duminică, 3 ianuarie 2010

Prosteli de oameni mari


De când eram pe la grădi, mă tot întreb: CE ESTE IUBIREA??? (eram o minunăţie de copil precoc, ce să-i faci?). Părinţii îmi tot spuneau că voi afla când voi fi mare…

Motto:
"Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am inceput să-l strig --
Stam singur lânga mort... şi era frig...
Şi-i atârnau aripile de plumb."
[George Bacovia - Plumb]

Fotbalagistul “Nodică” are iubită. El e tânăr, frumos, cu hormonii zbierîndu-i sub burtoacă; ea, făptură gingaşă şi suavă, siliconată cam prin toate organele trupuşorului firav. Bineînţeles că se iubesc ca pe ochii din cap, în fiecare seară (uneori şi de mai multe ori pe zi, când antrenamentele nu epuizează seva dătătoare de viaţă).
O perioadă totul merge ca uns, apoi drăgosteala se rupe; se duce în fâlfâit de aripi diafane, la fel cum a venit. El vede altă bunăciune, ea descoperă un grăsănău înzestrat mai gros la cont…chestii obişnuite. Tinerii iubăreţi se despart…doar pentru a redescoperi o nouă jumătăţică mai potentă.
Ceea ce mă face să mă întreb: cam câte milioane de bucăţi sufleteşti ne-au fost hărăzite? Fără număr, fără număr, până umplem lumea de progenituri??

Nu cred în existenţa drăgoştii. Deşi toată lumea e cu ea în gură, eu nu cred…pentru că e doar o vrăjeală abjectă. Se scriu cărţi despre ea, se comentează la diferite seminarii de mare intelectualeâitate, se fac telenovele…ca să ne îndese în subconştient că iubirea este atotstăpânitoare, atoateiertătoare, atotrăbdătătoare…a...toate căcaturile din familia asta. Ideea e că la sfârşit, invariabil, cei 2 amorezi se întâlnesc. Cum-necum, după 10, 20 sau 100 de ani, înflăcărarea asta scoborâtă din Sferele Altor Dimensiuni găseşte o cale de a se împlini; ea depăşeşte cu steguleţe, surle şi trâmbiţe toate obstacolele şi capcanele întinse de oamenii răi la suflet şi unifică săracele pipote pereche. Vai, ce frumos! Aproape că mi se bălăngăne o umbră de lacrimă la colţul ochiului! Cât de divin, cât de splendid este totul în teorie…dar în practică? Nu cumva tot conceptul ăsta este o simplă abureală pentru ceva mult, mult, mult mai banal? O spoială a pornirilor primitive, care să ne umfle la mândrie pe noi, oamenii cei mai evoluaţi?
Mulţi mă admonestează blând şi cu superioritate, doar pentru a se închide în iluzia lor mârşavă: “Eheeeee…Nu ai găsit tu pe cine trebuia. Nu eşti tu capabil să simţi căldura ce te învăluie când te afunzi în ochii persoanei iubite. Nu poţi tu să sorbi picurii aurii care se preling în suflet, nu poţi tu să guşti dulceaţa care te ameţeşte. Nu te îmbeţi cu aromele fiinţei adorate, nu te pierzi în puritatea şi castitatea emoţiilor ancestrale. Ţie îţi trebuie o jumătate aşa-şi-pe-dincolo, care să te înţeleagă, să te susţină, să te îmmoie la cuget”. Hai măi! Ia ziceţi voi tera şi clar "zău" cu limba între dinţi!! V-aţi tâmpit? Terminaţi cu idioţeniile! Ce, eu îs cârpă, să mă pună la îmmuiat?? Plus că parcă era vorba despreo întărire falnică, nu o blegeală scârbavnică! Ia terminaţi cu porcăriile, daţi-vă-ţi 2 palme şi plecaţi la scara voastră! Sunt sătul, chiar scârbit de iubire....am intestinul gros plin cu această entitate. M-am intersectat cu ea de atâtea ori, că am ajuns să merg pe furiş pe bulevarde...şi tot asta cred!

Anyway…
Neapărat, dragostea începe cu atracţie animalică, pur sexuală. Că doar nu vezi una/unu’ pe drum şi rămâi fermecat/ă de minunata ramificare a dendritelor prea-frumosului specimen. Nu sentimente înnobilante, nu râme în stomac sau fluturăceli în creier…Nu teorii şi integrale de volum pe inimoacă. O simplă dorinţă declanşată de instinctul de a te da în teleguţe şi atât. Hunga-punga-punga! Vrei?? Ia poziţia şi să-i dăm drumul! Aşa apare îndrăgosteala internaută de la o singură fotografie, de exemplu. Atâta doar că asta-i cam frustrantă…mai ales dacă iubiţica domiciliază peste mări şi ţări iar tu nu o poţi vizita ca să îi demonstrezi pe viu tăria pasiunii.

“Dragostea la prima vedere” este la fel de romantică. Atracţie fizică şi atât. Ce mare şmecherie?? “Ne-am văzut, ne-am plăcut, ce rămâne de făcut??? Luaţi-vă o cameră la motel şi consumaţi-vă în iubire până o epuizaţi, băi dobitocilor!”
Scoate-l la o plimbare prin centru pe…Brad Pitt, că după 10 minute îi iese pe urechi dragostea la prima vedere. La fel şi cu Angelina Jolie…după două străzi, icneşte numai iubire la prima degustare!
Dar ce să îi faci? Unde-i feeling, nu-i lucru de şagă!

Bine, bine…dar cum de rezistă unele căsătorii să atingă o viaţă de om?? Nimic mai simplu: vâlvătaia aia de “mamă ce te-aş iubi non-stop şi peste tot” trece, odată cu avansarea în vârstă şi pleoştirea în mojo. Grăsimile se lasă, pielea se mototoleşte, ochii văd şi inima cere alte exemplare, mai tinere. Cuplul este legat doar prin respect reciproc (dacă are noroc), prin copii pe care îi au împreună sau prin lucrurile pe care şi le-au cumpărat din fondurile comune. Fiinţa umană este foarte materialistă…chestie care creşte proporţional cu greutăţile întâmpinate pentru obţinerea unui anumit lucru. “Ce-s cretin? După atâţia ani de muncă şi zbatere, să arunc totul pe Apa Sâmbetei? Dă-o naibii de otravă, că o mai suport eu ! Strâng din dinţi, stau mai mult pe la lucru, acasă vin mai mult pilit şi…trece viaţa! Numaidecât mă trezesc că a dat ortu’ popii şi sunt liber!”

Iubirea Adevărată…da sigur! Dacă ar exista, rata divorţului nu s-ar mai apropia de 80%. Dacă mizeria asta chiar ar avea o aplicabilitate practică, babuinii gelaţi pe cerebel nu ar mai avea amante, după nuntă. “Nu sufleţel, pe aia o jughinesc doar, pe tine te iubesc cu adevărat! Tu eşti lumina ochilor mei din cap!”. Ce măă??? V-aţi damblagit la diblă??
Am tot auzit, că cine nu e gelos, nu iubeşte. Băi! Sunteţi sănătoşi?? De unde a mai apărut şi idioţenia asta?? Au slobozit-o frustraţii care nu se încred nici în dibacitatea palmelor???? Dacă ar fi să mă iau după teorii, iubirea e fix încredere. Dacă vaca aia a ta chiar te iubeşte (????), o laşi în ditamai grajdul de bivoli în călduri şi tu te bagi la somn liniştit…pentru că ştii că nu vei fi trădat niciodată. Chestia e că aşa ceva nu se întâmplă, pentru că simţămintele de căldură acoperă doar un contract de comun acord, prin care primeşti ciorbă caldă, chiloţi curaţi şi plata a doar juma’ de întreţinere, în schimbul unor flotări după program intensiv. Iar tu ştii asta, în adâncul atriului (puţin şi prin ventricul). Pitzi stă cu tine doar pentru că eşti viril şi o iubeşti cu vână…dar dacă scapă la grajd, poate garanta cineva că nu îşi găseşte altul mai potent?? Că doar nu e mulată pe dotarea amorului tău!

Unde e iubirea aici? E plecată în vacanţă de sărbători??? Sau...a, da! Ăia nu au găsit ei, Dragostea Adevărată! Doar se amăgesc micuţii....beau apă cu gheaţă şi îşi imaginează că e şampanie franţuzească! Ce îmi răscoală mila în stomac...Îi compătimesc sincer!

Un alt clişeu spune că dragostea te loveşte la orice vârstă! Nu îi mai pun pe ăia de acum două postări, că şi aici pot demonstra foarte uşor apartenenţa la plăcerile dobitoceşti. Dar întreb altceva: dacă chiar există vreun Cupidonel care ne trage cu săgeţi de iubire în cur, oricând şi oriunde, de ce nu vedeţi bunici la 80 de ani că se ling pe după boscheţi? Sau cum explicaţi faza aia cu tătăicul care şi-a lăsat gravidă nepoata adolescentă, aflată fix la vremea damblagelii iubăreţe?? Era încleştat de dragoste, precis! Îl orbise Scutecel cu arculeţul lui magic???

Of, of, of...iubirea! Bibelou de porţelan! E şi normal...că dacă nu te depui cu sentimentele cât timp ai colacii fermi şi se mai umflă tărâţa, dracu’ mai îţi face ochi dulci! Ce vreţi mai fragil de atât?

Sălbăticiunile îşi marchează teritoriul cu urină. Oamenii, cu “puiuţ”, “zăhărel”, “pisi”, “îngeraş”, “pisoiaş” şi alte asemenea măgării (nu mai pot da exemple, că mi se sterpezeşte cerebelul numai când mă gândesc la ele). Aşa a fost mereu, chiar dacă spoiala a fost diferită, în funcţie de vreme.
Acum cică eşti brută dacă spui simplu “mănânc”; politicos, se spune “servesc masa”. Cam la fel e şi cu iubirea…Nu poţi să îi spui “Hai să mă văr şi eu pe la tine!”; îi spui şi tu mai împopoţonat, mai răşinos: “TE IUBESC”. Vai, ce frumos sună…Păcat că nu e nimeni în stare să definească clar ce vrea să spună. But, then again, feelins can’t be expressed into words! Lasă măi, că e bun şi puţin mister! Îl interpretăm cu ni se scoală ideile mai poetice!

Tare, nu??

2 comentarii:

  1. Pregătește, stimabile, ligheanul pentru vomitat, că într-o lună vine, bleah, Ballantines Gay. Atunci cred că am să scriu și eu împrumutând din stilul dumitale.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tare postarea care ai scris-o.
    Iubire,sa nu mai aud de asa ceva,si de acest tremen.Femeile din ziua de azi...vai de capul lor,dar chiar lasa de dorit.
    Traieste-ti viata,care o ai si incearca sa tragi in teapa tot ce poti.Da-le dracului,de curveturi..

    RăspundețiȘtergere