Nu o să spun nimic despre vreun tramvai etajat, tras de cai, sau despre vreun bunic şic, cu joben şi monoclu. Şi nici măcar despre alegerile astea odioase, care simt că îmi atomizează celule creieroase ale capului. Nu, nu o să fac asta. În schimb, voi vorbi despre Românica Cea Reală...cum era ea în tinereţea democraţiei şi cum se prezintă acum. Aşa cum am văzut-o eu schimbîndu-se...aşa cum am observat eu trecerea timpului.
Să purcedem voioşi pe drum recall-urilor, deci:
· Când eram mici, ţărişoara se afla sub dominaţia haitelor de câini comunitari. Oamenii erau muşcaţi, chiar omorâţi. Nimeni nu mai ştia ce să facă; Teroarea îşi întindea ghearele ei tăioase şi reci asupra tuturor...Noroc cu un primar Băsel, care s-a învârtoşat niţeluş şi a strigat, întinzînd un degeţel (precum un rege atot-putincios al istoriei): ”Să i se taie...ăăăăă...să fie castrat!!! Să fie eutanasiat!!!” . organiyaţiile de protecţie animalieră au sărit direct la şuviţa primărelului, medicii îşi ascuteau bisturiul, căţeii schelălăiau a moarte, sau a plăcere (în încercarea de a procrea – posibil – ultima generaţie de urmaşi)...A fost o debileală totală!
Timpul a trecut...nimic nu s-a schimbat. În ciuda zecilor de microfoniste care transmiteau cu patos de la faţa locului, în ciuda uriaşului tam-tam de atunci, Teroarea şi-a (re)ascuţit unghiile la polizor şi a pornit-o hai-hui pe străzi! Tanti-urile cu sacoşe pline de cumpărături încă sunt tăbărâte de adunături canine, copii încă sunt muşcaţi în timp ce se joacă pititea printre blocuri, javrele încă ne conduc viaţa (de cartier).
Nu ştiu de ce, îmi tot vine în gând zicala aceea cu ”câinii cu covrigi în coadă”...Poate pentru că sunt covins că pe aici umblă ei? (doar câinii...covrigii se pare că îi uită la coteţ, de fiecare dată)
· Tot prin tinereţile noastre ancestrale, ne văitam că nu avem şosele...Şi imediat au răsărit, din-pământ-din-iarbă-verde, doritori care să ne rezolve; care să neumple de asfalt, care să ne facă şosele şi dinspre cap spre...unele părţi mai ruşinoase (echipate cu semne de circulaţie ultramoderne, pentru ca târfa din dotare să îşi găsească mai rapid locul de parcare). Au încasat banii, au făcut proiecte-peste-proiecte-peste-proiecte, s-au certat precum chiorii cu privire la ”scumpetea” unui kilometru de autostradă. Şi cam atât.
Astăzi...este cam la fel! Adică, fără drumuri: pentru că populaţia de pântecoşi coborâtori din Lamborghini (”Oare cum încap în maşinuţele alea?”), de braţ cu un ”cevacurvesc” spoit în ultimul hal, plastifiat şi cocoţat pe tocuri cui, a crescut exponenţial cu creşterea numărului de zile. Suntem mai ”bogaţi” cu câteva mii de proiecte de fezabilitate, câteva zeci de milioane de ”rable de Zambilici second-third-fourth-hand aduse de la nemţi ”, câteva sute de milioane de ”băieţei şi fetiţi de tătei slăninoşi”. A, DA! Şi cu un petecuţ de autostradă, care se defectează mai ritmic decât cardiograma unui om sănătos-tun!
· La început erau guvernăcioşii ticăloşiţi care rupeau cu nesimţire crăncenă, hălci uriaşe din trupul Maicii Patrii. Am votat Schimbarea până ne-a tâşnit pe urechi şi pe nări; la fiecare 4 ani, am fost îmbrobodiţi de Ixulică sau Nodică că el reprezintă Salvarea cea Adevărată, Unica Lumină care va purta naţiunea spre un drum spre un drum ascendent.
Din păcate, timpul a zburat, iar leprele hapsâne din fruntea ţării s-au multiplicat direct proporţional…cu burdihanele lor nămolos de grase. Fraudele au atins noi frontiere ale irealului, iar tâlhărie tupeist-de-jegoasă a ieşit în frunte, ca păduchele.
· Cultura şi Economia o duceau prost, spre foarte prost. La conducerea ministerelor de profil s-au perindat, rând pe rând, zeci de “politicieni botă-de-capabili” care au format, re-format, orto- şi-para-reformat domeniile pe care cu inteligenţă le-au păstorit.
Rezultatul? Ei s-au umplut de bani, iar “stânele” lor au intrat în putrefacţie…Învăţământul şi-a dat drumul într-un picaj necontrolat, iar Economia s-a echipat voiasă cu minunatele-i aripi de plumb şi a pornit-o vertiginous într-un zbor descendent (cu motoarele duduind la maxim, desigur).
· Imediat ce ne-am câştigat libertatea mult visată, am demarat şi operaţiunea “strânsul curelei”. Am văzut luminiţa de la capătul tunelului în timpul fiecărei campanii “o să-ice”, doar ca să ni se spună apoi că a fost o umbră generată de privirea noastră glaucomizată…Şi ne-am pregătit să ne tragem o nouă gaură la curea…
Astăzi este la fel; se face foamea pe rupte, se stânge cureaua până la cataramă, şi cam atât. România este afectată de Criza Financiară…”PĂI….BĂI BILE DE GRĂSIME RÂNCEDĂ ŞI PORCI DE CÂINI CU CREIER MAI MIC CA AL UNUI STEGOSAURIAN !!!!!! ROMÂNUL DE RÂND ESTE ÎN CRIZĂ FINANCIARĂ DE CEL PUŢIN DOUĂJ’ DĂ ANI, IAR VOI VĂ TÂRÂIŢI CURURILE DOLOFANE PE MILIOANE DE DOLARI (EURO)! RESTUL POPULAŢIEI ABIA MĂNÂNCĂ O COAJĂ DE PÂINE CU IAURT ÎNTR-O ZI, IAR VOI VĂ PETRECEŢI WEEK-END-UL PE CINE ŞTIE CE COSTIŢĂ DE FILDEŞ, ÎNSOŢIŢI DE CÂTE VREO VITĂ CELULITOASĂ ŞI PLINĂ DE FITZE!”
Am trecut prin Timp…şi Timpul a trecut prin noi, pe lângă noi! Singura realizare este că ne-au mai crescut ceva riduri pe faţă, şi că am continuat să apucăm ziua de mâine! Nimic nu s-a schimbat…
Uneori mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Little Boy “îmbrăţişa drăgăstos” vreun oraş de-al nostru (vreun centru super-occidental, sau vreun mall mega-frecventat), şi nu Hiroshima; ar fi fost de ajuns ca să decimeze toată populaţia asta de hiene dimpreună cu sămânţa lor, sau ar mai fi fost nevoie şi de “magica atingere” a lui Fat Man, Big Daddy, Slim Master B, sau a nu mai ştiu câtor şmecheri din ăştia..?????....
Să purcedem voioşi pe drum recall-urilor, deci:
· Când eram mici, ţărişoara se afla sub dominaţia haitelor de câini comunitari. Oamenii erau muşcaţi, chiar omorâţi. Nimeni nu mai ştia ce să facă; Teroarea îşi întindea ghearele ei tăioase şi reci asupra tuturor...Noroc cu un primar Băsel, care s-a învârtoşat niţeluş şi a strigat, întinzînd un degeţel (precum un rege atot-putincios al istoriei): ”Să i se taie...ăăăăă...să fie castrat!!! Să fie eutanasiat!!!” . organiyaţiile de protecţie animalieră au sărit direct la şuviţa primărelului, medicii îşi ascuteau bisturiul, căţeii schelălăiau a moarte, sau a plăcere (în încercarea de a procrea – posibil – ultima generaţie de urmaşi)...A fost o debileală totală!
Timpul a trecut...nimic nu s-a schimbat. În ciuda zecilor de microfoniste care transmiteau cu patos de la faţa locului, în ciuda uriaşului tam-tam de atunci, Teroarea şi-a (re)ascuţit unghiile la polizor şi a pornit-o hai-hui pe străzi! Tanti-urile cu sacoşe pline de cumpărături încă sunt tăbărâte de adunături canine, copii încă sunt muşcaţi în timp ce se joacă pititea printre blocuri, javrele încă ne conduc viaţa (de cartier).
Nu ştiu de ce, îmi tot vine în gând zicala aceea cu ”câinii cu covrigi în coadă”...Poate pentru că sunt covins că pe aici umblă ei? (doar câinii...covrigii se pare că îi uită la coteţ, de fiecare dată)
· Tot prin tinereţile noastre ancestrale, ne văitam că nu avem şosele...Şi imediat au răsărit, din-pământ-din-iarbă-verde, doritori care să ne rezolve; care să neumple de asfalt, care să ne facă şosele şi dinspre cap spre...unele părţi mai ruşinoase (echipate cu semne de circulaţie ultramoderne, pentru ca târfa din dotare să îşi găsească mai rapid locul de parcare). Au încasat banii, au făcut proiecte-peste-proiecte-peste-proiecte, s-au certat precum chiorii cu privire la ”scumpetea” unui kilometru de autostradă. Şi cam atât.
Astăzi...este cam la fel! Adică, fără drumuri: pentru că populaţia de pântecoşi coborâtori din Lamborghini (”Oare cum încap în maşinuţele alea?”), de braţ cu un ”cevacurvesc” spoit în ultimul hal, plastifiat şi cocoţat pe tocuri cui, a crescut exponenţial cu creşterea numărului de zile. Suntem mai ”bogaţi” cu câteva mii de proiecte de fezabilitate, câteva zeci de milioane de ”rable de Zambilici second-third-fourth-hand aduse de la nemţi ”, câteva sute de milioane de ”băieţei şi fetiţi de tătei slăninoşi”. A, DA! Şi cu un petecuţ de autostradă, care se defectează mai ritmic decât cardiograma unui om sănătos-tun!
· La început erau guvernăcioşii ticăloşiţi care rupeau cu nesimţire crăncenă, hălci uriaşe din trupul Maicii Patrii. Am votat Schimbarea până ne-a tâşnit pe urechi şi pe nări; la fiecare 4 ani, am fost îmbrobodiţi de Ixulică sau Nodică că el reprezintă Salvarea cea Adevărată, Unica Lumină care va purta naţiunea spre un drum spre un drum ascendent.
Din păcate, timpul a zburat, iar leprele hapsâne din fruntea ţării s-au multiplicat direct proporţional…cu burdihanele lor nămolos de grase. Fraudele au atins noi frontiere ale irealului, iar tâlhărie tupeist-de-jegoasă a ieşit în frunte, ca păduchele.
· Cultura şi Economia o duceau prost, spre foarte prost. La conducerea ministerelor de profil s-au perindat, rând pe rând, zeci de “politicieni botă-de-capabili” care au format, re-format, orto- şi-para-reformat domeniile pe care cu inteligenţă le-au păstorit.
Rezultatul? Ei s-au umplut de bani, iar “stânele” lor au intrat în putrefacţie…Învăţământul şi-a dat drumul într-un picaj necontrolat, iar Economia s-a echipat voiasă cu minunatele-i aripi de plumb şi a pornit-o vertiginous într-un zbor descendent (cu motoarele duduind la maxim, desigur).
· Imediat ce ne-am câştigat libertatea mult visată, am demarat şi operaţiunea “strânsul curelei”. Am văzut luminiţa de la capătul tunelului în timpul fiecărei campanii “o să-ice”, doar ca să ni se spună apoi că a fost o umbră generată de privirea noastră glaucomizată…Şi ne-am pregătit să ne tragem o nouă gaură la curea…
Astăzi este la fel; se face foamea pe rupte, se stânge cureaua până la cataramă, şi cam atât. România este afectată de Criza Financiară…”PĂI….BĂI BILE DE GRĂSIME RÂNCEDĂ ŞI PORCI DE CÂINI CU CREIER MAI MIC CA AL UNUI STEGOSAURIAN !!!!!! ROMÂNUL DE RÂND ESTE ÎN CRIZĂ FINANCIARĂ DE CEL PUŢIN DOUĂJ’ DĂ ANI, IAR VOI VĂ TÂRÂIŢI CURURILE DOLOFANE PE MILIOANE DE DOLARI (EURO)! RESTUL POPULAŢIEI ABIA MĂNÂNCĂ O COAJĂ DE PÂINE CU IAURT ÎNTR-O ZI, IAR VOI VĂ PETRECEŢI WEEK-END-UL PE CINE ŞTIE CE COSTIŢĂ DE FILDEŞ, ÎNSOŢIŢI DE CÂTE VREO VITĂ CELULITOASĂ ŞI PLINĂ DE FITZE!”
Am trecut prin Timp…şi Timpul a trecut prin noi, pe lângă noi! Singura realizare este că ne-au mai crescut ceva riduri pe faţă, şi că am continuat să apucăm ziua de mâine! Nimic nu s-a schimbat…
Uneori mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Little Boy “îmbrăţişa drăgăstos” vreun oraş de-al nostru (vreun centru super-occidental, sau vreun mall mega-frecventat), şi nu Hiroshima; ar fi fost de ajuns ca să decimeze toată populaţia asta de hiene dimpreună cu sămânţa lor, sau ar mai fi fost nevoie şi de “magica atingere” a lui Fat Man, Big Daddy, Slim Master B, sau a nu mai ştiu câtor şmecheri din ăştia..?????....
P.S.: Îngerii ne jelesc cu lacrimi de sânge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu