“Românu-i frate cu zeroul,
Ne-am agitat degeaba.
2000 - Doi zero zero zero,
2000 - Cum a fost aşa va fi.
2000 - Doi zero zero zero
O groază de zerouri, prin tot felul de birouri.
Poate n-am fost prea clar.
O să reiau puţin aceasta logică de calendar :
E 2000, are ceva zero-n el,
Da' să vedem cum stăm noi la capitolul ăsta,
Ia să ne gândim niţel :
Industria - zero ! Agricultura - zero ! Turismul - zero!
Suntem în 2000 !Cultura - zero ! Învăţământul - zero ! Zero ?? Zero !!!”
[Taxi / Doi Zero Zero Zero]
Aşa cântau nişte taximetrişti geniali, când eram noi (mai) mici. Culmea este că de atunci, au trecut ceva ani. Doar că au trecut degeaba...mă rog: au apărut câteva tone în plus de pipiţe afânat-de-senzuale şi dive de mega-succesuri; suntem mai bogaţi cu...cred că un pitic porno, o elevă porno şi, în general, multe şi diverse chestii porno; producţia la hectar de manelişti dobitoci-de-tembeli a sărit din toate graficele, lucru ce l-ar face invidios chiar şi pe Ceauşică; prostia a întrecut orice limită a logicii umane (sau chiar a celei divine), de parcă s-a luat la întrecere cu “depăşitorii de frontiere” din “Star Trek”; s-au multiplicat sugătoa...adică mândrele purtătoare ale hermesurilor, sau mai ştiu eu căror fitzoşenii de plăsoace (asortate la hidoşeniile alea de balerini din lăboace); specimenele pufoase de “regi domnitori peste asfalt” au răsărit ca melcii după “Inundaţia lui Noe”. Am prosperat pe toate liniile mai importante care ne definesc pe noi ca neam…cu o singură excepţie (aia care întăreşte regula): am sărăcit cu o “şuviţă conducătoare”…Dar asta este viaţa. Nu putem fi galbeni de fericiţi şi de bogaţi, pe toate planurile în acelaşi timp…
În acelaşi timp şi spaţiu, dar în altă dimensiune, nişte neisprăviţi strâng de zor la curea…Au făcut asta de când s-au născut, aşa că se poate spune că a devenit un reflex, un instinct apărut în urma evoluţiei continue şi nestăvilite a Naturii.Cotizezi ca bou’ la Nimicnicia aia de Stat de Drept şi îţi bagi sula (instrument ascuţit, de împuns) în centură, pentru a mai da o găurică…
Te scoli dimineaţa pe răcoare (când îţi creşte chefu’ de treabă, mare) şi porneşti către scârbici…prestezi acolo trei sferturi de zi, apoi te întorci la propria coşmelie, bagi la ghiozdan, şi…deoarece simţi că îţi pică ochii în gură de somn şi te uiţi printre dinţi, îţi fixezi o audienţă urgentă la Morfeu. A doua zi, la fel…a treia zi, la fel…şi aşa trec câteva zeci de ani (presărate cu week-end-uri de distracţie betoană, la un grătar la iarba verde din fundu’ plin de mărăcini al grădinii). În ceea ce te priveşte, marea sau muntele sunt pe alte planete, iar străinătăţurile constituie adevărate galaxii foarte îndepărtate; nu eşti interesat de mult cântatele reduceri ale hotelierilor înstelaţi, nu înţelegi gargara promisiacă, tupeist-de-nesimţită a javrelor de scroafe tălâmbe de la guvern…Tu vezi doar că îţi rupi picioarele în gropile de pe asfaltul jegoşilor ăia de regi, că abia reuşeşti să îmbuci o bucată de pâine cu gem la o masă, că iei salariul astăzi şi mâine eşti muritor de foame; mergi la şcoală, şi vezi debandadă şi terra-tone de dezinteres; te îmbolnăveşti, dar nu îţi poţi fâtâi, ca alţii, curul celulitos la spitale de fiţe europene. Tu doar mori în casă, încet şi sigur. Îţi ia un dobitoc smecheros grădina? Las’ că apelezi la Justiţie…care îţi dă o flegmă între ochi şi un şut la părţile sensibile, apoi te trimite acasă, pentru că eşti un netrebnic nenorocit, fără pile sau posibilitatea de a “şpăgui” pe ici-pe colo, prin părţile esenţiale.
