De ceva timp, cu oricine aş vorbi, aud numai de probleme! Vorba 'ceea: viaţa-i grea, necazu-i mare, semne bune anu' n-are. Ce să mai zici? Taci şi suferi. Dai bani pe diverse terapii de relaxare sau vorbeşti cu un prieten - nu ca să aştepţi un ajutor pentru rezolvarea problemei, ci doar ca să te descarci... deoarece unele lucruri nu se pot schimba. În concluzie, este ceea ce este şi "aia e". Ghinion...vorba unui clasic în viaţă.
Acum, ce să zic? Nu mă simt vreun mare sfătuitor în viaţă, nu-s nici vreo lumină de înţelepciune şi nici nu le am cu gândirea pozitivă. Dar ascult şi las omul să se liniştească, pentru că ştiu că toate trec. Bune, rele, urâte sau frumoase...le şterge timpul, de zici că nici n-au fost. Şi chiar dacă mai rămâne câte o bucurie neatinsă, nu mai are nici o relevanţă pentru momentul prezent. D-aia se şi urăsc oamenii după ce se despart: podul de piatră s-a dărâmat, a venit apa şi l-a luat. Iar râul nu îl treci pe amintirea podului... Deci, tot ce contează sunt neînţelegerile şi certurile de acum, nu dragostea iniţială. Lumina din trecut fuse şi se duse, pe când haosul din prezent este palpabil şi foarte real.
Apropo! Zilele trecute am sărbătorit cu fast şi multe fanfare Ziua Internaţională a Haosului şi a Dezordinii. Staţi, că vă dau şi data exactă; să vedem: pe 11 am fost la piaţă, pe 12 nu mai ştiu ce am făcut, pe 13 a fost o zi, pe 14 am uitat, pe 15...... Da!!! Fix pe 15 iulie a fost minunata serbare a haosului! Prin urmare, în spiritul acestei prea-frumoase zile care, să fim sinceri, depăşeşte limitele spaţiului şi ale timpului, doresc să vă urez o urare specială, din tot adâncul sufletului meu:
Fie ca viaţa să vă fie un haos complet şi dezordinea să vă lumineze fiecare pas! La mulţi ani nebuni şi neorânduiţi, plini cu puterea de a accepta inevitabilul: faptul că dacă viaţa înseamnă libertate, atunci, conform celei de-a doua legi a termodinamicii, orice sistem lăsat liber va tinde spre dezorganizare. Să fie!!
La mulţi ani şi la mai mare!
Ca să scriu ceea ce trebuie despre acest subiect, mărturisesc că m-am documentat asiduu. Şi am descoperit că până şi Biblia acceptă tendinţa aceasta de defectare a vieţii. Spre exemplu, Sfântul Apostol Pavel notează în Epistola către romani (capitolul 8, 20-21): "Căci făptura a fost supusă deşertăciunii - nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o - cu nădejdea însă că şi ea, făptura însăşi, se va elibera din robia stricăciunii spre libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu".
Pe scurt: cum o dai, cum o întorci, tot la haos şi deşertăciune ajungi. Diferenţa este că fiind creştin, ştii că orice început are şi final, însă ai încredere că Dumnezeu este singurul care poate anula legile fizicii şi poate crea eternitatea. În frumuseţe, în iubire, în tot şi în toate.
Pe de altă parte, evoluţioniştii afirmă că viaţa evoluează de la simplu la complex, de la inferior la superior şi are o traiectorie accentuată către perfecţionare.
Ceea ce, aşa o fi, că nu am chef de contraziceri şi dezbateri stupide. Însă, dacă mă uit pe geam, ce văd eu, cu ochişorul meu? Haos, nebunie, dezorganizare, neorânduială - lucruri normale, care respectă, întru totul, legea accentuării dezechilibrelor din viaţa noastră.
C-apoi, când cea mai frumoasă femeie din Olanda este un bărbat... să-mi fie cu iertare, dar eu nu consider asta evoluţie şi perfecţionare. Pe la unii o fi, habar nu am! Dar eu încă gândesc mai simplu şi prefer ca bărbatul să fie bărbat, iar femeia femeie. Plus că-s român şi se ştie că românii sunt cu mentalitatea pe stil vechi. Mai tradiţionalişti, ce o mai dăm după deget? Adică na... am aflat, recent, că rozmarinul nostru se numeşte în engleză "Rosemary".
Vă daţi seama cât de încuiaţi suntem? În mişelia noastră, nu am acceptat nici măcar să denumim o plantă cu nume de femeie... şi în loc să-i zicem "rozmaria", i-am sucit numele în bărbat, ca să fie "rozmarin". Desigur că-i o neruşinare totală şi o lipsă crâncenă de reprezentare, echitate, egalitate, fraternitate şi cruntă discriminare...aşa că d-aia zic: ăştia suntem, băăăă!!! D-aia ne-a şi îndemnat Barna să ieşim din peşteră!
Da' ce, ne stătea mâncarea gât, dacă se numea buruiana aia "rozmaria"? Se pare că da! Suflete negre şi fără suflet ce suntem! Când schingiuim până şi numele de femeie, ce să mai aştepţi alte drepturi moderne?
Serios, eu propun să luăm măsuri! Haideţi să ne spălăm onoarea şi măcar rozmarinului să îi zicem aşa cum l-a făcut mama lui: "ROZMARIA". Deşi, drepturile negrilor parcă-s mai drepturi decât ale albilor (rozilor, în cazul de faţă). Aşa că ar fi mai nimerită denumirea de "NEGRUMARIA".
AOLEU!! Ce prostie mi-a ieşit pe gură?! În ziua de azi este ditamai ofensa să-i mai spui negrului "negru". Mai corectă politic este denumirea "DECULOAREMARIA".
Deci aşa rămâne! Până o ieşi şi pe la noi miss femeie un bărbat, zic să modificăm denumirile astea care încalcă, flagrant, drepturile omului. Şi dacă tot suntem creştini, nu trebuie să punem şi noi umărul la creşterea haosului?
Deocamdată, suntem mici copii... ne ducem la creşa Europei şi facem ploiţă cu limba. Noi încă ne supărăm că "şcoala scoate tâmpiţi" (conform unui alt mare clasic în viaţă) şi ne amăgim cu reforme în educaţie.
...ceea ce e corect: "Şi cu bac şi fără bac, seminţele tot acelaşi gust are". Şi când ai de influenţat 5,3 milioane de oameni, e clar că ai ceva bun de spus!
Numai pe vremea comuniştilor notele îţi defineau viaţa. Acum, când ai succes şi fără să înveţi, la ce îţi mai trebuie şcoala? Mai ales când orice înţelepciune este la un click distanţă! Tot ce-ţi trebuie este curent electric şi-un wi-fi bun. Sau conexiune modernă la date mobile, eventual pe 7 G sau mai mult.
Desigur că gurile rele au sărit să o blameze pe săraca - mă rog, bogata vedetă. Dar mie nu mi se pare nimic în neregulă. Dimpotrivă, văd doar povestea de succes a unei tinere foarte apreciate de societatea care nu ţine cu femeile. Bravo ei, a izbândit în lupta cu toxicitatea masculină!! Ăştia care au luat 10 la Bac, au atâtea apartamente şi maşină mişto?
Până la urmă...BĂ!! Ghandi a luat Bac-ul cu 10? Şi l-a împiedicat asta să fie foarte şmecher şi să cităm din el? NU!!
Atunci dă-i, că merge!!
Să bem în cinstea fetei!!
E frumoasă, are bani, influenţează milioane de oameni, e vedetă, e frumoasă, are trei apartamente, un penthouse, maşină, iară o casă, e vedetă + regină... ce-ai putea dori mai mult? E vedetă, e frumoasă, e regină, influencer, are bani, e vedetă... ia uite câte calităţi nenumărate! Să bem!
Şi să marcăm şi Ziua Internaţională a Cartofilor Prăjiţi, că a fost pe 13 şi-am uitat de dânsa. Hai la o porţie babană de picioci cu pâine caldă, abia scoasă din cuptor! Între noi fie vorba, cică nu-i prea sănătos să mâncăm pâine cu cartofi - dar m-am săturat să mă reţin de la pofte şi să trăiesc sănătos, că tot bolnav o să mor!
Deci... chelner!!! Cartofi la băeatu, pâine din belşug şi-un ţap de bere rece, că-i oleacă de cald pe aici!
Auzi? Ia pune şi un cântec educativ pe replay, ca să stimulăm noile metode de învaţare prin joc şi voie bună!
[Iulian Universalu' feat. Stivăn Quasaru'- Unde gravitaţionale]
