joi, 6 mai 2010

Tolibu dibu douchoo

Motto:
"Ken Lee???"
"Ya"
"Don't you mean Without you?"
"No"



Mie îmi place maxim(um) de Esil Duran, de succesiunea haotică a trăilor care o năpădesc. Întâi sare din scaun de uluială, după care o umflă râsul, la "Ken Lee" zâmbeşte tâmp, apoi îi pică faţa de-a dreptul; deci se uită ca curca-n lemne, râmâne ca muta la îngheţata de fistic! Cască ochii cât cepele, mandibula şi-o adună de pe jos, părul i se răscoală...Şi iar se strâmbă de râs. Secundele 48-49 sunt Dumnezeu! Minunat! Super tare, frate! Pot să mă uit la secvenţa asta o zi întreagă şi nu mă plictisesc! Mort de-aş fi, când aud "tolibu dibu" revin la viaţă ca să mă pot împrăştia de râs mai bine!!

P.S.: În ce limbă ai trilulit aşa cu foc??? Iar răspunsul vine promp, natural şi inocent: ÎN ENGLEZĂ!
Atât. S-a stins lumina-n sat.


UPDATE: Şi noi avem handicapaţii noştri:

2 comentarii:

  1. http://www.youtube.com/watch?v=Ov1ljhWviLI

    RăspundețiȘtergere
  2. Drăguţ. Da' "Ken Lee" e cel mai tare de pe faţa pământului.
    Deci ador inocenţa grasei, siguranţa ei şi feelingul pe care îl pune în behăit, dar reacţia fetei din juriu e distrugere la scară planetară; e genocid pur, pe cuvânt de cercetaş!

    RăspundețiȘtergere