Se afișează postările cu eticheta Darth Vader. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Darth Vader. Afișați toate postările

miercuri, 25 martie 2020

Cum să învingi coronavirusul

Se spune că adevăratul caracter al unui om se cunoaşte la vremuri de criză.
Noi trecem printr-o criză...iar ceea ce ne arată ea la semenii noştri nu este prea plăcut. Însă pădurea are şi uscături, aşa că nu-i nici un motiv de uimire... 
Dincolo de zăpăceală, acuzaţii şi obsesii, mă bucur, totuşi, că am început să ne mai gândim ş la aproapele din jurul nostru - că tot e post şi trebuie să fim mai buni, mai spălaţi, mai iertători, mai donatori şi în general "mai". Uite aşa se face că mai donăm şi noi pe ici, pe colo, ne mai cercetăm prietenii şi familia, sau avem răgazul să ne mai concentrăm şi pe altceva în afară de bani, plimbări, muncă şi alte distracţii.

În rest, nu cred că trebuie să o luăm pe panta nebuniei şi să ne comportăm orbeşte, de teama epidemiei. Pe cuvânt! Că-i virus creat în laborator, că-i dat de masoni, ca să distrugă economia planetei şi să ne subjuge financiar, că-i reală sau imaginară, că-i manipulare ostentativă de la firmele alimentare şi farmaceutice care se îmbogăţesc pe spinarea noastră, că-i laie sau bălaie...noi trebuie să fim liniştiti. Oricum nu avem ce face, pentru că jocurile se fac la un nivel care ne depăşeşte cu mult capacitatea de acţine şi înţelegere. 
Deci...calm, nenică. Ce vine, aici ne găseşte - şi de-i bine şi de-i rău. Nu e panică, man!  

Mie, personal, nu îmi este teamă de carcalacul ăsta cu nume de bere. Poate mi-ar fi fost; poate, chiar aş fi fost îngrozit de groază şi horror...DACĂ nu descopeream ultimul răcnet în materie de tehnică de autoprogramare neuro-lingvistigă. Ştiţi voi.. o chestie din aia inovatoare, din ciclul "Universul îţi dă tot ce doreşti, iar tu trebuie, doar, să ai curajul să ceri".


Vă daţi seama ce-a fost în sufletul meu când am auzit asta. Se umfla bucuria-n mine mai ceva ca laptele când stă să dea în foc...aşa că mintenaş m-am deschis la nou şi am început să practic prea-frumoasa învăţătură...
M-am aşezat frumuşel pe un scaun, m-am relaxat, am închis ochii şi am început să mă frec pe tâmple, repetând în gând: "Am banii lui Bill Gates, am banii lui Bill Gates"; după o vreme, m-am plictisit şi când am redeschis ochii, am observat că Universul nu e pe frecvenţa mea şi nu-mi dă ceea ce am avut curajul să-i cer. "Nu-i nimic", mi-am zis. "Perseverăm..." şi m-am întrebat cam ce îşi mai doreşte un bărbat adevărat. Păi...bani şi multe femei, că cică aşa e moda.
Minunat! Şi imediat am început să mă frec la tâmple, pentru femei: "Sunt Casanova...sunt Casanova...sunt Casanova..." - şi Universul cred că era la baie, sau ceva, că iar nu m-a auzit. Aşa că am lăsat-o baltă.

DAAAAAR recent am redescoperit şpârla minune şi am avut oportunitatea de a observa practic fenomenul, cu ocazia pandemiei care ne tot dă bătăi de cap. Pe scurt, este un mare master sau ceva, care s-a filmat cum îşi dă palme-n cap şi se gâdilă la subsuoară, pentru a se convinge că nu-i e frică de coronavirus - iar adepţii plătitori îi imită gesturile, întocmai şi la fel. 
Nu, nu, nu, nuuuu...păi ce făcuşi, frate? În prostia mea, eu mă frecam pe tâmple şi acuzam Universul că nu mi-a îndeplinit dorinţele şi când colo, frecam locul greşit. Recunosc, e vina mea. Ce e corect, e corect! Chiar mă gândeam că dacă e ştiinţă, nu are cum să nu meargă, chiar dacă la mine nu a avut nici un efect... Metoda este perfectă, eu o aplicam greşit. Las' că imediat remediez situaţia.
Cu forţe proaspete, am reaplicat modul de lucru, aşa cum l-am putut vedea - dar n-am mai stat să mă gâdil, să mă mângâi, să mă scarpin între urechi, că n-am timp de joacă. Mi-am ars direct două  capace peste cap şi am urlat la mine în oglindă: "Bei, şefule care eşti, NU ŢI-E FRICĂ DE CORONAVIRUS! Ai înţeles"?

...şi a avut efect! Stă frica pe mine ca pădurea luxuriantă în deşert...
Plecăciuni cosmosului care m-a ascultat!

Acum mă simt dator să împrăştii lumina - aşa că...uite, pentru cine doreşte să se vindece de spaime, aveţi aici reţeta:



[EFT pentru frica de coronavirus]

Totuşi, e o diferenţă între a fi neînfricat şi a fi inconştient - c-apoi vorba aia: cred în Dumnezeu, dar nu trec strada cu ochii închişi, că mă păzeşte El ca să nu se urce vreun camion pe mine. Mi-a dat ce-mi trebuie ca să mă apăr singur, singur, singurel.

Prin urmare, mă distrează mega-panica şi nebuneala asta apocaliptică la greu...însă mă protejez cum pot, mai ales că nu trebuie să am masterat în medicină, ca să fac asta. Iau multe vitamine, mai ales ie şi be. Beau tot ce prind, să mă dezinfectez...
Şi mă spăl. Până la urmă e de bun simţ spălatul, nu trebuia să vină viermuşul ucigaş, ca să încep să mă lincăresc des pe mâini. De ieşit nu prea ies să stau pe drumuri aiurea - deci mi-e egal; iar în rest, mai pun câte-o măscuţă ici şi colo. O port când ies la piaţă, deşi nu-s chiar idiot să cred că mă apără de infecţia vieţii. Masca are mai mult efect psihologic şi nu vreau să-mi iau scuipări de la semeni, că-s nesimţit şi nu am grijă de ei.
Plus că toată viaţa am să mă fac ninja şi mereu mi-am dorit să ies mascat pe stradă. M-am temut, însă, de reacţia celor din jur, să nu-mi tragă vreun specialist dungă roşie pe buletin...aşa că mi-am ţinut în frâu nebunelile.Dar acum, când e la modă să ieşi în oraş cât mai înfăşurat în celofane, măşti, fulare şi alte folii de protecţie, eu să rămân de izbelişte?? Nope, nici gând! Cum să lipsească martie din post? Unde-i prosteala mai mare, hop şi eu...să nu cumva să pierd momentul!

Lume, păzea că vin! Am 2 măşti, de culori diferite: una neagră, de ninja...iar când o asortez la o căciulă neagră şi nişte ochelari de soare, zici că-s fix Darth Vader! Spaima galaxiei, frate! De-mi mai activez şi Şforţa din sabia jedi...deja sunt semizeu. Nu se mai atinge nimeni de mine, decât dacă vrea să ajungă arşice!! Zzzzzuuuummmmm....fşu, fşu!
...şi una albastră, de Shredder, că poate mă înţâlnesc pe undeva cu vreun ţestos ninja şi ne luăm la carate. Ştiu să fac o tsukahară cu dublu tulup şi ruptură de şold, de ţi-e mai mare dragul! Mioooo...HU-HA!


Hai, măi, că-i frumos! Ce ne tot jelim atât?
Dar gata cu covidul, că n-o fi centrul universului, ca să ni se învârtă viaţa în jurul lui. Hai să ne gândim şi la frumuseţuri, să atragem energie pozitivă şi belşug. Şi să povestim despre aventuri amuzante.

...dar asta, cu altă ocazie - că vorba lungă-i sărăcia omului.
Până una-altă, zic să să ne bucurăm de timpul liber şi să ascultăm un hit în ton cu vremurile..asta aşa, că tot intră poporul în depresie, că stă acasă:



[Uite stăm - rap song]

marți, 13 februarie 2018

Acest secret îţi va schimba viaţa!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar de câteva luni, pe mine m-a pălit metanoia. Atenţie, nu paranoia - cum ar înţelege unii oameni răi; ci metanoia...chestia aia care se ocupă cu dimensiunea metafizică a vieţii, îndumnezeirea, gândirea în afara limitelor şi înnoirea minţii.
Dacă stau bine să mă gândesc, cred că este şi o biserică ce se preocupă de recoltarea metanoicilor. Serios, am observat-o de curând, când mă plimbam prin centru...este undeva printre blocuri, într-un colţ pe stânga, în spatele unei străzi - şi ţin să menţionez că nu sunt adeptul ei.

De fapt, ia stai!
Disclaimer. Notă. Testimonial. Menţiune. Mă rog... nişte cuvinte de introducere:
Nu spun lucrurile astea pentru că sunt duşmanul vostru! Nu sunt adeptul vreunui partid politic, nu vreau să vă schimb convingerile religioase şi nu vreau să jiCnesc pe nimeni. Nici măcar nu am urmat vreun curs de scriitor profesionist sau manipulator prin cuvinte, cum se face acum. Nu oblig pe nimeni, nu presez, nu împing, nu trag de nimeni. Nu, nu, nu...eu doar îmi propun să vă trezesc la viaţă!
Ce, ce? Vreau să fiu un fel de Dalai Lama...ba nu! Mă autodenumesc Tralalai Lama - ca să nu fiu confundat şi nici să fiu nevoit să plătesc drepturi de autor sus-numitului. Plus că "tralalai"-ul se potriveşte cu personalitatea mea.

Apropo de înţelepciune, am nişte întrebări retorice: ce este viaţa? Se rezumă doar la oameni şi la animale? Putem considera că şi plantele sunt vii? Sau...pietrele? Înţelepciunea japoneză spune că răbdarea înseamnă să vezi cum creşte piatra. Şi pentru că o face, nu înseamnă că este vie?
Când o plajă este înecată de valuri, putem spune că moare?
Planeta noastră este un organism viu? Dacă da, forarea diverselor zăcăminte petrolifere, spre exemplu, nu are aceeaşi valoare ca o eviscerare?     

Revenind la subiectul articolului...Am găsit, de curând, un filmuleţ pe youtube al unui activist pentru drepturile animalelor. Ceea ce, să fie! Nu mă supăr...d-aia suntem liberi în alegeri, cuget şi simţiri.
Conform propriilor spuse, calea aleasă de această persoană are şi fundamente biblice: "ce ţie nu-ţi place, altuia nu face / iubeşte-ţi aproapele" şi porunca a şasea a decalogului: "Să nu ucizi". Şi, ce să vezi...animalele sunt şi ele un aproape, iar porunca nu are un asterix, care să menţioneze că este valabilă doar pentru oameni. În plus, orice animal este un organism viu, cu funcţii asemănătoare cu ale noastre. Deci, dacă mănâncă, respiră, fac căcuţa, aleargă, ş.a.m.d,,  creierul lor de ce nu ar fi înzestrat cu raţiune şi emoţii?



(acesta este filmuleţul care m-a inspirat pentru scrierea acestui articol. Pentru cine doreşte să îl vizioneze, are aproximativ 70 de minute)

Concluzia: să ne iubim fraţii şi surorile animale şi să fim vegani. Să nu ucidem! Măi animalule!

Minunat!
Şi am o întrebare: Cine spune că plantele nu au inteligenţă şi emoţii? Doar pentru că sunt diferite, avem dreptul să le mâncăm? Păi asta e esenţa definiţiei discriminării! Şi ele sunt tot organisme vii; au fix aceleaşi funcţii ca ale omului, chiar dacă sub altă formă şi, ce să vezi? Reacţionează la energia cuvintelor, muzicii sau a sentimentelor.
Deci, pe ele de ce le-am ucide - fix pe baza considerentelor enunţate de acest luptăcios foarte activist? De ce le-am smulge din rădăcini, de ce le-am fierbe, de ce le-am ciopârţi de vii şi de ce le-am mânca? Cum ne-am simţi să ni se facă nouă aşa ceva? Să fim dezrădăcinaţi de lângă familie, uscaţi la soare, mărunţiţi cu satârul, tocaţi şi puşi la cuptor? Sau fierţi? Horror!!

A, da, apa...şi ea tot vie este! Viaţa a apărut din apă; ne purificăm cu apa, binecuvântăm cu apă. Iar japonezul Masaru Emoto a arătat, printr-un experiment, modul în care apa comunică cu noi: prin energiile necreate ale universului!



Practic, o cană de apă e mult mai inteligentă decât unii oameni care au terminat facultăţi magna cum laude. Foarte tare! La următorul scrutin electoral, să-mi trag pălmi de nu votez o carafă cu vin - că şi ea tot pe bază de apă este...plus că cică veseleşte inima omului! Şi niţică veselie-n viaţă nu zic că nu ar trebui...
Ce mai la deal, la vale? Vinul este ca un fel de pact de coabitare între apă şi ceaiul de struguri; vorba bătrânilor: "Cea mai bună băutură este apa de izvor - dacă pui o picătură într-un kil de vinişor." :)

Una peste alta, când totul este viu în jurul nostru, de ce să fim ipocriţi şi să milităm doar pentru drepturile animalelor? 
Clar! Plantele este şi ele oameni şi au drepturi! Carnivorismul este un carnaj, vegetarianismul este o plantucidere, veganismul este o crimă! Un holocaust! O atrocitate! 
Nici prin fotosinteză nu ai voie să te hrăneşti! Ţi-a dat soarele voie să-i iei razele? Tot ce înseamnă să iei fără să ceri voie şi să distrugi ce este viu se numeşte ABUZ! MĂCEL!
Iar scuzele acelea cu hrana cea de toate zilele sunt doar mizerii demne de cele mai primitive instincte!

STOP!! JOS CENZURA! Este momentul schimbării, al evoluţiei! 
Dacă tot vrem să fim activişti până la capăt, eu zic să trăim în spirit! Să scăpăm de inchisoarea trupului şi să vieţuim pe planetă doar ca spirite contemplative. De ce să facem rău, când putem să ne bucurăm de minunea vieţii?
Haideţi să spulberăm miturile şi să ne eliberăm de preconcepţii! Haideţi să trăim în acord cu legile universului! Să ne descătuşăm de chingile nevoior! Să ne detaşăm de bani, telefoane, maşini, stres, foame, şi plăceri! Vreau să ne dezrobim din laţul  grijilor! 



Să nu ne mai dorim marea cu sarea, să nu ne îndrăgostim - că şi-aşa ne trece; să nu ne mai certăm, să nu mai urâm, să nu suferim; să nu mai avem nevoie de antrenori pentru succes, să nu mai alergăm la vindecători, vraci şi alţi paranormali care ne promit tăierea "cordonurilor" energetice ce ne ţin pe loc şi nu ne lasă să ne autodezvoltăm. Să nu mai avem nevoie să ne autodezvoltăm. Să nu ne mai trebuiască discursuri motivaţionale, business-uri şi alte intreprinderi mici şi mijlocii.
Îmi doresc să nu mai poluăm planeta, alergând cu maşinile de colo colo, în toate colţurile pământului. Să nu mai muncim, să nu ne mai agităm, şi să avem tot, neavând nimic!  

...să fim doar spirite diafane, multicolore, care ţopăie zâmbind, din floare în floare. Îmi doresc să fim inocenţi ca nişte copii şi să preschimbăm răul în bine, prin puterea iubirii noastre! 



Şi ne mai lipseşte încă o picătură, pentru a fi desăvârşiţi: să oprim orice formă de genocid care are loc pe planetă. Să educăm animalele carnivore că nu e frumos să ucidă o altă fiinţă vie. Dacă ele sunt fraţii şi surorile noastre...aşa este etic să facem. Când mergem pe stradă şi vedem 2 oameni care se bat, nu sărim să îi despărţim? Pe animale de ce le-am discrimina? Când mai vedem vreun leu că fugăreşte o gazelă, trebuie să îl oprim! Să îl luăm de urechi şi să-l punem la colţ, ca să mediteze la mârşăvia pe care era cât pe ce să o înfăptuiască. Asemenea şi cu gazela, dacă se mai apucă să mânânce iarbă - sau, Doamne fereşte, să bea apă. Da' de ce trebuie ca apa să moară? Nu are şi ea un suflet? Poate o doare şi pe ea, să ajungă în stomac şi să se amestece cu acizii gastrici.
Cum putem permite asemenea orori, când în jur, totul musteşte de viaţă ?

Satul este o fiinţă. Judeţul este o fiinţă. Ţara este o fiinţă. Planeta Ear-th este o fiinţă. Universul este o fiinţă. Cosmosul este o fiinţă. Galaxia este o fiinţă. Calea Lactee este o fiinţă.
Totul este o fiinţă.

Cine are urechi de auzit, să audă!

Pace şi iubire, vă doresc!