Trenul Vacanţei şi Bolidul fără propritar

În timp ce Ţâşti-Bâşti Cel Mic se asumă în răspundere (din nou) pe câte vreun podeţ supra-înălţat, eu încă mă refac după revenirea din “excursia de studii facultative” – am mai dat şi eu o scurtă raită pe la facultate. Ocazie cu care mi-am descoperit pasiunea care mă mistuia de mic, fără măcar să ştiu: VREAU SĂ ÎMI JERTFESC ÎNTREAGA VIAŢĂ PE ALTARUL ÎNVĂŢĂTURII! Vreau să studiez, să ajut poporul cu cunoştinţele mele, să devin un eugeniu în fiecare domeniu care există pe lumea asta! Vreau să aplic la universităţile din Bucureşti, Cluj, Timişoara, Baia Mare şi în principiu.…cam peste tot pe unde se profesoreşte vreun parlamentăros tobă de carte! Aşa, voi avea şansa să îi admir pe viu ţoalele de mii de euroi, să îmi clătesc urechile cu poveţele lui pline de înţelepciune, să mă scald în izvorul lui de tupeu scrofesc nemărginit şi să îl gratulez (face-to-face) cu toate complimentele care îmi bântuie prin cap, de la origini şi până în prezent! Pe cuvânt de cercetaş, că acesta şi numai acesta este visul meu!

Cam cât de mojic tupeist şi ma-cac mincinos poţi să fii, încât să fii văzut frichinindu-ţi obrăjorii puturoşi prin Maseratti, Ferrari, Porsche, Lamborghini, Bentley, Rolls sau alte maşini de lux, şi apoi să prosteşti lumea în ochi că nu era de fapt a ta, că ţi-a împrumutat-o o prietenă pentru o seară, că te sacrifici doar pentru că asta te-a obligat firma din dotare să conduci, că tu eşti doar un amărăştean posesor de Fiat vechi de 200 de ani, Meredes de acum 500 de ani sau Ford T, născut acum vreun secol? Chiar eşti ATÂT de dobitoc? BĂI, SUGĂTORI FURĂCIOŞI!!! Cam cât de proşţi ne credeţi? Cam câtă aroganţă vi s-a revărsat în osânză? Cam cât de curvi/e josnici/e şi scârnavi/e puteţi fi? Fără număr, fără număr, fără număr, precum manelarii îndobitociţi?? Fără frontiere, precum nemărginirea universului?
Vă daţi imaculaţi/e şi neprihăniţi/e ca nişte virgine, vă daţi demni/e şi morali/e, dar nu sunteţi decât nişte lingăi parazitari! Să vă crăpaţi de ruşine, ciorilor! (Deşi…cred că “Să vă trăznească!” ar fi infinit mai eficient…).

Duduia U(n)drea se agită ca să atragă turiştii; doar că nu-s şosele, nu-s căi ferate, nu-s transporturi aeriene…iar teleportarea nici măcar nu a avut bunul-simţ să se inventeze! Land of Choice…Pe dracu’! Te urci şi tu într-un trancalete jegos de tren, în speranţa că ai purces pe Drumul Cu Cărămizi Lucitoare ce duce spre Cunoaştere…doar ca să te prăjeşti ca o hamsie între fiarele pline de rugină ale vagonului, să te sufoci ca un peşte perpelit la tigaie şi să te uiţi neajutorat pe fereastră cu te depăşesc şi copacii! Băi hapciupaliticilor nesănătoşi la neuron!!!V-a lovit răceala porcului şi staţi prost cu mobila de mansardă? Voi aveţi boi înhămaţi la locomotivă? Şi dacă coboram şi o suflam în dos, mergea mai repede...V-ţi pus cumva în gând să vă întreceţi cu melcii? Pariam pe ei, şi câştigam fără probleme…Vreţi să introduceţi turismul cu trichiniciul ăla de drezină, şi vă temeţi de împotrivirea maselor populare? Păi spuneţi, tată, aşa…Acolo ai cel puţin aer! Transpiri puţin, dar faci condiţie fizică, îţi creşte pofta de mâncare (deci le faci vânzare şi la fanarioţii ăia puhavi, patroni peste restaurantele cu specific…de mâncare) şi eşti şi sub ventilaţie continuă! Păi se poate să se existe o aşa bătaie de joc? Suntem în epoca shinkansen-urilor şi a T.G.V.-urilor, iar noi încă ne transportăm în căruţe? S-au inventat roboţi care dansează, dirijează, urcă scări sau fac jogging, iar voi nu sunteţi în stare să construiţi o scară ferată cât-de-cât bună de călcat trenul pe ea? În condiţiile astea, mai vine Tata-Mare la braţ cu Moartea, să ne viziteze frumuseţile naturale, băi cretinilor! Vă defecaţi pe tot şi pe toate! Vă luaţi prosoape, pahare şi cur-papirus de sute de mii de euroi, dar o garnitură de ciu-ciu, cel puţin decentă, nu achiziţionaţi?! (Rahaturile alea de Săgeţi nici măcar nu se pun la socoteală; sunt strâmte, înghesuite, incomode şi îi creează călătorului un îmbătător efect de rumenire, datorită lentilelor imense cu care sunt echipate).
În Japonia, media de întârziere al unui super-expres este de 6 secunde! La noi…ţi se lungesc urechile aşteptînd! (bineînţeles în picioare, pentru că vitele care au renovat gara aia de capitală europenizată au uitat că mai trebuiesc pe alocuri şi ceva scaune pe care să îşi odihnească ciolanele proştii de studioşi ce nu au fost în stare să îşi cumpere un avionaş propriu…dacă îi ducea capul să falsifice ceva semnături pe acte de retrocedare, acum erau prin alte lenduri de ciois, aveau yaht la scară şi chiar o insuliţă proprie!). Şi între timp, cât te benoclezi pe şine, poate te ajută Cel De Sus să crăpi de sete; pentru că mizerabilele de cişmele, după ce că put a hoit, nici măcar nu sunt alimentate cu apă curentă!
Cu toate acestea, avem o ţară uluitoare! Păcat că este locuită…de câteva mii de urangutani băloşi şi păsărici tâmpe…Noroc că, din când în când, mai dai şi peste oameni minunaţi, care te ajută să treci cu bine prin toată haznaua asta!

“Nu ştiu dacă vă daţi seama cât de mult a însemnat pentru mine şi mă oftic că nu găsesc ceva care să va recompenseze cu adevarat; ceva în afaraă de nişte simple cuvinte…Totuşi: Mulţumesc din suflet! Sper să ne mai încrucişăm vreodată drumurile, cât mai curând posibil (de preferabil într-o Românică schimbată…măcar puţintel) ”

P.S.: pe parcursul acestei prea-minunate scrieri am făcut câteva referiri şi la peşte, pentru că am vrut să mulţumesc şi o persoană importantă (nu spun cine). “Se fac ei mari, şi îi mâncăm după aceea”…Îl chemăm pe nenea de la “Răzvan şi Dani” să îi gătească, că ştie! Serios!

"Cu creeonul pe hârtie..." (part I)

Genia din umbră

“(Elena Băsescu) are o inteligenţă vie”….Cam aşa spunea domnul Cristoiu, într-un serial editorialistic.Eu tot am crezut că această afirmaţie este vreo glumă, sau ceva ironic cu final de camera ascunsă…şi am aşteptat. Pentru că pur şi simplu, nu mi-a venit să cred ce citesc. Ochii mi s-au bulbucat, inima îmi sărise în gât, Gânditorul îmi plecase în vacanţă...
După două zile de la Marea Dezvăluire, să-mi trag palme dacă şocul mi-a trecut în întregime! Uneori chiar mi-e frică să nu rămân cu sechele! Serios.

Nu vreau acum să mă apuc să comentez opţiunea de vot a fiecăruia…Însă, aş avea şi eu o mică nelămurire; nu contest că don’şoara “fătuta lu’ tata” are inteligenţă (vie sau mai-puţin-vie), BUT (cum ar zice americanul): UNDE O ŢINE ASCUNSĂ? O ţine la păstrare sora mai mare, bine pitulată printr-o vânzare anterioară? Fâlfâie veselă printre Sferele Abstacte ale Diveniei? Este ascună în vreun borcan dosit prin cămară, printre murături şi gemuri, de frică să nu o fure cineva?(este bine ştiut faptul că la Românica, majoritatea hoţilor au doctorate fără număr, fără număr, fără număr in Arta Furăciunii)
Pentru că este clar că Miss EBA nu umblă cu troller-ul de deşteptăciune la ea.

Şi acum, este momentul pentru faimoasa replică: “Deţi…încă odată. N-aţi înţeles nimic!”
De data asta, sper din tot sufletul că nu am înţeles.

Sexy şi Rea

Pentru toate Minunatele, Prea-Strălucitoarele, Fermecătoarele şi Miraculoasele Divoşenii, FĂRĂ NUMĂR, FĂRĂ NUMĂR, FĂRĂ NUMĂR!!!!

DÍVĂ s.f. (Liv.) - Cântăreaţă cu renume; artistă de cinematograf renumită;
(peior.) - Femeie care doreşte să fie admirată; femeie care frapează. [< it., fr. diva].
[Dicţionarul Explicativ Român]


Cu toţii am dat nas în nas cu o divă, măcar o dată (pe zi). Nu…Nu din aia adevărată…ci ceva jalnic de kitch-ios, ceva care te răscoleşte până în adâncimile ficatului, ceva….şi doar atât. Pe stradă, la alimentara din colţ sau chiar la toaleta publică (pentru că DA! Deşi sunt nişte vajnice aparţinătoare de tagma fiinţelor statosferice cu pile directe la Lumea Ideilor şi Dimensiunea Conceptelor pure, ELE sunt totuşi torturate chemările naturii, ca orice amărăştean de rând), ne împiedicăm de divenii. Cu privirea uşor adumbrită de pleoapele cu gene lungi şi dese, cu năsucul la câteva mii de mile deasupra noroiului care tronează pe străzi, tunată (pe sistem turbo) cu silicon prin toate extremităţile organismului, cu haine lucioase, sclipicioase şi stridente mult prea mici (care lasă descoperite strategic anumite porţiuni din pielea bronzată la solar şi mici-mari revărsări lipidice), cocoţate în vârful toacelor cui, hidos de fitzoase….Cam aşa ar arăta o târ…adică DIVĂ CLASICĂ autohtonă EA ar trebui să fie idealul bărbaţilor, după EA ar trebui masculii să se tăvălească “ca câinii” în călduri şi să scheune ideatic. (Credeţi-mă că se găsesc destui giboni dobitoci ca să facă asta).
Câteva tone de colagen prin părţile cărnoase ale trupuşorului, şi gata…Divă nouă pe Rampa Succesurilor! Nu prea contează ce neuron olog bântuie prin holograma de creieraş, pentru că, să vă spun un mic secret: vitele alea masculine oricum sunt chitite doar pe un singur aspect (la fel ca noi, de altfel)! Totuşi NOI le suntem mai superioare, pentru că stăm zilnic cu iubirea în gură şi în suflet…sacrificăm orice pentru ea (în ordinea numerelor egale de pe tricou: Divenia, Iubirea cu un moş bătrân plin de bani, Iubirea cu unu’ tănâr şi putincios, Cumpărarea de ţoale de firme, e.t.c.), chiar dacă asta înseamnă să ne părăsim Iubitu’ (pe care îl iubim ca pe ochii din cap).
Mi-e scârbă!!!!

Redau mai jos, un scurt fragment (Slavă Domnului) din discuţia unor asemenea bombe atomice de seducere în masă:
“- Fă* dragă, tu eşti nebună la cap? Tu ştii că era să mor azi-noapte de frică?”
“ - Hai, făi fată…Şi de ce n-ai murit?”

RESTUL…E TĂCERE..
No comment.

*prescurtarea de la "Făptură Gingaşă"

Românica - File din Poveştile Nemuritoare

Motto:
Ce-am aşteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat.
[Phoenix - În umbra marelui URSS]

Ce au în comun Cristofor Aldea Teodorovici, Radu Beligan, Gabriella Ficz şi echipa de tineri a Colegiului Naţional “Mircea Cel Bătrân”? Dar Florin Piersic, Tudor Gheorghe, Gheorghe Zamfir, Gheorghe Hagi, Nadia Comăneci, Leonard Doroftei, Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Iustin Capră, Irina Loghin, Ion Dolănescu, Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Mihai Eminescu, George Bacovia, Mircea Eliade, Marin Preda, Traian Vuia, Henri Coandă şi mulţi, mulţi alţii? Au profesii diferite, interese diferite…dar cu toţii sunt nişte valori incontestabile ale neamului nostru. Această naţiune oropsită, călcată de toţi viermii care se cred stăpâni, hăcuită şi dezbinată de toţi cretinii, are şi a avut o mulţime atât de mare de genii, încât mi-ar lua ani în şir să îi enumăr pe toţi.
Trăiesc într-un cadru natural uluitor, plin de istorie şi de tradiţii seculare. Totuşi…pe cuvânt dacă nu sunt unele momente în care pur şi simplu, îmi este ruşine că sunt român. Şi mă înspăimântă cel mai mult faptul că aceste clipe se îmulţesc din ce în ce…cam de câte ori mă cuprinde bărbăţia neînfricată şi mă uit pe fereastră, sau la vreun buletin de ştiri.

Un meci de fotbal…un spectacol, un mod plăcut (pentru unii) de a petrece timpul. Totuşi, stadionul este locul unde suporterii se înjură mai cu foc, unde au loc cele mai crunte bătăi, unde izbucneşte cel mai des violenţa. De ce? Pentru că majoritatea suporterilor acestui…aşa-zis sport, sunt atât de idioţi şi de descreieraţi, încât pierd din vedere unicul lucru important: DISTRACŢIA. “Mi-a pierdut favorita…” Şi se apucă să spargă vitrine, să rupă scaune, să arunce cu cărămizi, să se bată. Păi, băi isteric imbecil, băi tărtiţă zdrenţuită, dacă te manifeşti ca un animal turbat, se schimbă cumva rezultatul de pe teren? Dacă îi crăpi capul lu’ unu care trece pe stradă, pe lângă tine, îţi câştigă favorita? Dacă dai cu cataroaie pe unde apuci, dacă înjuri ca dementu’, îţi bagi puii prin tot ce vezi şi urli ca o javră decapitată, se schimbă ceva? Chiar dacă a fost blat, chiar dacă jocul a fost o insultă la adresa inteligenţei, chiar dacă arbitrul a fost mituit în favoarea unuia sau altuia şi echipa a jucat la bătaie de joc, schimbi tu ceva? Mitocănie, golăneală, ţopârlânisme, frecangeală, şmecherie, demenţă, prostie, violenţă, lături, fraudă…cam asta reprezintă fotbalul acum.

Alegeri…O modeală minunat de incultă şi independeantă, un războinic luminicios neînfricat, un răzgândac în chiloţi, un pupinbăsesc trululit, un tribun neostoit de ninonitor, o avocată periculos de militătoare pentru drepturile omului, un manelist, zeci de cârnaţi umpluţi…vreo 22 de milioane de buletine de vot şi câteva milioane de alegători traseistici (adică au parcurs un anumit traseu bine stabilit, pentru a se putea exercita în actul democratic de băgare în seamă al osăicilor politicioşi). Neruşinare crasă, tone de tupeu, prosteală îndobitocită, teatru mocirlos, şpriţuri deşănţate, sisteme ticăloşite, paradă ieftină şi un ciolan uriaş. De ce să merg la vot? Să aleg schimbarea unor graşi plini de sudoare cu alti cefăloşi acri şi osânzoşi? Eu ce câştig din toată mascarada asta jegoasă? Câteva tone în plus de scârbă şi frustrare? Câteva zeci de tone de dispreţ şi şuturi în cur? Ceva pachete de promisiuni (UF! Am scăpat de libidinoşenia vanghelică) şi nişte praf în ochi de pe viitoarele autostrăzi – care vor împânzi tărişoara mai abitir decât o gaşcă de stele pe un cer de vară, senin şi însorit?

Un copac crescut la mişto, taman în “miljocu’străjii”; o dungă care demarchează marginea drumului, ondulată frumos după o cracă mai nărăvaşă ce a pătruns pe partea carosabilă; un pod construit cu sârg, peste stâlpii de înaltă tensiune ai unei căi ferate; o rampă pentru cărucioare, între trotuar şi un perete gol; o şină de tramvai întreruptă de o gură de canal; o stradă cu sensuri unice, în ambele direcţii; un Laba şi un Muia la primărie, deoarece se doreşte binele mai multor alegatori (dacă nu vă place, puteţi să încercaţi şi cu o femeie); parabolice pe cocioabe dărăpănate şi limuzine de lux care tronează falnice în curţile unor muritori de foame.
România pitorească, România de zi cu zi, România pur şi simplu. O bijuterie…

O duduiţă se chinuie de din răsputeri să iasă cu baragladina din parcare (se vede totuşi că mărimea contează şi nu ceea ce ştii să faci cu ea)…sunt vreo 5-6 “macio-meni” pe margine, care o îndrumă cu foc…însă manevra tot durează vreo 10 minute. Lasă, măi “tuta lu’ tăticu”…că te pierzi în restul specimenelor de femei la volan. Nu eşti nici prima şi nici ultima care trece prin aşa ceva. Fii bucuroasă că ai condus independent şi fără ajutor câteva mii de românei la urne, ca să te ştampileze democratic; restul…de aceea s-au inventat şoferii (dacă mai sunt şi sexy, este şi mai bine).

Suntem conduşi de o haită de incapabili…nişte lipitori nenorocite, o grămadă de scursuri care se huzuresc pe banii noştri. Nu este corect ca succesul în viaţă să depindă doar de familia în care te-ai născut! Nu este corect ca unii să fie nevoiţi să facă un împrumut la bancă pentru a merge în concediu la munte, şi unii să îşi frece dosul aplatizat numai prin hoteluri de lux din te miri ce colţuri ale lumii! Nu este corect ca oamenii de rând să muncească zi şi noapte, pentru a întreţine pe perne de puf nişte cutre împuţite, care sunt chinuite de aere de mărire! Democraţia nu înseamnă Meritocraţie, ci Pilocraţie şi Curvocraţie. Ca să ai succes, nu trebuie decât să lingi în câteva locuri mai cărnoase, să calci pe cadavre, să scuipi pe moralitate, şi gata! “Dă-i înainte cu tupeu…”
Dacă nu ar fi aşa, adevăratele valori s-ar afla în fruntea ţării şi nu nişte dobitoci parveniţi şi snobi! Adevăratele valori ar fi cel puţin răsplătite, şi nu uitate prin cine ştie ce coclauri, pentru a fi scoase de la naftalină doar când vine vreo campanie, când e rost de fălire în faţa altor ţări mai neputincioase, sau când vreun gras vrea să îşi facă reclamă…
Deşi spun asta mereu, nimic nu o să se schimbă. Sunt prea insignificant, ca să mă asculte cineva (partea bună este că nu “s-a milostivit” nimeni până acum să mă facă “găozar”, “ţiganc împuţit”, “caraghios”, “derbedeu’ dracului”, sau alte cuvinte din astea de laudă). Eu sunt doar un prizonier legat de mâini şi de picioare, ce nu poate face altceva decât să strige…pentru a nu fi auzit de nimeni. Şi ca mine alţii şi alţii şi alţii…vreo câteva milioane. Presa nu poate face nimic, televiziunea, nici atât. Nimic nu se va rezolva, nimic nu se va schimba. Nu mai suntem în vremea în care se pleca cu furci şi topoare să îl crăpi pe nesimţitul ăla de boier…Şi totuşi, ce am putea face ca să conteze? Ceva cu o finalitate practică, dincolo de toată deontologia deşănţată, discursurile anapoda şi iluziile prosteşti. Presupun că nimic…
…Strigăm şi atât. Câinii latră, dobitocul merge.

Silviu Brucan spusese odată că ne vor trebui vreo 20 de ani ca să facem tranziţia de la communism la (măcar) o spoială de Democraţie; se pare că a greşit cu vreo câteva mii de ani…

ccccccccccc

cccccccccc

P.S.: Melodia de la motto nu face vreo aluzie la ruşi sau alte naţii. Am ales-o doar pentru că...este o melodie tristă, plină de regrete pentru lucrurile care ar fi putut fi, dar nu sunt. O melodie care caracterizează o Românie părăsită de moralitate, valoare şi speranţă...

Scrofii de Bruxelles

O bătrânică caută cu înfrigurare numele actualului primar pe liste; abia reuşeşte să bunghească literele de smoală care mânjesc alb-gălbuiul buletinului de vot, însă speră să îi observe pătrăţelul cu desenul lui...un copilandru vrea să ştampileze, din principiu, partidul pe care îl votează toată familia; nu are habar de boii ăia de la Bucureşti (şi nici nu l-ar interesa aşa ceva, pentru că pe oricine ar alege, nu vine “EL” să îi pască oile), dar o tradiţie trebuie respectată, cu orice preţ!...un cetăţean arde în flăcări de nerăbdare să scoată ştampila şi să o preseze opintit în cineva care merită, doar că nu ştie în cine; aşa că speră să îşi găsească străluminarea în bidonul de bere pe care l-a luat dintr-o cârciumă lucie-de-jeg....un Nene trecut de a patra tinereţe e în cabina de votare! Ştie pe cine va alege, pentru că el e regalist convins! Aşa că este normal să “se dea” cu Duda Regală....e omul lui de suflet! Doar că...BLES-TEM!!!! Nu îi vede sigla aia nenorocită pe nicăieri! Şi totuşi, dacă nu ştampilează buletinul, nu e un cetăţean model şi nu valorează nici cât o ceapă degerată (deşi a luptat şi a fost decorat în Marele Război, Băselu’ a spus că e o mulţime vidă, dacă nu se exercită în vot! Deci...TRE-BU-IE!!!).
Cam aşa s-a votat duminică...au dat cu ştampila oamenii care nu aveau nici un habar despre modul în care se mănâncă scrutinul acesta, sau habotnici obsedaţi, care au ales la comandă! Democraţie împuţită, independenţă de rahat mucegăit! Nu ar veni mamăl şi tatăl acidului sulfuric, să îi facă o dezinfectare până la os...OF!!
Partea bună este că s-a terminat prosteala aia cu euro-parlamentarele, şi pot respira şi eu mai liniştit....FINALLY!!!! Pentru că dacă mai continuau cretinii ăştia cu spoturile lor handicapate, prin care cică trebuia să mă convingă pe mine să îi votez...mă duceam la alegeri doar ca să le bag ştampila aia jegoasă în Poponeţ, să se voteze singuri, dacă asta poftesc! ! AUZI, AUZI! Să trimitem în parlamentul european pe toţi inculţii, maneloşii tembeli, imbecilii pufoşi, ebele imaculat-de-răzgângace şi războinicii luminaţi de câte o rază de idioţenie!
M-aş mira dacă nu ar râde ăia şi cu curul de noi! Şi apoi să ne zboare drăguţii de reprezentanţi, tocmai pe Lună! (Poate dă Dumnezeu şi îi sufocă vidul cosmic)

Pe cuvânt dacă am mai văzut o nesimţire atât de feroce...să urle ca debilii că au învins, când 73% din populaţie i-a ignorat! Şi apoi să mai aibă şi tupeul să spună că cei care nu au trecut pe la urne, nu contează deloc! BĂI!!! VOI SUNTEŢI ÎNTREGI CU SISTEMUL GĂUNOS-DE-NERVOS? PE BANII NOŞTRI DE CONTRIBUABILI VĂ LĂFĂIŢI VOI, HIENE PUTREDE CE SUNTEŢI! Ştiam de mult că vă săgeată fix în pixu' şi cureaua lată de noi, ăia ne-bogătani; dar să o spuneţi cu atâta tupeu, indiferenţă şi neruşinare....
A avut dreptate Ciutacul când l-a încolţit pe mârlanul de Boc Ce Mic! (care apropo...nu cred că s-ar salva de la Focurile Gheenei nici dacă ar trăi ca un pustic toată viaţa, sau s-ar pocăi cu faţa la colţ, în genunchi pe coji de nucă!). (Încearcă) să se dea mare ministru, şi nu are “sânge-n instalaţie” să îşi verse năduful în faţă, ca bărbaţii! Are un c.v. de te pierzi în distincţii, dar nu e-n stare nici măcar să îşi ceară scuze...chestie care se învaţă cam pe la 7-8 ani! Nu iese “la rampă” ca să îndruge nişte abureli, nici măcar după ce toată lumea îl arată cu degeţelul, ca pe un tâlhar ce tocmai a fost prins si este supus judecăţii publice!
Eu nu am nici o putere…din păcate; dar sper din tot sufletul, ca Victor Ciutacu să se ţină de promisiune şi să îl jupoaie-de-viu (desigur…din punct de vedere politic) cât timp îşi mai pierde timpul prin lumea politică .

P.S.: Ce s-ar întâmpla dacă am strânge în Casa Poporului pe toţi trepanaţii ăştia neruşinaţi, i-am încuia uşile, apoi i-am da foc? (după modelul patentat de ilustrul nostru strămoş, Vlad Ţepeş)

P.S. 2: Există vreo posibilitate ca gripa porcină să fi lovit taman în creierele scumpilor noştri aleşi ai neamului?

Pastel în litere

Cher Victor

Iartă-mă că îţi scriu aşa de târziu, deşi ţi-am înţeles nerăbdarea de a te pune la curent cu desfăşurarea Zilelor Oraşului…ăăă…a mult-iubitei noastre metropole (deşi este un adevărat trandafir de colţ aruncat printre dealuri, sunt unii rău-voitori care îl mănâncă de…canalizare, şi ÎNCĂ îl numesc oraş); poate, după ce îţi voi povesti, mă vei înţelege…sper.

Totul trebuia să înceapă acum o săptămână (dar ştii asta deja), doar că norii s-au jelit mai ceva ca un academician-doctor-inginer-în-bocit, şi a fost o vreme mult prea câinoasă pentru dănţuială (se vede treaba că organizatorii nu plănuiseră şi un concurs de tricouri ude). Aşa că, întreaga festivitate s-a amânat pentru week-end-ul acesta.
Ştiu că eşti foarte ocupat, aşa că îţi voi descrie pe scurt atmosfera de la Marea Petrecere: un podeţ metalic cocoţat în capu' la şosea (după cum ştii, nu avem un spaţiu destul de larg pentru bestializarea tineretului); câteva zeci de cocalari mangă-de-şmecheri, care îşi etalau lănţocurile de tinichea-originală cu o afectare porcin-imbecilă; paţachine (aspirante, sau la deplină maturitate) spoite pe ochi în mii de culori (care să le facă mai interesante şi mai sexy), cu petecuţe lucios-sclipicioase de la firme manelistice vestite într-ale vestimentaţiei; zdrăngăneală idioată (gen uţ-uţ-uţ) cu ghiotura, care făcea să ţi se bălăngăne lobii ficatului în gât; tarabe fumegânde, unde se mai întâlnea câte un miculeţ, aşa ca omul, la o perpelire cu pretenarii; ţigănuşi împărţitori de baloane….şi cam atât. Burtoace, curvăsărie, sminteală, prost gust…totul încununat cu un uluitor foc de artifică.
Da…hai, să nu fiu rău. A fost şi un moment de respiro, în care chiar s-a cântat; deşi “tinerii doritori de distracţie” se frichineau de colo-colo (de parcă o turmă de limbrici le tăbărâseră prin părţile mai cărnoase ale organismului), câteva mămăiţe îşi agitau fericite baticul, pentru că pe scenă era Maria Ciobanu. Cânta (live) o melodie antrenantă şi veselă, ceva pur românesc şi de calitate. Ceva precum centrul unui uragan: o oază de linişte, înconjurată de demenţeală malignă. Iartă-mă dacă ai fi vrut o descriere mai detaliată, dar îţi povestesc ce am putut observa într-o oră…Atât am reuşit să rezist
În fine… astea au fost cam toate momentele mai importante ale sărbătorii. Cam atât l-a dus capul pe primărel să facă.

Pleci la o plimbare prin oraş, şi intri în noroi până-n gât (cu posibilitatea opţională de a-ţi rupe “mergătoarele”) în tranşeele de pe trotuare, care râd fericite în soarele aproape-văratec; vrei să admiri o floare deosebită plantată neglijent pe marginea şoselei, însă buruieile îţi intră în ochi; vrei să te hodini pe o băncuţă, însă trebuie să faci echilibristică doar pe o scândură (cu ochii-n patru, să nu ţi se-nfigă vreun maidanez în vreun eroic tendon al antichităţii); vrei să îţi faci o copie xerox (alb negru, “căcolor” nici nu se mai pune problema), şi alergi ca bou’ prin tot oraşul, în căutarea acelui loc; ţi-ai terminat de molfăit cauciucul în guriţă….dar vrei să fii o persoană bine-crescută (la creier) şi să îl arunci la un coş de gunoi? Nu ai decât vreo 5 posibilităţi, şi toate în centru! (aici ar cam fi de vină şi tonele de melteni neaoşi, care le-au distrus la vreo câteva ore după ce pubele nou-nouţe au fost spânzurate pe stâlpi).
Cu tot acest “pacheţel de problemuţe”, pe Majestatea Sa The Mayor, atât îl duce dovleacul să facă? Să gândească precum un Călăreţ Fără Cap? Ar crăpa dacă s-ar apuca şi el de ceva folositor pentru comunitatea care l-a ales, în schimbul unui P.E.T de bere? De fapt…aşa alegători, aşa ales. Never ending…târmoceala.

Cred că deja am început să te plictisesc; am spus că va fi ceva scurt, dar m-am cam aprins, nu? Tocmai din această cauză, nu mai am resurse ca să îţi povestesc şi despre alegerile ce tocmai s-au încheiat (este o grămadă de povestit, crede-mă!); dar o să o fac, într-o misivă viitoare.

Au bientôt, Jojo.

UPDATE: Victor este simbolul Occidentului, iar Jojo....suntem noi.

Fac aici puţină aluzie la scrisorele din manualele de franceză de ciclu primar (de pe vremea mea), când, din loc în loc, paginile erau presărate cu bileţele de la Jojo pentru Victor (desigur, cu alte semnificaţii decât cele prezentate aici).

Deci....nu! Nu mi-am schimbat orientarea şi nici nu vreau să fur alte identităţi nu visez să mă fac piţipoancă....îmi pare rău că vă înşel aşteptările :P

Vremuri ( A fost odată un Vânt Divin)

Nu o să spun nimic despre vreun tramvai etajat, tras de cai, sau despre vreun bunic şic, cu joben şi monoclu. Şi nici măcar despre alegerile astea odioase, care simt că îmi atomizează celule creieroase ale capului. Nu, nu o să fac asta. În schimb, voi vorbi despre Românica Cea Reală...cum era ea în tinereţea democraţiei şi cum se prezintă acum. Aşa cum am văzut-o eu schimbîndu-se...aşa cum am observat eu trecerea timpului.
Să purcedem voioşi pe drum recall-urilor, deci:
· Când eram mici, ţărişoara se afla sub dominaţia haitelor de câini comunitari. Oamenii erau muşcaţi, chiar omorâţi. Nimeni nu mai ştia ce să facă; Teroarea îşi întindea ghearele ei tăioase şi reci asupra tuturor...Noroc cu un primar Băsel, care s-a învârtoşat niţeluş şi a strigat, întinzînd un degeţel (precum un rege atot-putincios al istoriei): ”Să i se taie...ăăăăă...să fie castrat!!! Să fie eutanasiat!!!” . organiyaţiile de protecţie animalieră au sărit direct la şuviţa primărelului, medicii îşi ascuteau bisturiul, căţeii schelălăiau a moarte, sau a plăcere (în încercarea de a procrea – posibil – ultima generaţie de urmaşi)...A fost o debileală totală!
Timpul a trecut...nimic nu s-a schimbat. În ciuda zecilor de microfoniste care transmiteau cu patos de la faţa locului, în ciuda uriaşului tam-tam de atunci, Teroarea şi-a (re)ascuţit unghiile la polizor şi a pornit-o hai-hui pe străzi! Tanti-urile cu sacoşe pline de cumpărături încă sunt tăbărâte de adunături canine, copii încă sunt muşcaţi în timp ce se joacă pititea printre blocuri, javrele încă ne conduc viaţa (de cartier).
Nu ştiu de ce, îmi tot vine în gând zicala aceea cu ”câinii cu covrigi în coadă”...Poate pentru că sunt covins că pe aici umblă ei? (doar câinii...covrigii se pare că îi uită la coteţ, de fiecare dată)
· Tot prin tinereţile noastre ancestrale, ne văitam că nu avem şosele...Şi imediat au răsărit, din-pământ-din-iarbă-verde, doritori care să ne rezolve; care să neumple de asfalt, care să ne facă şosele şi dinspre cap spre...unele părţi mai ruşinoase (echipate cu semne de circulaţie ultramoderne, pentru ca târfa din dotare să îşi găsească mai rapid locul de parcare). Au încasat banii, au făcut proiecte-peste-proiecte-peste-proiecte, s-au certat precum chiorii cu privire la ”scumpetea” unui kilometru de autostradă. Şi cam atât.
Astăzi...este cam la fel! Adică, fără drumuri: pentru că populaţia de pântecoşi coborâtori din Lamborghini (”Oare cum încap în maşinuţele alea?”), de braţ cu un ”cevacurvesc” spoit în ultimul hal, plastifiat şi cocoţat pe tocuri cui, a crescut exponenţial cu creşterea numărului de zile. Suntem mai ”bogaţi” cu câteva mii de proiecte de fezabilitate, câteva zeci de milioane de ”rable de Zambilici second-third-fourth-hand aduse de la nemţi ”, câteva sute de milioane de ”băieţei şi fetiţi de tătei slăninoşi”. A, DA! Şi cu un petecuţ de autostradă, care se defectează mai ritmic decât cardiograma unui om sănătos-tun!
· La început erau guvernăcioşii ticăloşiţi care rupeau cu nesimţire crăncenă, hălci uriaşe din trupul Maicii Patrii. Am votat Schimbarea până ne-a tâşnit pe urechi şi pe nări; la fiecare 4 ani, am fost îmbrobodiţi de Ixulică sau Nodică că el reprezintă Salvarea cea Adevărată, Unica Lumină care va purta naţiunea spre un drum spre un drum ascendent.
Din păcate, timpul a zburat, iar leprele hapsâne din fruntea ţării s-au multiplicat direct proporţional…cu burdihanele lor nămolos de grase. Fraudele au atins noi frontiere ale irealului, iar tâlhărie tupeist-de-jegoasă a ieşit în frunte, ca păduchele.
· Cultura şi Economia o duceau prost, spre foarte prost. La conducerea ministerelor de profil s-au perindat, rând pe rând, zeci de “politicieni botă-de-capabili” care au format, re-format, orto- şi-para-reformat domeniile pe care cu inteligenţă le-au păstorit.
Rezultatul? Ei s-au umplut de bani, iar “stânele” lor au intrat în putrefacţie…Învăţământul şi-a dat drumul într-un picaj necontrolat, iar Economia s-a echipat voiasă cu minunatele-i aripi de plumb şi a pornit-o vertiginous într-un zbor descendent (cu motoarele duduind la maxim, desigur).
· Imediat ce ne-am câştigat libertatea mult visată, am demarat şi operaţiunea “strânsul curelei”. Am văzut luminiţa de la capătul tunelului în timpul fiecărei campanii “o să-ice”, doar ca să ni se spună apoi că a fost o umbră generată de privirea noastră glaucomizată…Şi ne-am pregătit să ne tragem o nouă gaură la curea…
Astăzi este la fel; se face foamea pe rupte, se stânge cureaua până la cataramă, şi cam atât. România este afectată de Criza Financiară…”PĂI….BĂI BILE DE GRĂSIME RÂNCEDĂ ŞI PORCI DE CÂINI CU CREIER MAI MIC CA AL UNUI STEGOSAURIAN !!!!!! ROMÂNUL DE RÂND ESTE ÎN CRIZĂ FINANCIARĂ DE CEL PUŢIN DOUĂJ’ DĂ ANI, IAR VOI VĂ TÂRÂIŢI CURURILE DOLOFANE PE MILIOANE DE DOLARI (EURO)! RESTUL POPULAŢIEI ABIA MĂNÂNCĂ O COAJĂ DE PÂINE CU IAURT ÎNTR-O ZI, IAR VOI VĂ PETRECEŢI WEEK-END-UL PE CINE ŞTIE CE COSTIŢĂ DE FILDEŞ, ÎNSOŢIŢI DE CÂTE VREO VITĂ CELULITOASĂ ŞI PLINĂ DE FITZE!”

Am trecut prin Timp…şi Timpul a trecut prin noi, pe lângă noi! Singura realizare este că ne-au mai crescut ceva riduri pe faţă, şi că am continuat să apucăm ziua de mâine! Nimic nu s-a schimbat…
Uneori mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Little Boy “îmbrăţişa drăgăstos” vreun oraş de-al nostru (vreun centru super-occidental, sau vreun mall mega-frecventat), şi nu Hiroshima; ar fi fost de ajuns ca să decimeze toată populaţia asta de hiene dimpreună cu sămânţa lor, sau ar mai fi fost nevoie şi de “magica atingere” a lui Fat Man, Big Daddy, Slim Master B, sau a nu mai ştiu câtor şmecheri din ăştia..?????....

P.S.: Îngerii ne jelesc cu lacrimi de sânge

Exit-poll înaintea votării

Motto:
"Elena Băsescu a declarat că şi-ar dori ca ea să nu mai fie calificată drept agramată şi toantă. Să ştiţi că pe mine, la capitolul ăsta, nu m-a convins"
[Radu Tudor]

Se vede treaba că româneii sunt totuşi doritori de bilibistroceala asta de alegeri. Cu toţii vrem să ştampilăm la pătrăţel (mă rog...), iar pentru asta nu ne lăsăm manipulaţi nici măcar de Propria Conştiinţă ("Noi suntem un popor liber, care nu ne spune nouă nimeni ce să facem; noi facem ce vrem noi. Dar nu ştim ce..."*). Ne plimbăm toată ziulica, ca nişte cetăţeni turmentaţi apăsaţi de o singură şi unică grijă: "NOI CU CINE VOTĂM??????"

Nu e problemă...că se va merge la vot. Dar, unde ne băgăm votul? (ÎN URNĂ....NORMAL!)

Şi totuşi, mergem ca o turmă încolonată frumos pentru onorul prezidenţial. Ta-ra ram, ta-ra-ram, ta-ra-ra-ra-ra-ra-ram...tobele duduiesc pe acordul unui imn scrijelit pe cerebel...suntem impresionaţi până la lăcrimi de dansul unduietor pe ritme manelare a lu' tanti EBA, şi de convingerile ei exagerat de moderne (Fumăcioşii de iarbă ŞTIU de ce). EBA asta ie o duduiţă (încă) verde, din cale-afară de frumoasă şi atrăgătoare (nu ca grăsana aia cu nume nepronunţabil), şi ne va reprezenta cu succes bunăciunile de manechinuite care se fâţâie pe la Românica autohtonă...Deci pe ea o vom vota. (Aplicăm principiul "Ce e frumos, şi la europeni îi place"; ce mai contează dacă încearcă să mişte colagenul la discursuri...o fustă scurtă şi un decolteu cu vedere la bogăţiile patriei, rezolvă tot!). Deci, s-a terminat cu întrebările idioate, gen: Noi cu cine votăm?? Deci, acuma ne-am hotărât: ŞTIM CU CINE SĂ VOTĂM!!!! Deci, totul e bine când se termină cu bine...Deci, MERGEM LA VOT!!!! (Deci: URA! URA! URA!)

Cel mai "cool" a fost un nene-tataie de la sat, căruia i se lua interviu:

Reporteriţa**: "Ia spune, Tataie! Mergi duminică la vot?"

Tataie: "Merg...cum să nu merg? E de datoria mea civică să mă duc..."

Reporteriţa: "Si cu cine o să votaţi?"

Tataie: "Cu oricine...pentru că sunt toate minciuni! Ascultaţi aici, donşoară! VOTĂM NUMAI MINCIUNI!"

*Taxi - Noi cu cine votăm?

** Dacă s-a inventat câte un feminn la fiecare funcţie, se pune că e corect dacă spun: barmană, bioloagă, traseistă (scuze...asta există deja)...ciobană, văcară, căpitană (şi alte funcţii militare), ministreasă şi...pupinbăsească?

UPDADE: Vă întrebaţi, probabil, de unde a mai ieşit şi postarea asta...Păi: de curând, am asistat indirect la o şedinţă în care s-a discutat foarte aprins despre destinaţia votului de duminică; şi s-a convenit să fie votată EBA (la mine este E BA), pe motiv că ar fi frumoasă (oare?). Se pare că "amănuntul" acesta mi-a lăsat nite sechele prea adânci pe Gânditor, aşa că...trebuia să le fac cumva să iasă la suprafaţă :D

Candidatul Ideal

“Eu ştiu că mă voi chinui, cu mii de euroi pe zi.
Iar inima, de-al ţării dor, mi se va rupe din cotor.
Să vizitez ca un proscris, Bruxelles, Nancy şi Paris;
Puiuţul meu scump, fără tine, eu sufăr printre manechine
Şi-n loc de Loganul meu mişto, să-ndur 3 Merţuri ş-un Peugeot…!!!
Ooooo…. Doamne, dacă ţi-am greşit (iar eu asta sper - hihihi), aşa să fiu pedepsit!”

GATA!! AJUNGE!! Nu mai pot să suport! M-am săturat să îmi nărui şi bruma aia de materie cenuşie, gândindu-mă ca disperatul pe cine să votez…Vreau să îmi desfac lanţurile astea de ignoranţa, să dărâm ca un Samson biblic zidurile de ţopârlănie crasă, să apar precum Hulc din cenuşă...şi să mă pornesc a acţiona şi eu cumva! Sunt intoxicat zi de zi cu necesitatea prezenţei la actul democrat al votării, pentru că aşa îmi voi arăta eu dragostea faţă de Uniune; sunt prostit zilnic, cu tone de tupeu, că Ixulescu sau Cutărescu sunt nişte bandiţi ordinari, jefuitori ai Maicii Patrii şi călcători ai bunelor moravuri…deci, prin urmare, ştampila mea ar trebui să meargă la Nodescu, care e singura speranţă pentru un viitor luminos pe aceste meleaguri, singurul imaculat şi neprihănit, mai abitir decât Albul ca Zăpadul. Am de ales între Barbie Girl cea Siliconată, plină de intenţii înălţătoare şi aere modelistice de succesuri; V.C. Tudor, Tribunul Neostoit al Poporului şi Devorator Pasionat de Xanax; "Dragă Stolo", Venusul în Chiloţi de la marginea mării; şi ceva cvasi-necunoscuţi care nu s-au făcut remarcaţi prin absolut nimic!
Toţi sunt nişte snobi, şi nişte lipitori sugătoare de sânge (sângele poporului, se înţelege). Aşa că nu am pe cine vota…Şi totuşi…cred că am mâncat ceva în neregulă aseară, pentru că m-am trezit cu o poftă nebună de a-mi demonstra iubirea mea neţărmuită pentru Europa; deci, ca să fac asta, ar trebui să votez. Dar nu am cu cine să votez, aşa că NU VOTEZ! Dar U.E. e principiul care îmi ghidează viaţa…
Circuitele mele paraginite ale logicii începuseră deja să fumegăie. Trebuia să fac ceva, dar în acelaşi timp nu puteam…pentru că mi-a ajuns până-n gât nesimţirea şi tupeul scrofesc al celor care le-am mai acordat încrederea mea, în trecut. Ce să fac???????

ŞTIU!!!!!!!! O să candidez eu! Sunt singura persoană care mai merită să-mi port stindardul năzuinţelor către posteritate, plus că nu aş refuza o vacanţă (plătită regeşte) de câţiva ani prin Bruxelles…Şi partea tare e că o să îmi manifest şi adoraţia care îmi roade neîncetat sufletul, precum un vierme râvnicios care vrea să se cuibărească într-un măr.
O SĂ CANDIDEZ EU la euro-alegerile astea!!!! Ştiu că este puţin cam târziu pentru a-mi lansa hârtiuţa cu propunerică în public, însă am muncit mult ca să îmi pregătesc intrarea în politică, vreau binele tutuor, şi…sper din toată inima să câştig simpatia alegătorilor şi să intru şi eu în Euro-Parlament, măcar la redistribuire…
ccccccccccccccccccccccccc

Mai jos, aveţi C.V.-ul meu, cu toate date mele personale.

· Nume: Gagiu’ Porno (am auzit că eşti un ciumeg-de-ciumeg, dacă ai o terminologie din asta…sexy)
· Afiliere: Independent
· Siglă de concurs: Toată viaţa am stat sub semnul mult iubitului meu idol pe care îl respect sincer, din fundul inimii (a nu se inversa cuvintele); aşa că mi se pare normal, să îl imit…Sigla mea va fi numărul de la maşină, şi anume: S.T.F. – Să Te Fericesc!
· Studii: 69 de doctorate în Limbologie, absolvite impecabil cu coroniţă şi 10 cu felicitări. Prin urmare, folosindu-mi limba cu care m-a dotat Natura, mă pot face înţeles în orice colţ al planetei. În acest fel, dificultăţile de comunicare sunt eliminate total.
· Activitate de campanie: Am construit un castel de nisip, alături de viitorii mei alegători (plus alte preocupări copilăreşti: citirea completă a poveştilor Fraţilor Grimm, în faţa unui auditoriu format din membrii Grădiniţei de Copii Nr. 14; împărţirea unei acadele cu un tânăr mai sărman; targerea în poyă alături de tinerii bebeluşi – şi pipăirea bunăciunilor de mame care îi însoţeau; mângâierea pe creştet a şcolarilor aplaudaci, care au fost siliţi – sub ameninţarea catalogului – să mă ovaţioneze); am ţinut 18 discursuri anti-putere, formată (momentan) doar din hoţi incapabili şi pipiţe neduse la sălile de sport; am vizitat mediile academice de antrenament ale fotbaliştilor, şi am încercat să îi conving să mă voteze; am fost filmat din întâmplare, la o slujbă religioasă, în timp ce făceam mătănii şi mă rugam pios pentru bunăstarea vo-tonţilor; am donat o importantă sumă de bani, pentru construirea unui edificiu de importanţă vitală pentru conaţionali – o terasă de 8 stele, în centrul ocrotit al parcului orăşenesc; am croşetat o bundiţă tradiţională în faţa unui stadion întreg şi am spălat câteva toalete cu propria-mi periuţă de dinţi (în faţa aceluiaşi stadion - care m-a încurajat fiecare secundă, cu o frenezie bolnavă).
· Dorinţe înflăcărate: Să am un baldachin impozabil, împrejmuit de o vilă de 3 stele cu vedere la ocean; şi bineînţeles…pace în lume şi îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei! Ajută-mă să mă lăfăi între aşternuturile acestui pătuţ, alături de o top-modelă pe zi, şi îţi promit că şi viaţa ta se va schimba, radical!
· Frază memorabilă: “Votează-mă, şi vei cunoaşte o fericire orgasmică, pe durata întregului meu mandat (oferta este gratis, pentru primele 100 de zile de exercitare a funcţiei în care voi fi ales). De asemenea, mă angajez (cu mâna pe pectoral), că îţi voi satisface până şi cea mai mică dorinţă limbistică…Anywhere, anytime, anyplace.”

GOD BLESS ROMANIA!!!

La Mulţi Ani

Nu am vrut să spun asta în scrierea precedentă, pentru ca nu cumva vreun tâmpit cu firicele de bale la gură să facă vreo asociere nefericit-de-greşită. Intenţionat sau nu.
Lăsînd la o parte imbecilitatea precoce a unor reprezentante cu creierii împachetaţi în silicon, astăzi chiar a fost o zi deosebită...pentru că Doamna* Teo Trandafir îşi sărbătoreşte ziua de naştere (pentru încă 50 de minute). Prin urmare, aş vrea să o felicit, să îi urez La Mulţi...Trandafiri Fericiţi în Buchetul Vieţii şi o revenire cât mai rapidă pe sticla (plasma) micului ecran (nu şi pe plăsmoacă, pentru că aşa ceva denotă tone de neam-împuţit-de-prost, care nu merită - şi nici nu e interesat - să urmărească aşa ceva); sper că într-o viitoare echipă de succes cu Mircea...

...It will be "Teo & Mircea Şou (pe ei şi pe...ei) Reloaded".

*semnificaţia cuvântului "Doamnă" a fost terfelită prin noroi, odată ce a fost apendicele de "vedetă" al Magdei Ciumac; totuşi, cred cu tărie că Teo poate repune acest titlu la locul care i se cuvine de drept.

Bordelul Internaţional

“Omul cât trăieşte, învaţă”. Fix aşa spune o învăţătură din moşi strămoşi şi babe stră-babe…Şi EI aveau dreptate! Pe vremuri, prin 1800 î.e.m (înainte erei manelelor), mare şi bogată mai era înţelepciunea acestui popor. Simplistă, dar atot-cuprinzătoare şi multi-înţeleaptă.

Deschid azi de dimineaţă, tacticos, un ziar (ca să mă mai culturalizez şi eu niţeluş). Şi am rămas stană-de-prost! Inima mi-a sărit în gât, creierii capului au prins a se bălăngăni frenetic (precum limba unui clopot agitat)…Părea că întreaga canapea se împachetează şi se remodelează, cu mine încă stînd lungit în vârful ei! Am aflat că astăzi sărbătorim/am sărbătorit, cu mult fast şi tone de onoruri, Whores Day - Ziua Internaţională a Curvelor! Vasăzică, astăzi “s-a născut” târfuliţele…Cine a stabilit asta? Şi-au analizat ele drăguţele arborele genealogic, şi au găsit-o pe MAMA TUTUROR CURVELOR într-o pictură antică, lăbărţată pe un pat şi cu un trabuc de “iarbă ameţitoare” în gură?
După ce am luptat împotriva fumatului, ne-am jucat cu lopăţele în nisip, am citit poveşti şi i-am bătut pe creştet pe kinderii-prichindei, acum ne prea-curvim? Asta este cumva, o insinuare subtilă a mersului lucrurilor în viaţă? O încurajare “cu mantă” pentru tinerele speranţe ale viitorului nostru, beznă-de-luminos? Poate este un “babau speriecios” pentru cei mici…”Uite, mamă! Aşa o să ajungi, dacă nu mănânci tot din farfurie, vorbeşti urât, dai cu pietre în geamuri, împingi băbuţe pe scări şi nu mergi la grădi!” NU….Cel mai probabil (şi mai logic), aşa cică se luptă împotriva discriminarii sexuale, precum au făcut “schimbăcioşii”, “curturiştii”, şi mai ştiu eu ce minorităţi, prin marşul de acum câteva săptămâni.
BĂI! Ori mie nu mai îmi iese bine encefalograma, ori s-a damblagit toată lumea…Cum să sărbătoreşti aşa ceva? Ştiu că este cea mai veche “meserie” din lume, dar totuşi…CARE ESTE EXPLICAŢIA LOGICĂ A MĂSCĂRIEI ĂSTEIA? Într-un fel, nici nu mai contează…pentru că ne exercităm în prestarea muncii noastre favorite (adică distracţia). E sărbătoare, deci…lasă boxele cu Guţî Cel Nou la Nănău (TRĂIASCĂ GUŢÎÎÎ*) să urle din toţi rărunchii, micişorii să se perpelească pe grătar şi ţuiculiţa să inunde autostrada pântecoasă a grumazului! (de altfel, singura şi cea mai modernă de care dispunem, momentan). Ne distrăm, ne simtem bine, că doar este sărbătoare mare, nu? Şi spre seară, poate mergem în grup ameţit şi pe la sărbătorite, ca să le cadorisim (special) de ziua lor…

Aştept cu nerăbdare şi viu interes stabilirea unei Zile Internaţionale (sau măcar naţionale) a Maneliştilor; că doar şi ei sunt oameni discriminaţi (de inteligenţă), nu-i aşa?

P.S.: Am şi eu o nedumerire micuţă: dacă aş vrea – dar doar presupunînd că mi-aş dori asta; suntem oameni trăitori în mileniul 3, nu vlăstare de Jack Spintecătorul ce Dumnezeu! Deci…să reiau; presupunînd că aş vrea ca toţi golano-maneliştii (de pe cuprinsul naţiunii noastre mioritice) şă crape în chinuri, să se tăvălească prin noroi şi să se usuce precum un lichen în deşert, iar eu aş avea o chicăturică de contribuţie în trebuşoara asta, fapta asta ar intra la rasism împotriva semenilor de acelaşi cuget şi (ne)simţiri, sau la maltratarea de animale?

P.S. (again): înseamnă că este/a fost şi ziua otrepelor-de-lichelele din conducerime…acum îmi explic eu de ce se auzeau ieri sirene disperate pe străzi, deşi nu a fost accident sau vreo urgenţă medicală; pesemne “ninonitorii” se pregăteau pentru “excortarea” coloanelor de (viitori) aleşi – DOAMNE FEREŞTE!!!! - în turneul lor grandios prin văile şi munţile ţărişoarei…

* printre manelari, cică se strigă aşa ori de câte ori este pronunţat “numili lu’ minunaTUL şi fericiTul Rege”; iar eu vreau să îi fac şi pe dragălaşii ăştia să simţească şi sufletili lor ceva satisfacţiune.

Sugătorii pricepuţi

Motto:

"Dup-o masă copioasă, o ţigare canceroasă"

Astăzi a fost Ziua Internaţională Anti-Fumat...în care nefumătorii au încercat, prin diferite manifestaţii, să convingă “populaţia cu fumuri” să se lase de obiceiul ăsta jegos. Doar că e ca şi în cazul violenţei: pentru că s-a stabilit o zi internaţională împotriva ei, în care nişte “unii” aprind lumânări şi organizează diferite manifestaţii pro-pacifism, asta nu înseamnă că de mâine nu vor mai exista războaie pe planetă, nu se va mai trezi un descreierat şmecher care să scoată pistolul din buzunar şi să tragă în plină stradă…
Totul este doar o pierdere de timp, exact la fel cu ceea ce s-a întâmplat azi; pot să iasă în stradă mii de persoane, pot să se lipească pe pachetele de ţigări sute de poze cu plămâni sângerânzi, grumazuri sfâşiate de cancer sau copii cu malformaţii grave…fumăcoşii sunt atât de pierduţi în propria lor demenţă, încât mai abitir ar simţi o pişcătură de tânţar, decât prostiile astea. Nu ştiu cine le-o fi băgat în umbrele alea de creier că “a pipa (a fuma)” este expresia maximă a şmenozelii…Spuneţi-mi şi mie; cât de bou tre’ să fii ca să stai cu paiul în gură (obicei preluat de la rubedenia Ghiţă, care îl prestează la schimbarea vremii) cât e ziulica de lungă, şi să te crezi Miezul din Fanta, Unicul şi Cel Mai tare Specimen trăitor pe acestă planetă?
Este trist…mai ales că genul acesta de “îndobitocire în masă” afectează din ce în ce mai mulţi tineri, care nici nu au intrat bine în adolescenţă. Pe cuvânt că i-aş spânzura de limbă în deşert, pe nătărăii idioţi care le servesc drept exemplu acestor copii. (Asta ar fi de mii de ori mai eficient decât coloanele tălâmbe de mărşăluitori pe potecile patriei, nu credeţi?)

P.S.: De când eram în scutece, am şi eu o nedumerire micuţă: ce plăceri orgasmice îţi provoacă o ţigară, pe care o sugi mai cu nesaţ decât o face o curvă plătită pentru….te face să “atingi norii şi ploaia”?

P.S. 2: Ştiu că în categoria asta (a "afumăcioşilor copăceni") sunt şi oameni de ispravă (în rest), care s-au apucat de "tutunărit" dintr-o prostie; şi acum nu se mai pot lăsa, deşi ştiu se otrăvesc singuri (pe principiul: "ce îşi face omul cu mâna lui se numeşte lucru manual"). Dar nu pot să iert pe nimeni.

Trece Vremea… (Oră de taximetrie)

“Românu-i frate cu zeroul,

Ne-am agitat degeaba.

2000 - Doi zero zero zero,

2000 - Cum a fost aşa va fi.

2000 - Doi zero zero zero

O groază de zerouri, prin tot felul de birouri.

Poate n-am fost prea clar.

O să reiau puţin aceasta logică de calendar :

E 2000, are ceva zero-n el,

Da' să vedem cum stăm noi la capitolul ăsta,

Ia să ne gândim niţel :

Industria - zero ! Agricultura - zero ! Turismul - zero!

Suntem în 2000 !Cultura - zero ! Învăţământul - zero ! Zero ?? Zero !!!”
[Taxi / Doi Zero Zero Zero]

Aşa cântau nişte taximetrişti geniali, când eram noi (mai) mici. Culmea este că de atunci, au trecut ceva ani. Doar că au trecut degeaba...mă rog: au apărut câteva tone în plus de pipiţe afânat-de-senzuale şi dive de mega-succesuri; suntem mai bogaţi cu...cred că un pitic porno, o elevă porno şi, în general, multe şi diverse chestii porno; producţia la hectar de manelişti dobitoci-de-tembeli a sărit din toate graficele, lucru ce l-ar face invidios chiar şi pe Ceauşică; prostia a întrecut orice limită a logicii umane (sau chiar a celei divine), de parcă s-a luat la întrecere cu “depăşitorii de frontiere” din “Star Trek”; s-au multiplicat sugătoa...adică mândrele purtătoare ale hermesurilor, sau mai ştiu eu căror fitzoşenii de plăsoace (asortate la hidoşeniile alea de balerini din lăboace); specimenele pufoase de “regi domnitori peste asfalt” au răsărit ca melcii după “Inundaţia lui Noe”. Am prosperat pe toate liniile mai importante care ne definesc pe noi ca neam…cu o singură excepţie (aia care întăreşte regula): am sărăcit cu o “şuviţă conducătoare”…Dar asta este viaţa. Nu putem fi galbeni de fericiţi şi de bogaţi, pe toate planurile în acelaşi timp…

În acelaşi timp şi spaţiu, dar în altă dimensiune, nişte neisprăviţi strâng de zor la curea…Au făcut asta de când s-au născut, aşa că se poate spune că a devenit un reflex, un instinct apărut în urma evoluţiei continue şi nestăvilite a Naturii.Cotizezi ca bou’ la Nimicnicia aia de Stat de Drept şi îţi bagi sula (instrument ascuţit, de împuns) în centură, pentru a mai da o găurică…
Te scoli dimineaţa pe răcoare (când îţi creşte chefu’ de treabă, mare) şi porneşti către scârbici…prestezi acolo trei sferturi de zi, apoi te întorci la propria coşmelie, bagi la ghiozdan, şi…deoarece simţi că îţi pică ochii în gură de somn şi te uiţi printre dinţi, îţi fixezi o audienţă urgentă la Morfeu. A doua zi, la fel…a treia zi, la fel…şi aşa trec câteva zeci de ani (presărate cu week-end-uri de distracţie betoană, la un grătar la iarba verde din fundu’ plin de mărăcini al grădinii). În ceea ce te priveşte, marea sau muntele sunt pe alte planete, iar străinătăţurile constituie adevărate galaxii foarte îndepărtate; nu eşti interesat de mult cântatele reduceri ale hotelierilor înstelaţi, nu înţelegi gargara promisiacă, tupeist-de-nesimţită a javrelor de scroafe tălâmbe de la guvern…Tu vezi doar că îţi rupi picioarele în gropile de pe asfaltul jegoşilor ăia de regi, că abia reuşeşti să îmbuci o bucată de pâine cu gem la o masă, că iei salariul astăzi şi mâine eşti muritor de foame; mergi la şcoală, şi vezi debandadă şi terra-tone de dezinteres; te îmbolnăveşti, dar nu îţi poţi fâtâi, ca alţii, curul celulitos la spitale de fiţe europene. Tu doar mori în casă, încet şi sigur. Îţi ia un dobitoc smecheros grădina? Las’ că apelezi la Justiţie…care îţi dă o flegmă între ochi şi un şut la părţile sensibile, apoi te trimite acasă, pentru că eşti un netrebnic nenorocit, fără pile sau posibilitatea de a “şpăgui” pe ici-pe colo, prin părţile esenţiale.
Încerci să te consolezi cu succesele sentimentale…Doar că: dacă nu ai zdringhinele europene ca să întreţii vaca sensibiloasă şi scheunătoare după chestii înălţătoare şi omni-putincioase (care se autointitulează "femeie independentă"), eşti şi urât şi prost…Se zice că nu haina îl face pe om. Adevărat…pentru că este vorba, în realitate, despre contul din bancă. “Şi-ai vrea să ştii doar cine-i vinovat; Tot ce vrei să ştii este, DE CE?”

“Industria - zero ! Agricultura - zero ! Turismul - zero ! Cultura - zero ! Învăţământul - zero ! Zero ?? Zero !!!!!”…Aşa a fost până acum, aşa va fi şi de acum încolo…Oricâţi Boci ar promite kile de prosperitate şi de fericire, oricâte Udre ar promova behăitura aia turistică, oricâţi Băseşti ar ura “Să trăiţi bine!/ Bine că trăiţi!” sau ar promite o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru darurile care, cică, tre’ să le împărţim cu Europa.
Câteodată mă gândesc că tărişoara asta ar trebui criogenaţă, sau transformată într-o rezervaţie…Un parc natural (protejat de legislaţia U.E. în vigoare – se înţelege), al neghiobiei în stare pură, al io-bagilor de carieră, al ipocriziei (cu monumentul ei de geniu-retardat: UNICA ŞI VEŞNICA MANEA) şi, nu în ultimul rând, al lendurilor de ciois.
Sau, mai eficient, transformată în teren de testare al rachetelor nucleare. (asta ar fi varianta modernă a Sodomei).

“Suntem un popor de oameni harnici, harnici şi buni

Şi-aşteptăm de undeva, de la cineva, de la oricine să facă minuni

Am vrea, foarte mult ne-ar plăcea să fie şi la noi ca-n S.U.A

Şi ne mai tot gândim ce bine e şi-n U.E.

Şi ca-n S.U.A, şi ca-n U.E., asta e cea mai buna soluţie

Dar până când se va rezolva ceva

Să cântam cu toţii ca-n Africa...S.U.A, U.E....
---------------------------------------------------------------------------------
Ce bine să nu facem, nu facem nimic

Stăm toată ziua, da, da, da. “

Mon Cri-Cri d’Amour

Ghimizdrocii care îţi cresc în stomac, numai - dar numai – când îţi vezi tuta cum îşi clipoceşte genele…potenţa care îţi umflă mândria, când o simţi că se revarsă fără sfârşit peste tine….miile de stelule multicolorate care beculesc de nebune, ori de câte ori te sărută…mâncăricii care ţi se nasc în palmă, când o auzi cum behăie aiurea, şi vrei să o readuci pe drumul cel drept….DRAGOSTEA. Cu bune şi cu rele.
Pe principiul “Tragi, nu tragi, vremea puştii trece”, presupun că vremea avalanşelor de dragoste trebuie să vină şi ea, musai. Asta pot să o înţeleg; dar de ce trebuie să te transformi într-o râmuţă libidinoasă de câte ori dragostea îţi dă năvală în sufleţel (ca un tăuraş drogat într-un grajd plin de tăuriţe), sau te umple de cucuie şi de ruj (prin toate părţile corpului)…asta nu mai pot să o înţeleg. Oricât m-aş agita (brownian), moleculele de material gri din dotarea capului propriu nu poate să desluşească această problemuţă dureros de dulcik (a se citi “dulcică”, în jargonul oamenilor întregi cu creierii).

Este o seară răcoroasă…Ieşi şi tu ca omul, la o plimbare relaxantă (de unul singur) prin parc…îţi clăteşti (sau măcar încerci să clăteşti) ochii cu verdele naturii (am învăţat cu toţii, când eram mici, că verdele odinneşte retina)…dar tinerii mangă-de-iubăcioşi (şi “doritori de distracţie”, desigur), se ascund “sfioşi” printre copăcei. Lehămmesit până-peste-poate, te întorci acasă, tot ca omu’. Teoretic. Pentru că întâi trebuie să faci slalom super uriaş printre amorezaţii care ocupă trotuarele şi se ling precum câinii hămesiţi în faţa unei fripturi.(Probabil vreunul dintre ei s-a rănit; a auzit că saliva este antiseptică, aşa că…a purces voios pe misterioasa cale a vindecării, însoţit şi de sufleţelul lui jumătate de pereche…). Şi uit-aşa ajungi la locuinţa de domiciliu cu nervii făcuţi zdenţe, şi cu iluzia relaxării atomizată în neant…

Un alt obicei de îndrăgostit-beton este acela al diminutivelor; toate lucrurile înconjurăoare devin mici (bine…cu câteva excepţii), totul luceşte de lumina plăpândă a neprihănirii. Când Arculeţ în Scutecel ţi-a făcut inimioara ciur de săgeţi, aia care îţi prestează concerte seară de seară a devenit, fără putinţă de tăgadă, “femeia ta”. Se dă apoi de trei ori peste cap şi se metaformozează imediat în “puiuţ” (şi alte apelative galinacee), “sufleţel mic şi scumpik”, “steluţă sclipicioasă” sau “îngeraş drăgutzel”; iar apoi vine şi finalul (pentru că, nu-i aşa, nimic nu ţine veşnic)….cardul e o bucată nefolositoare de muciflex plastifiat, contul de la bancă a dat faliment, prin portofel suflă vântul…iar “flocirica care dădea sens existenţei” a devenit “oaie proastă”, “vacă şunculoasă”, "găină tembelă" sau chiar “târfă profitoare”. Offfff….drăguţica asta de iubirică….Nu poţi trăi cu ea, nu poţi să practici kung-fu în pat fără ea…

Şi totuşi...!!! Cum poţi să “puieşti” pe cineva, doar pentru că aşa ai auzit tu că e în tendnţe? Şi de ce “pui”, este apelativul majoritar la care se pot gândi inimile praf de îndrăgostite? Asta e tot ce vă poate cloci mintea aia secetoasă şi arsă de nebuloase, băi…cupidonizaţi de carton!!??? Este mult mai uşor de sucit gâtul unui pui - faptă simbol pentru distrugerea dragostei ajunsă la saturatie?
Cea mai tare fază în legătură cu obicei am trăit-o în facultate, când un cuplu de suflete pereche s-a certat:
“Vezi…că te pleznesc, PUI!”
“Mă mir să fii în stare…pentru că TU NU EŞTI ÎN STARE DE NIMIC, PUI!! Nici chiar să mă…DE NIMIC, PUI!!! AHHHHHHHHHHH!!!”
“Puiurile” zburau ca un supersonic prin cameră, eu mă tăvăleam pe jos şi sughiţam de atâta râs, jumătăţile se păruiau cu scrâşniri din dinţi…de parcă voiau să se facă sferturi!

Deci toată fanfaronada asta este doar o expresie idioată a ipocriziei dobitocilor de manelişti-sentimentali. Şi toantele de superioare intră în “Hora Unirii” fără să clipească! Gata cu feeling-urile de calitate superioară, gata cu fandoseala, fumurile transcedentale de divenie şi cu afirmaţii gen: “nu mă simt împlinită fără cineva care să mă idolatrizeze”, “găsirea Iubirii Adevărate este singura raţiune pentru care exist”, “Vreau pe cineva special de înţelegător” sau “sunt prea gingaşă pentru vitele astea obsedate, care mă sufocă cu solicitările lor de dănţuială nocturnă” . Gata. S-a terminat totul, indiferent cât s-ar pisici lasciv apoi, ele micuţele, în căutarea altui pui obsedat.

Pe cuvânt dacă nu imi e milă de sărăcii pui. Eu dacă aş fi în locul lor, imediat ce cresc mare, aş da toţi scrofii ăştia perfizi în judecată, pentru defăimare….sau i-aş alerga, în vederea decapitării precoce (cum era videoclipul acela). Dar aşa ceva nu se poate face într-un stat de drept, aşa că…încercăm să înotăm, cum putem, prin mocirla asta drăgăstoasă, şi plină de imbecili.

Mai am un singur dor…

Când eram mai mici, “aviara gripa” a intrat în ţărişoară că un şobolan flămând într-o magazie de brânză virgină (adică nu era încă afectată de complicatele transformări biochimice ale maturării); pe vremea aceea, găinile au fost declarate “ina-mari (nu ina-mici) publici”, fiind “kilărite” (neologism împrumutat de la idolii noştri de peste ocean) pe loc…maşinile ne erau împroşcate cu spârcâici clăbucios ori de câte ori aveam drum prin zonele calamitate…iar curţile ne erau bântuite zilnic de ciudaţi băieţi albinoşi care ne vânau ouoătoarele cu sârg, săltîndu-le chiar şi din oala cu ciorbă care fierbea pe foc.

Timpul a trecut, lumea a mai evoluat, Uniunea s-a dezvoltat…dar nenorocita de boleşniţă s-a modernizat (şi ea)!!! Şi-a mai adăugat un indicativ la codul de identificare şi a mai scăzut câteva unităţi numerice (din acelaşi număr de înmatriculare), apoi a pornit-o hai-hui pe mapamond, chitită acum să decimeze populaţia nevinovată a porcinelor. A început din Mexic, şi într-un final a ajuns pe Bătrânul Continent; iar cum Românica, vrînd-nevrînd, face parte din bucata asta de pământ, gripelniţa a intrat şi pe plaiurile noastre oieritice, păstorite cu devotament şi multă dragoste de către gloriosul nostru conducător (pe care îl iubim şi îl slăvim, în culcare şi-n sculare).

Doar că…în simplitatea mea de cetăţean trăitor pe aceste coclauri colaro-manelaro-şmecheroase (pline de lenduri of ceois), mai am şi eu un singur dor, în liniştea serii - nu ştiu dacă dorinţa mi se va împlini, dar strâng cu tărie din pumni, îmi imaginez că suflu în “lumnarea” cocoţată pe tortul meu de îmbătrânit, şi sper…repetîndu-mi în gând, aşa:
“Vreau să dea boala secreţiilor nazale apoase în toţi porcii plini de osânză puturoasă, care îţi bîţîie codiţa îmbârligată pe zdrăngănelile lui Guţîîî (TRĂIASCĂ GUŢÎÎÎÎÎ), Vijeliilor de Salami de Aur şi Copiilor Minune (mâncători de gem şi scremători de prune); să se tăvălească în chinuri, şi să îşi strănute pe urechi toate aerele de îngălaţi suferinzi de "macioşenie gorileasco-golănească"...
Mai vreau ca scrofişoarele (folosesc diminutivul pentru că trebuie să fiu “gentălmen”, nu?) revărsate de aerele de (an)dive care îi însoţesc, să aibă aceiaşi soartă umedă şi înfloritoare, dătătoare de plăceri ascunse şi de excitaţii nervoase la neuronel…

Şi mai vreau încă ceva...dar această părticică de dorinţă o donez cuiva care chiar are nevoie de ea. (persoană importantă, "cu un suflet minunat" - nu spun cine)

Cursă Contra-Cronometru

Tocmai vorbeam de Românica reală...ţara în care, printre multe alte mizerii, tehnica noastră sanitară este de căcat (chiar dacă avem specialişti în domenniu). Deci...întrebare de 1000 de puncte: Ce faci dacă nu îţi permiţi să pleci până la Paris sau Viena ca să faci o operaţie de apenticită sau să îţi scoţi o măsea, ca orice porc îngălat şi putrezit, plin de snobism şi de fiţoşenie?

Mi-am promis să fac tot ce îmi stă în putere să o ajut pe Ioana...Sincer, nu o cunosc personal; dar ştiu prin ce a trecut, şi bănuiesc cam prin ce trece şi acum. Şi încerc să fac orice care o poate ajuta cumva...Cei care gândesc oarecum ca mine, sunt rugaţi să ofere o mână de ajutor. Sau măcar un deget...
Of! Sper să fie bine...cumva.

Caz disperat / O tânară are nevoie de ajutor
Caz disperat la Câmpina.
O tânără de 23 de ani a primit o cumplita veste: Metastaza.
După mai multe intervenţii chirurgicale şi un teribil tratament cu citostatice, rezultatele pozitive se lasă aşteptate. Cum sistemul sanitar din România este neputincios în astfel de cazuri, presată de timp, Ioana aşteaptă o minune de “afară”.
Ioana a reușit să găsească o clinică în Austria, la Viena unde în functie de rezultatul analizelor va primi un alt tratament în urma căruia organismul să raspundă pozitiv și să ducă la înlăturarea cancerului.
Numai analizele făcute la această clinică, în Viena, costă 6000 de euro. Cheltuielile totale ale întregului tratament estimându-se la 50 000 de euro.
POVESTEA
Mă numesc Pîrvu Ioana Laura, am 23 ani, sunt din Câmpina, şi în urmă cu 3 ani (în martie 2006) am luat hotărîrea să excizez o aluniţă situată toracal posterior, în partea dreaptă. Intervenţia a avut loc la spitalul Colentina. După o lună a venit rezultatul de la anatomie patologică şi diagnosticul de melanom malign.
Am fost îndrumată către spitalul Fundeni, şi înaintea începerii oricărui tratament a fost nevoie de o reintervenţie locală pentru a se realiza marginile de siguranţă (intervenţia a avut loc la spitalul Munposan).
A urmat tratamentul cu citostatice (Dacarbazina) timp de 6 luni, şi apoi imunoterapie cu Interferon (3 milioane u.i de 3 ori pe săptamână) timp de încă 6 luni. Între timp toate rezultatele păreau a fi favorabile, dar la un an şi jumătate (decembrie 2007) am constatat o adenopatie axilară dreapta. Am fost sfătuită să mă operez din nou pentru a îndepărta grupul ganglionar, intervenţie ce a avut loc în decembrie 2007 la spitalul Fundeni. Rezultatul de la anatomie patologica a confirmat faptul că era o metastaza dată de melanom.
A urmat o nouă serie de chimioterapie (cu Dacarbazină şi Cisplatin) timp de 6 luni, şi imunoterapie cu Interferon (6 milioane u.i. de 3 ori pe săptămână) până în decembrie 2008 când am observat apariţia unor noduli la nivelul sânului drept. M-am adresat din nou secţiei de chirurgie a spitalului Fundeni, mi s-a recomandat îndepărtarea parţială a sânului. Rezultatul anatomo-patologic a fost tot de metastază dată de melanom. Mi s-a mărit doza de Interferon la 18 milioane u.i., dar la alte 2 luni au apărut alţi noduli tot la sânul drept, aşa că în februarie 2009 a avut loc o noua intervenţie chirurgicală pentru îndepartarea întregului sân. Rezultatul de la anatomie patologică a fost acelaşi, metastază.
Am continuat tratamentul cu Interferon, dar la alte 2 luni am observat apariţia unui nou nodul la sânul stâng. A fost îndepărtat chirurgical tot sânul şi au fost extraşi şi ganglionii axilari, în scop preventiv (în aprilie 2009). Acum am acelasi tratament: Interferon (9 milioane u.i. de 3 ori pe săptămână).
Mentionez că echipa medicală în grija căreia am fost mi-a acordat toată atenţia şi a încercat să mă ajute cât s-a putut de mult. Poate posibilităţile externe sunt mai mari şi acesta este motivul pentru care căutăm un alt tip de tratament în străinătate.

Cei care doresc să o ajute pe Ioana o pot face cu o donaţie oricât de mică în contul deschis pe numele său la:

BRD sucursala Câmpina, Câmpina, Str Bd. Carol 1, Nr 62, Bl 17 A

RON: RO85BRDE300SV55380303000
EURO: RO28BRDE300SV55468743000 cod SWIFT: BRDEROBU

„Ajutor înseamnă şi o lumânare aprinsă la biserică şi o rugăciune spusă din inimă mulţumesc tuturor celor care se implică”
Ioana Pîrvu,
ioanapirvu.wordpress.com/

Varză de Bruxelles

De ceva vreme iar ne îmbrobodesc la greu guvernacii ăştia “neregulaţi la creier”…Se spune că suntem pe drumul de ieşire din Criză, că ce a fost mai rău a trecut; leul redevine leu plin de potenţă, economia reîncepe să duduie, creditele la bănci se deblochează…MĂI, OAMENILOR!! Dacă toţi specialiştii din lume spun că starea asta de zbucium economic va mai dura încă aproximativ 3-5 ani, iar state mai puternice din punct de vedere financiar decât noi încă se tăvălesc în chinuri, Românica este mai brează? A încovoiat ea banana, sau s-a mutat recent în altă dimensiune? Sau asta este doar “regenerarea de campanie”? Bocul ne crede chiar atât de dobitoci? Stă ţanţoş ca un curcan în proţap şi se laudă cu realizările lui, în timp ce restul guvernului e de porc şi plin de “corupţenie”? PĂI…EL ESTE ŞEF DE GUVERN!!! Sau cel puţin, eu aşa îmi amintesc; probabil am fost plecat din localitate vreo câteva luni…

În altă ordine de idei…Mai sunt unşpe zile până să vom arăta Europii că suntem cetăţeni responsabili, că ne pasă de viitorul nostru, de viitorul Uniunii. ŞI VOM VOTA!(TEORETIC, voi vota.) Voi desemna pe cineva cinstit, care să mă reprezinte în ditamai parlamentul european...SAU NU! Pentru că nu am pe cine...
Mi s-a sugerat să mă dau cu EBA (cu riscul de a-mi pierde câţiva neuroni)...cică e tănără, e o femeie de succes, manechin de marcă şi politician de frunte. E apropiată de restul lighioilor tinere de pe cuprinsul naţiunii...si cel mai important lucru: ESTE INDEPENDENTĂ. Ceea ce înseamnă că o doare la corason (chiar i se frânge în bucăţi) de noi, ăştilalţi, şi nu serveşte nici o meschinărie de interes al vreunei “adunături cu carnet de partid”. Este catindata ideală, este femeia ideală, care ar merge până-n pânzele albe (creeate de Gucci & Leornardo ) ca să ne apere interesele de prostime decartatoare de bani la buget....Doar că are ceva probleme cu exprimarea. Dar ce mai contează un aşa mic amănunt, când ai în faţă “un cineva” atât de special-de-deosebit? O să îşi scrie (i se vor scrie) cartonaşe cu răspunsuri la eventualele întrebări ce i se vor adresa, si gata! Nici nu trebuie să răsfrângă măcar o buză, în încercarea de a vorbi…Problem solved!
Ceea ce nu înţeleg eu este altceva…ce a făcut fătuca asta pentru norodul locuitor pe aceste plaiuri, ca să merite să viziteze Bruxelles-ul ca un proscris? A apărut în reviste colorate? Da…bine. Şi-a tras câteva poze lângă un raft plin-ochi cu bibliorafturi şi mai pline-ochi de semnături?
Sunt intoxicat de zor cu fraze gen: “Va fi votată de tineri, pentru că, făcînd şi ea parte din categoria asta, le înţelege nevoile. Şi este iubită de tineretul alegător…”…Da, sigur! Sunt convins că o parte de tineri şi idioţi "goriloi bifători" o…adică ar iubi-o, dar la partea cu înţelesul…“Mai încet, că bagă pui” . Când îţi fâţâi sucul celular dimpreună cu grăsimile organice în ditamai maşina de fiţe, munceşti la juma de normă şi câştigi pe lună cât un tânăr obişnuit într-un an, cheltui pe zi cât alţii-ntr-o lună îţi faci cumpărăturile din din magazinele “snobilor de Milano” sunt sigur că îl înţelegi taman la fix pe studentul care nu a mai mâncat de câteva zile pentru că şi-a dat toţi banii pe chirie (sau a “sponsorizat” vreun prof cu care tre’ să dea următorul examen), pe absolventul care nu găseşte de lucru pentru că i se cer minim câţiva ani de experienţă în domeniu sau pe cel care e şomer, pentru că este ultimul sosit în “marea familie a multinaţionalei” şi este primul sacrificat la restructurare, pe feciorul care a fost nevoit să abandoneze liceul din cauza lipsei de bani, iar acum râneşte la porcii vreunui manelist împuţit ori pe tânărul în devenire care “bagă din scurt” 10-15 kilometri pe zi cu auto-pingeaua, pentru a se culturaliza. Şi nu numai atât! Duduiţa aceasta pătrunde cu uşurinţă nevoia oricui! Este alături de bunica care este pe moarte, dar nu a văzut niciodată marea; de mama care nu are cu ce să îi cumpere pruncului ei nişte lapte praf, şi…DA! Chiar şi de paraliticul care are nevoie de un scaun electric, pentru a se deplasa!
Doar că întrebarea revine obsedantă: ce a făcut ea, micuţa, pentru noi, până acum???????? Prin ce s-a remarcat, în afară de cuvinte stâlcite, “plurale de success” puse anapoda şi dezacorduri demne de o “economistă masterată”????????? Vrea să mă reprezinte pe mine, în faţa unui întreg continent? Amintirea primului ei discurs plin de opinteli şi de oftaturi, încă îmi stoarce lacrimi de milă….
Aaaa! Să nu credeţi că sunt anti-EBA, cumva. Eu chiar o admir pe domnişoara asta...oarecum. S-a născut la momentul potrivit, în locul potrivit. Are o viaţă care unii tineri nici nu îndrăznesc să o viseze, este cunoscută şi chiar poate face ceva important în viaţă...cred. Doar că nu şi asta, cu europarlamentarele (şi în general, nimic care să necesite vorbitul vorbelor)! E ca şi cum ai pune un “fâţ” (peştoc, masculul fâţei) să îţi tricoteze o haină de blană…
Şi totuşi, sunt aproape convins că Lenuţa va fi aleasa.
Cât despre restul candidaţilor…aceiaşi poveste. O gloată de iluştri necunoscuţi trecuţi oarecum în umbră, plini de tupeu, ipocrizie şi nesimţire crasă (chiar dacă unii le mai au cu sporăvăiala). Nu s-au remarcat prin nimic, care să mă facă pe mine, alegător, să le dau cu ştampila pe chip. Şi să vrei, şi nu ai pe cine vota…

Norocul meu e că nu vreau!

Dorelul T-rex

4E. (măcar o părticică)

“Îmi dau seama că în România nu avem oameni pricepuţi la nimic!”
[Mircea Badea]


ULTIMĂ ORĂ!! Unul din malurile de pământ ale pasajului Băneasa s-a surpat, 4 muncitori fiind prinşi dedesubt!
Cam aşa au început toate jurnalele de ştiri, vineri seara. BĂI!! Da’ nu există nici o lucrare în care să nu se petreacă accidente din astea, atât de prosteşti? Ce boi puturoşi sunt numiţi ca şefi de echipă sau ingineri de lucrare? Chiar aşa, nu sunt în stare să execute o flegmă de scurmăciune, fără să iasă şi ceva morţi, sau asta face parte din mult prea necesara “jertfă pentru creaţie” specifică tradiţiei noastre? Spiritul lui Manole s-a răspândit chiar atât de mult, încât fiecare rahat cu aburi de inginerie în cap simte nevoia să pună şi câteva oseminte umane la baza fiecărui “edificiu” pe care “îl supraveghează” cu ochi orbeţi de vultur răpciugos? Suntem în mileniul 3, pentru Dumnezeu! S-au inventat atâtea zeci de mii de scule ajutătoare, care să uşureze munca umană! Cât de tâmpit şi de prost poţi să fii, încât să nu fii în stare să sapi un şanţ nenorocit, fără să ai şi victime?
În urma anchetei proaspăt demarate, precis vor fi scoşi vinovaţi muncitorii! “Nu au avut echipament de protecţie…”. PĂI, BĂI GENII DE TIFON BEAT! În primul rând, nici nu se dă echipament de protecţie, pentru că la noi “merge si-aşa”! Iar ăla care este, are cea mai proastă calitate posibilă; nu e bun nici să sapi o canalizare! Şi în al doilea rând: ca să te protejezi de un zid de pământ înalt de 6 m care îţi pică în cap, îţi trebuie ceva mai mult de o cască şi o salopetă…poate dacă ai avea în spinare o butelie de oxigen precum scafandrii, un costum etanş de astronaut şi o armură de oţel pe tine, ai mai avea vreo şansă!
Cică universităţile de la noi formează mii de specialişti anual. Cum să nu avem ingineri capabili? Păi…facultăţile noastre sunt de mizerie, iar studenţii sunt pregătiţi în ultimul hal de bine…Mergi ca vita la curs, ca să vină un dobitoc la catedră şi să îţi dicteze de pe noţiţele lui de deştept trancalău cum tre’ să fii inginer de geniu…te zgâieşti apoi la nişte schiţe de utilaje vechi de 100 de ani, şi gata! Nu tu practică, nu tu vizite la fabrică, nu tu nimic! Aştepţi doar “mare şi bogată milă” la examen, pentru ca “academicianu’ doctor inginer deţinător al centurii negre cu 25 de dani” să îţi “corecteze lucrarea” (prin metoda "aruncarii la tavan": dacă foaia ta pică pe catedră, ai noroc şi ai trecut; dacă nu…ai picat. SIMPLU!!! ) ca să iei spârcâiala aia de notă de trecere! Şi aşa trec 5 ani (sau 4, după regulile astea “moderne”; imbecilii vin şi pleacă, şi…MINUNE!!! Ai terminat facultatea…eşti mândrul deţinător al unei hârtii pe care scrie (cu litere de-o schioapă) INGINER, iar tu nu ştii care e diferenţa între o îmbinare prin nituire şi una prin sudură!
Uite-aşa cresc ingineraşii cu firicele de scuipat la gură, ca melcii băloşi după o ploaie bună…
Sunt de vină studenţii, pentru că la ei facultatea înseamnă beţii straşnice seară-de-seară, “babardiri” de gagici bengoas-de-libidinoase şi frichineli prin cluburi de “târfe dezbrăcătoare de chiloţi”. Sunt de vină profesorii, care nu au pic de talent didactic, şi cred că titlul pe care îl poartă este o ocazie de a se lăuda cu fantoma trenului lor de cunoştinţe impecabil de curate (şi parfumate). Este de vină materia asta de căcat care ţi se bagă fără folos pe gât…pe care o memorezi ca pe o poezie pâna la examen, apoi execuţi o spălare de creier ca să faci loc pentru porcăriile de semestrul viitor. Este de vină tupeistul nemernic care iese în faţă şi îşi asumă totul cu o nonşalanţă porcesc-de-dărâmătoare (de parcă mie mi se-nbrăhăne că scoate el nişte vorbe goale pe gură!). Este de vină…incapabilul de muncitor care nu este în stare să lucreze (FĂRĂ ECHIPAMENT DE PROTECŢIE!!!) decât sub fereastra sălii de curs, şi care deranjează brain-storming-ul învăţaţilor...
Este de vină mentalitatea noastră de cârpaci imbecili, care facem totul cu costuri cât mai reduse (ca să rămână bani şi pentru hermesurile “foto-postero-modelistelor” siliconate la perechea de creier), durîndu-ne fix în cur de efectele pe termen lung!
Ţara inginerilor…Mda. Hai să ne râdem şi să ne tăvălim printre sutele de planşe “creonate” migălos cu tuşul! Mai repede ne-am încadra în profilul idioţilor cu aere “davinciene”, al doreilor care se cred “ti-recşii construcţiilor”. Suntem o naţine de Dorei…care s-au răspândit peste tot, ca puricii pe cu câine coafat şi plăcut înmiresmat: în Sistemul Sanitar, în Educaţie, în Politică, Justiţie şi Turism. O naţie de tupeişti incapabili şi plini de fiţoşenie, în care adevăratele valori sunt înnăbuşite şi distruse sau aleg să părăsească acest “Tărâm al Impotenţei”

Nu-i aşa că e minunat de grandioasă dulcea noastră Românică?

P.S.: Nimiceşte-l pe T-Rex!!! Fără milă şi fără remuşcări! Înfinge dinţii-n el şi transformă-l într-o mare grămadă de oase înnălbite de vreme (şi de Ace – Înnălbitorul Minune).
P.S. 2: Pentru a putea înfăptui cu success îndemnul de la punctul 1, auto-sugestionează-te (“pe principiul: sunt…Armand Assante…SUNT ARMAND ASSANTE, SUUUNT AARMAND ASSANTE!!!”) să fii un Spinosaurus Aegypticus teleportat din Nordul Africii în America. Este ceva mai mare şi mai feroce decât Regele Tiranic al Şopârlelor, şi i-ar trage o "caramangeală de gradul 1".

Adevărahatul Meci al Mileniului

“Eu nu-l am adversar nici pe Geoană, nici pe Crin Antonescu. Adversarul meu este Criza.”
[Traian Băsescu]

LES JEUX SONT FAIRES! RIEN NE VA PLUS!!!

Îîîn coolţuul din dreaaptaaaaaa….cântărind cât o flotă dispărută “ca prin minune”, fost posesor al Şuviţei Magice, fost deţinător al titlului “Cel mai aprig duşman al maidanezilor”, Eternul Rival Al “Sistemului Ticăloşit” şi Campionul Absolut al Păsăricilor..…BIIIIGG BĂĂĂSSSSEEEEEE!!!!!!!!
Îîîn coolţuul din stângaaaaaa…. cântărind peste 100 de biliarde de euroi, Învingătoare prin Knock-Out în peste o grămădoaie de state, Distrugătoare A Milioane De Averi, Lupul Cel Rău Pentru Trilioane De Bănci…….CRIIIIIZAAAAAAAAAAA!!!!!
Combatanţii îşi aruncă priviri duşmănoase, pline de ură şi venin. Primesc ultimele sfaturi de la antrenori, apoi înaintează către centrul ringului şi arbitrul le mai explică încă odată regulile în neregulă. Luptătorii se dau cap în cap, în semn de salut, şi….SE AUUUUDE PRRRIMAAAA BĂĂĂTAAAIEE AAA GONGULUIIIIII!!!
Mulţimea este în delir! Criza atacă încă din primele secunde ale meciului cu un uppercut răvăşitor, în care îşi concentrează toată forţa ei ruinătoare de bogătani. Băselu’ eschivează cu uşurinţă….dansează în jurul arenei şi îşi întărâtă adversarul, scălâmbăindu-se cu frenezie la el. IN-CRE-DI-BIL DOAM’LOR ŞI DOMLOR!!! Cât curaj! Câte tone de eroism! Cu ce usurinţă poate para orice atac! Dragul nostru Apărător al Neamului…are în spate un întreg popor care îl susţine…iar ochii sunt îndreptaţi numai spre alegători! Promite salarii mărite şi chiar eliminarea totală a taxelor…îl doare la băsesc de Criza care ata….OUUUUUUUUU!!! Doam-ne-lor şi Dom-ni-lor….Băse este pus la pământ cu o lovitură ruşinoasă sub centură…Tribuna pur şi simplu explodează!!! Se rup scaune, se aruncă fumigene în ring, se huiduie…. dar Criza se bălăngăne deja nepăsătoare, cu braţele ridicate, în semn de victorie! Arbitrul începe numărătoarea: 1….2….3…..4…Big Băse este culcat la podea, neştiind ce l-a lovit! Încearcă să se ridice, târându-se cu greutate până la corzi şi trăgînd cu disperare de ele, dar NU REUŞEŞTE!!! …5….6….7…..Să fie acesta sfârşitul confruntării?
“Curaj!!!!CURAJ!!!! Nu te lăsa acum!!! FIII BĂRBAT, ŞI RIDICĂ-TE, LA NAIBA-N PUII TĂI!!!!” Spectatorii au înnebunit de-a binelea! Urlă, înjură, se roagă, îşi încurajează favoritul…cu lacrimi în ochi, Băse se târăşte pe podea! Timpul a încremenit pentru el….nu aude, nu vede…simte doar durerea care îi pulsează prin corp şi se răspândeşte ca un râu de foc şi îl săgetează în creierii capului, transformîndu-i într-o tochitură de carne nefolositoare…Cu o ultimă forţare mega-omenească, reuşeşte însă să se ridice…ŞIIIII…ŞIIIII…Se aude GONGUULLLLL!!!! IN-CRE-DI-BIL, doamnelor şi domnilor!!! ÎN UL-TI-MA SE-CUN-DĂĂĂĂ…ce repriză fenomenală!!!! Ce luptăcioşi minunaţi!

Întrerupem programul pentru o scurtă pauză publicitară:
Din ciclul “Zboară puiule, zboară”, vă prezentăm noul produs al firmei noastre: Xanax Forte, cu o formulă îmbunătăţită şi un plus de Diuretic Promisionaic!
Xanax Forte. Pentru o viaţă plină de ”ieşiri prominţătoare”, lipsită de griji.


În colţurile lor, sportivii primesc ultimele îngrijiri medicale. Se ridică, îşi dau cu pumnii în cap (pentru ambiţionare), şi se îndreaptă fioroşi spre centrul arenei…SE AUDE GONGUL DE ÎNCEPERE A CELEI DE-A DOUA REPRIZE, ŞIIII….
Băselu’ este luat din nou prin surprindere cu o lovitură la rotulă, şi este aruncat din nou la podea! Mulţimea huiduie!!!! Dar Băse îşi revine repede, şi îi aplică fulgerător nesimţeniei ordinare de adversar o “kesa-katame cu fixare la sol şi luxare de membru”, un vârf de opincă (promovează şi el “lendul de ciois”) între dinţi şi un croşeu la operaţie de o lasă “pleaşcă de lemn” la podea! CRRIIZZZAAA RE-AL-MEN-TE SE TĂVĂLEŞTE ÎN CHURI LA PODEA!!! Băsel “hăhăieşte” vesel către mulţime, şi simte cum Românica noastră dragă se află deja “pe un drum de ieşire” din căcat. CRIZA ESTE LA PÂ-MÂÂÂNNNTTT!!!! AM SPUS-O ŞI O MAI REPET: CEEEE MECI, DOAM-NE-LOR ŞI DOM-NI LOOOORRR!!
Publicul ovaţionează frenetic!!!.....Este o atmosferă IN-CEN-DI-ARĂ aici, pe Viitorul Stadion Naţional Al Viitorului Îndepărtat…Băse dansează pe corzi, Criza se tărşăie năucită la pământ, prostimea cântă, arbitrul numără…4…5….6…7….8….În ultima secundă, Big Băse primeşte o palmă cu piciorul, zdruncinătoare de ficaţi, şi se împleticeşte năuc la colţ! DAR NUUUU!!!!! CRIZA ESTE ÎNCĂ LA PODEA, ÎNSĂ ÎN RING SE ZBÂNŢUIE ALIATUL EI!!!AAAA-UUU-TOSS-STRADAAA!!!! I-RE-ALLLLL, DOAM’LOR ŞI DOM’LOR!!! I-RE-AL DE FE-NO-ME-NALLLL!!!!
Big Băse este PUR-ŞI-SIMPLU CO-PLE-ŞIT! Directele de dreapta, de stânga şi de centru îi zboară necontenit către figură, iar Augustul Luptaci nu mai are nici puterea să se apere!! Dar….NUUUUUUUUUUU!!!!! NU ESTE POSIBIL AŞA CEVA!!!! ÎN RING APARE ÎNCĂ UN VRĂJMAŞ NECONTENIT AL NEAMULUI: SISTEMUL DE IGIENĂ JEGOASĂ!! Băse este de-a dreptul stupefiat! Se simte realmente impotent în faţa atâtor adversari redutabili! “BĂĂĂ-SE, BĂĂĂ-SE, BĂĂĂ-SE FĂRĂ NUMĂR, FĂRĂ NUMĂR, FĂRĂ NUMĂR”!!! Mulţimea de “pupinbăsei” îşi încurajează cu “idiolatrie” Campionul, însă acesta este răvăşit! Braţele i se leagănă neputincioase pe lângă corp, “lăboanţele” folosite până nu de mult la strivit ticăloşi corupţi, îi sunt ca o cârpă beată. “Plin de răni şi suferinţi”, Eroul se clatină! DAR NU CADE LA PĂMÂNT, DOAM-NE-LOR ŞI DOM-NI LOOOORRR!!! EX-TRA-OR-DI-NAR…EFECTIV MEGA EXTRAORDINAR! Plin de sânge, cu faţa tumefiată de lovituri, cu o mână bătîndu-se cu Autostrada iar cu “cealalaltă” tinînd piept Sistemului Jegos, încă mai are putere să îşi salute cu mâna rămasă liberă sutele de susţinători! Ultimul Erou al Românicii!! Plecăciuni, domnu’ Băsesc…mii de plecăciuNNNUUUU!!!!!!! NU; NU; NU!! Criza se ridică de la podea, mai fioroasă şi mai criminală-feroce ca oricând! Se bate cu pumnii-lopeţi în piept, rage de furie şi se năpusteşte ca o locomotivă debilă spre Apărător, care, pur si simplu îngheaţă!!!
DIIIINNNG!!! DIIING-DIIIING-DIIING!!!!
UFFFFFFFFFFF…..Salvat de clopeţel, din nou. CE NO-ROC, DOAM-NE-LOR ŞI DOM-NI LOOOORRR! CE NOROC!
Se încheie şi runda a doua a Meciului Mileniului, iar scorul este ÎNCĂ INDECIS! Dar acum…este momentul să ne mai răcorim şi noi puţin, cu o nouă clipuţă de pauză publicitară…Join us again, for THE MILEANULUI MEACI.

- To Be Continued -