Se afișează postările cu eticheta Sandra N. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sandra N. Afișați toate postările

sâmbătă, 4 mai 2024

Ce alegeţi? Muncă sau minivacanţă?

GĂLĂGIEEEEEEE!!!! Bunţi-bunţi-bunţi-bunţi! 
La mulţi ani, mamelor din lume-ntreagă...pentru că azi, conform legii, cică este Ziua Internaţională a Mamei!

Ce fac petrecăreţii? Pe unde vă plimbaţi? Cum e minivacanţa şi mai ales... Gata grătăreala? Hai, hai, că a fost şi Ziua Muncii acum câteva zile...şi vorba unui nene: ce om să fii, ca să nu mănânci un mic c-o bere, cum e tradiţia strămoşească la români?
Adevărul e că unde-i tradiţie, nu-i tocmeală! Nu am fost pe-acolo să-i observ pe viu... dar cred că strămoşii noştri geto-daci-daco-geţi trăgeau nişte bairamuri când venea 1 mai, de stătea mâţa-n coadă! Berea curgea, Guţă cânta, bombele sexy dansa, micii se perpelea... tradiţiii, frăţioare! 

Deci, până la urmă, cum vă simţiţi în mini-vacanţă?? Întreb şi eu... că na! Am auzit că unii oameni sunt împotriva liberelor şi....CE? CUM? STAI! ADICĂ UNORA NU LE PLACE CĂ AU LIBERE ŞI PUNŢI PESTE PESTE LIBERE?
Cam da.

Dar, să vă povestesc cum am aflat asta: 
Eram şi eu în sfânta zi de marţi, la o mică şmotruială tradiţională, prin incinta-n care locuiesc. C-apoi ştiţi cum e: se apropie Paştele şi trebuie să ne curăţăm mintea, sufletul, trupul, dar şi casa...că de! Vine neica vecin, musafir într-o zi de weekend şi ne dăm de ceasul morţii, ca să ne fie locuinţa oacheşă! Dar când trebuie să-l primim pe Hristos în case şi în gând, nu se cade să facem MĂCAR acelaşi lucru?

No, şi cum spuneam: hărniceam ca o albină... bâz în stânga, bâz în dreapta, bâz pe geam, bâz pe podea! Şterge-lustruieşte, lustruieşte-şterge...


La o vreme, ca să-mi mai treacă timpul, n-am ce face şi pornesc radio pe Digi Fm - unde era o minunată emisiune de opinie, al cărui realizator se plângea de minivacanţa asta care a paralizat România. Şi nu se mai mişcă lucrurile, dom'le! Ne pierdem avântul economic şi ne-apucă sărăcia de nas! Cum aşa ceva? De ce să stăm, când putem să muncim şi să fim de succes? Mai ales că acest realizator are treburi de făcut şi nu găseşte muncitori care să-i lucreze zilele astea...

Auzind aşa durere, m-o trecut o mirare, de nu poci să vă spui! Apoi m-am gândit că i-o fi rămas vreun mic în gât, dacă-i aşa cu fulgii-n sus...dar nu şi nu, omul o ţinea pe-a lui şi cerea părerea ascultătorilor - care trebuiau să decidă dacă sunt bune liberele astea sau nu. 
Şi sună unu', care zice că-i de acord cu minivacanţa. Dacă ar fi după voia patronilor, zicea el, ar face şi noaptea zi - ca să muncească proletarul cu sârg, pentru profitul firmei. Avea dreptate nenea... Însă este invitat să se facă mic şi să plece acasă, pe motiv de afiliere la comunism.
Şi-apoi, nu ştiu cum se face, că au continuat să sune numai patroni şi tineri întreprinzători. No, şi-au pus săracii oameni o gură-n sus şi când au început să se tânguie, plângeau şi pietrele de mila lor!

Cică în România nu mai poţi să faci afaceri deloc, mai ales din cauza faptului că sărbătorile date de ortodocşi frânează economia! Aveam şi noi cea mai mare creştere economică din Europa şi acum, cu atâtea zile libere, o să se aleagă praful!
Altul, mai cu temele făcute, întăreşte zicerea predecesorului său: "Am numărat, că na... aşa sunt întreprinzătorii...şi din 17 zile libere pe an, 11 sunt sărbători ortodoxe"! Cum aşa ceva, HUOOO!!! Când mai muncim, dacă stăm atâtea zile pe acasă?
...iar prezentatorul prinde vânt în pupă şi aprobă: "Aşa este! Noi nu înţelegem ce şansă uriaşă avem: creşte PIB-ul, ne dezvoltăm economic... Sigur că în România, unii o duc prost - şi am  veste pentru ei: o vor duce prost în continuare, dacă nu vor să muncească! Sau dacă nu au ce munci, fac un curs de recalificare şi tot muncesc, dacă vor"!

Ascultam şi-mi venea să mă închin cu toate picioarele (că mâinile erau ocupate cu ştersul şi lustruiul).
Unde i-o fi găsit p-ăştia, toţi uniţi în cuget şi simţiri? Au dat vreo preselecţie de s-a adunat grămada aşa repede? 

Personal, nu sunt împotriva liberelor. Ba chiar îndrăznesc să afirm că mi se pare normal ca mai ales de sărbătorile importante, să fie liber de la job. De ce? Simplu: sunt buni banii în viaţă, nu zic nu. Poate că nu aduc fericirea, dar cu siguranţă o întreţin şi practic, te transformă într-un fel de zeu printre muritori... aşa că banii au ajuns nu numai un mijloc de a ne atinge scopul, ci şi un scop în sine. 
Însă, dincolo de asta, nu suntem roboţi, iar fericirea nu stă doar în lucrurile materiale. Adică nu ştiu la alţii cum va fi, dar eu, din cauza defecţiunilor native, am şi multe nevoi emoţionale. Aşa că îmi doresc să mai petrec timp şi cu prietenii sau familia. Îmi doresc să mai am timp să mai comunic şi cu Dumnezeu sau chiar singur şi cu ochii pe pereţi, dacă e până acolo. De aceea, nu prea dau doi bani pe oamenii de succes care muncesc ca apucaţii şi se trezesc de la patru dimineaţa, ca să aibă deja două ore de muncă în plus faţă de cei care se trezesc la 6. 
Prin urmare, după capul meu, liberele de sărbători sunt perfecte - pentru că aşa ai ocazia să îţi canalizezi energia şi către nevoile sufletului, oricare ar fi acelea.

Dar asta este doar părerea mea. Şi pentru că nu vreau să pledez pentru modul meu de gândire, spun altceva: Cui nu-i place, să facă altfel... la ce să se amărască degeaba? Nu este viaţa destul de grea? De ce să să mai facem greutăţi şi singuri? Vorba lui Moromete: "De ce să fugiţi, fraţilor? Încet nu puteţi să mergeţi"?
Aşadar: vine Ixulescu şi se plânge că e liber şi el vrea să muncească. Perfect! Munceşte, frăţioare, cine te ţine legat şi te obligă să pierzi vremea şi să respecţi ceva în care nu crezi?? Vrei zidari şi nu ai de unde să îi iei? Îmi pare rău că nu realizezi cât eşti de norocos! Reconfigurează-te profesional şi zidăreşte-ţi singur... de ce să stai cu mâna-ntinsă la alţii? Ia taurul de coarne şi rezolvă problema ca un întreprinzător de succes!!!
Nu-ţi place că se stă acasă de Paşte sau că cei care pot, îşi iau o zi de concediu ca să aibă timp de-o relaxare mică? Nu ştii cât eşti de norocos şi mi se rupe sufletul de mila ta! Fii eroul nostru! Munceşte tu, cară economia României în spate! "Du-te la oştire! Pentru ţară mori! Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori"!
... Iar dacă nu îţi pasă de creşterea economică şi nu vrei să munceşti, de ce te agiţi? 

Zilele trecute, Marcel Ciolacu a zis o dudă...ceva gen "Buzăul nu e în  Moldova, nu mă jigniţi!" - şi imediat, toţi moldovenii s-au simţit jigniţi şi cineva chiar i-a făcut reclamaţie la CNDC pentru discriminare. Eu înţeleg că e campanie electorală şi se vânează toţi scheleţii de prin toate dulapurile reale şi inventate... dar trebuie să ai o mare lipsă  de probleme, ca să iei măsuri împotriva unei asemenea tâmpenii.
Totuşi, pe acelaşi sistem, când vine unu' şi trânteşte cu aroganţă că trăiesc prost numai leneşii, cum ar trebui să se simtă ascultătorii? Sau cei care muncesc zi lumină şi sunt prost plătiţi, cei care nu găsesc de lucru sau cei care, din diverse motive, nu pot munci? Discriminaţi? Jigniţi? Amuzaţi? Stimulaţi? Pălmuiţi? Satisfăcuţi?
Eu m-am simţit scârbit, pentru că mi-am dat seama că acest realizator trăieşte într-o bulă de impresii care nu au legătură cu lumea reală şi de aceea o priveşte cu atâta superficialitate. 

Cred că am mai povestit asta, dar nu pot să uit întâmplarea: eram tânăr voluntar la o asociaţie şi nu mai ştiu cum m-am nimerit la o întâlnire pe la Consiliul Judeţean, despre accesul pe piaţa muncii a persoanelor defavorizate. Şi la un moment dat, a luat cuvântul o doamnă care spunea că în momentul în care a descoperit că are diabet, a fost "demisionată" de la serviciu. După ce s-a ocupat de sănătate, a căutat să se angajeze şi era refuzată doar pe motiv de fişă medicală. Cerşea un loc de muncă, orice loc de muncă, de la măturător de stradă şi până la funcţia oferită de studiile superioare pe care le avea. Şi era ignorată; nimeni nu voia să se lege la cap cu o persoană care poate crea probleme.  

Da, da...sigur că există reconversie profesională. Faci un curs...şi apoi...ce? 
Acum vreo 10 ani, luaseră avânt asemenea cursuri pe fonduri europene şi au apărut cursanţii de meserie. Erau oameni care făceau două sau trei cursuri în acelaşi timp, pentru că primeau o masă caldă pe zi şi vreo 700 de lei la primirea diplomei de absolvire. Desigur că asta nu era bună nici la wc, că era scoasă pe hârtie lucioasă... dar timp de câteva luni aveau masa asigurată şi cu cei 700 de lei mai trăiau încă vreo săptămână, dacă îi drămuiau corect. 
Şi uite aşa, se făceau cursuri pentru orice, de la spălător de vase şi ajutor de bucătar, pâna la inspector de resurse umane şi programator. Toate pe acelaşi calapod: câteva luni de prezenţă zilnică sau cum o fi, masă asigurată, navetă decontată, diplomă şi 700 de lei la absolvire. 
Logic că nu se angaja nici tata-mare pe baza acelei diplome. Dar treaba mergea şi dădea bine pe hârtie. ONG-urile organizau evenimentul, primeau bani, dădeau diplome... alţii la rând... şi-apoi.. repetau figura. Mergea reconversia de numa-numa. Dacă-i puneau şi aripi, sigur decola - şi pe hârtie, colonizam şi Marte! Doar se dădeau diplome de cosmonauţi, ce era aşa de greu?
Iar asta a ajutat societatea prin.... ăăăă....revin cu amănunte, într-o zi de mâine.

D-aia mă scârbeşte aroganţa şi nu pot empatiza cu astfel de oameni.

În fine...
Revenim la Ziua Mamei? Sau... ştiţi că astăzi este şi Ziua Războiul Stelelor?  "May the 4th be with you"! Patru mai fie cu voi, Forţa fie cu voi! La mulţi ani şi Hristos a înviat, că bate Paştele la uşă! 
Să ne bucurăm! Şi să fim, că viaţa trece repede şi e păcat să nu lăsăm ceva bun în urma noastră. Desigur că acum se naşte întrebarea: cum definim "ceva bun"? Dar "despre asta, în episodul următor" - vorba teleenciclopediei.

Să bem!
Hristos a înviat! Bucurie, sănătate, Paşte fericit şi clipe frumoase alături de cei dragi!
 



[Sandra N feat. David Ciente - Nunta]

duminică, 31 decembrie 2023

Bilanţ de final (de an)

Na, c-a trecut şi Crăciunul! Am fost mai buni, am dăruit şi am zâmbit... dar acu' e timpul să revenim la vechile obişnuinţe - c-apoi obişnuinţa e a doua natură a omului. Şi oricât am spune că de mâine sau de săptămâna viitoare vom fi altfel, orice schimbare e temporară şi de faţadă, pentru că suntem ceea ce suntem. 

Deci...să fim! 
Şi mai ales, să fim gata de bairam şi-o altă paranghelie, că vine revelionul peste noi...  Iar dacă nici acum nu-i rost de mare petrecere, atunci când?? Vorba 'ceea: "pentru a face ceva, nu există nici un timp mai potrivit decât prezentul". Concluzie: PETRECEREEEE!!!!
Da' până la miezul nopţii mai este; şi cum numele lunii ianuarie este inspirat de Ianus, zeul roman al uşilor, al alegerilor, al începuturilor şi al sfârşiturilor, propun să fructificăm vechea tradiţie a bilanţului de la final de an şi să analizăm cu ce am rămas din anul 2023... ca să privim, încrezători, spre noul an.



No... na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!
Toată lumea face bilanţul anual al propriei activităţi şi bifează pe listă obiectivele îndeplinite sau scopurile atinse. Unii se laudă cu caii lor, alţii cu căruţele lor; unii vorbesc despre călătoriile lor, alţii se mândresc cu multitudinea de cărţi citite. Unii îşi fac un top al celor mai bune filme pe care le-au vizionat anul acesta, alţii trec în revistă successssss...urile :D pe care le-au marcat de-a lungul anului. "Câte bordee, atâtea obicee"...ce să zic? 
Problema mea e că nu ştiu ce bilanţ să fac! N-am influensărit pe nimeni; de fapt, n-am fost în stare să mă schimb pe mine, d-apoi să-i mai modific pe alţii! Nu am doborât recorduri de lectură, nu m-am plimbat prin colţuri exotice de planetă şi nici măcar nu am depăşit vreun record local, infinit de mic. Ca să fiu brutal de sincer, habar nu am unde a fugit şi anul acesta, că n-am apucat să fac mai nimic! 

Mda.. şi tocmai pentru că nu am ceva interesant de povestit, m-am gândit să-mi fac o listă cu lucrurile pe care nu le-am făcut (nici anul acesta)...dar, de care sper să mă achit la anul. Spre exemplu:

- Nu am ajutat suficient. 
Ori de câte ori mă simţeam mărinimos, ofeream doar câte-o unghie de ajutor. Insignifiant, putem spune... Dar, de la anul, poate reuşesc să dau măcar un deget de sprijin. Şi pe termen mediu şi lung, dacă lucrurile merg bine şi studiez cu atenţie cărţile de auto-dezvoltare potrivite, poate 'oi ajunge să întind, cu toată inima şi-o mână de ajutor. Sper. 
Adică, na... omul are dreptul să viseze, nu-i aşa? 

- Nu am învăţaţ tot ce trebuia din situaţiile prin care am trecut. 
O fi ceva nativ, pentru că am un mare defect: prind greu şi uit repede. Aşa că nu se lipeşte de mine nici o experienţă şi constat, cu uimire, că încă fac greşeli pe care le făceam şi acum douăzeci de ani. De ce? Probabil că de rapid ce sunt... şi ori de câte ori mă urmăreşte inteligenţa, eu fug mai tare decât ea. Şi uite aşa, mă comport fix la fel, aşteptând mereu un rezultat diferit. 
Dar de la anul...s-a isprăvit! Mă întorc la 360 de grade şi voi fi un alt om! Unul nou şi de nerecunoscut!
Asta-mi doresc! Să fiu atât de schimbat, încât să nu mă mai recunosc nici măcar eu, atunci când mă voi uita în oglindă!
Pentru început, am zis să mă blonzesc la păr cu apă oxigenată, că mă ajunge senectutea şi cam albesc. Apoi, mă gândeam să-mi las barbă în carouri şi să încep să port ochelari de soare triunghiulari. Şi-apoi...mai vedem: mi-oi schimba şosetele, iar de-o fi chiar musai, poate fac vreo schimbare totală şi-mi iau şi tricoulcel roz, cu Sailor Moon! (că mi-l doresc de când eram copil şi mă uitam la desenele cu dânsa. O cântare! Mai ales când se transforma: "PUTEREA PRISMEI LUNATICE... MACHIAJ!!!" / "Moon Prism Poawer, Make Up")  :D
DA!!!! De la anul, voi fi altfel! CU SIGURANŢĂ!

- Nu am fost prezent în prezent. 
Desigur că picioarele ajungeau unde era necesar... dar capul era plecat, nenică! Am o minte foarte împrăştiată şi una-două, mă fură peisajul; aşa că, în loc să mă fi concentrat pe ceea ce trăiam, pedalam cu nebunie spre frumuseţile romanţioase din trecut (care, fie vorba între noi, n-au fost chiar atât de mirifice pe cât vreau să mi le amintesc) sau mă rătăceam printre meandrele iluzorii ale viitorului. Sunt cu mintea peste tot, dar numai acolo unde trebuie să fiu, nu-s!

De la anul, sper ca percepţia mea de viaţă să se schimbe. Am auzit că aduc nişte percepţii noi la magazin şi o să-mi iau şi eu vreo două sau trei, ca să am de rezervă! Neapărat! 

- Şi, poate, cel mai mare eşec dintre toate este că nu am reuşit să chem şi eu televiziunea, ca să mă filmeze când dau moneda de-un ban unui sărman. Păi dacă nu se vede determinarea care mă împinge să-mi sacrific confortul personal pentru a dărui celor mai puţin norocoşi măcar o secundă de bucurie, ce-am rezolvat? Dacă nu apar pe imagini cu încetinitorul, tristeţea de pe chipul neajutoratului, hotărârea din ochii mei de a face un bine, nedumerirea şi apoi lumina care cuprinde chipul sărmanului când vede că şi el contează pentru cei din jur, la ce mă mai apuc să fac milostenii? 
Vreau să se difuzeze reportaje despre acest eveniment, vreau să ajung vedetă mondială! Să fiu adulat, să mi se construiască edificii memoriale şi să devin un simbol clasic încă din timpul vieţii! Vreau să fiu de-o seamă cu înţelepţii antici; să se numească oraşe după mine şi chiar şi-un mic continent, că nu strică! 
... şi totul de la un bănuţ! 

Ce, nu se poate? Cu P.R.-ul potrivit, azi ajungi vedetă din orice nimic! Trebuie, doar, să crezi în visul tău!

Dar pân' ajung eu mare, plec la colindat - că vreau să strâng nişte bani la puşculiţă. Totuşi, trebuie să mă gândesc şi cu ce, pentru că plugul nu-l găsesc, buhai nu am, ceata de tovarăşi ia-o de unde nu-i, grâul mi s-a pălit în caserolă, iar capră... nu am de unde să fac rost. 
GATA, ŞTIU!!! Mă duc cu sorcova! Voi găsi o creangă de brad pe care să o împodobesc şi să sorcovesc cu ea! DA! Aşa voi face! :)

Hai, la mulţi ani!

Sorcova, vesela, 
Să trăiţi, să înfloriţi, 
Ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir! 
Ca merii, ca perii, în mijlocul verii!
Ca viţa de vie, la Sfânta Mărie!
Tare ca piatra, iute ca săgeata,
Tare ca fierul, iute ca oţelul, 
Vacile lăptoase, oile lânoase,
Porcii unsuroşi, copii sănătoşi!
Câte cuie sunt pe casă, atâția galbeni pe masă!
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI,
SĂ TRĂIŢI, SĂ NE DAŢI BANI!



 [Sandra N - Suflet  de dac]