Încerci să te consolezi cu succesele sentimentale…Doar că: dacă nu ai zdringhinele europene ca să întreţii vaca sensibiloasă şi scheunătoare după chestii înălţătoare şi omni-putincioase (care se autointitulează "femeie independentă"), eşti şi urât şi prost…Se zice că nu haina îl face pe om. Adevărat…pentru că este vorba, în realitate, despre contul din bancă. “Şi-ai vrea să ştii doar cine-i vinovat; Tot ce vrei să ştii este, DE CE?”
“Industria - zero ! Agricultura - zero ! Turismul - zero ! Cultura - zero ! Învăţământul - zero ! Zero ?? Zero !!!!!”…Aşa a fost până acum, aşa va fi şi de acum încolo…Oricâţi Boci ar promite kile de prosperitate şi de fericire, oricâte Udre ar promova behăitura aia turistică, oricâţi Băseşti ar ura “Să trăiţi bine!/ Bine că trăiţi!” sau ar promite o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru darurile care, cică, tre’ să le împărţim cu Europa.
Câteodată mă gândesc că tărişoara asta ar trebui criogenaţă, sau transformată într-o rezervaţie…Un parc natural (protejat de legislaţia U.E. în vigoare – se înţelege), al neghiobiei în stare pură, al io-bagilor de carieră, al ipocriziei (cu monumentul ei de geniu-retardat: UNICA ŞI VEŞNICA MANEA) şi, nu în ultimul rând, al lendurilor de ciois.
Sau, mai eficient, transformată în teren de testare al rachetelor nucleare. (asta ar fi varianta modernă a Sodomei).
“Suntem un popor de oameni harnici, harnici şi buni
[Taxi / Doi Zero Zero Zero]
Aşa cântau nişte taximetrişti geniali, când eram noi (mai) mici. Culmea este că de atunci, au trecut ceva ani. Doar că au trecut degeaba...mă rog: au apărut câteva tone în plus de pipiţe afânat-de-senzuale şi dive de mega-succesuri; suntem mai bogaţi cu...cred că un pitic porno, o elevă porno şi, în general, multe şi diverse chestii porno; producţia la hectar de manelişti dobitoci-de-tembeli a sărit din toate graficele, lucru ce l-ar face invidios chiar şi pe Ceauşică; prostia a întrecut orice limită a logicii umane (sau chiar a celei divine), de parcă s-a luat la întrecere cu “depăşitorii de frontiere” din “Star Trek”; s-au multiplicat sugătoa...adică mândrele purtătoare ale hermesurilor, sau mai ştiu eu căror fitzoşenii de plăsoace (asortate la hidoşeniile alea de balerini din lăboace); specimenele pufoase de “regi domnitori peste asfalt” au răsărit ca melcii după “Inundaţia lui Noe”. Am prosperat pe toate liniile mai importante care ne definesc pe noi ca neam…cu o singură excepţie (aia care întăreşte regula): am sărăcit cu o “şuviţă conducătoare”…Dar asta este viaţa. Nu putem fi galbeni de fericiţi şi de bogaţi, pe toate planurile în acelaşi timp…
În acelaşi timp şi spaţiu, dar în altă dimensiune, nişte neisprăviţi strâng de zor la curea…Au făcut asta de când s-au născut, aşa că se poate spune că a devenit un reflex, un instinct apărut în urma evoluţiei continue şi nestăvilite a Naturii.Cotizezi ca bou’ la Nimicnicia aia de Stat de Drept şi îţi bagi sula (instrument ascuţit, de împuns) în centură, pentru a mai da o găurică…
Te scoli dimineaţa pe răcoare (când îţi creşte chefu’ de treabă, mare) şi porneşti către scârbici…prestezi acolo trei sferturi de zi, apoi te întorci la propria coşmelie, bagi la ghiozdan, şi…deoarece simţi că îţi pică ochii în gură de somn şi te uiţi printre dinţi, îţi fixezi o audienţă urgentă la Morfeu. A doua zi, la fel…a treia zi, la fel…şi aşa trec câteva zeci de ani (presărate cu week-end-uri de distracţie betoană, la un grătar la iarba verde din fundu’ plin de mărăcini al grădinii). În ceea ce te priveşte, marea sau muntele sunt pe alte planete, iar străinătăţurile constituie adevărate galaxii foarte îndepărtate; nu eşti interesat de mult cântatele reduceri ale hotelierilor înstelaţi, nu înţelegi gargara promisiacă, tupeist-de-nesimţită a javrelor de scroafe tălâmbe de la guvern…Tu vezi doar că îţi rupi picioarele în gropile de pe asfaltul jegoşilor ăia de regi, că abia reuşeşti să îmbuci o bucată de pâine cu gem la o masă, că iei salariul astăzi şi mâine eşti muritor de foame; mergi la şcoală, şi vezi debandadă şi terra-tone de dezinteres; te îmbolnăveşti, dar nu îţi poţi fâtâi, ca alţii, curul celulitos la spitale de fiţe europene. Tu doar mori în casă, încet şi sigur. Îţi ia un dobitoc smecheros grădina? Las’ că apelezi la Justiţie…care îţi dă o flegmă între ochi şi un şut la părţile sensibile, apoi te trimite acasă, pentru că eşti un netrebnic nenorocit, fără pile sau posibilitatea de a “şpăgui” pe ici-pe colo, prin părţile esenţiale.
Încerci să te consolezi cu succesele sentimentale…Doar că: dacă nu ai zdringhinele europene ca să întreţii vaca sensibiloasă şi scheunătoare după chestii înălţătoare şi omni-putincioase (care se autointitulează "femeie independentă"), eşti şi urât şi prost…Se zice că nu haina îl face pe om. Adevărat…pentru că este vorba, în realitate, despre contul din bancă. “Şi-ai vrea să ştii doar cine-i vinovat; Tot ce vrei să ştii este, DE CE?”
“Industria - zero ! Agricultura - zero ! Turismul - zero ! Cultura - zero ! Învăţământul - zero ! Zero ?? Zero !!!!!”…Aşa a fost până acum, aşa va fi şi de acum încolo…Oricâţi Boci ar promite kile de prosperitate şi de fericire, oricâte Udre ar promova behăitura aia turistică, oricâţi Băseşti ar ura “Să trăiţi bine!/ Bine că trăiţi!” sau ar promite o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru darurile care, cică, tre’ să le împărţim cu Europa.
Câteodată mă gândesc că tărişoara asta ar trebui criogenaţă, sau transformată într-o rezervaţie…Un parc natural (protejat de legislaţia U.E. în vigoare – se înţelege), al neghiobiei în stare pură, al io-bagilor de carieră, al ipocriziei (cu monumentul ei de geniu-retardat: UNICA ŞI VEŞNICA MANEA) şi, nu în ultimul rând, al lendurilor de ciois.
Sau, mai eficient, transformată în teren de testare al rachetelor nucleare. (asta ar fi varianta modernă a Sodomei).
“Suntem un popor de oameni harnici, harnici şi buni
Şi-aşteptăm de undeva, de la cineva, de la oricine să facă minuni
Am vrea, foarte mult ne-ar plăcea să fie şi la noi ca-n S.U.A
Şi ne mai tot gândim ce bine e şi-n U.E.
Şi ca-n S.U.A, şi ca-n U.E., asta e cea mai buna soluţie
Dar până când se va rezolva ceva
Să cântam cu toţii ca-n Africa...S.U.A, U.E....
---------------------------------------------------------------------------------
Ce bine să nu facem, nu facem nimic
---------------------------------------------------------------------------------
Ce bine să nu facem, nu facem nimic
Stăm toată ziua, da, da, da. “
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu