Întrebare şi răspuns

Motto:
“Nu ne-am născut în locul potrivit?”
[Mihai Gâdea - Sinteza Zilei]


Categoric. Fără putinţă de tăgadă. Cineva şi-a bătut joc de noi în stil mare, trimiţîndu-ne aici cu barza. Nu putea, în pana mea, să îi dea un şut până în Bangladesh, Congo, Trinidad-Tobago, Republica Bananieră sau cel puţin, Kuweit?? Cât costa? Că pe cuvânt, îi decontam efortul suplimentar! Făceam rată la bancă şi tot mă achitam de datorie! Plăteam orice, oricât.

Ce dracu' să faci în putreziciunea asta de ţărişoară?? Să vezi cum toţi neaveniţii se laudă că deţin în proprietate personală douăj’ dă firme, la numai 23 de ani?? Să îi vezi cum se înfig ei – drăgălaşii - ca supozitorul, să scoată ţara din căcat?? Deşi sunt mici, au făcut facultatea la mă-sa-n praznic…Asta e vreo virtute, că nu pricep?! Şi eu o făceam pe Lună, dacă îmi suportau cheltuielile “ăi bătrâni”! Îmi închiriam o mizerie de navetă spaţială şi mă duceam aiurea prin univers, să mă cultivez la creier…numai că aş fi stat să mă gândesc de două ori, înainte să mă întorc.

Astăzi, Honorius Prigoană a fost lăudat de băsel (nu cred că mai merită să îl scriu cu majusculă), pentru că s-a hotărât să intre în politică. O casă de jurnalişti are tradiţia în jurnalism…o casă de avocaţi are tradiţia în avocatură…ce aţi dori de la o casă de politicieni? A Mică a poftit la sufleţel modeling, a ajuns manechină; a poftit funcţie parlamentară…tradiţia nene! Dacă aşa cere legea nescrisă a căşii, cum să nu o respecţi? La fel şi cu Mister Honorius: la numai 23 de anişori, datorită deputatălui de marcă care îl susţine financiar, s-a băgat în politichie…Păcat că i se cam limbă plimbă-n gură, dar merge! Tânara de succesuri era mai în urmă cu exprimarea şi a recuperat…cam până pe la Bruxelles. Progenitura aceasta prigonită vârtos, unde va mai ajunge? (Sper să aibă şansa de a se bate cu Obama pe următorul mandat; că doar le-a furat spiritul de învingător; ce mai contează un mic mandat, acolo-şa?)

Dacă nu suntem cârmuiţi de specimele astea, cine să conducă?? IO??? (atenţie, particulă domnească)
- Bună ziua!
- Bună ziua!
- Sunt Pazvante Mădularu, am venit pentru o nimica-toată de funcţie senatorială...
-Desigur. Cine vă recomendă? NIMENI?? Pleacă de aici beiiii, noi avem treabă! Nu stăm de curu' la toţi mucoşii! Hai, marş! Dăi cu praf de mers şi povesteşte-mi cum se vede uşa de pe partea cealalaltă! Dar să mai vii când te-oi chema eu!
--------------------------------------------
- Oooooo...bună ziuaa...da' poftiţi, intraţi...Se poate aşa ceva? Sunteţi Ixulescu, nepotul lui Sulică Frânaru? Că nu ştiam dacă v-am recunoscut corec! Daa? Eee...lasă că mă flagelez mai târziu! Numa' vă rog frumos să nu mă spuneţi... Deocamdată poftiţi, luaţi loc! Nu mai avem fotolii?? Da se poate? Staţi colea, la mine în poală! Este cald şi moale...Doriţi ceva, o cafeluţă, un trabucel, o lustruire pe bucuşoară?? Am limba catifelată şi adineauri m-am spălat pe dinţi, să ştiţi! Vă rog, nu vă sfiiţi...simţiţi-vă ca acasă! Ce vă pofteşte sufleţelul ăla micuţ şi scump??

Sunt sătul de piloşi împuţiţi şi de nepotisme de doi bani! Aş vrea şi eu o ţară unde, chiar dacă mă numesc Bucă Costel din Cuca Măcăii şi vreau să mă fac judecător, să se poată lucrul acesta! Învăţ două decenii, fac masterate, doctorate încununate de alte doctorate în vârful la alte doctorate, şi gata, în pana mea! Nu să mă trezesc că învăţ ca boul un sfert de existenţă, apoi nu am mii de euroi să plătesc pila de intrare în barou şi arunc totul în vânt! Aş vrea o ţară unde să ai cel puţin, siguranţa zilei de mâine! Să poţi merge şi tu la lucru liniştit, fără să îţi tremure chiloţii că dobitocii din parlament mai hotărăsc milioane de disponibilizări, care te pot include şi pe tine. Aş vrea o ţară în care să poţi trăi decent, chiar dacă mă-ta sau tac-tu nu au fost te miri ce scule de secretari, subsecretari sau conducători de oşti (acum mari patroni), pe vremea Împuşcatului. Aş vrea o ţară în care să mă pot spăla şi încălzi în propria locuinţă, fără teama că voi plăti întreţinerea cât pentru un cartier întreg. Aş vrea să nu mai trăiesc într-o democraţie care mă încorsetează în limitele castei din care provin. Aş vrea măcar să se mimeze că-mi este respectat dreptul la viaţă.
De ce mama mă-sii e atât de greu???

Da...Regret din tot sufletul că m-am născut aici; sper din tot sufletul să nu mor aici.

Guess Who - Locul Potrivit
Vezi mai multe video din Muzica

Nu mă pot consola cu naşterea asta ruptă din canoanele firescului. Mă simt un străin în patria lui...

Prosteli de oameni mari

De când eram pe la grădi, mă tot întreb: CE ESTE IUBIREA??? (eram o minunăţie de copil precoc, ce să-i faci?). Părinţii îmi tot spuneau că voi afla când voi fi mare…

Motto:
"Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am inceput să-l strig --
Stam singur lânga mort... şi era frig...
Şi-i atârnau aripile de plumb."
[George Bacovia - Plumb]

Fotbalagistul “Nodică” are iubită. El e tânăr, frumos, cu hormonii zbierîndu-i sub burtoacă; ea, făptură gingaşă şi suavă, siliconată cam prin toate organele trupuşorului firav. Bineînţeles că se iubesc ca pe ochii din cap, în fiecare seară (uneori şi de mai multe ori pe zi, când antrenamentele nu epuizează seva dătătoare de viaţă).
O perioadă totul merge ca uns, apoi drăgosteala se rupe; se duce în fâlfâit de aripi diafane, la fel cum a venit. El vede altă bunăciune, ea descoperă un grăsănău înzestrat mai gros la cont…chestii obişnuite. Tinerii iubăreţi se despart…doar pentru a redescoperi o nouă jumătăţică mai potentă.
Ceea ce mă face să mă întreb: cam câte milioane de bucăţi sufleteşti ne-au fost hărăzite? Fără număr, fără număr, până umplem lumea de progenituri??

Nu cred în existenţa drăgoştii. Deşi toată lumea e cu ea în gură, eu nu cred…pentru că e doar o vrăjeală abjectă. Se scriu cărţi despre ea, se comentează la diferite seminarii de mare intelectualeâitate, se fac telenovele…ca să ne îndese în subconştient că iubirea este atotstăpânitoare, atoateiertătoare, atotrăbdătătoare…a...toate căcaturile din familia asta. Ideea e că la sfârşit, invariabil, cei 2 amorezi se întâlnesc. Cum-necum, după 10, 20 sau 100 de ani, înflăcărarea asta scoborâtă din Sferele Altor Dimensiuni găseşte o cale de a se împlini; ea depăşeşte cu steguleţe, surle şi trâmbiţe toate obstacolele şi capcanele întinse de oamenii răi la suflet şi unifică săracele pipote pereche. Vai, ce frumos! Aproape că mi se bălăngăne o umbră de lacrimă la colţul ochiului! Cât de divin, cât de splendid este totul în teorie…dar în practică? Nu cumva tot conceptul ăsta este o simplă abureală pentru ceva mult, mult, mult mai banal? O spoială a pornirilor primitive, care să ne umfle la mândrie pe noi, oamenii cei mai evoluaţi?
Mulţi mă admonestează blând şi cu superioritate, doar pentru a se închide în iluzia lor mârşavă: “Eheeeee…Nu ai găsit tu pe cine trebuia. Nu eşti tu capabil să simţi căldura ce te învăluie când te afunzi în ochii persoanei iubite. Nu poţi tu să sorbi picurii aurii care se preling în suflet, nu poţi tu să guşti dulceaţa care te ameţeşte. Nu te îmbeţi cu aromele fiinţei adorate, nu te pierzi în puritatea şi castitatea emoţiilor ancestrale. Ţie îţi trebuie o jumătate aşa-şi-pe-dincolo, care să te înţeleagă, să te susţină, să te îmmoie la cuget”. Hai măi! Ia ziceţi voi tera şi clar "zău" cu limba între dinţi!! V-aţi tâmpit? Terminaţi cu idioţeniile! Ce, eu îs cârpă, să mă pună la îmmuiat?? Plus că parcă era vorba despreo întărire falnică, nu o blegeală scârbavnică! Ia terminaţi cu porcăriile, daţi-vă-ţi 2 palme şi plecaţi la scara voastră! Sunt sătul, chiar scârbit de iubire....am intestinul gros plin cu această entitate. M-am intersectat cu ea de atâtea ori, că am ajuns să merg pe furiş pe bulevarde...şi tot asta cred!

Anyway…
Neapărat, dragostea începe cu atracţie animalică, pur sexuală. Că doar nu vezi una/unu’ pe drum şi rămâi fermecat/ă de minunata ramificare a dendritelor prea-frumosului specimen. Nu sentimente înnobilante, nu râme în stomac sau fluturăceli în creier…Nu teorii şi integrale de volum pe inimoacă. O simplă dorinţă declanşată de instinctul de a te da în teleguţe şi atât. Hunga-punga-punga! Vrei?? Ia poziţia şi să-i dăm drumul! Aşa apare îndrăgosteala internaută de la o singură fotografie, de exemplu. Atâta doar că asta-i cam frustrantă…mai ales dacă iubiţica domiciliază peste mări şi ţări iar tu nu o poţi vizita ca să îi demonstrezi pe viu tăria pasiunii.

“Dragostea la prima vedere” este la fel de romantică. Atracţie fizică şi atât. Ce mare şmecherie?? “Ne-am văzut, ne-am plăcut, ce rămâne de făcut??? Luaţi-vă o cameră la motel şi consumaţi-vă în iubire până o epuizaţi, băi dobitocilor!”
Scoate-l la o plimbare prin centru pe…Brad Pitt, că după 10 minute îi iese pe urechi dragostea la prima vedere. La fel şi cu Angelina Jolie…după două străzi, icneşte numai iubire la prima degustare!
Dar ce să îi faci? Unde-i feeling, nu-i lucru de şagă!

Bine, bine…dar cum de rezistă unele căsătorii să atingă o viaţă de om?? Nimic mai simplu: vâlvătaia aia de “mamă ce te-aş iubi non-stop şi peste tot” trece, odată cu avansarea în vârstă şi pleoştirea în mojo. Grăsimile se lasă, pielea se mototoleşte, ochii văd şi inima cere alte exemplare, mai tinere. Cuplul este legat doar prin respect reciproc (dacă are noroc), prin copii pe care îi au împreună sau prin lucrurile pe care şi le-au cumpărat din fondurile comune. Fiinţa umană este foarte materialistă…chestie care creşte proporţional cu greutăţile întâmpinate pentru obţinerea unui anumit lucru. “Ce-s cretin? După atâţia ani de muncă şi zbatere, să arunc totul pe Apa Sâmbetei? Dă-o naibii de otravă, că o mai suport eu ! Strâng din dinţi, stau mai mult pe la lucru, acasă vin mai mult pilit şi…trece viaţa! Numaidecât mă trezesc că a dat ortu’ popii şi sunt liber!”

Iubirea Adevărată…da sigur! Dacă ar exista, rata divorţului nu s-ar mai apropia de 80%. Dacă mizeria asta chiar ar avea o aplicabilitate practică, babuinii gelaţi pe cerebel nu ar mai avea amante, după nuntă. “Nu sufleţel, pe aia o jughinesc doar, pe tine te iubesc cu adevărat! Tu eşti lumina ochilor mei din cap!”. Ce măă??? V-aţi damblagit la diblă??
Am tot auzit, că cine nu e gelos, nu iubeşte. Băi! Sunteţi sănătoşi?? De unde a mai apărut şi idioţenia asta?? Au slobozit-o frustraţii care nu se încred nici în dibacitatea palmelor???? Dacă ar fi să mă iau după teorii, iubirea e fix încredere. Dacă vaca aia a ta chiar te iubeşte (????), o laşi în ditamai grajdul de bivoli în călduri şi tu te bagi la somn liniştit…pentru că ştii că nu vei fi trădat niciodată. Chestia e că aşa ceva nu se întâmplă, pentru că simţămintele de căldură acoperă doar un contract de comun acord, prin care primeşti ciorbă caldă, chiloţi curaţi şi plata a doar juma’ de întreţinere, în schimbul unor flotări după program intensiv. Iar tu ştii asta, în adâncul atriului (puţin şi prin ventricul). Pitzi stă cu tine doar pentru că eşti viril şi o iubeşti cu vână…dar dacă scapă la grajd, poate garanta cineva că nu îşi găseşte altul mai potent?? Că doar nu e mulată pe dotarea amorului tău!

Unde e iubirea aici? E plecată în vacanţă de sărbători??? Sau...a, da! Ăia nu au găsit ei, Dragostea Adevărată! Doar se amăgesc micuţii....beau apă cu gheaţă şi îşi imaginează că e şampanie franţuzească! Ce îmi răscoală mila în stomac...Îi compătimesc sincer!

Un alt clişeu spune că dragostea te loveşte la orice vârstă! Nu îi mai pun pe ăia de acum două postări, că şi aici pot demonstra foarte uşor apartenenţa la plăcerile dobitoceşti. Dar întreb altceva: dacă chiar există vreun Cupidonel care ne trage cu săgeţi de iubire în cur, oricând şi oriunde, de ce nu vedeţi bunici la 80 de ani că se ling pe după boscheţi? Sau cum explicaţi faza aia cu tătăicul care şi-a lăsat gravidă nepoata adolescentă, aflată fix la vremea damblagelii iubăreţe?? Era încleştat de dragoste, precis! Îl orbise Scutecel cu arculeţul lui magic???

Of, of, of...iubirea! Bibelou de porţelan! E şi normal...că dacă nu te depui cu sentimentele cât timp ai colacii fermi şi se mai umflă tărâţa, dracu’ mai îţi face ochi dulci! Ce vreţi mai fragil de atât?

Sălbăticiunile îşi marchează teritoriul cu urină. Oamenii, cu “puiuţ”, “zăhărel”, “pisi”, “îngeraş”, “pisoiaş” şi alte asemenea măgării (nu mai pot da exemple, că mi se sterpezeşte cerebelul numai când mă gândesc la ele). Aşa a fost mereu, chiar dacă spoiala a fost diferită, în funcţie de vreme.
Acum cică eşti brută dacă spui simplu “mănânc”; politicos, se spune “servesc masa”. Cam la fel e şi cu iubirea…Nu poţi să îi spui “Hai să mă văr şi eu pe la tine!”; îi spui şi tu mai împopoţonat, mai răşinos: “TE IUBESC”. Vai, ce frumos sună…Păcat că nu e nimeni în stare să definească clar ce vrea să spună. But, then again, feelins can’t be expressed into words! Lasă măi, că e bun şi puţin mister! Îl interpretăm cu ni se scoală ideile mai poetice!

Tare, nu??

Mai îmbucă, mai îmbucă! Nu te sfii...

cămara geme de borcane cu diamante!

Anul 2010 vine cu scumpiri. Combustibilul a intrat în noul plan tarifar, urmează alimentele. Cică şi ţigările se scumpesc, dar mi se rupe taman de la rădăcină şi mă doare fix în centrul cotului! Despre mine, poate să-l facă mai scump decât o excursie pe Lună! Nu sunt fumăcios, urăsc din ficaţi căcatul ăsta de viciu şi nu mă impresionează nici măcar la inima curului. Cu hrana...e cam altceva!
Abia aştept!

Vestea cea mai bună e că scad taxele la produsele de lux. Sigur, sigur! Că parcă singurul lucru care mă oprea să-mi iau iaht, erau taxele! Aveam taşcălăul de bani sub saltea, dar mă ţinea o scamă să îi investesc, pentru că erau accizele cam mari!
Băi, voi sunteţi sănătoşi la bibilică, sau v-aţi tâmpit de la atâta încrăvăţare??? Noi mâncăm bijuterii, blănuri şi limuzine??? De ce mă interesează pe mine de mizeriile astea, când nu voi avea ce pune pe masă??? Cercetătorii au descoperit de curând că fiinţa umană poate digera bujii şi pneuri de Maybach, iar pe noi ne-aţi înscris în experiment??? Sau ce puii mei, că nu pricep!!
De fapt, nici nu mai contează! Vom avea un an strălucitor...

P.S.: Acum înţeleg de ce puii de românaşi au dat iama în cele tradiţionale şi au înfulecat de sărbători până le-a crăpat maţu-n ei! Probabil voiau să îşi facă depozit pentru la anul...adică ăsta care tocmai ce începu!

Tyga - Diamond Life
Asculta mai multe audio Muzica

Câinele care latră nu muşcă - Interludiu anual

Am îmbrăcat ceva roşu la trecerea dintre ani, am stat cu bani (mă rog...cardul de salariu, pe care sper să îl mai păstrez şi 2010) în buzunar, am fost echipat cu ceva nou, am strănutat, am tuşit, am făcut focul de tabără sub clar de lună, prima persoană care a trecut pragul casei a fost un bărbat înalt şi brunet. Ce mai? Am bifat tot ce trebuia să fac pentru belşugul de la orizont (sper să vină şi succesul ăsta să vină mai cu măsură, să nu mă îndoie cu revărsarea).

Toate bune şi frumoase...dar m-a părăsit amicul anonim (sper totuşi că încă nu şi-a revenit din mahmureala tradiţională de revelion...deşi, asta este a doua zi când nu mai primesc nici o veste de la el). Am domesticit turbatul?...
AOLEU!!! Nu spuneai tu “pa dobitocule, I’ll be back??” (asta-i varianta arnoldiană upgradată, a cuvintelor slobozite de bou – tre’ să îi dau şi lui puţină ferocitate, nu??). Gata?? La cât de potent te dădeai, doar atât ai putut, micul meu prieten grohăitor? După mai puţin de zece intervenţii, ţi-ai şi golit conţinutul sfertului de neuron?? Ragi, porneşti în trombă, şi când să simt şi eu ...prrrrţ! (“băs”, dacă e pe silenţios). Doar atât te-a ţinut?
După minunata pleiadă de ameninţări...mă aşteptam şi eu la ceva palpabil. Şi când colo, ce să vezi? Rămăi fără combustibil şi mă laşi aşa...doar încălzit! No, no,no, că asta nu se face! Hai măi…mai screme-te puţin şi mai împroaşcă-mă cu inteligenţă! Nu spuneai tu că de asta am nevoie? Conectează-mă la creierul tău gigantic!

Vreau să vii cu mami* tău de mânuţă, să îi prestez chestiile pe care m-ai îndemnat (deşi...poate îmi place, sau poate dânsei îi place). Vreau să pui şi tu mai mult suflet, ce Dumnezeu! Ameninţi aşa, apoi te dai la fund? Eu barem tac din gură, dacă ştiu că nu mă ţine să îmi duc la îndeplinire ideile (Şi vezi că nu se pune chestia aia cu “vorba zboară”, pentru că vorbele tale au fost consemnate; şterse pentru că sunt neinteresante, dar totuşi consemnate alb pe negru – roşu pe negru – în scris)

Ce mi-e silă mie de tembeli din ăştia, care rag ca jivinele dezlănţuite şi sunt puşi în cur la prima rafală de vânt! Apoi fug bocind la căşile lor...până data viitoare, când s-o mai umfla tărâţa-n ei.
Băi! Şi barem dacă îi făceam ceva! Barem dacă închideam secţiunea de comentarii sau sistam dreptul de a comenta pentru toţi handicapaţii! Ce puii mei am făcut? Am dat decât o simplă moderare a părerilor...ca să nu îi mai apară toate căcaturile care le gândeşte, direct pe blog (şi ca să i le pot şterge mai eficient)!

Of, of, măi, măi...ce ţi-e şi cu frustraţii ăştia!
Uite...băi dom’le juma’ de buletin! Vrei să îţi dau o idee sifi (spun aşa pentru că nu cred că eşti în stare să menţii ceva mai mult de...2 minute??), dar genială? Nu mai ai ai vână cu comentariile? Fă-ţi şi tu un blog şi înjură(-mă) acolo, până ţi s-o suci gura la ceafă! Poate o să ai şi trafic, sau aşa ceva! Poate o să mai intre acelaşi anonim, în dublu, triplu, cvadrupu exemplar, şi să te aprobe în opinii! Zic şi eu...nu ştiu ce oportunutăţi de piaţă sau ce vad comercial ai tu pe acolo pe la tine.
De obicei, într-o asemenea dispută, eu mă cam feresc să fac referire la părinţi, pentru că ei nu au nici o vină. Dar prostul...până nu e fudul, nu-i prost destul; o bagă pe maică-sa în rahat (de fapt, eu am adus priml vorba de dânsa...dar am fost politicos; ironic, dar politicos), crezînd că face vreo dudă sau ...trebuia să mă sperii, drăguţule?? Păi ai greşit la faza asta...dar mai încearcă! Ai câştigat experienţă....sau nu.

UPDATE: Mi-a revenit pretenarul...sorry. Hai măi, că dacă vrea, poate! Ştiam eu că nu mă va lăsa să trimit mesaje, aşa degeaba!
Mă scuzaţi, am de moderat nişte tâmpenii./span>

Dacă mai am timp astăzi, revin cu dragostea aia mare şi adevărată, aşa cum anm promis. Că tot e sărbătoare şi tre' să pornim în noul an cocoşaţi de iubire.

UPDATE SPECIAL: Primesc tot mai mlte întrebări referitoare la ce am eu de împărţit cu cretinul. Practic nimic...dar nu ştiu ce crede el.
Chestia e că acum vreun an jumătate, am întâlnit o dudie pe mess. Şi no...mai vorbeam şi noi once in a while. O mai ajutam la diferite chestii...o consiliam când se certa cu familia...nimicuri din astea. Îmi era simpatzică fătuca, aşa că am făcut schimb de adrese şi mai corespondam şi noi, aşa de plictiseală. I-am făcut la un moment dat şi o vizită...mă împrietenisem cu familia ei...chestii. Nu ştiu ce părere vă veţi face, dar eu cred că este bine să ai relaţii de amiciţie prin diferite părţi ale ţării, pentru că nu ştii niciodată unde te va duce viaţa.
No, şi...odată, don'şoara mi s-a plâns de o cerere în căsătorie mai tembelă: ea voia nu ştiu ce căcat de maimuţoi, dar i se bagă pe gât un inel de logodnă. (Băi! scrie psiholog pe mine, sau ce?? Cum pana mea aflu eu cele mai intime detalii de la fitecine, care se aşteaptă să le mai şi rezolv??). Deci asta avea prieten (şi fix chestia asta mă interesa pe mine)...Care a turbat auzind că eu sunt o posibilă ameninţare, sau ceva, la dragostea lui (probabil era frustrat din trecut). În fine...fata s-a mutat la el, şi am cam întrerupt legătura...sau mă rog; pentru că mi-a spus că nu vrea să tăiem orice comunicare, că ţine la mine (??????) şi că mă va mai contacta ea, când scăpa de nebun şi mai găsea un net neurmărit.
Apoi ăsta iar a aflat (ca parcă plănuiam să atac nuclear vreo ţară, de avea ce afla)...şi mă tot freacă la icre de atunci. Dar mă întreb: Cum aş putea eu, să îi stric perfecţiunea relaţiei, când e ceva disatanţă până la Timişoara? Plus că eu nu am mai vb de un an de zile cu fata, plus că...nu e nevoie de 2 persoane ca să prestezi o iluzie de legătură, ceva?? Ca să nu mai apuc să analizez mai la sânge situaţia şi să încep cu întrebările deranjante (dar reale), gen: de ce mama mă-sii e ăsta aşa de gelos pe mine? Ori are probleme în paradis şi veghează cu ochi de uliu iubirea lui perfectă? Sau poate fătuca mă simpatiza şi ea (amic, prieten...orice)? Mi se frânge, oricum.

Sau ce puii mei, că nu pricep cum o prezenţă de peste mări şi ţări, îţi poate strica ţie marafeturile. I'm over her (if i ever was on top on her, or something) from ancient times, u fucking moron! Dacă de asta ţă-e frică, mori liniştit în braţele cui vrei! Mi se frânge! Am primit şi comentarii favorabile, deci sunt şi persoane care apreciază scrierile mele.Nu sunt Dumnezeu sau mai ştiu eu ce idol, ca să plac la toată lumea...Dacă nu îţi place ce scriu, simplu! Nu mai citi! Ce e atât de greu?? Din câte ştiu, nu te+am obligat cu mitraliera la tâmplă să îmi vizitezi pagina virtuală!
Astea sunt părerile mele şi nu mi-e frică să mi le enunţ!
Dar no! Nebăuite sunt căile Domnului şi ale obsedăţilor.

Cică boul mă ştie. Ya, right! D-aia nu mai plouă afară! Şi eu îl ştiu pe el, l-am şi văzut, şi dacă mă pun la mintea lui, oricând se poate trezi cu poliţia la poartă. Deocamdată îi permit să mai schencănepe aici. Nu v-am zis că mă amuză la culme? Până mă plictisesc, cel puţin...

După toate indiciile, cam ăsta ar fi misteriosul şi fricosul meu anonim. Poate greşesc...dar nu cred (chiar dacă va urma probabil un mesaj de negare).
Anyway, judecaţi şi voi.

Happy New Year

Motto (urarea băsească, care se cuine să o pun în frunte):
"Am voinţă, am putere, v-o trag la toţi cu plăcere"
[Băselu de la Divertis, vocea nepavoazată a Băselului de la Putere]

Acum urmez eu:



[Star Wars Happy New Year]

Ne râdem, ne simtem bine - sau măcar încercăm; acum suntem pregătiţi pentru intrarea în Noul An...care în minoritatea - pardon - majoritatea lui, se spune că va fi bun. Putem să contrazicem astrele?

La multi ani (cât mai departe de Românica)! Sănătate şi virtute, s-avem bani, s-avem ce bea!!(Plus o masă plină de cele cuvenite!)

Se pune că am intrat în spirit şi am urat de anul nou?? Că pot să bag imediat placa cu linişte şi fericire în suflet, ca şi mizeria aia cu vila, coteţul, maşina şi vecina Madonna...

Cel mai scârbos hepăning

Îmi place mult, mult, când e cu Iubirea Adevărată.

Merg pe stradă ca pietonul normal, trec pe lânggă un cuplu iubăcios, care îşi lua cel mai probabil "La Revedere".
- Să îmi dai un bip când ajungi, Puiuţ!
- Sigur Zăhărel Iubit! Te sun de cum ajung!
(îmbrăţişări toride, sărutări hămesite, pipăieli avide, bla, bla, bla)

Instantaneu, stomacul mi-a fost asaltat de valuri scârboase, iar greaţa a început să mă furnice prin piele...Mai ales că amorezii cu părul sur, erau trecuţi bine de 40 de ani.
Nu zice nimeni că nu trebuie să te simţi tânăr la orice vârstă, nu zice nimeni să nu iubeşti; dar chiar în halul acesta?? Mă umple greaţa când sunt martor la libidoşenii din astea, chiar când sunt înfăptuite de...hai să le zic "tineri betoni de cool, cu chef bestial de distracţie". Li se pare lor că sunt non-comformişti dacă se opresc să se lingă în mijlocul străzii, aşa că se pornesc cu avânt lângă orice boschet.
Stiu că e perioada sărbătorilor, când trebuie să fim mai buni, mai iubitori, mai curaţi, mai, mai, mai; dar...CHIAR ÎN HALUL ĂSTA??
Mi-e rău...Mă duc să borăsc în pungă, că nu mai pot. ("Eu este rău; boreşte la punge", pentru bilele de grăsime împuţită care au probleme de exprimare în limba română)

Poate revin cu subiectul, când mă mai liniştesc.

În loc de urare pentru anul nou

Pentru toţi prietenii mei anonimi*, cretini din fătare


"Ministerele nu par să ţină cont de criza financiară. Cum noua lege a responsabilităţii fiscale nu permite mai mult de două rectificări bugetare, unele instituţii şi-au alocat sume consistente pentru anul viitor. Nu vorbim doar de salarii de merit sau de indemnizaţii de conducere majorate, ci şi de sume mai mari pentru deplasări în străinătate sau pentru protocol."
http://www.antena3.ro/

"33.000 de angajaţi din învăţământ îşi vor pierde anul viitor locurile de muncă. Executivul a hotărât, în prima şedinţă de după învestire, reducerea numărului de posturi finanţate de la bugetul de stat cu 10%. Atfel, până la finele anului 2010 vor rămâne numai 306.000 de locuri bugetate, din actualul de 339.688. Reducerea va fi aplicată în două etape. 15.000 de angajaţi vor fi disponibilizaţi în prima parte a anului, până la 31 august, urmând ca restul să îşi piardă locul de muncă până la sfârşitul anului."
http://www.antena3.ro/

În primă instanţă, nu ştiu de ce dar mintea îmi tot inventa noi expresii despre acţiuna de a băga (votul în urnă, măi...nu vă gândiţi la ce vă gândiţ!)
Starea aceasta a trecut acum...sau mă rog; am reuşit să o îngrop mai adânc.
Deci: să ne punem pe comentat.

În primă instanţă, îmi vine un minte un singur gând: la cât geme ţărişoara asta de proşti,sceleraţi şi tembeli, primesc cam ceea ce merită. S-a vrut băsel încrucişat la grătar...acum poftiţi de îl serviţi cu inima uşoară!
Chestia e că, vrînd-nevrînd, toată mizeria îi afectează şi pe cei care de bine, de rău, mai au un neuron funcţional. Si aici mă ia cu ameţeală şi îmi vine cheful de a mă implica.

Să recapitulăm: nişte graşi jegoşi strâng din dinţi triplîndu-şi salariile, timp în care poporul moare de foame. Drăguţ...

Băi japiţe mizerabile! Asta se pune că staţi în cap de neam şi îl conduceţi spre lumină?? Voi umflaţi maţu' şi vă întreceţi în grohăituri râgâitoare, iar alţii mor de foame, susţinîndu-vă vouă excesele??
Spuneţi că îngheţaţi salariile?? Păi îngheţaţi-le, în puii mei, îngheţa-v-ar moartea-n gard să vă îngheţe!!!
Scârbe ordinare şi de căcat, ce sunteţi!

*Trebuie să îi şi numesc? Se pare că sunt prea retardaţi să priceapă o aluzie fină la adresa lor, aşa că îi întreb întâi frumos, ca să nu zică că nu le-am spus

Nameless admirer

Bine ai revenit, mult iubitul meu anonim! Frumos din partea ta că te-ai gândit să mai treci pe aici, în special că începuse să îmi fie dor de tine! Serios! Hehehe...năzdrăvanule! Cuvintele spun nu, dar mintea spunea DA, DA, DA, TAKE ME!Oricât ai încerca să negi, nu-i aşa că adori stilul meu de a scrie??? Cred că aş putea să îmi fac timp şi pentru tine, să îţi predau câteva lecţii dăcât dăspre tainili de la litera-n gura română! (m-am exprimat aşa vanghelic, în speranţa că mă vei pricepe mai uşor)

Însă, vrei te rog, să mă lămureşti într-o problemă? Cum se face că TU DECIZI să te întorci NUMAI CÂND EU HOTĂRĂSC să îţi acord dreptul de anonimat? Asta spune foarte multe despre masculinitatea ta şi despre ce îmi vei face DACĂ mă vei prinde, nu crezi dragul meu puişor? Părerea mea e că blegeala ta de virilitate (cu care te lauzi atât) nu te va ţine nici măcar să mă sufli de praf. Dar acuma...no! Dacă tot îţi place să te lauzi, hai să îţi acord şi favoarea asta! Uite...ca să nu fi complexat, consider-o ca pe un dar de la Moş Crăciun, bine?? Şi ca să fii sigur că nu îţi divulg secretul, promit că nu mai spun la nimeni.

P.S.: Tot ca un dar - promit că următorul comentariu nu o să ţi-l mai şterg. Aşa că...slobozeşte-te la cioculeţul tău ăla drăguţ şi scumpic şi...(cum era nenorocirea aia de clişeu fotbalagistic?? a da!)...Dă tot ce ai mai bun din tine! Vreau să te văd în forma ta maximă! Hai curaj, ştiu că poţi! "Zoe, fi bărbată"! Fi băr-ba-tă! FI BĂR-BA-TĂ!! FI BĂR-BA-TĂ!
(UPS! Nu prea îmi mai amintesc bine îndemnul dar parcă aşa era...ceva cu bărbat...sau bărbată...în fine! Pe acolo...)

P.P.S.: Sunt mărinimos, sau ce??

Noi ne facem că furăm, voi vă faceţi că ne prindeţi

Au fost prinşi furăcioşii care au împrumutat pe termen nelimitat armele de la Ciorogârla! Aoleu, muicăăăăă....hai să ne inflamăm şi să ne prosternăm înaintea competenţei autorităţilor! Să picăm ăn genunchi şi să le aducem imnuri de slavă!

Nu-s vreun anchetator de răşini sus-puse sau ceva, dar am şi eu nişte nelămuriri mici, mici, cât o mână de colibri (pe principiul "Ce-are ursu-n loc de mână??"):
Hai să zicem, prin absurd, că nişte civili au reuşit să pătrundă în ditamai depozitul aparţinător de armată şi au mai reuşit să îl şi prade. Dar să fie atât de dobitoci să păstreze dovada dosită prin pivniţe??? Din câte ştiu, furi ceva pentru a-l folosi în propriul interes, sau pentru a-l vinde şi a face bani; ori...mafioţii lu' peşte nici nu au declanşat vreo revoluţie prin ţărişoară (că din păcate, doar pe aici-şa am locuit şi eu în ultima perioadă), nici nu au încercat să vândă nimic la rebelii internaţionali (nici nu se merita să îţi pui mintea cu asta, pentru 200$ cât luai pe un căc...BIJUTERIE de pistol românesc). În schimb, ce fac micuţii? Se pornesc în alai silenţios la furat, apoi ambalează armele frumuşel şi le pun la păstrare în beci. Or fi vrut să îşi înfiinţeze vreun muzeu de pistoale şi mitraliere??

Bravii anchetatori au mai slobozit publicităţii că după jaf, ticăloşii au încercat să şteargă seriile de pe arme, pentru a face imposibilă recunoaşterea lor. Aoleu! Şi ce i-a ţinut un an de zile, să nu îşi îndeplinească scopul?? Cum de nu au reuşit, după atâta timp, să şmirgheluiască nişte fiare??? Şi dacă trăgeam cu flegme în regim de mitralieră, după atâta amar de vreme tot reuşeam să le curăţ!

Băi capabililor şi talentaţilor ce sunteţi (PTIU!!! Să nu vă deochi!) Voi ne credeţi CHIAR ATÂT DE CRETINI?? Se vede de pe Lună că ăsta-i doar praf în ochii credulilor!

Auzi, auzi! Să vă aştepte nenii interlopi pe voi, marii potenţi ai neamului, cu lădiţele de armament gata stivuite şi încolonate! V-or fi pus oare şi săgeţi indicatoare înspre Marea Pradă De Război?? Sau au fost urme de tălpi cu vopsea fosforescentă, pictate pe alei? Că aşa ar fi fost politicos din partea lor...

ASTA-I VREO GLUMĂ DE SFÂRŞIT DE AN???? CĂ EU DEJA MĂ TĂVĂLESC DE RÂS!

UPDATE: Cred din ce în ce mai puţin (spre deloc) că porcăria asta cu furtişagul chiar a avut loc în realitate.

Astrele ne vorbesc

Motto:
“La sfârşitul anului 2010, România va ieşi din criza economică”
[Radu Ştefănescu - astrolog]

Bu-huu-huuu…Cel mare mai mag care a cutreierat aceste tărâmuri în carne şi oase...cel care l-a prezis pe Decebal încă din peistorie, Colosalul care a prevăzut mistuirea Romei, Magnificul care a anunţat fornăitul ca de tunet al lui Bucifal încă înainte de a fi fătat de mă-sa, a prevestit căderea Constantinopolului şi ascensiunea Întâiului Băsesc al neamului, LOVEŞTE DIN NOU!! Plătit de pedelei, după cum mărturiseşte bâlbâit chiar domnia-sa, renumitul astrolog a citit în stele că Românica va ieşi din criză în anul 2010, dar abia pe la sfârşitul lui; deocamdată urmează o perioadă mai grea...în care trebuie să strângem din dinţi, cu speranţă în viitor. (Vă sună cunoscut conceptul?) Nuţi Cea Blondă este o femeie sexy şi competentă, care trebuie să muncească dublu pentru recunoaşterea a jumătate din merite, Cealaltă Nuţi atacă culmile extaziante ale succesurilor în cariera internaţională...În asamblu, toate zodiile ne vorbesc numai de bine; linişte, izbânzi, progres, consolidarea avutului actual.
Da, sigur! Să vezi ce ne rupe-n două norocul şi ce umblăm pe străzi ca nişte căpiaţi de binele care se va prăvăli în torente înspumate, pe capul nostru! Dacă era să mă iau după nu-ştiu-care cometă, până acum ar fi trebuit să am jumătate din populaţia feminină a planetei în harem, de la atâta succes în dragoste şi să aruc în scârbă câte un camion de bani peste Bill Gates; plezneam de sănătate chiar şi la venerabila vârstă de 5 eoane, străluceam mai ceva ca soarele datorită înţelepciunii, redescopeream apa caldă şi slobozeam excepţionalul dicton “Iarna nu-i ca vara”.

Dar dacă cititorul în stele îmi prevesteşte ani de glorie şi belşug, cine sunt eu să mă pun de-a curmezişul??? Că imediat mă pârleşte Flacăra Violet la unghii, ca avertisment şi pedeapsă a neîncrederii mele!

Pănă una-alta, credincioşii au scăpat de rigorile alimentare ale postului şi au dat iama în bucate, mai ceva ca vitele-n păpuşoi. Treaba e că animal mănâncă ce mănâncă, se satură şi pleacă la grajd; însă nu şi afânaţii noştri cei pofticioşi...care înfulecă la cele cuvenite până ţâşneşte din ei, sau până se milostiveşte vreun bun samarinean să cheme ambulanţa.
Cât de mult pot să iubesc poporul acesta! Cum puii mei să bagi în tine, să îţi îndeşi sarmala pe gât, chiar dacă simţi că plezneşti? Cum să mănânci ca disperatul din toate, de parcă nu ai mai văzut cârnaţ în viata ta?? Nu trebuie să fii vreun savant în alimentaţie ca să ştii că jumările se digeră extrem de greu, că măruntaiele de Ghiţă îţi solicită ficatul la maxim, că porcul are carnea extrem de grasă! Şi totuşi, în fiecare an aceiaşi poveste: vin sărbători cu masa plină de bucate tradiţionale, românul bagă în el până vomită!

Un alt obicei de iarnă este acela de a-ţi perfora creierii cu ţurţuri de gheaţă. Pesemne o fi vreun sport extrem, sau ceva ce te umple de adrenalină...că altfel nu îmi explic plăcerea de a alerga pe sub streaşini, cu mâinile deasupra capului.
Numai acum ceva zile un ieşean s-a împrăştiat pe caldarâm, doborât de o asemenea armă a viitorului. Şi locatarii blocului tot dădeau vina pe primărie, că nu a venit să le cureţe acoperişurile! Ei stau doar cu coatele pe geam, admiră panorama şi se întreabă retoric: “Păi ce, e treaba mea?”. Da dobitocule! E fix treaba ta! Văzi că nimeni nu reacţionează la schencănitul tău de ajutor? Te urci naibii în mansarda blocului şi spargi gheaţa cu un târnăcop sau o unealtă de animal superior! E periculos? Mai bine te frige soba încercînd să dai jos drobul de sare, decât să aştepţi ca o legumă să ţi se prăvălească în cap! Dacă tu nu ai grijă de tine şi nu ţii la viaţa ta, cine pana mea vrei să aibă?

Dar nu contează nimicurile astea. Va veni un an dinamic, plin de oportunităţi, dezvoltări, progres spiritual şi îndeplinire a dorinţelor.
Să ne bucurăm, deci!

Nedumerire: De ce credinţa în ceva este mirifică, doar pentru că vine de la vechii tuaregi sau de la şi mai vechii babuini? Îţi clădeşti întreaga carieră pe bazaconiile astea, lauzi adânca înţelepciune a trecutului apoi condamni prostia de atunci, când se credea că Soarele se roteşte în jurul Pământului...
Nu e minunat?

Once upon a time

Frânturi de solemnitate

Probabil ar trebui să mă prosternez şi eu, să laud noul guvern ales în funcţie...însă nu am putere. Nu pot pricepe cum ăştia ne conduc, alături de unguri! Băi! Americanii îi cheamă pe mexicani sau canadieni să îi ajute să-şi cârmuiască ţărişoara? Japonezii se duc cu jalba-n băţ la vecinii orezari, pe care nici că nu îi dispreţuiesc prea mult? Cum puii mei v-a venit genialitatea de idee să vă aliaţi cu maghiarii? Şi aţi mai pus ministru din acesta şi la cultură!
Parcă asta era o valoare naţională, nu o jucărie împrumutată pe furiş la colţ de bloc! Cum îl pui pe un nene de altă naţionalitate să îţi păzească ţie patrimoniul naţional? Voi sunteţi întregi la diblă? Ce o să facă ăla de o să fie atât de valoros? Nu e destul că astăzi, când li se cere să spună un cântecel de iarnă, toţi copii cântă Jingăl bel? (de parcă noi nu am avea o tonă de colinde şi de poezii) Acum va trebui să ne sucim limboaca-n gură şi cu obiceiurile ungureşti? Voi aveţi nuca plină de viermălăi, băi fraţilor! Pe cuvânt de cercetaş!
Mi-e scârbă de ăştia când îi văd cum se fălesc ei, micuţii, că şi-au intrat în funţie. (Udrea a intrat chiar în două; păi dacă e monument de competenţă şi abilitate???). Aşa că o las mai moale cu măriile lor...şi continui să mă râd de ipocrizia care domneşte pe la noi, cu ocazia acestor sărbători.

Întotdeauna m-am întrebat: de ce naiba se face Pomana Porcului?? Care e logica la toată desfăşurarea asta de forţe?? Ne conformăm la spiritul sacru al tradiţiei, care cere haleală de câte ori moare câte o persoană?? Mda…dar tot tradiţia spune că grohăitorul se taie până-n Crăciun…adică fix când se spune că tre’ să te fereşti de carne ca de Necuratul în persoană. Ce faci? Cum respecţi TOATE spusele înaintaşilor? Faci pomană cu un porc de post??
Plus că, din câte mai ştiu şi eu, specialiştii recomandă să nu se înfulece carnea imediat după sacrificare şi tranşare, ca să nu te năvălească pe nas tot acidul lactic din organismul stresat al săracului Ghiţă; ea trebuie depozitată la rece măcar câteva zile, pentru maturare. Da’ fârtaţii noştri grobieni, ce să priceapă? Au jupuit animalul, hai să halim! Nici analize nu mai merg să îi facă…”Ceeee dom'le, nu l-am crescut eu în curtea mea? Nu i-am dat eu cele mai alese resturi de mâncare?? Ăsta-i porc original, băi…nu d-ăla umflat cu E-uri de la crescătorie! Eu ştiu ce i-am dat să mănânce, eu l-am crescut cu dragoste şi atenţie, deci trichina nu a avut cum să se atingă de răposat, fie-i costiţa gustoasă! ”

Ce înseamnă damblageala cu vâscul? Aduce succes? Ştiu că Vasilică făcea asta pe la noi, dar abia după Rebeliune (“Puneţi mâna pe Vasilică, ca s-aveţi noroc tot anul!”). Acuma no…două succesuri (şi ceva vânzări anterioare) nu strică pe lângă casa omului. Aşa că, ia neamule vâscul, ca să ai an îmbelşugat! (cum poate o plantă parazită să îşi aducă bunăstare, nu pot pricepe; oricât mă zbat la creieri, tâlcul acesta nu îl pot desluşi)
Şi mai e bucuria sărutatului…cum o prinzi pe una sub vâsc, pac! Ai ştampilat-o pe buze…
A!A!A! Asta-i şansa lui Trăienel! Mai ieri spunea cu lacrimi în ochi, că încă îşi doreşte să guverneze alături de liberali. Cum este o vreme a iertăciunii, a…ăăăăă...reconcilierii (ptiu! Că nu mai ştiam vorbele Gloriosului), acum e cel mai potrivit moment să se jeluiască printr-o scrisoare la Moş. Apoi, cu ochişorii cruciş şi pumnişorii strânşi, se roagă să se îndeplinească dorinţa, vizualizează măreaţa scenă… Parcă îl vede aievea pe Boc Cel Mic în vârful unei mese (la 1 metru şi-o flegmă, mai trebuie să foloseşti şi instrumente ajutătoare, din când în când), sprijinind o cracă de vâsc, iar dedesubt, pe Luminăţia Sa şi pe Antonescu, prestînd din greu pentru înfăptuirea tradiţiei împrumutate din vecini.

Până una, alta, să îl aşteptăm cuminţi pe Santa... Că cică acesta este cel mai important moment al întregii sărbători. Acum este Crăciunul, Naşterea Domnului. În murmurul colindelor, să fim cu toţii mai buni, mai iertători, să avem încredere în dragii noştri conducători şi să dorim fericire, linişte şi pace în lume, tuturor semenilor noştri. (plus alte bla-blauri din astea). Şi nu în cele din urmă, să avem o masă plină cu de toate, din care să nu lipsească cele cuvenite.

P.S.: Mişto încheiere, nu? Plină de sensibilitate şi gânduri bune, specifice perioadei.

Spoiala sărbătorilor

Dimieata, aşezi 9 lumânări aprinse într-un pahar, în formă de cruce, apoi faci 3 mătănii, spui “Tatăl Nostru” şi Rugăciunile Speciale De Cerere. Repeţi, până faci 40 de mătănii. Ca să nu îţi ocupi mintea cu numărătoarea, ţii evidenţa cu ajutorul unor beţe de chibrit; după fiecare serie terminată de mătănii şi rugăciuni, pui unul deoparte. La sfârşit, nu ai voie să mănânci timp de 2ore, iar lunea, miercurea şi vinerea, nu ai voie să mănânci până la ora 15.00. Totul se repetă timp de 7 zile consecutive şi se petrece sub post, pentru că altfel nu este valabil.

Cam asta este reţeta succesului, aşa cum am dat de ea pe undeva. Când totul îţi merge da-n daoaselea, pentru a reveni un om de succesuri, cam asta trebuie să faci…iar Dumnezeu te va ajuta negreşit.
Da, sigur! Parcă şi văd scena:
Viaţa pe planetă curge nestăvilită, iar tu eşti o persoană mizerabilă, printre multe altele. Dar te decizi să aplici prescripţia minune şi Dumnezeu Îşi îndreaptă atenţia asupra ta; potriveşte ceasul şi se pune pe numărat…ca să vadă dacă nu tragi chiulul la vreo mătanie. Apoi urmăreşte atent orologiul din Rai, ca să nu ciumva să tea puce vreo poftă de dulce, sau înaintea orelor stabilite. Nici o secundă în minus, nici o secundă în plus. