Zilele trecute, cum mă dădeam eu cu tramvaiul prin centru, vesel nevoie mare că am mai ieşit în lume, numai ce-mi sare-n ochi un anunţ cât toate zilele: DACĂ AI VĂZUT, IA ATITUDINE!
Perfect, îmi zic! E gratis?! ATUNCI VREAU!!! Nişte atitudine e tot ce-mi doresc! Şi aş lua câteva baxuri, să am şi pentru zile negre - c-aşa e omul înţelept...gândeşte în avans.
Problema e că nu ştiu de unde să o iau. Am întrebat la un birt de pe strada mea şi cică n-are aşa ceva. Am dat fuga la pescării, librării, carmangerii, covrigării...nimic! Am întrebat până şi la aprozar şi degeaba! Aşa că m-am dus la oraş, să caut la mall. P-acolo găseşti de toate: şmecherie, fandoseală, impresii...dar când întreb de atitudine, se uită toată lumea stereo la mine! Un nene mai destupat la minte mi-a zis să merg la managerul de magazin, că el se ocupă cu recepţia mărfii. Da' e-n concediu, momentan...să revin eu mai târziu.
Deci, bei făcătorilor de afişe...dacă tot v-aţi apucat cu îndrumările, ziceţi-mi şi de unde să iau atitudinea asta...puneţi un subtitlu, un asterix, ceva...ca să ştie omu' ce are de făcut!
Şi apoi, bun! Să zicem că, prin absurd, am găsit şi am luat-o...cum acţionez??
Uite: presupunem că sunt într-un autobuz şi văd o mână cu un deget care scoate un portofel dintr-un colţ de geantă cu două barete - exact ca-n figura de mai sus. M-am înarmat cu atitudinea şi ce urmează??
Sun la 112? Hahahahaha!! Eşti prost? Păi până vine poliţia, hoţu' e-n Caraibe, bea suc cu umbreluţă şi se uită după gagici!
Îl blestem, să-l bată Dumnezeu? Bine, mă... parcă Dumnezeu e duhul din sticlă şi apare instant, să căpăcească la ordin, pe cine îi arăt eu!
Îi administrez un avertisment verbal? Da, da - şi marmota învelea ciocolata în staniol! A muncit săracu' om toată viaţa să se facă hoţ şi acuma tremură ca o gladiolă-n vânt, la auzul mustrării mele.
Poate să sar pe el şi să-l bat la poponeţ?? Scuze, dar nu-s nici tac-su, nici Van Damme; n-am învăţat să dau palme cu piciorul. Plus că poate scoate vreun cuţit şi mă linişteşte de tot. Sau poate nu-i singur şi tovarăşul de şase mă înţeapă pe la spate de-mi merg fulgii!
Hai, cum fac? Înţeleg că s-au cheltuit nişte bani pentru a se conştienţiza idiotul din mine...dar vreau şi eu să ştiu simplu, mură-n gură, ca pentru proşti: cum iau atitudine?!
...Că de vorbe mari am podul plin! Şi sunt atât de sătul, că în ultima vreme mi-e greu să mai şi comunic! Nu că n-aş vrea, Doamne fereşte! Atât că parcă vorbesc chineza... Nu mă mai înţelege nimeni. Mă gândesc tot mai des să fac cumva şi să inventez telepatia. Serios, nu-i lucru de şagă! Am ajuns la un nivel atât de înalt de dezvoltare, că ne încurcăm în cuvinte!
Ştiu cum sună...şi eu râd cu un ochi şi plâng cu celălalt! În ultima vreme observ o prăpastie din ce în ce mai mare între realitatea cuvintelor şi realitatea faptelor, iar problema e că aceasta se tot măreşte! Vorbim prea mult, prea pompos! Înţeleg conceptul de conştientizare, numai că o problemă nu se rezolvă cu afişe colorate şi discuţii semidocte la un pahar de răcoritoare, prin cine ştie ce sală de şedinţe.
Plus că este clar, cuvintele nu mai au acoperire în cotidian. Cum ar zice bătrânii, ce are sula cu prefectura? Intelectualii cu statisticile lor, prin sălile de protocol; viaţa cu problemele ei, pe stradă. Sunt deja două planete diferite, nu mai are nici o treabă una cu alta!
Mai ţin eu minte, aşa, de prin zorii tinereţii, că limbajul era corespondentul direct al unor realităţi fizice. Simplu: pune un român deştu pe o piatră: "BO-LO-VAN"; francezul punea şi el deştu: "Mais non... CA-TA-ROA!". Iar lingvistul trăgea concluzia: "bolovan" în română este "cataroa" în franceză! Perfectisimo!!!
Ca la clasa I, când primeai ca temă să uneşti cifrele, cu obiectele corespondente. Nu trebuia să fii geniu... vedeai, numărai, analizai - şi PAC!! Răspunsul final şi corect este....!
Aşa era în trecut, când se purtau peştele cu milieul pe televizor şi tabloul cu Ceauşescu într-o ureche pe perete. Pe vremea când nu aveam mai nimic, timpul trecea mai încet şi pâinea înmuiată în apă şi dată prin zahăr era cel mai bun desert.
Acuma...nebunie!!! Avem lucruri mici şi cuvinte mari!
De aici toată dilema mea, de aceea nu mai ştiu pe unde să scot cămaşa! Nu mai iese, ceva nu se mai leagă! A devenit obisnuintă să nu se mai înţelegi om cu persoană, pentru că nu mai atribuim cuvintelor sensul lor de bază, ci un înţeles subiectiv, trecut prin filtrul propriilor emoţii. Poate de aceea ne simţim singuri şi neînţeleşi... fiecare vorbeşte pe limba lui. În stilul lui, unic.
Iar fenomenul este cu atât mai comic când discutăm despre concepte ideologice profunde, care sună bine şi atât. Cre' că părem mai învăţaţi, dacă le glăsuim toată ziua - altfel nu înţeleg care-i faza!
Când a fost Revoluţia Franceză, se viralizase expresia: "Liberté, égalité, fraternité!!". Băi, era culăreală, nu glumă! Dacă făceau şi nişte scheme în powerpoint, să-mi trag pălmi de nu vorbeam franceza pe toată planeta. Redenumeam universu-n, puii mei... Franţa se numea! Planeta Franţa din galaxia Franţa, din Universul Franţa. "Dallas"-ul devenea "Paris" şi John Ross (JeRe, adică) era Jean Rose.
Păi tu-ţi dai seama ce şmecherie?? Ia, ia, linişte, s-auzim reluarea: "Libertate, egalitate, fraternitate"! Pfuai de mine...muzică pentru urechile mele! Asta ideologie! Practic, însă, era (şi este) o utopie: libertate, egalitate, fraternitate! Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face. Iubeşte-ţi aproapele!
Se fac, deja, nişte mii de ani, de când ne luptăm cu ideile astea şi tot nu ne iese treaba treabă!
Între timp am inventat U.E.-ul, N.A.T.O, drepturile omului...alea, alea! Şi tot o scăldăm. Studiu de caz, rapid:
Mă uitam zilele trecute pe la ştiri, cum se dezbătea situaţia "monstrului" care şi-a ucis soţia la locul de munca.
La un moment dat, intră în direct o doamnă avocat şi se pune pe turuit: că da, care femeile, în oropsirea lor, nu-s egale cu bărbaţii şi nu ar trebui nici măcar să accepte ridicarea tonului din partea lor...pentru că aşa începe totul: ridică vocea, ridică palma şi apoi zbang zbang, te trezeşti moartă! Că jusiţia nu-şi face treaba, că trebuie pedepsită cu ani grei de închisoare chiar şi violenţa verbală - ca să se-nveţe minte bărbaţii să mai facă nasoale! Şi trebuie înăsprite pedepsele, şi trebuie să dăm, să facem, să legiferăm, să închidem şi să înfierăm!!
Da, da! Sunt perfect de acord! Vreau să osândim şi respiraţia mai zgomotoasă! Că na, ea semnalează accelerarea pulsului, care sugerează o predispoziţie pentru starea de nervi, care se manifestă prin ton ridicat, urmat de palmă şi crimă. Să tăiem răul din rădăcină!
Buuuunnn...Femeie, ai toată ţigla pe casă? Ajungem o naţie de zurlii, dacă s-ar întâmpla aşa ceva! Ridicăm anxietatea la rang de artă! Plus că după ce ţipi 10 minute fără întrerupere şi ridici tonul pentru a acoperi eventualele întrebări, vii şi spui că trebuie puse pedepse până şi pe ţipat? Tare asta!
Buuuunnn...Femeie, ai toată ţigla pe casă? Ajungem o naţie de zurlii, dacă s-ar întâmpla aşa ceva! Ridicăm anxietatea la rang de artă! Plus că după ce ţipi 10 minute fără întrerupere şi ridici tonul pentru a acoperi eventualele întrebări, vii şi spui că trebuie puse pedepse până şi pe ţipat? Tare asta!
Totuşi, până să tratăm, nu ar fi mai bine prevenim? Adică, nu ştiu... să ne educăm copii? Zic şi eu...
Dacă i-am învăţa, mai de mici, că nu-i bine să înjuri, să urli, să te baţi; să le spui că-i frumos să fii mai reţinut, să te întinzi cât ţi-e plapuma, să nu pretinzi nimic, pentru că nu ţi se cuvine nimic. Ce ar fi? Probabil o tâmpenie, pentru că societatea te învaţă să fii violent. Competitiv. Cheltuitor.
Egoist.
Toate reclamele te modelează...tu eşti cel mai tare, tu contezi. Avem olimpiadă de şopinguială..fii câştigător! Urmează-ţi visul, pentru că meriţi! Nu lăsa să ţi se pună lacăt la gură, fă-ţi cunoscută opinia! Luptă pentru ea, să îţi fie recunoscută! Da, da! Fii boss! Condu, nu te lăsa condus!
No, cam ce gândire are un om format în stilul acesta? Şi într-o asemenea lume, ce valoare mai au ideile înălţătoare ale revoluţiei franceze? Simplu: Bălării care să ne încânte auzul, eventual. Propagandă ieftină. Pentru că de fapt, nimeni nu vrea egalitate cu nimeni. Nu vrea fraternitate.
Vrea să fie moţu' de pe cireaşă. Moţul din vârful moţului, dacă se poate.
...pentru că meriţi.
Şi apoi cerem legi ca să pedepsim asta??
Minunat!
Să bem!!!
George Michael, Freedom
