Mare scandal, mare! Scad pensiile militarilor. HUOOOOOOOOOOO!!!!! RUŞINE!!!!!! DE 3 ORI RUŞINE ŞI ÎNCĂ CEVA ÎN PLUS!!! VIAŢA CU CEVA ÎN PLUS, CE DRACU'??
Militarii şi-au dedicat viaţa apărarii statului! Militarii au servit ţara! "Coana 'mnica, ce vă pofteşte sufleţelul? File de caporal la grătar? Un piept de ofiţer, pus la bătaie pe horarele patriei? Un scut uman antirachetă? Haideţi, nu vă sfiiţi! Suntem sub frunză (a lu' Udrea, se ştie!), dacă aveţi nevoie de noi!! În pitpalacii mă-sii, că mă-nervez acuma'! Or suntem oameni onorabili, or nu mai suntem!". (De preferinţă, nu mai suntem deloc. Hihihihihi)
Când îşi pierdeau onoarea, samuraii nu mai aveau pentru ce trăi. Executau un mic seppuku sau se degustau la un harakiri rapid şi rezolvau treaba. Da, nene! Fără onoare, viaţa unui samurai era fix pix! Nu conta câţi koku de orez primea...nu conta că nu avea ce mânca...demnitatea şi onoarea erau singurele directve valabile. Îţi făcea daimyo o boacănă, samuraiul plătea. Onoarea stăpânului este onoarea slugii. Scurt pe 2 şi 3 pe 4. Păi dacă s-ar aplica principiul ăsta şi acum, România nu ar trebui să mai aibă armată...poate doar câmpii de servitori (de dragoste de neam, de ţară...normal) descăpăţânaţi.
Ptiu, ptiu, ptiu, pe unde-mi umblă gândul? Parcă aş fi un nenorocit de lingău băsist!Normal că avem nevoie de militari! Ei ne apară! "ARMATA E CU NOI!!! ARMATA E CU NOI!!" Remember?
"Nu am părinţi, iau Cerul şi Pământul drept Tatăl şi Mama mea."
"Nu am Ochi, iau Lumina din Fulger şi din Vitejie."
"Nu am Armură, Bunăvoinţa şi Loialitatea îmi sunt Platoşă.
"Nu am Fortăreaţă, din Înţelepciunea minţii mele îmi ridic un Zid De Apărare."
"Nu am Armă, din liniştea spiritului meu îmi fac Sabie."
Da dom'le! Samuraii erau ceva deosebit! Doar că vremea lor a apus demult...şi oricum, nu ar fi călcat niciodată pe coclaurile noastre! Acum s-au inventat militarii!! Super tare, frate! Dormi liniştit, MApN (cu Oprea - îl ştiţi! ăla reevalutul - drept moţ al colivei) veghează pentru tine!
Nu mai există samurai. Noi...noi avem militari, măi nenicule! Şi după ce se luptă în slujba ţării, li se mai taie şi din pensie! Auzi, auzi!
Dar eu întreb...Unde e onoarea aici?? Cine şi-o calcă în picioare? Statul, că nu îşi mai plăteşte servitorul, sau sluga că îşi cere cu încăpăţânare simbria?
Şi mi se frânge! Nu sunt stat, nu sunt militar, nu sunt daimyo, nu sunt samurai, nu sunt slugă la nimeni (Nie-nie-nie, Tzucurel Mr. Soldier...pardon! Gradat, cu uniformă de frunze şi tăblărie pă pieptoc; mustăciaoara lui...pana corbului (desigur), falnic ca bradul şi mândru ca o fată mare la bordel) Nici măcar nu-s Anjin-san, (William Adams, primul samurai caucazian), hatamoto la curtea lui Tokugawa Ieyasu.
Eu mă picur cu voioşie pe toţi, pentru că nu mă interesează aspectul. Eu cică-s un biet inginer, deşi scriu ca un dobitoc lovit de streche. No, şi ce-i cu asta? Nu are cine să mă apere? Din partea mea, poa' să vină inamicu să mă atace când i se zburduncăne lui vitejia-ntrânsul, că tot mi se rupe! Nu am nevoie de baioneta nimănui ca să-mi stea pavază!! Nu vreau piepţi agăţaţi în gardul căşii, doar că aşa cere Statul. Mi se îndoaie de el!
Cine vrea să mă caute, mă găseşte aici. Nu vreau să mă apăr. Nu are rost. Şi aşa, legea autoapărării în Românica este dilie. Cică ar trebui să aplic o forţă egală, dar de sens contrar...asta parcă era un principiu prin fizică, dar nu mai contează. Degeaba. Oricum este în van...de ce papuci ar conta?? Nimic nu contează! Legea e lege şi trebuie respectată! "Dă-mi pălăria, dă-mi pălăria, jos pălăria". Aşa trebuie făcut în faţa legii. Măi-măi, măi, măi...să pupe tata pe curul ei catifelat şi micuţ! Şi legea mai trage câte-o băsească...E România. E-Românica, da' cu erori grave la sistemul de operare. Legea e lege, onoarea e onoare, pensia e pensie, reevaluarea-i reevaluare şi militaru-i mândria ţării. Hip-Hip-URAAAAAAA!!!! Să bem pentru asta!
Militarii şi-au dedicat viaţa apărarii statului! Militarii au servit ţara! "Coana 'mnica, ce vă pofteşte sufleţelul? File de caporal la grătar? Un piept de ofiţer, pus la bătaie pe horarele patriei? Un scut uman antirachetă? Haideţi, nu vă sfiiţi! Suntem sub frunză (a lu' Udrea, se ştie!), dacă aveţi nevoie de noi!! În pitpalacii mă-sii, că mă-nervez acuma'! Or suntem oameni onorabili, or nu mai suntem!". (De preferinţă, nu mai suntem deloc. Hihihihihi)
Când îşi pierdeau onoarea, samuraii nu mai aveau pentru ce trăi. Executau un mic seppuku sau se degustau la un harakiri rapid şi rezolvau treaba. Da, nene! Fără onoare, viaţa unui samurai era fix pix! Nu conta câţi koku de orez primea...nu conta că nu avea ce mânca...demnitatea şi onoarea erau singurele directve valabile. Îţi făcea daimyo o boacănă, samuraiul plătea. Onoarea stăpânului este onoarea slugii. Scurt pe 2 şi 3 pe 4. Păi dacă s-ar aplica principiul ăsta şi acum, România nu ar trebui să mai aibă armată...poate doar câmpii de servitori (de dragoste de neam, de ţară...normal) descăpăţânaţi.
Ptiu, ptiu, ptiu, pe unde-mi umblă gândul? Parcă aş fi un nenorocit de lingău băsist!Normal că avem nevoie de militari! Ei ne apară! "ARMATA E CU NOI!!! ARMATA E CU NOI!!" Remember?
"Nu am părinţi, iau Cerul şi Pământul drept Tatăl şi Mama mea."
"Nu am Ochi, iau Lumina din Fulger şi din Vitejie."
"Nu am Armură, Bunăvoinţa şi Loialitatea îmi sunt Platoşă.
"Nu am Fortăreaţă, din Înţelepciunea minţii mele îmi ridic un Zid De Apărare."
"Nu am Armă, din liniştea spiritului meu îmi fac Sabie."
Da dom'le! Samuraii erau ceva deosebit! Doar că vremea lor a apus demult...şi oricum, nu ar fi călcat niciodată pe coclaurile noastre! Acum s-au inventat militarii!! Super tare, frate! Dormi liniştit, MApN (cu Oprea - îl ştiţi! ăla reevalutul - drept moţ al colivei) veghează pentru tine!
Nu mai există samurai. Noi...noi avem militari, măi nenicule! Şi după ce se luptă în slujba ţării, li se mai taie şi din pensie! Auzi, auzi!
Dar eu întreb...Unde e onoarea aici?? Cine şi-o calcă în picioare? Statul, că nu îşi mai plăteşte servitorul, sau sluga că îşi cere cu încăpăţânare simbria?
Şi mi se frânge! Nu sunt stat, nu sunt militar, nu sunt daimyo, nu sunt samurai, nu sunt slugă la nimeni (Nie-nie-nie, Tzucurel Mr. Soldier...pardon! Gradat, cu uniformă de frunze şi tăblărie pă pieptoc; mustăciaoara lui...pana corbului (desigur), falnic ca bradul şi mândru ca o fată mare la bordel) Nici măcar nu-s Anjin-san, (William Adams, primul samurai caucazian), hatamoto la curtea lui Tokugawa Ieyasu.
Eu mă picur cu voioşie pe toţi, pentru că nu mă interesează aspectul. Eu cică-s un biet inginer, deşi scriu ca un dobitoc lovit de streche. No, şi ce-i cu asta? Nu are cine să mă apere? Din partea mea, poa' să vină inamicu să mă atace când i se zburduncăne lui vitejia-ntrânsul, că tot mi se rupe! Nu am nevoie de baioneta nimănui ca să-mi stea pavază!! Nu vreau piepţi agăţaţi în gardul căşii, doar că aşa cere Statul. Mi se îndoaie de el!
Cine vrea să mă caute, mă găseşte aici. Nu vreau să mă apăr. Nu are rost. Şi aşa, legea autoapărării în Românica este dilie. Cică ar trebui să aplic o forţă egală, dar de sens contrar...asta parcă era un principiu prin fizică, dar nu mai contează. Degeaba. Oricum este în van...de ce papuci ar conta?? Nimic nu contează! Legea e lege şi trebuie respectată! "Dă-mi pălăria, dă-mi pălăria, jos pălăria". Aşa trebuie făcut în faţa legii. Măi-măi, măi, măi...să pupe tata pe curul ei catifelat şi micuţ! Şi legea mai trage câte-o băsească...E România. E-Românica, da' cu erori grave la sistemul de operare. Legea e lege, onoarea e onoare, pensia e pensie, reevaluarea-i reevaluare şi militaru-i mândria ţării. Hip-Hip-URAAAAAAA!!!! Să bem pentru asta!
SĂ TRĂIŢI (bine), SĂ MI-O...lasă, că nu găsesc rima potrivită! Bem cu spor, bem vârtos, bem din fundu' lu ' inimă. Da' să-mi trag pălmi, că tot mi se rupe grav de tot. Mă doare de tâmpesc, îmi vine să-mi zdrobesc deştele la ţâţâna uşii. O durere o contracarează pe cealaltă...o suplineşte, o întregeşte. Suferinţa este cel mai bun profesor. Ce specialitate are? Nu ştiu...dar mi se rupe.
De ce ar mai conta asta? Aşa e legea firii; pensiile oricum scad. Bine...cresc, dacă ar fi să ne luăm după refinaţat...ăăă...reevaluat.
Şi ce? Mi se rupe! Să bem pentru asta!
De ce ar mai conta asta? Aşa e legea firii; pensiile oricum scad. Bine...cresc, dacă ar fi să ne luăm după refinaţat...ăăă...reevaluat.
Şi ce? Mi se rupe! Să bem pentru asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu