput??? Că nu te-am pus să rezolvi intregrale sau să calculezi structura de rezistenţă la “Taipei 101”! Răspunzi doar la o întrebare prin două cuvinte monosilabice, pe care le ştie orice copil de 1 an vechime! Sau dacă nu ai chef de deschis oblonu' gurii, dacă ţi-a silă să scremi ceva vorbe – fie ele şi extraordinar de uşoare - merge şi un “Ăhmm” sau un “Ăăă-Ăăă”! Dâng-dâng!
Dar ştiu că nu aş fi făcut aşa ceva...din diferite raţiuni politico-joburiste; totuşi, cât de politicos puteam, plin de zâmbet şi de mirare, să-mi trag pălmi dacă eu nu întrebam: “Doamna ministu, aveţi o criză?? Vă este rău la cap?? Să chem ambulanţa sau un ajutor de specialitate?? Să vă stropesc cu puţină apă rece pe la tâmple?? Să vă prepar o cănuşă cu apuţă şi zăhărel? Că vă linişteşte palpitaţiile de pipo…ăăăă…inimă!!” (obiceiurile mor greu; mi scuzi)

Şi totuşi...toată parascovenia mă lasă rece. Mai rece precum una bucată mortălău (nedescompus, că procesul acesta are loc cu degajare de căldură)
Încerc cu disperare să mă detaşez total de această nebunie; ca un spectator la film...râd când unul are microfonie şi trage o pârâială în public, plâng când pe altul îl calcă trenul. Apoi se gată filmul, mă ridic şi merg să mânînc, apoi să dorm.

Partea care mă interesează este alta. În ultima vreme, tot mai des, mă întâlnesc cu persoane care mă întreabă curioase cu cine votez.; pe cine voi pune ştampila? Doar că auzind răspunsul (“Mai bine le-o bag pe gât, decât în buletinul de vot. Sper să aibă gust bun tuşul acela…că din câte ştiu, ştampila nu vine şi cu un borcan de ceva dulce alături”), mă apostrofează blând:
“Of, of, măi, măi..păi votează neicuşorule cu Băse, că e băiat bun! El reprezintă salvarea noastră…el e viitorul. Votează, că a zis că se va lupta cu mafia! Îi dă afară pe toţi, îi elimină complet din schemă…Poate îl pune prim-ministru (din nou) pe Boc…apropos! Omul ăsta va intra în istoria neamului ca fiind cel mai bun prim-ministru, care a dar startul Reformei Moderniste. Dqr în fine…votează cu Băsescu, eu aşa am să fac. Că m-am săturat de comuniştii lu’ Iliescu! CE??? NU LE AJUNGE 20 DE ANI CÂT AU FURAT?? Acuma îl bagă pe Gi-oană la înaintare…nesimporcii! Şi împuţiţii ăia de liberali! Avem unu’ în bloc care e plătit de ei şi ne-a lipit afişe şi-n cur! Ne-a intoxicat cu gălbeneala lui – galbenul e o culoare de ţigani, să ştii! Votează cu Băsescu, ca să ne escape de ciuma comunistă, să ne mântuiacă! Nu vezi că acum şcoala noastră are termopane, încălzire centrală, bănci noi?? Blocurile sunt curate, aerisite, cu multe flori la geamuri şi ornamente de pânză neagră la uşi?? Făceau comuniştii aşa ceva?? Pe vremea lor, era numai sârmă ghimpată, erau miliarde de gunoaie şi tone de dărăpănături! Ia! Ia uite-l pe ăla cum ascultă la uşă! Apoi fuge la poliţie şi pârăşte pentru comunişti…să şti! Nu vezi ce maşină are? De unde are el bani să şi-o cumpere, dacă nu de la poliţie?? PLATA PENTRU SPIONAT…NEE-NOO-ROO-CII-TUULLL!”
Aş vrea să îi spun că nu e aşa. Că Băse, dacă era aşa un băiat bun, a avut 5 ani la dispoziţie să o demonstreze (“A avut; el a vrut săracu’, dar nu l-au lăsat leprele comuniste şă-şi arate valoarea” – ar fi venit prompt răspunsul ). Că nu există culori pentru ţigani, evrei, spanioli, eschimoşi, filipinezi sau alte neamuri, ci doar culori. Că şcoala au modernizat-o din fondurile şcolii, adică din fondul elevilor, adică din fondurile noastre. Că florile de la geamuri sunt de doliu, ele, săracele clădiri, tot aşa de vechi vieţuind. Că ăla de asculta doar îşi repara clanţa...şi maşina o are din alte învârteli (cel mai probabil la fel de ilegale). Dar văd că am în faţă un ultras portocaliu şi nu vreau să mă iau la ceartă cu el. Este prea închis în băsesceala lui...aşa că tac şi îmi văd de drum.

Asta mă sperie cel mai mult. Nu că omii ăştia politici sunt neauzibili, nevăzubili, incolori, nodori, insipizi, necredibili şi nesimţiţi. Mă înspăimântă că mai există persoane pe planeta asta română care se încred cu trup şi suflet în vreun cap găunos de popor...că mai există lume care ar fi în stare să lingă, să înghită toate defecările verbale ale ăstora, fără a avea măcar vreun câştig. Măcar de i-ar pune primari sau i-ar face boieri pe vreo parcelă de pământ arabil! Aş mai zice...Dar nu cum făceau cetăţenii de la miting! “Am venit, că ne-a promis că….” (completaţi pe linia punctată). Nuuu, nenicule! Îmi dai ce vreau, şi poate vin! Că tu eşti la mâna mea, nu eu la a ta! Tu cerşeşti acum de la mine, nu eu de la tine. Lasă tu promisiunile…că nu mănânc vorbe diseară! M-ai fffff..(Hait! Zici că încerc să fluier cu limbă cât o gogonea răscoaptă! Să mai încerc…să mă screm tare, că poate iese!)…fff…frecat până acum, acum te fffRec şi eu până îţi dă sângele!
Dar nici măcar gândirea asta, oarecum practică, nu o au oamenii noştri. Adică, dacă tot îşi vând sufletul, barem să o facă pentru ceva palpabil…nu vrăjeli de Harry Potter altoit cu Mama Omida.

UUUUUUFFFFFFFFFFFFFFFFF....
Am obosit. Am obosit să mai fiu român.

Vorba cântecului:
I need some water, coz I’m ready to throw
....[wow, wow, wow, ma baby, wow, wow, I love you baby, baby ]...