Hakuna matata!

Ziua de azi, la mulţi ani! - că iar e mare sărbătoare: aniversăm copilul şi "copilăria copilului universal" (vorba lui Călinescu; dar nu Floriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinnnn CĂ-LI-NES-CUUUUUUU... ci mai puţin cunoscutul George Călinescu, fără aplauze furtunoase şi bătăi de tobe). 

Prin urmare, ca să marcăm momentul festiv, haideţi să lăsăm necazurile deoparte şi să ne bucurăm; să râdem şi să ne veselim... c-apoi cel mai tare mă enervează necesitatea asta socială de a fi mereu sobri şi meditativi, ca să avem imaginea unor oameni serioşi. Cică dă bine la public atitudinea asta şi aragem mai mult succes decât atunci când suntem hliziţi. 

Numai că eu nu mă prea înscriu în trendurile astea - şi-n plus, din când în când, mai dau şi-n mintea copiilor. Aşa că stau strâmb, ca să gândesc drept (mai ales când mi se pune câte-un junghi specific senectuţii) şi încep să am nedumeriri existenţiale:  

 1. Cântecul "Alunelu', alunelu', hai la joc" ne îndeamnă să invităm la dans pe-a lu' Nelu. Bun... Dar ştie cineva dacă nea' Nelu, ăsta, are fată sau băiat? C-apoi mă simt generos şi i-aş oferi o masă la restaurant, ca să am companie când îmi beau şampania cu foiţă de aur - atât că nu-s adeptul normalităţilor multiple şi nu vreau să mă trezesc că la întâlnire vine o ea care se crede băeat de cartier, un el cu pretenţii de duduie sexy sau cineva care nu s-a hotărât, încă, ce hram poartă. 

2. Nu beau cafea, dar cafeneaua aceasta mi-a atras atenţia:

În primul rând, nu înţeleg ce origine are cafeaua şi nu că mă interesează, dar m-ar interesa. E ca şi cum în c.v., la secţiunea "naţionalitate" aş scrie că sunt de naţionalitate. În principiu, cetăţean (european şi cu drepturi, logic!).

 Apoi, vine următoare întrebare: pe locul cui se execută râşnirea cafelei? Nu al meu, că nu mă duc pe-acolo; dar al cui? 

3. Ocazional, mă chinuie nevoia de senzaţional şi vreau să mă şi deştept, în acelaşi timp  - aşa că mă uit la ştiri, ca să aflu ce se mai întâmplă prin mediul înconjurător. De exemplu, joia trecută am auzit că prin nu ştiu ce oraş ar fi apărut un criminal în serie. Ghinion, ce să zic? Deşi, se putea şi mai rău: un criminal în paralel era mult mai periculos.

4. Zilele trecute m-am întâlnit cu niste prieteni şi i-am aşteptat într-un refugiu, pe marginea şoselei. Adică, am fost refugiat? Perfect! Unde-mi sunt banii de la UE, care mi se cuvin? 

5. Nu mă consider vreun rebel şi, de obicei, mă împac bine cu regulile. Însă, sunt situaţii când nu am habar cum să le respect, chiar dacă îmi doresc asta. Şi ca să ies basma curată, cer sfaturi prin sat - pe sistem "veniţi de-mi daţi lumină"! C-apoi şi inteligenţa mea e limitată, sărmana!

Spre exemplu:

Cum respect marcajele, în situaţia de mai sus? Cobor urcând sau urc coborând? Săgeţile nu mă ajută şi nu ştiu ce să fac! Help! Help!  

Deşi... stai, că-s prost! Astea-s scări de făcut şpagatul! Cred că aici se antrena Van Damme, până să joace în filme...şi atunci, tot nu înţeleg: de ce nu s-a amenajat locul respectiv? Nu merită şi omul ăsta o statuetă, un buchet de flori, ceva care să ne anunţe că a trecut pe acolo?

Pfffff!!! D-aia suntem unde suntem... nu ştim să apreciem ceea ce avem! 

Momentan atât - că nu mi-am propus să rezolv toate misterele omenirii într-o singură zi. Vorba aia: nici Roma n-a fost construită într-o după-amiază!

Încă o dată, la mulţi ani, copii şi numai bine! 

Mi-aş ura şi tradiţionalul "La mulţi ani copilului din mine" - dar ultima dată când am verificat, nu eram gravid. De fapt, m-am cântărit chiar în dimineaţa aceasta şi am aceeaşi greutate pe care o am de cincisprezece ani... deci pică şi şansa unei sarcini nedescoperite.

Şi nu mai zic ce-am zis c-aş zice, ca să nu simtă cineva minţit. Corect?

Şi-acum, hai să bem şi să înceapă petrecerea!!! - c-apoi e Ziua Copilului pe mapamond, dar prin Japonia e Ziua Bărbatului, iar eu funcţionez după ora lor!

Aşa că, să curgă distracţia la liber, pentru mari şi pentru mici - neapărat cu muştar, că micii cu ketchup nu alunecă pe gât aşa cum trebuie. 

[The Lion King - Hakuna matata]