Science Fiction pă real

Aş mai fi avut de comentat nişte declaraţii iubăcioace maxim, să ne mai râdem şi noi niţel...doar că mi se sterpezesc dinţii de la atâta ofrandă pe altarul primordial. Pauză de cafea, deci.

În demersul meu plin de romantism am trecut cu vederea peste o ştire care m-a amuzat la culme:

"După ce anul trecut au avut parte de tăieri peste tăieri, bugetarii şi pensionarii pot să-şi mai descreţească frunţile. Luna aceasta, peste un milion şi jumătate de pensionari vor primi mai mulţi bani, a dat asigurări premierul Emil Boc."

http://www.antena3.ro/

WOW!!! Cresc pensiile şi salariile...sau mai precis, se micşorează tăierile pensiilor şi salariilor. Aşa ne-a asigurat Boc. BOC!!! Adevărul e că de câte ori a zis ceva, fix aşa a fost (nu mai încep înşiruirea de evenimente arhicunoscute, că devin obositor)! A avut dreptate omul, la milimetru. Ce e-al lui, e pus deoparte! Acum ne-a asigurat..putem să mergem liniştiţi, la schi. După părerea mea, e o activitate care ne va antrena pentru viitor.
No, păi ce mai e de spus?
Pensionar mereu să fiu,
Să trăiesc aşa cum ştiu,
Ca la 70 de ani,
Plin de boli şi fără...plin de bani...pac-pac-pac-pac-pac-pac.

Prostia mare ştiţi care este?
"Românii nu mai au încredere nici în guvernul Boc şi nici în preşedintele Băsescu."
Nu o spun eu, o spune un sondaj GSS 200, apărut astăzi.
No, şi NE ASIGURĂ BOC? Dacă ştiam că e concurs de bancuri, mă pregăteam şi eu cu ceva, nu vedeam aşa, cu mâna-n cur.

Dar, să vedem mai pe larg ce mai spun concetăţenii zilele acestea...

"Mai bine de două treimi dintre români consideră că statul acţionează ca un duşman al cetăţenilor. 67% dintre romani ar vota pentru suspendarea lui Traian Băsescu, dacă mâine ar avea loc un referendum pe aceasta tema. 77,4% dintre români cred că ţara noastră se îndreaptă într-o direcţie greşită. 77,1% dintre repondenţi califică activitatea Guvernului ca fiind foarte proastă."
http://www.antena3.ro/

Nu ştiu cum să spun, dar sondajele astea mi se par idioate. "Dacă mâine ar avea loc alegeri"...băi, fiţi serioşi! AU FOST ALEGERI, poporul a dat buluc la urne să-l ştampileze pe Băsesc. Dacă ne murea cârmuitorul de foame? Fie-sa nu se mai dădea în bărci pe la euro-parlamentari (le zice aşa că-s din Europa, presupun; dacă erau în America, le zicea dolari-parlamentari...iar în Botswana..nasol; îmi pare rău pentru ei); ailaltă fi-să poate nu mai avea bani de întreţinere şi o executa silit vreo bancă; Udrea nu mai făcea şpagat între ministere, noi nu-i mai vedeam frunza... Doamne fereşte! Deci era Apocalipsa pe aici, dacă nu se vota cum trebuie.
Şi-acu a dat bleanda-n toţi! "Dacă mâine ar fi alegeri...". Ei, uite, că NU SUNT!! Vă ofticaţi? Luaţi UE să v-ajungă, că d-aia avem reprezentanţi acolo-şa la Ăi DE Sus! Să se lupte pentru popor, pentru voi! Să vă dea..de toate, să fiţi fericiţi!

Dar, hai să nu fiu cârcotaş. Îmi place. Serios, fără 'şto. 67% ar vota pentru suspendarea marinarului...sincer, nu cred. Şi chiar de ne-ar lovi o molimă de inteligenţă (măcar o aromă...aşa, cam cât neuronii viermilor inelaţi), facem pariu că se găsesc alţi 68...chiar 80% de mioritici care să se pună contră? Buturuga mică răstoarnă carul mare, băi...minoritatea întotdeauna are ultimul cuvânt!
Şi să mai crezi în sondaje? Ce, ei nu trebuie să-ţi facă serviciul? S-au angajat sondori, statul nu îi plăteşte degeaba!

Tăierile se vor diminua. Ne asigură Boc. Românii nu au încredere în guvernul Boc. Boc nu este guvernul.

Between the lines

Pentru că nu m-am terminat de spus

Pe vremea tinereţii mele încă nu se născuse nebunia semeseurilor care mustesc de sentiment. La noi în ţară, abia erau zorii telefoniei mobile.
Pe atunci, şmenozeala maximă era să ai celular. În pauzele orelor de curs, colegii se adunau în jurul celor care aveau o astfel de sculă performantă şi se minunau în cor. Apoi începea sesiunea de laude: "Băi, stai să-mi auzi soneriile! Vreţi să vă cânte Mozart?? Am telefon polifonic, se aude beton!". "Mnea...asta nu-i nimic pe lângă ce am eu!! Deci telefonul meu este polifonic, dar are ŞI ECRAN ÎN CULORI! Mozart color, beiiiiiiiiiii... Deci sunt bun, sau cum?! Dacă vă mai spun că am şi credit pe el (chiar pauza trecută i-am trimis un mesaj femeii mele) pică chiloţii de pe voi!"
Da, dom'le. Erai miezul din fanta altoit cu gaura de la covrig dacă aveai mobil, însă ştirbeai gura târgului dacă exista şi ceva credit pe el. Câţiva cenţi sau doar 1$, aveai cu ce. Nu îţi trebuia să vorbeşti, nu aveai de ce...se născuse codul bipurilor. Când frecai menta şi ţi se scorojeau creierii de plictiseală, comunicai cu prietenii: BIP!! "Bună, ce mai faci??". Dacă MINUNE! primeai un mesaj, tu răspundeai codificat: 1 bip= DA, 2 bipuri= NU, 3 bipuri...aici era mai complicat. Atunci, în vremea mea, nu sunai la radio dacă vroiai să îi spui toantei c-o iubeşti, dar erai în pană de inspiraţie; nici măcar nu exista nu exista "baby, u're my paraschute", că să dedici clipocelii aortice Atunci, dădeai bip; 3 bipuri, o iubeşti. Cu cât îi dădeai mai multe bipuri, cu atât o iubeai mai mult. Clar. Vedeta clasei era un coleg care ajunse la 100 de bipăieli...record mondial neîntrecut nici până în ziua de azi. Deci îşi iubea gagica...era frânt, tochitură în sânge, zdrobit după ea. Era un Superman printre colegi, însă fătuca asta era kriptonita lui...i se înmuiau gladiolele când o vedea. Mamă, şi ce ar mai fi înmuiat şi el!! Se topeau colegele când intra în clasă, el avea ochi pentru una. Apoi a...a scos-o la film. A fost prima dată când o făceau, amândoi adică. Le-a plăcut, aşa că nu a trecut mult până l-a scos ea pe el; apoi s-au calmat. Iubirea a trecut. Ce are un început, are şi un sfârşit.

"De ce nu m-ai învăţat să respir fără tine?". Simplu. Pentru că va veni alta.

Nu cred în IUBIRE.
Adică...cred în iubire, dar nu în IUBIRE. (e o mică nuanţă, pe care cultura occidentală nu o subliniază...spre deosebire de cea niponă, de exemplu). Nu cred că există acea iubăciune mirobolantă şi diafană, veşnică şi nemuritoare, omniprezentă şi atotcuprinzătoare. La nivel ideatic, da. Menestrelii o cântă duios, poeţii îi închină ode emoţionante, pictorii o visează şi-o pictează...dar în realitate este doar o flatulare în vânt de seară. Iubirea aceea este o dorinţă, un efect Placebo pe invers, care există numai în mintea individului. Este ceva contra naturii, o ipohondrie dementă şi searbădă. O maladie închipuită, care cică stă la baza Universului. Universul e o debileală haotică.
IUBIREA ADEVĂRATĂ NU EXISTĂ...pentru că atunci, ar trebui să existe şi una falsă. Sentimentele cică-s pure...deci nu, nu se poate!

Eu cred în ceva mai uman...o pasiune mai fierbinte, o îndrăgosteală care vine şi trece, ca acceleratul prin gară. Este acea iubire care o îndeamnă pe completarea sufletului să îţi spoiască maşina cu inimoace de ruj; e o prosteală, o exagerare, un motiv pentru a obţine...diverse. Este o libidinoşenie cool, mereu în tendinţe, mereu la modă; este atât de rară, încât o experimentează toată lumea, pe unde apucă, cât mai repede, ca să o simtă la maxim. Este impulsul romanţat, care ascunde preacurvia. E o nebunie de moment. În timp, trece.
"L-am iubit pe fostul, dar acum mi-am găsit locul în Univers. Cu pisoiaşul meu simt că am un rost, lucrurile vin de la sine. El ESTE ALESUL"...până apare următorul. Hai, să mori tu! Cum adică "ai iubit", dar acum iubeşti iar? Cam de câte ori dai peste dragostea unică? Nu e puţină contradicţie logică? Plus că...Ce se întâmplă cu nenurirea acestui sentiment superior? Dacă spui "iubire", nu există timpul trecut. Parcă "etern" se referea la ceva continuu...dar poate s-a schimbat sensul cuvintelor, cât am fost eu plecat să ud buretele. Clar, aşa s-a întâmplat.

La tinereţe, când nu ştii ce-i cale pe vale, iubirea este nevalnică, înnebunitoare, obsesivă. E concurs de înscris iubiri, ca să nu rămâi de prost. În timp, totulse maturizează...ei căcat! Nu se maturizează nimic, doar că în ecuaţia afectivă invervin alţi factori, mulţi din ei cât se poate de egoişti.
Iubirea este necesară ca să astupe gura lumii; căsătoria, ca să intri în rândul lumii. Fără o nenorocire de hârtie de la primărie, eşti fără căpătâi. Partea cu Isaia dănţuieşte este doar o tradiţie necesară tot apartenenţei la turmă; dacă nu ar fi aşa, nu ar exista divorţ. Te uneşti cu aleasa în faţa lui Dumnezeu din dragoste, omul nu are voie să desfacă acea legătură...parcă aşa se spune pe acolo. Şi totuşi, iubirea trece, cercul se frânge.
Iubirea este necesară, pentru că uşurează viaţa individului. Nu mai stai cu grijă să îţi calci chiloţii şi să îi arzi. Nu mai mânânci cartofi prăjiţi în culcare şi-n sculare, pentru că fata/femeia de lângă tine, în principiu, îţi asigură nevoile de bază (gândire tribală, dar adevărată; nu mă feresc să o recunosc, pentru că nu am de ce să fac asta). Ca să nu mai zic că dacă îţi vine chef de jughineală, nu mai bagi lucru manual sau alergi prin cluburi, că poate ai noroc şi îţi surâde norocul...acasă, te aşteaptă ceva sigur. Plus că în doi, ratele la casă şi la maşină sunt mai uşor de suportat. În doi, îţi mai permiţi şi un restaurant din când în când.
Apoi..tinereţea se duce, nu mai poţi umbla din floare în floare (asta desigur, dacă nu eşti vreun virinel, o culme a potenţei...de obicei financiare). Apare rutina, apoi frica de singurătate, teama de o moarte în uitare. Apare neputinţa, nevoia unui ajutor.

Sunt grosolan? Mdea...Hai să căutăm motivaţii boeme care să poleiască rahatul...să ne stimuleze la coarda sensibilă, să menţină iluzia de fiinţă evoluată.



Băi, mă leşi cu IUBIREA? Nu cred în ea, nici în ruptul capului. Este o minciună strufantă, o culme de ipocrizie care apare din motive pur fizice sau sociale. Quasimodo niciodată nu a fost iubit de Esmeralda, pentru că nu avea de ce. Nu avea nimic. Mila nu e dragoste...poate o componentă a ei, dar nu un întreg.
În India nu se făceau căsătorii în afara castei. Era legea lor. Chiar dacă s-ar fi dat voie, aşa ceva nu era posibil. Odată ce creşti într-un mediu şi te obişnuieşti cu anumite standarde de viaţă, logic, vei căuta ceva asemănător, sau mai mult. Niciodată nu priveşti în jos. Evoluţia nu pe asta se bazează. Abordări gen "lasă, că dragostea completează totul" sunt pure idioţenii. Era un amărât, curgea jegul de pe el, umbla în zdrenţe...până când IUBIREA. Până când, plecat la cerşit la văzut o fiică de baron şi s-a îndrăgostit iremediabil de el...pă dracu! În trecut, cei din clasele sociale inferioare nici măcar nu erau consideraţi oameni. În prezent...Dragostea trece prin stomac. Nu suntem fiinţe eterice, să ne hrănim cu concepte. Chiar dacă apar situaţii când este ignorat, materialul distruge orice, în cele din urmă.

Indienii au fost practici. Au întocmit reguli uneori brutale, dar cel puţin, din societatea lor lipseşte făţărnicia care ne caracterizează nouă viaţa.

P.S.: Chiar dacă în micul meu expozeu m-am referit mai mult la partea masculină, situaţia este mai mult decât identică pentru ambele specii umane.
O persoană, de orice gen ar fi ea, este pălită de iubire doar când îi sunt îndeplinite o sumă de aşteptări. Când apare altcineva mai atractiv, iubirea se mută. Elementar, dragul meu Watson.

Love stinks in the air

Pentru că, acolo, chiar nu am terminat ce aveam de spus

O să-mi iasă pe nas iubirea zilele acestea. O să vomit iubire amestecată cu bucăţi de fiere. Doar suntem în februarie, nu? Inimoace de plastic; pernuţe beculitoare; căni căntăcioase; cuvântări zaharisite în asemenea hal, că mă ia cu leşin la sentiment; maimuţoaie de puf; baloane dantelate; transfer de bale la fiecare margine de şanţ şi toate cretinismele de gen. BUCURAŢI-VĂ, E VREMEA COLINDELOR!
Lumeeeeee lumeeeeeeee "...Arată-i că o iubeşti pe aia care o iubeşti! Declară-ţi dragostea la radio, să te audă o ţară întreagă!!! Eşti în pană de idei? Te ajutăm noi!! Trimite sms la 6969 cu numele tău şi al jumătăţicii tale, iar noi o rezolvăm! Nu ezita, ca prosta-n faţa..cofetăriei!! Dovedeşte-ţi dragostea aici, să vadă toată lumea!"

Da' eu nu pricep. De ce trebuie să îmi iau lumea ca martoră, când fac...ORICE?? Dă-o-n mă-sa de lume, mi se zburduncăne de ea!
Sunt în pană de idei...adică nu mai ştiu să vorbesc, sau cum? "Tu fată, să-mi moară antena ..(măi...nu vă gândiţi la prostii)...de bulgari că-mi place de tine!". Scurt şi la obiect. Ce-o mai iei prin învăluire din aia romantică cu zânule, îngeraşi dalbi, crochete de pui, pets, şaorme şi alte metafore de boem ratat? Simplu, tată! De ce să mai abureşti?
Dar sunt rău, pe alocuri chiar ipocrit. Când ai o persoană specială, te face să te simţi special. Diferit. Deci, dacă tot te foloseşti de comparaţii hiperbolizate (în limita bunului simţ, totuşi) ca să îi spui ceva să atingă norii şi ploaia în secunda 2, măcar fi în puii mei original! Adică TU, cu limbuţa ta, nu un mesaj standard de pe telefonul mobil.

Nu cred în iubire.
Mi se pare o aberaţie cretinoidă, un simplu cuvânt gol care cică este deasupra tuturor, dar nu spune nimic, în principiu. Greşesc? Daţi-mi o definiţie a iubirii care să fie valabilă la modul general! Presiunea este forța pe unitatea de suprafață aplicată în direcție perpendiculară pe acea suprafață; randamentul este raportul adimensional dintre lucrul mecanic util si lucrul mecanic consumat; intensitatea curentului electric este o mărime fizică scalară ce măsoară sarcina electrică care traversează secțiunea unui conductor în unitatea de timp; difuzia este un proces de amestecare spontană a particulelor a două substanțe, acționând treptat până la completa și ireversibila omogenitate a acestora. Iubirea ce este? Ce unitate de măsură are în sistemul internaţional? Când ştiu că iubesc?
Cineva, (o tânără domniţă, dulce şi suavă...conform clişeului, plină de sensibilitate abstractă ruptă din sferele pătratelor ancestrale, desigur) scandalizată de propriile păreri, mi-a răspuns melancolic, cu privirea pierdută prin zări nedescoperite de civilizaţie: "Dacă nu ai întâlnit TU iubirea, nu înseamnă că nu există". S-o întâlnesc? Adică cum? Merg pe stradă şi îmi sare iubirea în braţe, de după ghena de gunoi? "BAU!! Ghici cine-i??"


Alerg după autobuz şi calc în ea? "Fleoşc! Am ceva iubire pe pantofi. Miroase tare, aşai?" ; Stau crăcit în pat şi mă trezesc călărit de o dragoste sucubă, care mă muşcă pofticios de ureche? "Ah-Oh-Ah, ce bine îi. AAAAAAAA, BITE MY ASS AND FUCK MY BRAINS OUT!!! C'MON DARLING!! IIIHAAAA....Riders on the storm..."; O culeg dintr-un boschet, înnodată, albă şi flască, sau cum? "Bleah! That's grose, man!!! Iubirea asta-i cam folsosită". Nu pricep asta cu "n-ai întâlnit". Şi mai precis, ce n-am întâlnit? N-am fost îndrăgostit? Hai, să mori tu! Îndrăgosteala nu e iubire, e doar o pasiune mai puternică ce vine, apoi trece cu timpul. Nimic mai mult. Orice are un început, are şi un sfârşit...Ce dracu' e aşa complicat? Mă îndrăgostesc mai des decât fac piş dacă îmi pun mintea, dar asta nu înseamnă că mă sparg de iubire.
Altă duduie, fără să stea prea mult pe gânduri, mi-a recitat calm: "Iubirea e atunci când îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi". Hopa..citate din cărţi! Păi zi frate-aşa! Ideal ar fi fost să ai o părere proprie, dar merge. Deci e cu aproapele..Păi dacă eu îmi cumpăr o îngheţată, apoi îmi piere cheful de ea şi o donez primului aproape care îl întâlnesc, se pune că-l iubesc? L-am tratat pe el ca şi pe mine, deci...ia uite amorezul din mine pe unde era! Băi, şi mă speriam că nu există! Mare prostie din partea mea...
"Şi dacă vine o fiică de maharajah (adică obeză de avuţii), tunată după ultimele răgete ale modei, deci de o neasemuită frumuseţe? Nu o iubeşti?" Nu, e o simplă dorinţă pentru un viitor asigurat, dublată de o nevoie carnală din cele mai comune.
"Bunicii mei s-au căsătorit şi se iubesc şi după 60 de ani de căsnicie". Un contract social, frica de singurătate, obişnuinţa, dorinţa de a fi în rândul lumii. Poate, o anumită doză de respect pentru fiinţa care te-a suportat atâţia ani.
"Îmi iubesc prietenul; suntem de 6 ani împreună". Şi ce, vrei să te-aplaud? Dacă renunţi la el, ţi-e teamă că nu va mai alerga nimeni după tine şi rămâi nevorbită şi neînţeleasă??
Hai, alte întrebări? Care mai doreşte, care mai pofteşte?? Love guru e aici, pe treabă.

Îmi place de o fată. Dacă îi spun "te iubesc", sigur o jignesc.
Iubirea este o curvă la colţ de stradă, un pretext peste care te împiedici când ai chef să ţi-o pui. O iei în gură, o scuipi în faţa diafanei, hunga-punga haidi băi şi s-a terminat. Dacă îţi place, stai cu ea şi peste ceva vreme repeţi figura iubăcioasă. Dacă nu, "scuze fată, trebuie să merg la baie" şi uiţi să mai vii. Simplu şi eficient.
Clar, cea pe care o plac nu va auzi cele 2 cuvinte în veci, din gura mea. No, sir. No. Huh Huh. No. No! No! No! Hell No! NO! NO! I refuse to... No! No!

Nu spun "te iubesc". Nu acum, nu într-o zi a anului sau într-alta. Sunt mai Gică Contra, nu îmi place să am răspunsuri pavloviene când stabilesc unii şi alţii! Cu atât mai puţin de "Valentine's Day, ziua îndrăgostiţilor". Ziua lu' drăgăstoşi...Ce-i idioţenia asta? De ce ar avea cineva nevoie de o zi, ca să poată spună că vrea să se joace de-a doctorul cu tuta din dotare?? Care-i scopul? În restul anului îl părăseşte potenţa verbală? Restul timpului ia laxative contra fluturăcelilor stomacale? Hai să celebrăm nimic! O, da, da! Suntem în tendinţe, baby, alături de o cireadă de libidinoşi decervelaţi!
Păi dacă tot vreţi serbări, mâine e ziua în care am făcut prima dată la oliţă! A fost un adevărat eveniment mondial, ţinînd seama de faptul că pe vremea mea nu se inventase pampers-ul...şi mama îmi spăla scutecele e mână. Apoi, peste 3 zile se fac 25 de ani de când am scuipat prima dată. N-a fost o flegmă din aia cu noduri...mai mult o ploicică dispersă, care oricum, a ajuns tot pe mine. Dar am încercat...şi am învăţat o lecţie valoroasă: nu e bine să o faci contra vântului (în special când nu ştii cum).
No, ce ziceţi? Mai am o căpiţă de date importante pentru viaţa mea! Nu le sărbătorim?

Iubirea...ca subiect de carte, film sau muzică, merge. Teoretic, este o idee valabilă. Practic, nu există aşa ceva. Iubirea aia unică, eternă, plină de bunătate, care iartă totul, crede totul şi speră totul nu există. Este un unicorn rupt dintr-o poveste; alb şi mlădios, o frumuseţe delicată care îţi răneşte sufletul cu puritatea ei. (Cum??? S-a descoperit un inorog viu, pierdut în sălbăticia junglei amazoniene?? Da, sigur! Un ponei cu un corn pe nas, lipit cu aracet. Megatare, ce să zic!!)
Iubirea e ca sfinxul egiptean. Un monument grandios care îţi taie respiraţia prin măreţia sa, un gigant care rezistă vicistitudinilor timpului. Dar care nu există în lumea reală. Este o simplă plăsmuire a minţii omeneşti. Iubirea, bibelou de porţelan. Lasă-l pe milieu, lângă peştocul moştenit din fundul bazarului şi carpeta cu "Răpirea din Serai"; nu-l şterge de praf. Dacă îl iei în mână, se sparge...mai bine lasă-l acolo unde e şi nu mai încerca. Fă-i serenade, recită-i poezii, spune-i poveşti nemuritoare, închină-te la el, adu-i ghirlande de flori, fă-i ce vrei, numai nu-l mişca din loc. Cioburile unei himere te taie al dracu de rău, iar durerea e cât se poate de reală.

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!! Tâmpesc!! Îmi vine să-mi iau câmpii, să mă duc peste 9 mări şi douăj' dă ţări, să fac pe mortul şi să nu mai iau contact cu vreo fiinţă vie de pe planeta asta. Măcar acum...sunt un intrus în viaţă, luna asta! Nu mai pot cu tembelismele!! Unde să mă mai ascund?? Intru într-o grotă şi torn o tonă de pământ la intrare...but then again, l-au găsit pe Marele Saddam, d-apoi pe mine, care-s un scuipat într-o tornadă pe lângă el. Şi totuşi...vreau să plec, vreau să fug de mine, vreau să mă vaporizez în neant. Vreau să mă dedublez, să îmi trimit ki-ul în alte dimensiuni astrale şi să îl las acolo! Poate se usucă şi pică, de la nefolosire. Dă-l în pisici...ce-am avut şi ce-am pierdut?
Doar că nu pot. Pe plaiurile mioritice, drumul dintre 2 puncte este mereu în construcţie.

Smiley - Plec pe Marte feat Cheloo

Asculta mai multe audio diverse

Pentru câţiva lei grei în plus

"Sărăcia îi împinge pe români să recurgă la gesturi incredibile. Rămase fără bani, sute de femei au ajuns să îşi vândă laptele matern pe internet.
Vând lapte matern, proaspăt recoltat, preţ negociabil - anunţurile de acest gen de la mica publicitate s-au înmulţit simţitor în ultima perioadă. În cele mai multe cazuri recoltarea se face în condiţii improprii, însă mamele fac orice pentru un ban în plus."
http://www.antena3.ro/

Ruşine! Hoţilor! Mişeilor! Oameni răi aserviţi mogulilor, ce sunteţii voi de oameni răi!
Auzi, auzi..."sărăcia le împinge pe mame". PENIBILILOR! NE-NO-RO-ŢI-LOR! Băi denaturiştilor scârbavnici! Dragostea maternă şi cel mai profund spirit creştin le împinge pe mame să facă asta! Nu scrie la Carte să îţi iubeşti aproapele, să îl cinsteşti ca pe tine însuţi? Se ştie că laptele matern este cel mai complet şi benefic aliment pentru fiinţa umană, iar aceste martire pe altarul iubirii îl împart tuturor pe degeaba, contra unei sume modice din care să trăiască şi gura lor cu ceva. Într-o lume a E-urilor cancerigene, cea mai dragă fiinţă vă dă lactoză de oamă originală! Sculă germană printre lactate, măi tăticule!! Lapte proaspăt recoltat şi cald încă, pentru ca atunci când îl bei să te răscolescă aroma celei din care izvorăşte viaţa pe planetă.

Ce oare poate fi mai frumos de atât? Curat splendoare-n iarbă! Asta este, băi neaveniţilor! Băi vânzătorilor, aruncaţi cu noroi în cele mai valori ale acestui popor!! HUOOOOOOOOOOOOOOO INSENSIBILILOR! Meschinilor şi negrilor la suflet! HUUUUOOOOOOOOO, cârpe netrebnice!

Da' slugile ce să priceapă? Bagă mogulu' banu', tonomatul cântă la comandă! Mortu' cu cireaşa-n gură ."Imediat şefu'! 'Trăiţi sefu'! Imediat! Moş Crăciun şi prietenii săi...asta....Mortu' cu cireaşa-n gură , Mortu' cu cireaşa-n gură"
Auzi, auzi! SĂRĂCIE! Mi se umflă vena cavă de pe frunte, numai când citesc aşa ceva! SĂ-RĂ-CI-E, ete zdrânga!!! Băi! Băi, tu ăla din Mybac (bacul meu, adică - hehehe...cine ştie, cunoaşte engleză)! Tu vezi vreo urmă de sărăcie pe undeva? "Nu dooom, nu dooom...yo matu', toată lumea amatu' yayo! N-am ce dăyo! Ce fuckyu yayo! Pffff, shit-shit puii yayo!!"
EI, AŢI VĂZUT???? Declaraţie la cald! Mai vreţi ceva? La noi nu e sărăcie! Sunt săraci doar milogii, ăia care trăiesc ca nişte lipitori pe spinarea lu Stat şi cer de pomană! Da' gata, s-a tăiat macaroana! La muncă, băi!! Cine nu munceşte, nu mănâncă! Aşa spune Luxtenul Patriei!
La noi nu e sărăcie. Noi trăim între mirificii sâni ai lu' Antonia, numai că suntem atât de idioţi că nici nu-i vedem! Avem tot ce ne trebuie, şi chiar mai mult de atât! Viaţa cu belşug în plus...dar şarpele, când îl doare capul, iese la drum să fie strivit!! Aşa suntem noi! Noi ne drogăm cu televizorul, ne acoperim ochii minţii cu un văl mortuar şi credem că stăm în mizerie. Avem o ţară minunată, Băzeul Încrucişat se luptă din răsputeri cu corupţia şi sistemul ticăloşit ca să ne scoată la liman! Se speteşte pentru noi şi noi...voi vă plângeţi! "Vrem salarii, vrem pensii"...păi la ce vă trebuie aşa ceva? Voi credeţi că din asta se trăieşte??

Hotărât lucru, la noi nu e sărăcie. Şi de-ar veni aşa ceva pe aici, o zgornim de nu se vede!!
"Bună ziua, bună ziua. Mă cheamă Lucia. Saracia Lucia!"
"Pfaiii...eşti atât de frumoasă! Dar nu se poate...du-te păsărică, d-aci! N-avem nevoie de serviciile tale! Clipoceşte din ochi cât vrei!! Arată-ţi tâţoacele pân' te plictiseşti, crăceşte-te în şpagat pe 3 scaune, că nu ne impresionezi! Hai du-te! Că acu mi se scoală Mântuitorul Neamului şi îţi trage laba la ochi! (s-au pe unde-o putea şi el...oricum, ţi-o trage sigur, sigur. Garantez)"

Diabolique

"Artrostop Plus" îţi dă ariiiiiiiiiiiiiiiipiiii...ştiu. Acum, măi tătăică, ia încearcă să mai joci şotron şi acum:

Dorinţe

Astăzi:
"Ceauşescu ar fi împlinit azi 93 de ani: Zeci de nostalgici, la mormântul fostului dictator"
http://www.antena3.ro/

Undeva în viitor:
Ceauşescu ar fi împlinit astăzi 2580 de ani; stafiile ramolite ale câtorva nostalgici s-au adunat la mormântul fostului dictator, spre a-l slăvi şi elogia. Îl vor înapoi pe dictator.

Mai departe în viitor:
Dacă ar mai fi trăit, cel mai iubit fiu al popo...nu! că facem confuzii. Dacă ar mai fi trăit, Matusalemicul Cizmar ar fi împlinit astăzi ceva fără număr, fără număr, fără număr. Încă este dorit de urmaşii neamului, chiar dacă acesta nu mai există.

Capu la lista eurupeană

Primul loc din Europa.
URRRAAAAAA!!! AM ÎNVINS!! Suntem cei mai buni! Noi suntem români, noi suntem romani, noi suntem urmaşii lui Traian!!! Mutu' ute pământul, se ştie!!

Băi frăţicule! Suntem, sau nu suntem pe primul loc? Mai contează la ce? Doamne, mulţam, Doamne, pentru că ni l-ai dat pe Matelotul Neamului, acest şaman binecuvântat care a oblojit rănile unei întregi naţii!! Fără el nu reuşeam să fim cei mai superiori din Europa. O, DA!! Spank my ass, baby, I was a bad boy! Da, DA, DA! Suntem cei mai the best!
UE Europule! Te-am lăsat în urmă, bei....suge-ne ţeava de eşapament, că atâta mai vezi de la noi! Te doare opulenţa noastră?? Hai, spune drept! Te râcâie....să te faci tu atâtica? Dă-te bei d-aci, că iei vopseaua! Kiss Udrea's little (?????) lily white butt!! Shit your pants and shut the fuck up! Nie, nie, nie...România este în colaps! Nie, nie, nie...România este pe marginea prăpastiei! PROSTII!! Dezinformări ale mogulilor! (Ruşine, Dinu Patriciu!!) Linşaj mediatic! Manipulare irefutabilă şi grosolană!!! Trădare, conaşule! Trădare fără nici un prinţip! HUUOOOOOOO!!!!!

România A FOST pe marginea prăpastiei!! Astăzi, alături de Băsescu (cel mai Awesomest fiu popular), am făcut (ÎN SFÂRŞIT) un pas înainte! Am evoluat! Suntem cei mai buni! URA!!!!
Suntem băeţi de băeţi, băăăăăă...În plină criză economică, când alţii ţâţâie din cur să nu cumva să le scape ceva mai mult şi să facă risipă de hrană, noi am cheltuit 175 milioane de ieuro pe şosete, laxative, produse de papetărie (probabil şerveţele umede, ca să avem ce folosi după cufureala medicamentoasă) maşini şi telefoane. Suntem buni, sau ce pisicii mă-sii?? Păi ce, dacă avem bolizi de îi băgăm în boală şi pe maharajahi, cât pana mea aţi vrea să cheltuim? Anul trecut "maşinile de lux s-au vândut ca pâinea caldă"*. Rolls Royce Phantom Coupe, Rolls Royce Ghost, Lamborghini, Ferarri 599, nimic nu este prea mult pentru noi. Ne respectăm, băi...băsescul subţire cu cheltuială se ţine! Degeaba suntem noi pe primul loc?
Suntem buni, frate. Clar. În sfârşit ne sunt recunoscute meritele.

SUNTEM ULUITORI! Suntem un cap d-operă. La mai mare! If the world would be a shit, we would be the Holy Shit. Fără nici o discuţie. Orice alt comentariu este de prisos.
"Dăm legătura..."

*http://www.antena3.ro/

P.S.: Nu cred că e nici o problemă dacă băgăm şi noi o închinare mică.

Impotenţă crasă, putirinţă maximă

----------------

Tateyama Kurobe este un munte sfânt pentru Japonia şi totodată un obiectiv turistic la fel de important precum Muntele Fuji. Iarna, şoseaua de acces este acoperită cu un strat de zăpadă de 20 de metri. Şi totuşi, este permanent deschisă publicului larg. Mişto, nu?

"Ia de la Băsescu!" forever

"Preşedintele Traian Băsescu a avut dificultăţi în susţinerea discursului prilejuit de Ziua Unirii Principatelor. Încă de la primele cuvinte rostite, şeful statului a fost huiduit de mai mulţi oameni adunaţi în Piaţa Unirii din Iaşi. Aceştia au fluierat şi au scandat "Jos Băsescu!" sau "Hoţii!" pe tot parcursul cuvântării."
http://www.antena3.ro/

"Bună ziua şi la mulţi ani!" SĂ TRĂIŢI BINE! HUO, HUO! BANDITUL, HOŢUL, DEMISIA!!! IEŞI DIN ŢARĂ, JAVRĂ ORDINARĂ!!
Nu, nu, nu, nu, nuuuuu...staţi în ţară, Mr. President!! Dar poftiţi...doriţi o pernulă, să vă stea băsescul pe moale? Ce vă pofteşte sufleţelul? Un trabuc, ceva? N-avem noi Monică, dar...poate vreţi să vă manipuleze o Elenă? O punem să poarte pantaloni, ca să nu fie probleme cu rochiţa!Spuneţi, nu vă sfiiţi!

Şi acum îmi răsună în urechi vorbili unei vecine pătrunse de spiritul portocaliu: "Mă duc, maică, să votez cu domnu' Băsescu! Doar el poate salva ţara din ghearele comuniştilor! Vrei să vină securistul ăla de Iliescu şi să ia frâiele puterii? Doar domnul Băsescu ne poate salva, slăvit fie pe veci în nume! Cum, se poate?? Domnul Băsescu ne reformează, ca să scoată ţara asta din mizerie. El se luptă cu Sistemul, bine le zice la lichelele alea de comunişti, care fură din bugetul ţării! Mogulii ne distrug! Mogulii ne duc în sapă de lemn! Domnul Băsescu este ultima noastră salvare! El taie averile bogaţilor şi dă la săraci!"
No, şi acum "Hoţul, Demisia??". Stai aşa, că nu-i aşa! Aţi vrut tăieri, luaţi de vă săturaţi. "Ia de la Băsescu". Cum, nu mai vreţi? Da' ce s-a întâmplat cu cohortele de pensionari care rupeau porţile secţiilor de votare, ca nu cumva să rateze Fiul Neamului încă un mandat de stăpânire?
"Hoţul!! Banditul!!??" Prin 2009 parcă mă aflam şi eu pe aici-şa pe la coteţul mioritic. Când poporul s-a exprimat în voinţă, nu ţin minte să fi existat cordoane de mascaţi cu mitraliere în mâini, lângă cabina de votare; din ce îmi aduc aminte, parcă nu a stat nimeni cu săbiocul la gâtul cetăţeanului, ca să ştampileze pe cine trebuie. Poporul a ales, acu' poporul să tacă dracu' din gură şi să lustruiască măciuci!

Băi, că mă-nvervez! Zice Gloriosul că trăiţi bine? Nu câr-mâr, că vă câr-poc! Ce-i asta! Unde vă credeţi aicea?? BĂ, ZICE SAU NU ZICE??? Deci dacă aşa spune, aşa este! "Eu sunt frate, tu mi-eşti frate, în noi doi băsismul bate!". Punct şi gata! Noroc cu Cârmuitorul, băi neaviniţilor, că voi nu sunteţi în stare să vă conduceţi viaţa! Beliţi ochii în portofel, dacă vreţi să vă vedeţi pensiile mari! Ei, în mă-sa pă gheaţă! Dar cum este posibil aşa ceva?? Vă pune comuniştii să huiduiţi şi voi prestaţi întocmai şi la timp, ca o turmă de bovine bolânde? "Huo, HUO", doar atâta ştiţi! La muncă, băi cerşătorilor care trăiţi voi pe spinarea lu Stat! La muncă, nu la întins mâna!
Iete dom'le, unde se propteşte reformarea naţiei! O ţară de mămicuţe, bebeluşi, asistaţi sociali, pensionari şi milogi, nu merită nimic! Noi nu îl merităm pe Luminăcios! Voi, băi ăştia cu gura mare, nu îl meritaţi pe acest adevărat Apollo al naţiei - ce-i drept, îl ajută şi chelia pentru acest rol! Tătucul a crescut la sân nişte vipere! Scârbelor!Nu v-ar fi ruşine să vă fie!

Ia! Şşşşşşşşşşşşş....vreau să aud! Fluierături, huiduieli, urlete de disperare; ochi injectaţi de ură, neputinţă, gemete de foame, horcăituri. ASTA-I MUZICA CE-MI PLACE! Concert din muzică de Bach, ce mai la deal, la vale! Tribul ăsta preistoric merită făcut fărâme, risipit în cele 4 vânturi apoi dezinfectată atmosfera, ca să nu rămână nici o urmă de posibilă contaminare!
Dacă, Doamne fereşte reuşesc ăştia să îl suspende pe Băsel, eu mă duc îmi îndes ştampila în mufa lui. Poporul merită! Poporul a ales, acum să suporte consecinţele.
Am auzit întrebări de genul"în 2005, domnul preşedinte era pe val; acum este huiduit. Cum comentaţi??" Băi nene, voi sunteţi cretini?? Lasă 2005...numa' acu' 1 an şi niţel lumea se călca în picioare ca să fie alături de Luptăcios! Ce 2005? ACUM 1 AN, în pisicii mă-sii! Şi labil psihic de erai, nu te răzgândeai aşa repede!

"Unde-s banii din pensioara mea??"
"Hă, hă, hă, i-am dat la Sănătate!".
SUPERB. Pişă-te pe noi, gurule! Integrează-ne în Absolut!

Blue Moon Behind Blue Eyes

4U...bcoz I was so, so late

I hide my star within my dejected eyes,
full of bewilderment, I can’t do anything…
Even if we hold hands, we’ll feel awkward…
I want us to smile, like we do in my dream.
The other side of night resounds it’s melody
and my hot chest makes a riot…
If we stretch our hands to the whispering Blue Moon,
it seems we’ll be able to reach it.
You won’t run after me
with your usual tender smile…
Each passing second is a glittering grain of sand,
I won’t let even a single grain spill, I won’t forget that.
The faint displeased moon seems like it’ll disappear,
I claw it out from your defenseless back.
Left behind is a deep scar,
I embrace the etched evidence left behind.
Fleeting Blue Moon, why did I
came to love you?
We continue to pause in the same scene,
it’s a story too sad..
Blue Moon, when I look up and think of you,
my time stops…
Lamenting Blue Moon, it seems I’ll
be sucked in deep into your unending darkness…
Although it won’t come true…I’ll love you,
even if one day the heavens shatter,
I’ll always think of you…forever.

Whiskey lullaby

Plictiseală crâncenă.
Aceleaşi tâmpenii idioate. Am nevoie de ceva care să mă revigoreze, panarama naţională nu mai face faţă.



Pensionarii cică se adună mâine, ca să protesteze. Am citit titlul acestei ştiri de senzaţie şi am trecut mai departe. "Să prostesteze! Oricum nu-i bagă nimeni în seamă!". Noi ne facem că protestăm, voi vă faceţi că ne ascultaţi. Mişto, frate!
M-am săturat să tot povestesc despre mesele populare care au plecat de acasă să-l ştampileze pe Matelot...dacă, Doamne fereşte, murea de foame sărăcuţul, fiind şomer. Da frate, proşti ca masa! No, acuma..."Ia de la Băsescu! Ia de la Băsescu cu amândouă mâinile! Deschide guriţa...că vine tranşa de la F.M.I.!"

"Procesul recalculării pensiilor militarilor poate continua cu o altă hotărâre de guvern întrucât a fost suspendată de instanţa supremă doar aplicarea actualului normativ privind recalcularea acestor pensii, a declarat, duminică, la Iaşi Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea."*
Mare sculă! Treînd peste faptul că guvernul nu respecă hotătârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie...Nu pricep de ce se bagă şi duduia Udrea în căcatul cu pensiile militarilor. Eu ştiu că se visează buricul principesii şi capu la tot guvernul, dar nu am înţeles cine este ea, mai concret. Sau...băi, sunt prost! Tanti are fantasme de supozitor, iar eu, ca un dobitoc ce mă aflu, iau în râs dorinţile-i cele mai fierbinţi! Of, ruşine să-mi fie! Mi-aş da 2 palme şi m-aş trimite la colţ, dacă nu aş fi aşa de ocupat. (lasă, că mai sunt ocazii pentru asta)
Totuşi, cine dracu este Udrea? Vas ales al virilităţii băsesciene - trompeta prezidenţială, adică. Ştiu. Găina lu' Cocoş. Şi asta ştiu, dar nu se pliază deloc pe subiectul în cauză. În tinereţe, a făcut şoseaua...adică a i-a vopsit asfaltul, nu mă-nţelegeţi greşit. Aşa, şi? Acum cică ne-arată frunza ca să mai învârtoşăm turismul mioritic, sau face proiecte frumoase ca să se dezvolte regional (nu ştiu pe unde ar vrea să mai facă asta, pentru că pare expandată la maxim. Dar, HEY!! Haideţi să gândim pozitiv...întotdeauna este loc de mai bine) Aşa, ŞI??? Ce treabă are ea să dea comunicate de mare interes pentru popor, în legătură cu recalcularea unor pensii?? În calitate de ce spune asta? E ca şi cum aş veni eu să îi zic "Băi duduie, părerea mea este că mâine ar trebui să porţi chiloţi în carouri (dacă mâine era joi, era logic să recomand ceva care să satisfacă cerinţele flăcăricii violet; aşa, mă bazez doar pe instinct)". Cine sunt eu, să fac asta? Hair-dresserul ei personal? Costumar de circ?

"Patru trenuri de călători care fac legatura între Bucureşti Obor, Feteşti şi Călăraşi au fost anulate din cauza ninsorii şi a viscolului. [...]Zăpada a închis mai multe drumuri naţionale şi judeţene"**. Am înţeles că tot din cauza vremii nefavorabile, prin Buzău s-au închis vreo 12 şcoli.
Nimic neobişnuit. Iarna la români, ce să-i faci? Ninsoarea ne-a luat pe nepregătite, ca de obicei. La jumătatea lui ianuarie, cine dracu' se gândea că va ninge? Doar acum câteva zile făceai plajă, cocoţat pe bloc! Cine se gândea că va ninge? E clar că nu noi!

România. Ce să-i mai faci? Un picior de plai cangrenat şi plin de viermi. Tragi apa şi pleci...nu mai e mult până departe. Sau te închizi în lumea ta, pentru că ţara asta te vrea bolnav cu creierii. Beţiv, drogat sau doar nebun, totul este în regulă atâta timp cât eşti dus de acasă. "Mama-i dusă-n sat cu doru, azi e singur puişorul". AOLEU!!! CINE-I DORU???
Da, ţara asta te vrea cretin. (Să fie asta explicaţia pentru care naţia geme de tembeli? Oricum, neamul ăsta este unul de slugi, lingăi şi pupincurişti, deci de ce am ieşi din cuvântul PATRIEI? Dorinţa ei e lege pentru noi) Sau mort...că aşa nu rişti să devii un asistat social şi să trăieşti pe spinarea Statului.

Sometimes, I really wish to go down with the sun.
Dar este zadarnic. N-are rost.

*http://www.antena3.ro/

**http://www.stirileprotv.ro/

Miserupism exotic

Mare scandal, mare! Scad pensiile militarilor. HUOOOOOOOOOOO!!!!! RUŞINE!!!!!! DE 3 ORI RUŞINE ŞI ÎNCĂ CEVA ÎN PLUS!!! VIAŢA CU CEVA ÎN PLUS, CE DRACU'??
Militarii şi-au dedicat viaţa apărarii statului! Militarii au servit ţara! "Coana 'mnica, ce vă pofteşte sufleţelul? File de caporal la grătar? Un piept de ofiţer, pus la bătaie pe horarele patriei? Un scut uman antirachetă? Haideţi, nu vă sfiiţi! Suntem sub frunză (a lu' Udrea, se ştie!), dacă aveţi nevoie de noi!! În pitpalacii mă-sii, că mă-nervez acuma'! Or suntem oameni onorabili, or nu mai suntem!". (De preferinţă, nu mai suntem deloc. Hihihihihi)

Când îşi pierdeau onoarea, samuraii nu mai aveau pentru ce trăi. Executau un mic seppuku sau se degustau la un harakiri rapid şi rezolvau treaba. Da, nene! Fără onoare, viaţa unui samurai era fix pix! Nu conta câţi koku de orez primea...nu conta că nu avea ce mânca...demnitatea şi onoarea erau singurele directve valabile. Îţi făcea daimyo o boacănă, samuraiul plătea. Onoarea stăpânului este onoarea slugii. Scurt pe 2 şi 3 pe 4. Păi dacă s-ar aplica principiul ăsta şi acum, România nu ar trebui să mai aibă armată...poate doar câmpii de servitori (de dragoste de neam, de ţară...normal) descăpăţânaţi.
Ptiu, ptiu, ptiu, pe unde-mi umblă gândul? Parcă aş fi un nenorocit de lingău băsist!Normal că avem nevoie de militari! Ei ne apară! "ARMATA E CU NOI!!! ARMATA E CU NOI!!" Remember?

"Nu am părinţi, iau Cerul şi Pământul drept Tatăl şi Mama mea."
"Nu am Ochi, iau Lumina din Fulger şi din Vitejie."
"Nu am Armură, Bunăvoinţa şi Loialitatea îmi sunt Platoşă.
"Nu am Fortăreaţă, din Înţelepciunea minţii mele îmi ridic un Zid De Apărare."
"Nu am Armă, din liniştea spiritului meu îmi fac Sabie."
Da dom'le! Samuraii erau ceva deosebit! Doar că vremea lor a apus demult...şi oricum, nu ar fi călcat niciodată pe coclaurile noastre! Acum s-au inventat militarii!! Super tare, frate! Dormi liniştit, MApN (cu Oprea - îl ştiţi! ăla reevalutul - drept moţ al colivei) veghează pentru tine!

Nu mai există samurai. Noi...noi avem militari, măi nenicule! Şi după ce se luptă în slujba ţării, li se mai taie şi din pensie! Auzi, auzi!
Dar eu întreb...Unde e onoarea aici?? Cine şi-o calcă în picioare? Statul, că nu îşi mai plăteşte servitorul, sau sluga că îşi cere cu încăpăţânare simbria?
Şi mi se frânge! Nu sunt stat, nu sunt militar, nu sunt daimyo, nu sunt samurai, nu sunt slugă la nimeni (Nie-nie-nie, Tzucurel Mr. Soldier...pardon! Gradat, cu uniformă de frunze şi tăblărie pă pieptoc; mustăciaoara lui...pana corbului (desigur), falnic ca bradul şi mândru ca o fată mare la bordel) Nici măcar nu-s Anjin-san, (William Adams, primul samurai caucazian), hatamoto la curtea lui Tokugawa Ieyasu.
Eu mă picur cu voioşie pe toţi, pentru că nu mă interesează aspectul. Eu cică-s un biet inginer, deşi scriu ca un dobitoc lovit de streche. No, şi ce-i cu asta? Nu are cine să mă apere? Din partea mea, poa' să vină inamicu să mă atace când i se zburduncăne lui vitejia-ntrânsul, că tot mi se rupe! Nu am nevoie de baioneta nimănui ca să-mi stea pavază!! Nu vreau piepţi agăţaţi în gardul căşii, doar că aşa cere Statul. Mi se îndoaie de el!
Cine vrea să mă caute, mă găseşte aici. Nu vreau să mă apăr. Nu are rost. Şi aşa, legea autoapărării în Românica este dilie. Cică ar trebui să aplic o forţă egală, dar de sens contrar...asta parcă era un principiu prin fizică, dar nu mai contează. Degeaba. Oricum este în van...de ce papuci ar conta?? Nimic nu contează! Legea e lege şi trebuie respectată! "Dă-mi pălăria, dă-mi pălăria, jos pălăria". Aşa trebuie făcut în faţa legii. Măi-măi, măi, măi...să pupe tata pe curul ei catifelat şi micuţ! Şi legea mai trage câte-o băsească...E România. E-Românica, da' cu erori grave la sistemul de operare. Legea e lege, onoarea e onoare, pensia e pensie, reevaluarea-i reevaluare şi militaru-i mândria ţării. Hip-Hip-URAAAAAAA!!!! Să bem pentru asta!

SĂ TRĂIŢI (bine), SĂ MI-O...lasă, că nu găsesc rima potrivită! Bem cu spor, bem vârtos, bem din fundu' lu ' inimă. Da' să-mi trag pălmi, că tot mi se rupe grav de tot. Mă doare de tâmpesc, îmi vine să-mi zdrobesc deştele la ţâţâna uşii. O durere o contracarează pe cealaltă...o suplineşte, o întregeşte. Suferinţa este cel mai bun profesor. Ce specialitate are? Nu ştiu...dar mi se rupe.
De ce ar mai conta asta? Aşa e legea firii; pensiile oricum scad. Bine...cresc, dacă ar fi să ne luăm după refinaţat...ăăă...reevaluat.
Şi ce? Mi se rupe! Să bem pentru asta!

Time to say Dubai

http://www.radiozu.ro/farse/farsa-uniforma-179

Urlă snobismu-n noi, şi cu el urlăm şi noi!!!!

D-aia n-are ursul coadă...
Şi ne mai mirăm că nu ne-au lăsat ăia în Spaţiul Şienghien (cum pronunţă traianul neamului)??? Hai măi....ce basca mă-sii? La ce ne trebuie circulaţie la Ieuropa, când lumea se plimbă în DU-BAI, unde se duce în vacanţe foarte scumpe în DU-BAI, ca să-şi cumpere haine de mii de dolari din DU-BAI. Deci, cum să nu să nu rămână şi organismu' lor cu o amintire frumoasă din DU-BAI unde s-au cazat în hotele extrem de foarte scumpe din DU-BAI???

Cel mai mult mi-au plăcut 3 faze la duduie:
1. "eu sunt o doamnă", după ce...ăăă...zânula! aia parvenită a abordat subiectele în cel mai mahalagesc mod cu putinţă. (deci şi dacă mă chinuiam, mie nu îmi ieşea atât de bine). "Of, la naiba! Eu sunt o doamnă!!" (pariu că şi-a dat ochii peste cap, până i-au ajuns la nivelul cefei? Cu atâta talent într-însa, nici nu se putea altceva!)
2. Şi încă o discrepanţă logică: tanti asta afirma cu tărie că s-a depăşit etapa comunistă, că apun nu se mai pune accentul pe haină, ci pe ce are copilul în cap. Dar atunci de ce se isteriza atât de vârtos când din cauza uniformei, odrasla nu se va mai putea lăuda cu hăinuţele (de mii de dolari, de la DU-BAI) care o reprezintă, de altfel? Dacă fi-sa nu mai umbla înţolită cu textilă de mii de dolari (achiziţionată de la un magazin de fitzoşenii din DU-BAIII sau de pe BROADUEAI altoit cu COUVĂN GADEN - habar n-am ce-i ăla, da să-mi trag, sună beton!), nu mai era deşteaptă, sau cum? În maieie cu sclipici de la D&G, sac de rafie, cearşaf îngălbenit (de vreme)sau pur şi simplu în curul gol şi cu o frunză agăţată sistematic în faţă, inteligenţa se evapora sau nu din căpşor? Măi, să fie ea de deşteptăciune! Vine şi pleacă de la un adrisant la celălalt, după cum e atrasă de stelulele de pe bikineii în care sunt înveşmântaţi neuronii!
3. De ce se aşteaptă asta ca progenitura să-i fie educată de către şcoală? Ea e retardată, ce are de nu poate? Dacă tot s-a crăcit din dorinţa de a turna un plod, are ungere la scurgere dacă îşi asumă şi chestiunea cu educaţia? Deşi...prin cumpărarea unui I-phone 4 şi a unor mici amintiri de mii de dolari (de la DU-BAIIII)...cred că s-a achitat onorabil de treabă. Odorul cred că a învăţat fix ce trebuie să facă în viaţă, ca să ajungă O DOAMNĂ.

Mda...Nu mai scriu altceva. Nu are rost.

P.S.: Din câte observ, la Dubai e o densitate extraordinar de mare de manelişti şi cretini (milimetrul pătrat şi mia de cocalari, milimetrul pătrat şi mia de cocalari). O fi frumos oraşul (nu comentez pentru că nu m-a interesat despre subiect), dar şi de-aş avea miliarde de ieuro puse în rastel, de-aş fi ca FMI-ul, să dau bani la toţi râioşii rupţi în cur (recte noi), nu aş călca pe acolo nici bătut cu ranga.
Am zis!

Oferte de sezon

S-au tăiat pensiile şi salariile. S-au împozitat bonurile de masă, tichetele cadou, de vacanţă, de creşă şi drepturile de autor. A crescut T.V.A.-ul, s-au scumpit alimentele, a crescut preţul la utilităţi. S-au tăiat indemnizaţiile pentru creşterea copiilor. Angajaţii sunt concediaţi pe capete.

Ce îţi mai oferă statul? Depinde...

Just Me, back in action

Now, i can write again.
I know she's out there...I've seen her. Now, I know she can hear me.
Words don't come easy, still i see her and the rain stopped.
Now, I'm back! For her...bcoz she's the only one who makes me happy.

I see u and I believe I can fly. I feel u and I see all the wonders of the world, gathered together. You heal my wounds.
You are the river, I'm a thirsty traveller. You're the sun, I'm the snow...I melt before your eyes, again and again...and I like that. I can't move, I can't talk, I can't think. Your touch fills my emptyness. Your voice makes me tremble like a leaf in the wind.
I see you. Now you are back, so i'm back.

Leona Lewis - I See You

Asculta mai multe audio diverse

The Final Chapter?

"But I, being poor, have only my dreams; I have spread my dreams under your feet...Tread softly because you tread on my dreams."
I love to write.
Today, all I have, all I represent is here. It's all yours, now. This is my gift for you...I can't write anymore, coz I don't know if you listen. I need you.
Now, all I have is my life. I'll give it to you if you want it...without you is useless. But you may never know this, and it hurts me like crazy.

Who was I? A mere tear in the rain, just dust in the wind. You are everything. I would've liked that some day you'll read this. My thoughts....I can't tell you, coz I can't find you. I don't even know where to look for you. Maybe someday, you will find me. I'm only waiting for that one moment in time.
'Til then, my pen is barren, like a heart without a soul. Emptiness surrounds me like a hungry beast avid for blood.
I'll be waiting for you. I miss your smile.

Ikimono Gakari - Sakura

Asculta mai multe audio diverse


Lionel Richie - Hello

Asculta mai multe audio diverse

Do not disturb

Planul meu pentru la anul..mda, o sintagmă des folosită în urmă cu ceva vreme.

Anul trecut, mă amuzam cu un "anonim" imbecil. Săracul de el...mi-e dor de prost, dar se pare că şi-a pierdut vigoarea. Dintr-o dată, tupeul i s-a înmuiat şi i-a căzut, flasc, la pământ. Mă amuza teribil cu imbecilitatea lui, cu neputinţa lui, dar orice lucru bun are şi un final; mi-era simpatică jivina... (spun aşa, pentru că om nu poate fi. Ce iese dacă amesteci un ungur, un băsist, un manelist, un golan, un cocalar, un înapoiat mintal, un milog şi un laş? AŢI GHICIT!!! UN ANONIM...anonimul meu) Eheeeee...vremuri bune, tăticule! El se înverşuna, eu crăpam de râs. Apoi a renunţat, subit şi fără nici o explicaţie. Trebuia să ne vedem, dar şi-a udat pantalonii, a fugit să îi schimbe şi a uitat să se mai întoarcă. Acum, el s-a dat la fund.

Anul trecut acordam o nouă şansă. Nu ripostam, întorceam şi obrazul celălalt, în speranţa că mă voi face înţeles. Acum, nu mai vreau. Bune, proaste, fiecare trăieşte cu alegerie pe care le face. Niciodată nu mi-a plăcut să zic "Ţi-am spus eu", acum pur şi simplu nu mă mai interesează.

Anul trecut trimiteam mesaje cu urări. Gest idiot...pe care am învăţat să mi-l corectez. Realitatea e grea şi urâtă. Viitorul ne aduce vremuri grele, indiferent ce ce îţi doresc eu ţie. Este ceea ce este. Spunînd nişte cuvinte, eu nu influenţez pe nimeni. De ce să mai fac risipă de energie? Viaţa se schimbă prin fapte, nu prin vorbe. Nu contează cuvântul meu, este importantă acţiunea ta. Chestia asta cu urările e un gest de convenienţă, stabilit de societate. Un gest atipic, fără rost, menit să te înalţe în proprii ochi. "Uite dom'le ce altruist sunt, mă gândesc şi la alţii. Vreau pace în lume şi bună înţelegere între semeni". Urăsc asta! Nu suntem la un concurs de miss, cu porumbei şi vorbe de triumf patriotic.

Anul trecut aveam un plan. Anul ăsta, nu mai am nici unul. Urăsc să merg ca orbetele pe un teren minat, dar planul nu ajută. Când vine momentul, faci sau nu. Planul te încurcă, se încurcă în neprevăzut. Pentru ce îmi doresc eu, trebuie să mai fac ceva sacrificii. Nu prea mai am ce renunţa, singurul nesacrificat sunt eu...aşa că nu ştiu. Mă mai gândesc dacă merită sau nu să mă apuc de treabă.

Anul trecut speram, îmi pusesem în gând să mă lupt pentru dorinţele mele. Anul ăsta realizez că "speranţa" şi "optimism" sunt 2 cuvinte deşarte. Vorbe goale, cu care să te dai important. Nu există aşa ceva. Este ceea ce este. Accepţi sau nu, te lupţi pentru schimbare sau nu. Dacă ai practica odihna câinelui, ţi-ai provoca plăcere; sperînd, îţi consumi mintea degeaba. Gândinrea pozitivă te împiedică să eviţi tranşeele realităţii.
Nu mai vreau aşa ceva. Nu mai vreau un "la anul". Nu se poate să fiu şi eu lăsat în pace? Sunt obosit şi nu vreau să mai fiu deranjat, de nimeni. Vreau să fiu singur, în întuneric. Eu şi cu mine. Nu vreau sărbători, nu vreau ani noi şi alte tâmpenii de gen. Nu mai vreau un nou început. M-am săturat de câte ori am început, dar nu am terminat nimic, niciodată. Mi-e greaţă de începuturi.
Anul acesta nu vreau să mai scriu, nu mai am pentru cine. Nu vreau să mai văd, nu vreau să mai ascult, nu vreau să mai vorbesc. Nu are nici un rost. Este iluzoriu. Main hoon na. Sunt aici, dar nu vreau să mai fiu.
M-am săturat şi mi-e scârbă de mine.

Protestez pentru că pot!

Râdem, glumim...ăăă...apoi plătim. Gluma-i glumă; am fost să ud buretele şi am abordat o temă uşor digerabilă, dar acum m-am întors.

În pauza de îmbuibare gravă ocazionată de Naşterea Sfântă, românul a avut timp şi să se afunde în nostalgia trecutului glorios. Lucru de mirare, după tonele de crăpelniţă care s-au produs, la nivel naţional: sarmale fără număr, caltaboş de pus în rastel, butoaie de slănină, castroane de piftie, tobă cât pentru poporul chinez, şiraguri nesfârşite de cârnaţ. Cică aşa cere tradiţia: să ne bucurăm...iar cum băgatul la maţ şi scăldatul în beuturică e sport naţional, de ce să nu practicăm? Şi ne mai mirăm că imediat, s-au umplut spitalele de lumet?



Însă, să dăm Caesarului ce-i al Caesarului: există şi conaţionali cumpătaţi. Deci aşa DA, dom'le! Aşa DA! Bravos! În loc să turnaţi în voi, aţi preferat să luaţi o gură de aer proaspăt! Sănătate curată, nene!

"Sâmbătă, 25.12.2010, se împlinesc 21 de ani de la moartea soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu. Zeci de persoane s-au adunat la mormântul acestora de la cimitirul Ghencea, unde au depus coroane de flori."
http://www.antena3.ro/

Frumos gest. Şi totuşi...De ce sunt mioriticii atât de melancolici după regimul comunist? Pentru că sunt nişte retardaţi bătuţi în cap, nişte primitivi handicapaţi, nişte tembeli care s-au oprit din evoluţie la stadiul de animal.
"Pe vremea lui Ceauşescu aveam servici. Aveam mâncare. Aveam siguranţa zilei de mâine". Păi da...şi cam asta era tot ce aveaţi. "Sunt 3 idealuri pe care trebuie să le atingi în viaţă: construeşti o casă, plantezi un copac, creşti un copil. Atât şi nimic mai mult". Aşa se spune, din moşi-strămoşi şi babe stră-babe. Ăsta e maximul de dorinţă pe care îl poate simţi un băştinaş de-al nostru. Ce dovadă de gândire defectă mai vreţi?
Niciodată, DAR NICIODATĂ, existenţa umană nu a fost redusă doar la mâncare şi adăpost. OMUL, fiinţă SUPERIOARĂ, d-aia e superioară: pentru că este preocupată şi de artă, cultură, înţelegerea în detaliu a mediului în care trăieşte, medicină, filosofie, istorie ş.a.m.d. Animalul, este condus de satisfacerea instinctelor primare: hrană, adăpost, reproducere. Spus ca pentru poporul ăsta: hrană, o casă, un copil. Atât şi nimic mai mult.
Comunismul a redus (sau a cultivat un teren deja existent???) românaşul de rând la stadiul animalic, la un şobolan de canal, care dacă are mâncare şi un loc unde să se odihnească, este mulţumit. Pentru gloată, comunismul a fost mană cerească.

Astăzi, Statul nu îţi asigură existenţa, ba chiar nu ştie cum să te ucidă mai repede. Lucru de porc, normal!! Statul de astăzi este un jeg purulent, o maladie care omoară un trib. Ştiu că merităm ce se întâmplă, vreau chiar să fie mai rău de atât. La infrastructură am fost depăşiţi de Burkina Faso; sistemul medical este la nivel africa; educaţia te prosteşte mai rău. Astăzi trăim într-o mocirlă, într-o hazna fără scurgere, care se umple din ce în ce mai mult. Înotăm în rahat, îl înghiţim în fiecare clipă, însă, cel puţin, îţi poţi urla nememulţumirile. Desigur că nimeni nu te aude, desigur că te poţi arunca şi din vărful Căşii Poporului, că nu interesează pe nimeni, pentru că solidaritatea între STAT ŞI CETĂŢEAN lipseşte cu desăvărşire.

Stau decervelaţii cu ea în gură, o sug pe toate părţile, ne-o împroaşcă în ochi, dar nu există aşa ceva. Statul nu e solidar, este criminal. Un ucigaş tocmit de nişte umflaţi plin de tupeu, care se cred buricul pământului - dimensiunea îi ajută, ce-i drept. Nişte zdrenţe putrezite, alese de nişte zdrenţe putrezite. Românul nu merită mai mult. Nu-l ajută capul, pentru mai mult.

Astăzi, simt asta şi o pot spune (încă). O activitate deşartă, care nu ţine de foame - este adevărat. Şi totuşi, mă răcoreşte. Mă face să ignor foamea, pentru că URA este mult mai puternică. Astăzi, urăsc şi reuşesc să trec peste probleme. The Hate is strong in this one.
O parte din mine iubeşte, însă mi-e frică să o iau în seamă. Iubirea este prea firavă, se poate transforma în ură. Şi totuşi, trebuie să reuşesc, cumva, să păstrez un echilibru stoechiometric (ce intră este egal cu ce iese...aşa se spune în chimie).
Astăzi, ura este exteriorizată, nu mă mai consumă din interior. Astăzi, nu sunt nostalgic. Am tendinţa asta, dar prefer să nu.
Astăzi, aspir spre evoluţie.

Dilemă

Am primit semnale negative pentru faptul că discut atât de mult despre Împăratul Încrucişat. Cică s-a săturat lumea de el, nu contează ce face şi ce crede. Eu nu sunt de aceiaşi părere, cred cu tărie că orice vânt băsescian ne afectează pe toţi, într-o anumită măsură. La fel cum o face şi ipocrizia grotească a Udrei, sau tupeul hidos al oricărui ales. Dar...hai că fac o pauză de la asta şi să vă aduc în atenţie o problemuţă care îmi umblă de capie prin creier, fără a fi abordată de nici un neuron.(Or fi sfioşi?)

Am o dilemă. (Nu, nu este aia cu rahatul şi scula, pe care o ştie toată lumea, aşa că nu vă mai hliziţi aşa)
Nu mai este un secret că nu înţeleg lumea în care trăiesc. Nu este de mirare că, din când în când, mai pun câte-o întrebare cu schepsis pe aici-şa la blog aici-şa. Acum, este unul din acele momente, deci vă rog, help! Dar să nu vă mai ţin în tensiune:

Am un vecin. Până aici, nimic neobişnuit, pentru că toată lumea are un vecin. Doar că vecinul meu are 24 de ani (ŞI CE??). A fost căsătorit o dată, a făcut un copil, apoi s-a despărţit. S-a însurat din nou, iar a devenit tată, iar s-a despărţit. La nici 2 zile, are o nouă tută care îi prestează la microfon, ca o nesătulă.
Apoi, am un coleg. Nimic neobişnuit nici aici, pentru că sunt mulţi oameni care au colegi. Unii mai norocoşi (???), au colege...lumea e plină de colege; însă nu e cazul aici. Eu am un coleg. Este inginer, scrie poezii, are vreo 5 cărţi scoase ca autor principal, vreo alte câteva ca şi coautor. Are un loc de muncă destul de bun, însă la viaţa amoroasă e dezastru natural. Deci taifunul când vine, i se pleacă cu respect, dinaintea-i. E antitalent, ce mai la deal, la vale! Fetele îl ocolesc cu îndârjire, iar el nu poate trece de stadiul de amic cu nimeni (probabil veţi spune că nu i-a venit sortita, dar lăsaţi-o baltă; nu cred în bazaconii din astea, de vrăjit minţile puerile. Eu îs ceva mai aplicat, mai ca un inginer). Cum o dă, cu o întoarce, tot singur e.

Acum, ca simplu observator al societăţii, problema mea este următoarea: ţinînd cont de faptul că în general fetele se plâng că bărbaţii sunt doar nişte primitivi, dobitoci prin născare şi insensibili cât îi China, curvari şi nedemni de încredere, mă întreb simplu DE CE un om fără căpătâi are ditai haremul, cu alte tute dornice de supt acadele în stand by, iar celălalt, care este de o cu totul altă condiţie umană (şi materială până la urmă), este obsedant de evitat. Ce este în mintea lor de zâne înglobate în spiritual? Sau să o iau altfel: ESTE CEVA în mintea lor de diafane pline de profunzime? DE CE aleg să convieţuiască cu toate scursurile, apoi se plâng că nu au noroc în viaţî şi bărbaţii sunt aşa şi pe dincolo?
A, da! Nici unul dintre personaje nu este Brad Pitt sau Keanu Reeves, deci nu se pune problema subbjugării prin frumuseţea fizică.

Caut un răspuns şi nu-l găsesc, caut un răspuns şi nu-l găsesc!! Toate răspunsurile să apeleze la mine!!!! Numa' nu vă înghesuiţi aşa, că blocaţi serverul. (uzual, dar asta e...chestiile uzuale ne compun existenţa)

P.S.: Mai sus, nu am vrut să mă refer la persoanele în sine, ci la conceptele pe care le reprezintă. Pe mine mă interesează doar înţelegerea fenomenului, şi atât. Mă doare-n cot de viaţa personală a fiecăruia.

De Crăciun

Gata. Am aşteptat să treacă viforul sărbătoresc, ca să mă pot apuca şi eu să comentez emanaţiile băsesciene, mai în esenţa lor. Nu-i problemă că o puteam face din secunda următoare momentului în care au fost trase, dar cică aveam de menţinut o aparenţă a unui praznic fericit şi fără griji, cu lumină în suflet, ţurţuri la geam şi tuse în gât.
Acum s-a cam dus, deci: ia zi măi Gogâie, să te-auzim cum mă dai de pereţi cu urările tale! Hai, să moară Gibilan, bagă cu spor, că am legat câinii şi stau în uşă, ca să te aud mai bine cum mă colinzi!

"Cu prilejul Naşterii Domnului, doresc să vă adresez urările cele mai calde de sănătate, înţelegere şi bucurie alături de cei dragi. Într-o perioadă care ne pune la încercare simţul responsabilităţii şi generozitatea faţă de semeni, fie ca această mare sărbătoare să prilejuiască tuturor cetăţenilor români, din ţară şi de pretutindeni, regăsirea sensului profund al solidarităţii, puterea de a spera şi de a împlini împreună binele de care societatea noastră are atâta nevoie, se spune în mesajul Preşedintelui.
Mesajul preşedintelui se încheie cu urarea : Crăciun fericit!"

Cu ocazia Naşterii Domnului...sau a alegerilor, că atunci te apucă diareea urătoare. "Să trăiţi BINE!!" mai ştii? Fluturai din mâini ca apucat de scârciovelniţă şi ne adresai în stânga şi în dreapta, fără număr! Îţi mai aminteşti?
...Îmi doreşti sănătate? Păi şi ai vrea să crăp prin vreo magherniţă spitalicească, de la un simplu guturai? Normal că nu...cine îţi mai plăteşte ţie dări, dacă dă o epidemie peste ţară?
Te loveşte boleşniţa, ai rupt-o-n fericire! Tantiile asistente (alea care mai sunt, adică) nu au nici un paracetamol să îţi dea, ce să mai zici de antibiotice sau...altceva.
În urmă cu ceva vreme, a trebuit să mă tratez de oarecare te-miri-ce-uri. Azi aşa, mâine aşa, că odată mă năpădi o criză de vomă, de-mi scuipam afară şi creierii din vârful capului. Credeţi că pe la farmacia spitalului aveau vreun tratament? Mă trimiteau, frumuşel, să îmi cumpăr dacă am nevoie! Chiar dacă ar fi vrut, săracii, nu-şi permiteau nici un vârf de metoclopramid! Nu aveau de unde. Sărăcia Lucia, nene!
Spitalul e moartea! Deci vrei să pleci spre alte vieţi? Internează-te, că se rezolvă! Doar că...populaţie mai puţină, mai puţini bani care intră la buget, mai puţin de supt la ţeavă. Ei, acu ce-i de făcut, Ionică? Hai s-o bag p-aia cu sănătatea, că dă bine la public!

Îmi transmiţi să-mi regăsesc simţul solidarităţii? Eşti prost! Regăseşte-ţi TU simţul, oricare ar fi el, apoi îndeamnă-mă pe mine!
Ia bagă-te să mă înţelegi şi tu pe mine, nu numai eu pe tine! Ia solidarizează-te şi tu cu nenea ăla de s-a aruncat de la balcon, din pricina cretinismelor tale. "Ne-aţi ucis viitorul!" Caută sensul profund în asta! Înţelege cum este să te calce toţi în picioare, cum este să fi pregătit să îţi dai viaţa pentru a atrage atenţia, cum este să îţi priveşti copilul bolnav şi să fi neputincios, apoi dă-te în bărci cu infecţiile tale de comunicate! Solidarizează-te cu tătăică ăla de-a făcut infarct, când a auzit că este condamnat la moarte, după jegurile tale de amputări! M-am săturat să aud aceiaşi placă mucegăită, pusă pe repeat. Ai, n-ai treabă, eşti cu solidaritatea în gură! Da' ce mă, e atât de groasă şi zemoasă, de nu-ţi vine s-o mai laşi? Solidaritate... Hai, să mori tu! Îm viaţă ai parte de probleme reale, nu cuvinte idioate sau de îndemnuri dezlânate!
Cât am fost internat cu te-miri-ce-ul meu, am dat peste un tată care fusese operat de...nu mai ştiu ce măgărie. Oricum, era să moară în timpul intervenţiei. Doctorii se mirau, îi spuneau că ar trebui să se simtă norocos că a scăpat cu viaţă, că a scăpat doar cu atât...adică cu o incapacitate la munca fizică. Norocos...Chiar aşa? Nu ştiu ce să zic. A nu mai putea să munceşti, la noi echivalează cu moartea. O moarte lentă, în chinuri, pentru că provoci suferinţă şi celor de lângă tine. Omul ăla era condamnat la o viaţă de întreţinut. Unde este norocul aici? Că era ajutat de către stat, ca o mamă iubitoare ce se află? Nu, nu, nu! Aici, dacă ai aripa ruptă, prepeliţa te lasă să degeri în ger, cu ghearele încleştate de neputinţă. Nu contează inteligenţa actuală sau gloria din trecut. Dacă ai o cât de mică boală care să te incapaciteze din punct de vedere fizic, în principiu nimeni nu vrea să se lege la cap cu tine. Există riscul permanent de a provoca necazuri, ceea ce este inadmisibil. Ce este atât de minunat în asta? Scapi cu viaţă? Hai mă, mă leşi? Şi la ce îţi foloseşte asta? Se poate vinde la colţ aşa ceva?
Auzi, SOLIDARITATE! Majoritatea românilor au o alimentaţie bazată pe peşte (dimineaţa: ştiucă...n-am; la prânz: crap...de foame; seara: somn...de voie). Solidarizează-te cu ăia! Pune-o pe Udrea să li se alăture, că are de unde ţine dietă! (cred că se şi dublează rezerva naţională de alimente) Apropie-te de cei care îngheaţă cu succes pe lângă sobe, fiindcă nu îşi permit să consume gazele pentru că i-ar îndatora şi pe strănepoţi!
Îmi spui mie să fiu responsabil? Ai ceva la bord, sau iar eşti sub diferite influenţe hidroxilice? Cam de câte ori ai crescut bugetul preşedinţiei pe 2011, în detrimentul educaţiei şi sănătăţii? Băi Batmane, ţine-ţi firea, că o dai prin nămeeeeeeeeeţi! Fi tu întâi responsabil, că d-aia ai în mână toate frâiele pe care îi le doreşti! Pune-ţi chelia la treabă şi rezolvă, că de aia te-au votat o mână de tembeli!

Îmi urezi putere de a spera? Nu ai spus tu, că peste câţiva ani ne vom aminti cu nostalgie de anul 2010? Ce poţi să mai spui în plus? La ce rahat pe băţ să mai sper? Speranţa nu te ajută în traiul zilnic. "Ce faci? Sper!"; la fel de bine ai putea să răspunzi "Imit brânza. Stau şi put", că tot nu se schimbă nimic. Sper...la ce să sper? La mai bine? N-oi fi debil să sper la rău. Deşi...mai ştii?
Nu contează ce vreau eu; niciodată nu a contat. Nu contează ce sper eu; niciodată nu a contat. Oricum ai da-o, oricum ai aposta-o (c-o bâtă, se ştie!), tot nasoală e situaţia. SIntră dânsa-ntrânsa, dar tot nu se schimbă nimic! Plăcere de moment şi gata! Sper? La ce să sper? Binele din viitor se bazează pe lucruri concrete din prezent, nu pe tâmpenii puerile lansate de imbecili şi retardaţi. Prezentul e o mlaştină; oare cum va fi viitorul? Speri că bine? Mai încearcă! Nu se coboară nimeni din cer, ca să îţi trăiască viaţa. Nu aterizează străbunica de nicăieri, nu vin marţienii ca să dea din deşt şi să îţi îndeplinească dorinţa. Nu face nimeni nici o minune. Crăciun sau nu, magie nu există. Ar fi frumos să fie aşa, dar realitatea te înţeapă mereu între băseşti, când ţi-e lumea mai dragă. Miracolul nu te ajută, eventual îţi susţine creierii întregi. E ca în bancul cu peştişorul de aur: un nebun prinde peştişorul de aur, ca să îl elibereze i se promite îndeplinirea a 3 dorinţe. Vreau să mă fac bine! Spuf, şi gata. Au! M-am făcut bine, căca-m-aş! M-am căcat, să-nnebunesc! Şi tot acolo s-a ajuns.
Singurul care poate face ceva, eşti tu. Do or do not. There is no try. There is no hope.

Însă, problema care mă frământă pe mine este alta. Gândindu-mă la acel tată ubernorocos, care a scăpat cu viaţă dintr-o încercare dificilă, mă întreb:
CE SE ÎNTÂMPLĂ ATUNCI CÂND EŞTI OBLIGAT SĂ NU FACI? LA CE TE AJUTĂ SPERANŢA, BĂI DOMNU' BĂSESC? SPERANŢA ÎN CE?