Preţul vacanţei

... şi alte marafeturi nesemnificative

A venit vacanţa, cu trenul din Franţa... 

Problema e că aşa cum a venit, aşa a şi trecut. De fapt, mai e puţin şi trece vara cu totul! Ne mai proptim în câteva zile de concediu? NU! 

Noroc că  eu mi l-am prelungit singur, de la mine putere...cum să zic? Prin urmare, chiar dacă fizic am fost şi prin proximitate, din punct de vedere mental, am ales să mă detaşez cam de orice. Mi-am pus pauză la gânduri, mi-am luat punga de chipsuri în braţe şi m-am afundat în Netflix... zi de zi de zi! Nu am mai comunicat cu aproape nimeni, deşi ar fi fost frumos. Nu am mai plecat pe nicăieri, deşi mi-ar fi plăcut. Nu am mai dat curs ideilor care îmi înmugureau în creier, deşi unele nu erau chiar aşa de rele. Şi mai presus de toate, m-am deconectat total de la toate nimicurile care, în principiu, ne amărăsc viaţa şi ne anulează raţiunea. 

Problema e că tot ce e frumos se termină repede şi a venit momentul să ne dăm cu reveneală! Hai, fuguţa-fuguţa, că avem treabă!

[Rocky - Eye of The Tiger]

Până una-alta, am o întrebare: a trecut jelania pe seama preţurilor uriaşe de la mare? Că după ce Buhnici şi-a turnat  cenuşă-n cap şi a cerut iertăciune mapamondului pentru declaraţia sa aboninamilă, părea că singura problemă a poporului rămăsese omleta de pe litoral, care a ajuns să coste şi 50 de lei! Ceea ce, din partea mea, la mulţi ani şi la mai mare! Să fie şi 100 de lei... pentru că nu-i prost cine cere, e prost cine dă!

Ba de la o vreme, obsesia preţurilor se generalizaze atât de mult, încât au apărut şi teorii ale conspiraţiei - care spuneau că totul este o uneltire a nemernicilor de jurnalişti, care ar fi plătiţi de oamenii răi şi mai ales de concurenţă (sub forma patronilor din staţiunile bulgăreşti, turceşti şi greceşti), pentru a amăgi sărmanul turist. HUOOOO!!!! Agenturili străine sapă România!

Iar asta este, cu adevărat, o mare absurditate! Pentru că se ştie că vină pentru preţurile exorbitante nu poate fi decât Dragnea. Şi PSD-ul.  Ăştia vor să distrugă ţara şi merită multe plăcuţe suedeze, nu bieţii  întreprinzători străini, care muncesc pentru un bănuţ cinstit! 

Nu mai găseşti o porţie de hamsii sub 40 de lei? Dragnea e de vină! Un pahar de bere sare de 20 de lei? Dragnea e de vină! Dacă vrei să bei o cola rece, dar eşti încasat cu 15 lei în plus pentru gheaţa ce ţi-o răceşte...aţi ghicit: Dragnea e de vină! HUUUOOOO!!!! JOS DRAGNEA!! E timpul ca la conducerea ţărişoarei să vină oameni cu adevărat competenţi! SUS IOHANNIS! 

De fapt, chiar şi dragul nostru preşedinte m-a dezamăgit crunt! Nici că-l mai votez, de acum înainte! Oricum, nu l-am votat niciodată... dar de acum, să-şi ia gândul că mai vede vreun gram de încredere de la mine! Păi...nu se poate aşa ceva! Mă aşteptam şi eu, ca omul, să apară încă de prin mai la televizor şi să îmi spună, seară de seară, cum Dragnea va strica toate vacanţele românilor şi începând cu iunie, preţurile vor sări în aer: până la lună, până la stele, până la soare şi dincolo de el! 

Dar domnul preşedinte a tăcut mâlc! Şi a trebuit să mă muncesc eu, cu propriul cap, pentru a face legăturile...HUUUOOO!!! Păi eu dau bani la Stat şi-s cetăţean plătitor de taxe, ca să primesc adevărul de-a gata, prin televizor...nu ca să-mi scrântesc proprii creieri pentru a descoperi cum stau lucrurile! HUUUOOOO!!!! 50 de bani sunt 50 de bani! D-apoi 50 de lei pe-o amărâtă de omletă! HUUUUOOOO!!!!  

Noroc că românul e băeat deştept şi se descurcă în orice condiţii! 

Nu ştiu de ce se tot tânguiau unii pe la diverse emisiuni că e pustiu pe litoral...că eu nu am văzut nici o pustietate! Din contră! Terasele erau pline, restaurantele erau pline, plajele erau pline, maşinile vuiau în toate părţile; nu înţeleg ce vrem mai mult! Nici preţul mâncării, nici preţul cazării şi nici cel al benzinei nu părea a fi o problemă pentru cineva...deci, de ce atâtea lacrimi? De unde atâta boceală? 

O vorbă din bătrâni spune simplu: "Domnia şi prostia se plăteşTE". Deci...vrei să fii domn? Decartezi! Dacă-ţi pică burta de poftă când stai cu burta la soare şi auzi că "porumbelul de la mare face cocoşelul tare", dar nici nu te-ai urni 30 de metri, să ţi-l cumperi de la tarabă...de, Ioane, de!! Dai 15 lei vânzătorului care-ţi gâdilă urechile cu reclama minunată şi primeşti ştiuletele la cearşaf. Ceea ce este normal; nici în concediu să nu fii boier? Dar apoi, parcă dă cam prost să te mai plângi de asta! 

Am fost şi eu la mare. Dar "marea" nu e un singur punct pe hartă, unde se înghesuie bogaţii planetei. Din contră... "Marea noastră" reprezintă o zonă destul de întinsă, cu mai multe staţiuni. Iar preţurile erau mari, exact cum mă aşteptam...la fel cum e peste tot, când e cerere multă. 

Am urcat la Cota 2000 la Sinaia şi am dat 15 lei pe un păhărel de ciocolată caldă. Scump, dom'le, scump... dar mi-am permis aroganţa asta, pentru că nu mă duc în fiecare zi acolo. Şi oricum, nu aveam alte variante...dar pe litoral sunt opţiuni pentru fiecare buzunar şi în funcţie de pretenţii. Vrei mese la restaurant şi confort de 7 stele sau şampanie adusă cu excavatorul? Perfect, plăteşti pentru asta. Te mulţumeşti cu meniul de la "împinge tava" şi-un suc? La fel de perfect! Vrei cremă de soare de la tarabele de pe faleză, dai 80 de lei! Faci o plimbare de 10-15 minute, până la un supermarket? O iei cu 20, maxim 40 de lei, în funcţie de marcă. 

Te întinzi cât ţi-e plapuma! Care-i problema?

Apropo... s-a terminat Untold-ul? Pe acolo cât o fi fost berea?  Cam cât o fi costat o pizza, sau o porţie de paste? La Năvodari, metrul de pizza era 50 de lei şi porţia de paste vreo 40 de lei; shaorma era până-n 30 de lei. Iar peştele, nu ştiu; am trecut pe lângă o cherhana unde se servea peşte, numai că nu avea preţ. Era nepreţuit... aşa că nu am intrat.

Dar la Untold, sigur-sigur totul costa mai puţin... maxim 10 lei, că na! Nu s-a dat nimeni de ceasul morţii că a mâncat cartofi prăjiţi la suprapreţ! Şi nici liniuţele n-au fost mai scumpe, că se aude c-au fost foarte prizate de public!

Aşa că e bine. Încă e bine, mai ales că se mai desfăşoară şi evenimente culturale accesibile sărakilor. C-apoi...ce e Untold, dacă nu cultură ieftină pe pâine? Sau...pâine şi circ? Nu mai ştiu cum era, dar nu contează! Important e că e! :)

Să bem pentru asta! Şi să ne veselim cu o muzică mişto, ascultată la căşti -  în semn de respect pentru poporul ucrainean. 

Nu vreau să duc în derizoriu tragedia războiului, ci doar să fiu şi eu în rând cu lumea... iar dacă în ziua de azi, respectul capătă cele mai aiurite forme, cine sunt eu, ca să mă pun de-a curmezişul? Din moment ce marele Giorgio Armani a susţinut o prezentare de modă în tăcere (în semn de respect pentru ucraineni), zic să nu tulbur această reculegere şi să dau Cezarului ce este al Cezarului.

Aşadar: ciocul mic, căştile pe urechi şi  să înceapă PA-RAN-GHE-LI-AAAAAAAAA!!!!!!!!!! Cine nu sare, nu vrea schimbare!!! Cine nu sare, nu vrea schimbareeee!!! GĂ-LĂĂĂ-GIII-EEEEEE!!!!!!!!

 

[Tesher x Jason Derulo - Jalebi Baby]

P.S.: Data viitoare ascultăm manele mixate de Armin van Buuren. Aud că asta e noua fiţă în materie de muzică bună şi mă bucură nespus! 

Gânduri (auto)izolate

Doam'lor şi domn'lor, puţină atenţie la mine, vă rog...Mulţumesc!
Doam'lor şi domn'lor, am plăcerea de a vă invita la un dans mic şi-o urare foarte specială: la mulţi ani şi multe bucurii de Saint Patrick's Day! Să fie distracţie, să curgă băutura, să ne veselim şi facem bunţi-bunţi în club, până dimineaţă! E distracţie, ce mişto, e distracţie ce mişto!! That's the season to be jolly, fa-lalalala la-la la la!

De la mine pentru toată lumea, să fie PARTY!!! Să vină Petre-petrecerea! Iuhuuuuu!!!!! 

[Voltaj - Hai sus]

Da' ce-s feţele astea nedumerite pe voi? Nu ştiţi cine e Saint Patrick? Sfântul Patriciu...

Mă rog, nici eu nu îl ştiam. Numai azi am aflat că pe 17 martie fu această serbare câmpenească, ce ne aduce tocmai din Irlanda o nebuneală plină de lepărconi şi spiriduşi verzi.  Şi mi-a picat fisa...
Parcă şi văd când a venit acest sfânt anul trecut: lumea nu mai ştia ce verde să-şi pună pe ea ca să fie în rând cu lumea şi Doamne feri, să nu cumva să o sară rândul! Mustăcioare, pălărioare, ochelărei, muţunei, bastonele, vestoane, cămăşuţe, unghiuţe, peticele, trotinele...toate verzi, că aşa era trendul. 

Pfuai de mine, şi ce ne mai rupeam în figuri şi baluri semi-mascate, pe la toate terasele! Practic, nu exista o cârciumă fără ceva verde pe ea, ca să momească tinerii doritori de distracţii şi petrecăreţii care voiau să se zbânţuie fără griji la cluuuuubbbbb!!! Uuuu, uuuuuu!!!! Bunţi bunţi, ce coool!!!!

Ţara petrecea şi pe mine mă durea la bască; nu le am p-astea cu evenimentele şi nu mă stresez să le caut...aşa că-mi văd liniştit de viaţă. De aceea, nu m-aş fi dus nici bătut la aşa ceva; atât că m-a apucat mimetismul social abia a doua zi, când se termnase tot bairamul...motiv pentru care am fost pus în oribila situaţie de a vrea să petrec, dar a nu avea cu cine. Spăşit, mi-am recunoscut indolenţa şi mi-am propus ca în anul de graţie 2020, să nu mai ratez distracţia. 

Doar că, până am ajuns în 2020, am uitat complet şi iar m-a sărit rândul. Ce-i drept, nici clubăreii nu m-au mai anunţat cu o lună înainte, ca să intru în atmosfera de sărbătoare...şi mi-a sărit ţandăra: nu e corect! Ce facem aici? Mă simt un client înşelat şi părăsit în drum - ceea ce nu-mi convine! Sunt cetăţean european şi am drepturi!! 

Chiar nu e posibil aşa ceva! Nu vă e ruşine, să mă lăsaţi cu ochii în soare? Vreau şi eu, o dată în viaţă, să cheltui nişte bani pe prostii şi să fiu băeat de gaşcă, dar nici atunci să n-am parte de asta? 

Aoleu...am uitat! Stai că-s prost! Îmi retrag cuvintele, nu e vina cluburilor.... Suntem în pandemie, măi! A îngheţat planeta în autoizolare şi carantină, aşa că stăm cuminţi la locurile noastre, ca să nu răspândim oribilitatea de virus care ne bântuie existenţa. Serios, nu-i de glumă! Eu râd şi fac băşcălie, dar situaţia e cu boală şi necaz... aşa că stăm acasă, cu tot cu haştag. 

Bine, în realitate, chiar dacă #stăm acasă, noi nu suntem chiar proşti să stăm acasă...că nu putem să stăm pe uscat, fără mâncare, băutură şi plimbări; aşa că ne mi se pare normală ciomăgirea pentru proviziide la marketuri...Gândim pozitiv: nu ne vom îmbolnăvi şi trebuie să avem ce mânca şi ce bea - pe sistem "cu ce te alegi în viaţă? Cu ce bagi în gură şi ce strângi în braţe".
Şi dacă, prin absurd, vine covidu' peste noi, măcar murim sătui şi îndestulaţi.

Deci...per ansamblu, e de bine. Nu disperaţi, nu vă panicaţi - va fi bine, iar cu haştag. 

Chiar şi românii din diasporă ne încurajează...şi îşi fac multe video selfie prin care urează României de bine. Curaj, România, va fi bine!!!



[Curaj, câinele cel fricos - intro]

Foarte frumos şi bravo lor! E un adevărat regal cinematografic, ce să zic? Râzi de-ţi sar rinichii, când vezi atâta emoţie publică şi fără rost...Dar dacă aşa e moda, nu poţi să te pui contra vântului, că te uzi! Aşa că, până nu se declanşează o nobilă campanie de susţinere care să debordeze de emoticoane, sensibiloşenii şi îmbrăţişări, nu ne simţim bine!

Din partea mea, aplauze! Gestul în sine e de lăudat, nu mă-nţelegeţi greşit! E perfect uman să îţi faci griji pentru cei dragi şi să le transmiţi gânduri bune...dar problema e de intimitatea momentului. E ca şi cum ţi-ai consuma noaptea nunţii în piaţa centrală a oraşului, la cea mai oră de vârf...ca să ştie toată lumea cum îţi alinţi soţia şi ce îi faci, practic, ca să o fericeşti. Ceea ce e ok şi asta, până la urmă - în special dacă te cheamă Titus Steel, sau Piticu' Porno.

Prin urmare, ce este mai profund? Să îţi suni părinţii, copii, familia şi să îi întrebi "Ce faci, mămicule/tăticule/puiuţule, eşti bine? Mă gândesc la voi, mă rog pentru voi. Vă pupi şi vă iubi mult" - sau să te autofilmezi alături de un desen cu un curcubeu, aplaudând şi strigând frenetic "România, nu îţi face griji, va fi bine" - după care să te pui pe Facebook?

Personal, nu pot înţelege scopul unor asemenea manifestări. Declarativ, da...totul este pavat cu intenţii bune. Dar apoi? Dacă viaţa noastră tinde spre un ideal înalt, ce mulţumire poţi să simţi după ce ai desenat un curcubeu pe o foaie şi te-ai postat pe Facebook cu dânsa?

În fine...poate-s eu mai meschin la suflet şi nu-mi mai vibrează coarda sensibilă cum trebuie - de aceea prefer să stau cuminte, în propria ogradă şi să mă bucur de timpul liber pe care îl am. Mai ascult o muzică, mai citesc o carte, mai caut găina de ouă, mai dau cu o mătură, mai vorbesc cu familia...ohoo! Nu-mi mai văd capul de atâta treabă şi chiar nu-i înţeleg pe cei care se plâng de statul acasă. Dacă erau zile normale, tot netul plângea cu lacrimi amare că vine luni şi se începe lucrul. Dacă se stă acasă, tot netul boceşte de plictiseală, că ne simţim îngrădiţi şi vrem altceva. 

Nu-i omu' bun de pus tablou pentru viitorime, cu titlul "AŞA NU"? Orice s-ar întâmpla, nu e bine şi trebuie să ne plângem soarta. Dacă-i bine, nu e bine...dacă-i rău, iar nu e bine!

Eu, cum spuneam, încerc să profit de ceea ce am. De fapt, parcă am şi mai mult timp să observ ce se întâmplă în jurul meu...să mă gândesc, să analizez şi să mă întreb şi eu, ca Gheorghe: ce se va întâmpla cu noi? 

Oficial, la dezastrul nuclear de la Cernobîl au murit 56 de oameni - un fleac. În Italia, însă, de Coronavirus mor 400 de persoane în fiecare zi! Abia acum e dezastru + şoc şi groază + teroare la maxim! În toată istoria ei ei sângeroasă şi plină de războaie, specia umană nu a mai fost atât de greu încercată, ca în aceste zile...

[Valeriu Sterian - Vino Doamne]

Drept vă spun, că plânge sufletul în mine. Jelesc, mă gândesc, mă cutremur şi iar jelesc.

...iar când mă gândesc din nou, mă apucă întrebările existenţiale:

1. De ce nu au anunţat autorităţile că fiecare om care iese pe stradă îi dă un vot lu' Dragnea, ca să iasă preşedinte? La ce obsesie naţională e cu acest personaj, se baricadau toţi prin case, să nu-i încalece ciuma roşie închipuită şi scădeau şansele de propagare a pandemiei reale. Nu mai fugea nimeni din spitale, n-o mai lua nimeni teleleu pe străzi, nu se mai călca nimeni în picioare prin magazinele alimentare şi eram mai fericiţi. Şi mai sănătoşi.

Bine, acum vă puteţi întreba care este legătura dintre Dragnea şi Covid. Păi...fix care a fost legătura dintre referendumul pentru familie şi Dragnea - adică nici măcar una. Dar dacă prinde la popor, de ce să ne mai cobim? Să dăm poporului ceea ce vrea: multe herghelii de cai verzi pe pereţi. 

2. Că tot suntem la Dragnea...în continuare mă minunez de felul cum se învârte roata. Vorba 'ceea: "fie roata şi pătrată, tot se învârte ea odată". 

Prin vara anului trecut, nu mai puteam mânca, nu mai puteam respira că nu-i Dragnea la izolare şi răcoare. Uite că justiţia a lucrat şi omu' a intrat acolo unde trebuia să ajungă. Toate bune şi frumoase... Problema e că acum, toată ţara este în izolare, arestată la domiciliu: benevol sau de nevoie. 

Observaţi ironia? Nu spun că-i vreo legătură între cele două evenimente...deşi nu m-aş mira ca peste ceva timp, cercetătorii britanici să descopere că acest coronavirus a fost creat în laboratoarele secrete din Rusia ale PSD-ului, apoi Dragnea a intrat la puşcărie şi după ce s-a pus la adăpost, a dat cu Covid pe planetă, ca să distrugă umanitatea şi să stăpânească tot universul cunoscut. 

Revenind la realitate...după ce ne dăm în bărci cu teorii de atracţie a frumosului, legi care spun că ce dăm -  aia primim, vibraţii de energii necreate şi alte spiritualităţi de înaltă beneficitate, după ce facem un scop existenţial să-l jucăm pe unu' în picioare, se întâmplă să trăim acelaşi sentiment de singurătate izolatoare.
Ironia sorţii, ce vă spusei? 

3. Tot anul trecut, îi porcăiam pe medici că-s corupţi, iau mită şi merită vânaţi până la ultimul, ca să eradicăm ciuma din sistemul de sănătate şi să o înlocuim cu oameni noi şi integri. În prezent, când am dat de greu, ne închimăm la aceiaşi medici...îi aplaudăm, îi martirizăm, le cântăm ode şi lăcrimăm alături de ei.
Păi cum vine asta? De fapt şi de drept, unde este stricăciunea reală? La ei, sau la noi?

Tot aşa, nu pot să uit huiduielile  pe care şi le-au încasat jandarmii şi poliţiştii la parada de Centenar din Bucureşti. Mamă, ce-i mai spurcau şi îi înjurau poporul luptător pentru dreptate şi adevăr...  acelaşi popor care, din nou, palpită de emoţie alături de poliţie şi jandarmerie. 

Pe vremea nu ştiu căror alegeri, Pandele era ultima noastră speranţă. E! Acum, ultima speranţă sunt medicii, poliţiştii şi jandarmii. 

Ce bine, ce bine!

Şi cu acest optimism intens, închei mica filă din viaţa unui amărât auto-izolat la domiciliu. 

Să cânte muzica şi să vină ulcica de ghinişor, că noaptea abia e la început! 

În cinstea lu' Saint Patrick's Day, să fie joc şi voie bună!

[Akcent - Buchet de trandafiri]

Referendumul dublei masuri

Va veni o zi...şi iată că a şi venit, când trebuie să mergem să dăm cu ştampila pentru europarlamentare. Şi pentru referendum. 

Un referendum care mă pune pe gânduri şi pe care îl consider praf în ochi. De ce? Foarte simplu: manipularea este mult prea evidentă şi lupta pentru putere mult prea încrâncenată. Atât de odioasă, încât ne-a fost îndesată cu pumnul în subsonştient, pentru a deveni o gloată în susţinerea unei anumite idei - când, de fapt, noi nu avem nici un habar despre ceea ce se întâmplă în realitate.

Doamne, ce prostie am scris...cum să nu avem habar? Tocmai acum, când informaţia circulă la liber? Răspuns: "Da, tocmai acum". Pentru că accesul la informaţie nu garantează acurateţea acelei informaţii...iar reţelele de socializare ne-au gâdilat orgoliul, dându-ne dreptul să ne spunem părerea; orice părere - pe care o confundăm cu cea mai avansată cunoaştere.

Şi uite aşa, mâine suntem mânaţi să ne implicăm într-o ecuţie cu multe necunoscute şi neajunsuri, care devin evidente mai ales dacă facem o paralelă între zilele de 26 mai 2019 şi 6-7 octombrie 2018:   

1. în primul rând, referendumul din octombrie avea lege de aplicare. Cu toate aceastea, boicoteii au spus mai multe neadevăruri, printre care şi acela că nu are rost să mergi să votezi - pentru că, oricum, nu se va ţine cont de părerea ta...cum s-a întmplat în 2009, la referendumul cu parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. Desigur că s-a trecut cu vederea peste faptul că acela era referendum consultativ, fără lege de aplicare. Pentru cine nu ştie şi nu caută, sau se informează de pe Facebook, nu mai contează detaliile importante.

Dar, în cazul referendumului pentru justiţie o să schimbăm...un mare nimic! Pentru că nu are lege de aplicare, fix ca cel din 2012. E pur consultativ.

Are, însă, alt avantaj capcană:

2. Formularea.

Întrebarea referendumului din octombrie, părea întortocheată - şi totuşi era foarte simplă, dacă aveai o minimă preocupare pentru subiect.  Pentru mâine, însă, ni se propun 2 întrebări care sună bine, în principiu. Doar că sunt o varză, când treci peste primul impuls şi le iei la analizat.

Sau...nu. Nu faci asta, pentru că sunt  persoane binevoitoare, care ţi le explică pe înţelesul tău. Adică le spune simplu, ca pentru proşti. Problema e că nici măcar aşa, nu le explică corect...

...chiar dacă o mână de admiratori sunt în extaz şi se comportă de parcă ar fi luat lumina de la Ierusalim.

Hai să o luăm cu primul buletin de vot: "Sunteţi de acord cu interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie"?

Întrebări de baraj:
a. Ce înseamnă "corupţie?
b. "Ce înseamnă "amnistie", ce este "graţierea" şi care este diferenţa dintre ele?

Cine ştie, mâna sus! Dar nu vă înghesuiţi aşa toţi, deodată...

Pe scurt, din câte ştiu eu, răspunnsurile sunt următoarele:
a. la bază, termenul "corupţie" defineşte orice încălcare a legilor morale; indiferent că scuipi, dai cu pumnul, sau omori pe cineva, tot corupt te numeşti. Mai modern, corupţia este înţeleasă ca o obţinere de avantaje necuvenite, prin folosirea abuzivă a puterii publice.
b. amnistia este un act de clemenţă dat de guvern, graţierea este un act de clemenţă dat de preşedinte. Din start, explicaţia "binevoitoare" de mai sus, nu are sens logic. Nici formularea nu este de zile mari, da' mă rog...scopul este să îţi obţină acordul, nu să înţelegi ceea ce faci.

Întrebarea mea: Dacă de mii de ani Justiţia este o gagică legată la ochi, de ce sunt eu pus să o dezleg, ca să-i vadă pe corupţi?? De ce sunt împins să aleg dacă încalc sau nu drepturile fundamentale ale omului? Carta Internaţională a Drepturilor Omului spune că orice om este egal în faţa legii. ORICE om. Iar coruptul cred că se încadrează la categoria "om", că n-o fi extraterestru! Deci, dacă un criminal, un violator, un furăcios sau orice alt om rău are dreptul de a putea fi graţiat de preşedinte/amnistiat de guvern, coruptul de ce să nu îl aibă?
Dacă tot suntem aici, nu ar fi mai bine să ne votăm un sistem de acordare a drepturilor pe bază de caste?  De ce ne complicăm doar cu nişte corupţi? Că doar şi ăi bătrâni răstoarnă mereu alegerile tinerilor! Iar săracii sunt mituiţi cu o pungă de făină!
Eu zic că nici ăia nu merită drepturi! Ia să ne reorganizăm, noi, mai bine!

În afară de asta, mai este o problemă: dacă eu sunt de acord cu interzicerea amnistiei, dar am încredere în domnul preşedinte şi nu vreau să-i limitez dreptul de a graţia pe oricine, ce fac? Întrebarea de pe buletin leagă doi termeni diferiţi (amnistie, graţiere) prin conjuncţia ŞI, nu prin SAU!

E ca şi cum ai zice: "Vrei să mănânci struguri şi roşii? DA sau NU"? Ce să răspund la faza asta? "Ghinion, frate...vreau struguri, dar nu-mi plac roşiile"! Şi în termeni de DA sau NU... mă fac că plouă. "Ploua infernal şi noi ne iubeam prin mansarde..." - vorba poeziei.
Şi încă ceva: ce ne facem dacă cineva este acuzat şi condamnat pe nedrept de corupţie? Omul acela va înfunda puşcăria degeaba, fără nici o posibilitate de eliberare? Cum aşa ceva?

Al doilea buletin de vot este şi mai alambicat, nici pe departe aşa cum este prezentat:

Nu mai bag de seamă ce zice duduia explicativă că mă enervez şi poate scap o porcăială.
Aşa că reiau întrebarea numărul 2: "Sunteţi de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare şi cu extinderea dreptului de a ataca ordonanţele direct la Curtea Constituţională"?

Întrebările mele:

a. ce sunt ordonanţele de urgenţă şi în ce condiţii se adoptă?

b. care este organizarea judiciară actuală şi cum poate fi ea schimbată pe viitor?

c. când se atacă ordonanţele de urgenţă la Curtea Constituţională, de către cine şi în ce condiţii?

d. ce înseamnă  "extinderea dreptului de a ataca ordonanţele de urgenţă" şi, mai ales, până la ce limită este extinderea asta?

Iată, din start, 9 nedumeriri.

Apoi, după ce le explicaţi, legaţi-le pe toate prin ŞI, apoi vedeţi ce iese şi luaţi în calcul că rezultatul va însemna modificarea Constituţiei (nu există lege de aplicare, dar trece peste) şi îngrădirea unor drepturi care ar putea avea cine ştie ce repercusiuni pe viitor. Ca de exemplu, interzicerea adoptării unor O.U.G. cu caracter pozitiv, chiar dacă sunt în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare. Să nu uităm că P.S.D.-ul nu va fi la putere o etenitate, iar Constituţia nu se schimbă la fiecare 4 ani.

Părerea mea umilă este că nici măcar un jurist de profesie nu ar putea da un răspuns edificator. 

Putem, oare, noi?  Studentul de la A.S.E. şi rezidentul de medicină? Şoferul de pe camion şi culegătorul de căpşuni din Spania? Repetentul de la liceu, Gheorghe de la birt sau Ion de la coasă?

Normal că DA!!! Ca să folosesc o exprimare modernă: "Pentru că facebook şi pentru că drepturi şi pentru că opinie"! 

 

[Vax Populi - Credeţi că există fantome?]

3. Costul referendumui "pentru justiţie" este de 28 milioane lei, care se adaugă la costul de 252,732 milioane lei, pentru alegerile europarlamentare. Astea erau obligatorii, că na! Am intrat în horă, jucăm. Referendumul, însă, nu este obligatoriu.

Deci, cu aceşti bani, câte şcoli se făceau? Câte spitale se utilau?  Câţi kilometri de autostradă erau gata?

Ştiu, am luat-o prin bălării...dar dacă ne preocupau aceste întrebări în octombrie, acum cui le-am lăsat? Nu mai sunt valabile?? Ce tare! Bravo, Dragnea, pentru realizări - că el e tartorul guvernului care a înfăptuit minunea asta, în doar 8 luni!
...sau poate nu mai sunt de interes public? Pe sistem "uite popa, nu e popa"?

4. Dacă iubirea nu se votează, iertarea de ce se votează? Oare ea nu este o componentă a iubirii?

Mila nu este tot o formă de iubire? Sau nu ne interesează aspectele astea, dacă nu au legătură cu iubirea pe dos?

5. Reacţia mass-mediei este total execrabilă şi este evident că în octombrie s-a dorit păstrarea unui text neclar în Constituţie, care să dea loc de interpretare elgibiteilor; acum se doreşte restrângerea drepturilor omului. De aceea, am trecut de la campaniile publice extremiste, gen #boicot şi #stauacasă, la fix opusul #yeslavot.

Aşadar...libertatea presei este aservită unor interese? Reţelele de socializare sunt pline de postaci aserviţi unor interese, care prezintă jumătăţi de adevăr şi minciuni poleite în ADEVĂRUL SUPREM?! Garantând acest referendum plin de ambiguităţi, domnul preşedinte este tributar unei agende superioare? Să fim toţi nişte simple marionete în Jocul Puterii?
Doamne feri!! Nu pot să cred aşa ceva!!!

6. Că tot am ajuns aici: pentru a îndemna poporul să iasă duminică la vot, Iohannis va vota încă de la primele ore. Ceea ce mi se pare o mare şi extraordinară palmă la adresa societăţii...pentru că în octombrie, acelaşi domn preşedinte a votat cu câteva minute înainte de închiderea urnelor. Dacă ar fi mers dimineaţa, ar fi fost acuzat de rezistenţi că votează la "referendumul cu Dragnea" - care nu era al lui Dragnea, dar în fine! Dacă nu vota deloc, pierdea sprijinul propriilor alegătorilor care nu au vederi spirituale chiar atât de liberale.

Prin urmare, ce a ales mister presidentu'? A împăcat şi capra şi varza, mergând la vot când nu mai avea importanţă. Şi a umilit pe toată lumea.

7. În octombrie, s-a pus în discuţie o problematică de morală, accesibilă oricui. Ca să ai nişte principii nu îţi trebuie şcoli, sau studii de specialitate şi votai după cum te îndemna conştiinţa. Mâine, însă, suntem chemaţi să ne introducem ca musca într-un subiect pe care nu îl stăpânim şi nu îl înţelegem pe de-a întregul...pentru că este foarte diferită justiţia de la tv de justiţia bazată pe sistemul juridic.

  

Tocmai de aceea, E.U. #nuyeslareferendum. Nu  vreau să spun "NU", si nici măcar să îmi anulez votul, desenând navete spaţiale pe buletin. Pur şi simplu, la acest referendum pe justiţie (?), nu vreau să fiu cuantificat. Dau cu #boicot şi #stauacasă.

Stau acasă şi mă uit la desene animate. Mă joc cu mingea prin curte. Mă dau cu bicicleta, sau ascult "Informer" - ca să fiu în ton cu vremurile :D.



[Snow - Informer]

P.S.: Filmul "Die Welle/ The Wave/Valul" din 2008 încă îmi dă mult de gândit. Şi este bazat pe un experiment real.

Cum să fii om frumos

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu vreau să fiu om frumos. Nu "UN om frumos" - pentru că asta mă duce cu gândul la o frumuseţe relativă, care este în ochii privitorului; ci "OM FRUMOS", o frumuseţe ce aspiră spre canoanele absolute, înţelese şi apreciate de oricine.

Dar cum Mama Natură s-a pus de-a curmezişul şi nu m-a făcut şi pe mine Alain Delon sau Brad Pitt, a trebuit să mă reorientez, na! "C-aşa-n e-n tenis", vorba unui clasic: dai pe-o parte, nu-ţi iese şi-o dai pe dos...că trebuie să răzbeşti, cumva.

Şi uite aşa, m-am reorientat către frumuseţea interioară, aia care nu o vede nimeni - dar despre care lumea zice că ar conta cel mai mult. Sincer, nu am observat...dar dacă aşa se spune, trebuie să fie adevărat! C-apoi nu te pui cu mulţimea...n-a făcut asta nici măcar Lăpuşneanul, cât era el de şmecher! D-apoi eu, biet Neica Nimeni de pe dreapta.

Deci, vrând-nevrând, am început căutarea omului frumos pe interior...pe care nu îl vezi, dar îl simţi cu inima. Iar ca să faci asta, trebuie să ai un suflet sensibil - pentru că frumuseţea nu este pentru oricine, ci doar pentru cei sensibili, pentru cei aleşi!

Ce noroc pe capul meu! Nu ştiu dacă m-a ales cineva vreodată, dar mor după oamenii sensibili. Ăia inocenţi, dom'le....puri ca apa de izvor, melancolici ca un codru eminescian, curaţi ca lacrima unei fecioare şi delicaţi ca mirosul de cozonaci proaspăt ieşiti din cuptiorul bunicii.

Astfel de persoane au tot timpul o vorbă de îmbărbătare la dânşii. Îmbrăţişează cu sufletul, îţi cântă cu privirea şi iubesc toate creaturile, bune sau rele... Pentru că, da, aşa este: oamenii sensibili văd frumosul din semeni, gândesc doar printre corzile inimii şi permanent au desaga sufletului plină de urări simple, dar dulci ca savarina: "E luni, bună dimineaţa, oameni dragi! Să aveţi o zi de luni magică!".

Ce mai la deal, la vale? Sensibilii sunt magici... la ei totul este magic! Fiecare atom fizic este înconjurat de o aură metafizică de lumină, pe care doar ei o percep. Şi de aceea, totul este feeric, frumos, delicat, gingaş, drag, simţitor, sclipitor şi într-un cuvânt, o vrajă minunată.

...iar eu vreau să fiu cel mai om sensibil! Prototipul! Tata la magici, să-mi trag pălmi!

Întrebare: ştiţi vorba aia care spune să ai grijă ce-ţi doreşti, că se poate îndeplini? În principiu nu am acest noroc...dar odată cu trecerea timpului, am devenit atât de sensibil, încât uneori mă întreb de ce mai am creier - că mă cam împiedică, zău aşa! Oricum nu îl folosesc, pentru că oricum, nu gândesc; ci închid ochii raţiunii şi SIMT cu inima. Ascult glasul pietrelor şi al codrilor, care-mi povestesc istoria lumii. Vorbesc cu stelele şi adorm pe aripile universului, printe poveşti nemuritoare, luceferi mândri şi fulgi de lumină. De îngeri am spus ceva?

Nu? Păi trebuie neapărat să îi menţionez, că aşa fac oamenii sensibili. Una, două, dacă nu zic ceva de îngeri, lumină şi iubire, îşi dau cu firma-n cap!

Da', mă rog...aţi prins ideea! Pita lu' Dumnezeu scrie pe mine. Serios, mi-am făcut etichetă la comandă, ca să ştie aproapili cu cine au de-a face. Am şi pixuri personalizate, le vând ieftin!
"5 la 10 lei, 5 la 10 lei...Nu-i lua blană la mândruţă, bagă-ţi pixu' la gentuţă!...ia pixu', neamule...5 la 10 lei!" 

Una peste alta, mi-am dat seama că nu mai pot să mă ascund: mă simt un geniu mai pustiu. Iunie pustiu...iulie pustiu... şi tot aştept să treacă vremea. Oricum, nu mă supăr...întotdeauna oamenii deosebiţi au fost mai neînţeleşi. Nu+i bai, noi să fim sănătoşi -  că boala vine!

No, dar poate vă întrebaţi de ce am decis eu să mărturisesc acest lucru, tocmai acum. E simplu: se mulează pe subiect, în sensul că firea omului atrage ceea ce este în acord cu vibraţia sa interioară.

Iar eu mă trezesc mai dăunăzi, cu ditamai mesajul de oameni frumoşi, care mi-a marcat ziua:

Am trăit unul dintre momentele definitorii ale vieţii, pe care o împart în două: ÎNAINTE şi DUPĂ.

Frumos, ce să mai... am rămas fără spici! Ia, ascultaţi aici:

"FIECARE OM POARTĂ ÎN SINE CEL PUŢIN O RANĂ ŞI O LUPTĂ...DACĂ POŢI, OFERĂ-I O VORBĂ BLÂNDĂ DREPT PANSAMENT. DACĂ NU, NU-L RĂNI MAI MULT"  

Frumos, superb! Bravo, bravissimo!

Dar cine o fi scos o asemenea perlă de sorginte metanoică? Şi s-o fi scremut mult, sau a primit-o prin channeling de la vreun spirit absurd de evoluat şi cum i-a venit, i-a şi dat drumul pe Facebook? Nu ştiu, întreb şi eu... Că dacă citatul de duh e ca "Mioriţa", vreo zicere populară cu autor necunoscut, am pus-o original, că nu mai ştiu pe cine să laud şi să-i trimit o îmbrăţişare (cu sufletul, desigur)!

În fine, nu contează...nu are importanţă! Oricum, aceste cuvinte sunt ceva din altă lume! Dacă mai veneau şi pe un fundal tomnatic, într-o explozie de culoare şi frenezie nostalgică, pe cuvânt de nu-mi făceam magnet de frigider cu  această compoziţie, ca să o am în ochi ori de câte ori dau iama la mâncare. Adică mai mereu, fie vorba între noi.

Şi poate aşa, luând contact cât mai des cu o frântură a Sferelor Înalte, să evoluez. Şi odată cu mine, restul oamenilor.

Păi vă daţi seama ce mişto ar fi? Am trăi ca-n sânul lui Avraam: fără certuri, acuze, nemulţumiri. Fără proteste, ură, homofobie, arahnofobie, agorafobie şi alte urâciuni d-astea, demne de Evul Mediu. Dimpotrivă, ne-am iubi toţi, ca pe noi înşine. Am dănţui într-o perpetuă horă a unirii, ne-am zâmbi (cu sufletul) şi ne-am pansa unii pe alţii, până am ajunge mai ceva ca nişte mumii egiptene. C-apoi viaţa-i grea, omătu-i mare!
Nu mai zic de toată planeta şi gândesc mai loco, la nivel de Românica: suntem vreo 20 de milioane de oameni pe aci şi cu atâtea lupte şi răni...un pansament de la unu', un pansament de la altu'...se cunoaşte! Pic cu pic se face multul!

Dar ce e şi mai important: privesc cu inima îndurerată la soarta acestei biete ţărişoare, tocmai în an centenar...şi plâng. Şi mănânc. Şi privesc şi iară plâng...

Familii dezbinate de ură, copii scârbiţi de părinţi doar pentru că aceştia au alte viziuni politice, jigniri şi lipsă de respect. Eleganţa este doar un concept de fashion, bunul simţ - o relicvă a vremurilor apuse; valorile nu mai sunt cărămizi absolute în fundaţia idealurilor, ci simple variaţii de culori într-un melanj impresionist, din care fiecare înţelege ce-i pofteşte inima. Iar iubirea nu mai este pacea comuniunii prezente, ci lupta continuă pentru evoluţia la o stare intangibilă de fericire egoistă.

Dar dacă am trăi ca nişte oameni d-ăştia de bine, cum ar fi?

Nu ne-am mai răni şi ne-am pansa reciproc, LOGIC...că d-aia e citatul acela atât de mirobolant: ţine de ideal! Şi totuşi, cum ar fi, de-ar fi? 

Simplu. Mai pe scurt: de ce râde lumea de Iohannis, că-i molcom ca un melc? Oare el nu-i un om cu cel puţin o luptă la activ? De ce nu suntem blânzi cu el? Şi de ce îl tot iubim în gură pe Dragnea? El nu e tot om? Şi dacă e, nu poartă în sine cel puţin o luptă pentru care merită să nu-l rănim mai mult? Şi Udrea, săraca...se pregătea să conducă o ţară şi acum este exilată-n exotic! Şi domniţa vedetă, care a fost făcută terci de una cu găina pe cap, care-i şef de modă şi i-a spus că nu s-a îmbrăcat în tendinţe (mă iertaţi că-s evaziv, dar nu am memoria numelor)....sau câte zeci, sute, mii de personalităţi care sunt, mai întâi de toate, oameni care au o rană şi-o luptă la activ.

De ce acuzăm bieţii pensionari, care se bucură de darurile electorale? Eu nu merită pansaţi? Şi de ce este atâta râcă peste tot? Ziarişti, jandarmi, politicieni, preoţi, medici, profesori...de ce ne acuzăm unii pe alţii, când...stai, cum era...toţi suntem oameni şi fiecare om poartă cel puţin o rană şi o luptă, pentru care merită să-i oferim măcar o vorbă blândă drept pansament...sau, măcar să nu îl rănim mai mult.

Oare nu ar fi bine să fim cu toţii oameni frumoşi care nu judecă şi privesc totul cu o beatitudine perpetuă?  Să nu mai fim acei justiţiari care taie şi spânzură (pe Facebook)...ci suflete inocente, care trăiesc şi sclipesc. Iar justiţia să o lăsăm Justiţiei...că are cine să se ocupe de dânsa.

Ori aşa, ori toate sutele de mii de like-uri şi distribuiri ale unor asemenea ziceri de om frumos sunt simple rahaturi de P.R., pe care oricum nimeni nu le crede -  dar simţim nevoia să ne minţin singuri, de proşti ce suntem şi de ipocriţi.

Mda.

Nu ştiu despre restul, dar de frumos ce vreau să fiu, eu umblu, permanent, cu nişte feşe sterile în poşetuţă - că nu se stie cine trebuie pansat. Şi încă port eticheta personalizată, deci trebuie să fac şi eu o impresie bună, ca să am succes în afaceri! Apropo: "5 pixuri la 10 lei!...în curând apar tricouri...5 pixuri la 10 lei..."

Să fie pace în lume, ce să zic?

Fete, pansamente şi ultraviolete, pentru tot poporul! Că un bronz mic nu strică...încă este vreme de concedii!

...şi de-o muzică muzică bună, care te îmbrăţişează şi te atinge cu o simplă privire. Sau, stai că le încurc..muza din muzică era bună şi te îmbrăţişa? ...sau omul frumos care asculta muzica muzei...sau...AHHHH!!!

Gata, că o iau cu capul de la atâta drăgălăşenie! Să fie o cântare!!!

[Light in Babylon - Istanbul]