Na, c-a trecut şi Crăciunul! Am fost mai buni, am dăruit şi am zâmbit... dar acu' e timpul să revenim la vechile obişnuinţe - c-apoi obişnuinţa e a doua natură a omului. Şi oricât am spune că de mâine sau de săptămâna viitoare vom fi altfel, orice schimbare e temporară şi de faţadă, pentru că suntem ceea ce suntem.
Deci...să fim!
Şi mai ales, să fim gata de bairam şi-o altă paranghelie, că vine revelionul peste noi... Iar dacă nici acum nu-i rost de mare petrecere, atunci când?? Vorba 'ceea: "pentru a face ceva, nu există nici un timp mai potrivit decât prezentul". Concluzie: PETRECEREEEE!!!!
Da' până la miezul nopţii mai este; şi cum numele lunii ianuarie este inspirat de Ianus, zeul roman al uşilor, al alegerilor, al începuturilor şi al sfârşiturilor, propun să fructificăm vechea tradiţie a bilanţului de la final de an şi să analizăm cu ce am rămas din anul 2023... ca să privim, încrezători, spre noul an.
No... na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!
Toată lumea face bilanţul anual al propriei activităţi şi bifează pe listă obiectivele îndeplinite sau scopurile atinse. Unii se laudă cu caii lor, alţii cu căruţele lor; unii vorbesc despre călătoriile lor, alţii se mândresc cu multitudinea de cărţi citite. Unii îşi fac un top al celor mai bune filme pe care le-au vizionat anul acesta, alţii trec în revistă successssss...urile :D pe care le-au marcat de-a lungul anului. "Câte bordee, atâtea obicee"...ce să zic?
Problema mea e că nu ştiu ce bilanţ să fac! N-am influensărit pe nimeni; de fapt, n-am fost în stare să mă schimb pe mine, d-apoi să-i mai modific pe alţii! Nu am doborât recorduri de lectură, nu m-am plimbat prin colţuri exotice de planetă şi nici măcar nu am depăşit vreun record local, infinit de mic. Ca să fiu brutal de sincer, habar nu am unde a fugit şi anul acesta, că n-am apucat să fac mai nimic!
Mda.. şi tocmai pentru că nu am ceva interesant de povestit, m-am gândit să-mi fac o listă cu lucrurile pe care nu le-am făcut (nici anul acesta)...dar, de care sper să mă achit la anul. Spre exemplu:
- Nu am ajutat suficient.
Ori de câte ori mă simţeam mărinimos, ofeream doar câte-o unghie de ajutor. Insignifiant, putem spune... Dar, de la anul, poate reuşesc să dau măcar un deget de sprijin. Şi pe termen mediu şi lung, dacă lucrurile merg bine şi studiez cu atenţie cărţile de auto-dezvoltare potrivite, poate 'oi ajunge să întind, cu toată inima şi-o mână de ajutor. Sper.
Adică, na... omul are dreptul să viseze, nu-i aşa?
- Nu am învăţaţ tot ce trebuia din situaţiile prin care am trecut.
O fi ceva nativ, pentru că am un mare defect: prind greu şi uit repede. Aşa că nu se lipeşte de mine nici o experienţă şi constat, cu uimire, că încă fac greşeli pe care le făceam şi acum douăzeci de ani. De ce? Probabil că de rapid ce sunt... şi ori de câte ori mă urmăreşte inteligenţa, eu fug mai tare decât ea. Şi uite aşa, mă comport fix la fel, aşteptând mereu un rezultat diferit.
Dar de la anul...s-a isprăvit! Mă întorc la 360 de grade şi voi fi un alt om! Unul nou şi de nerecunoscut!
Asta-mi doresc! Să fiu atât de schimbat, încât să nu mă mai recunosc nici măcar eu, atunci când mă voi uita în oglindă!
Pentru început, am zis să mă blonzesc la păr cu apă oxigenată, că mă ajunge senectutea şi cam albesc. Apoi, mă gândeam să-mi las barbă în carouri şi să încep să port ochelari de soare triunghiulari. Şi-apoi...mai vedem: mi-oi schimba şosetele, iar de-o fi chiar musai, poate fac vreo schimbare totală şi-mi iau şi tricoulcel roz, cu Sailor Moon! (că mi-l doresc de când eram copil şi mă uitam la desenele cu dânsa. O cântare! Mai ales când se transforma: "PUTEREA PRISMEI LUNATICE... MACHIAJ!!!" / "Moon Prism Poawer, Make Up") :D
DA!!!! De la anul, voi fi altfel! CU SIGURANŢĂ!
- Nu am fost prezent în prezent.
Desigur că picioarele ajungeau unde era necesar... dar capul era plecat, nenică! Am o minte foarte împrăştiată şi una-două, mă fură peisajul; aşa că, în loc să mă fi concentrat pe ceea ce trăiam, pedalam cu nebunie spre frumuseţile romanţioase din trecut (care, fie vorba între noi, n-au fost chiar atât de mirifice pe cât vreau să mi le amintesc) sau mă rătăceam printre meandrele iluzorii ale viitorului. Sunt cu mintea peste tot, dar numai acolo unde trebuie să fiu, nu-s!
De la anul, sper ca percepţia mea de viaţă să se schimbe. Am auzit că aduc nişte percepţii noi la magazin şi o să-mi iau şi eu vreo două sau trei, ca să am de rezervă! Neapărat!
- Şi, poate, cel mai mare eşec dintre toate este că nu am reuşit să chem şi eu televiziunea, ca să mă filmeze când dau moneda de-un ban unui sărman. Păi dacă nu se vede determinarea care mă împinge să-mi sacrific confortul personal pentru a dărui celor mai puţin norocoşi măcar o secundă de bucurie, ce-am rezolvat? Dacă nu apar pe imagini cu încetinitorul, tristeţea de pe chipul neajutoratului, hotărârea din ochii mei de a face un bine, nedumerirea şi apoi lumina care cuprinde chipul sărmanului când vede că şi el contează pentru cei din jur, la ce mă mai apuc să fac milostenii?
Vreau să se difuzeze reportaje despre acest eveniment, vreau să ajung vedetă mondială! Să fiu adulat, să mi se construiască edificii memoriale şi să devin un simbol clasic încă din timpul vieţii! Vreau să fiu de-o seamă cu înţelepţii antici; să se numească oraşe după mine şi chiar şi-un mic continent, că nu strică!
... şi totul de la un bănuţ!
Ce, nu se poate? Cu P.R.-ul potrivit, azi ajungi vedetă din orice nimic! Trebuie, doar, să crezi în visul tău!
Dar pân' ajung eu mare, plec la colindat - că vreau să strâng nişte bani la puşculiţă. Totuşi, trebuie să mă gândesc şi cu ce, pentru că plugul nu-l găsesc, buhai nu am, ceata de tovarăşi ia-o de unde nu-i, grâul mi s-a pălit în caserolă, iar capră... nu am de unde să fac rost.
GATA, ŞTIU!!! Mă duc cu sorcova! Voi găsi o creangă de brad pe care să o împodobesc şi să sorcovesc cu ea! DA! Aşa voi face! :)
Hai, la mulţi ani!
Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să înfloriţi,
Ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir!
Ca merii, ca perii, în mijlocul verii!
Ca viţa de vie, la Sfânta Mărie!
Tare ca piatra, iute ca săgeata,
Tare ca fierul, iute ca oţelul,
Vacile lăptoase, oile lânoase,
Porcii unsuroşi, copii sănătoşi!
Câte cuie sunt pe casă, atâția galbeni pe masă!
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI,
SĂ TRĂIŢI, SĂ NE DAŢI BANI!
[Sandra N - Suflet de dac]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu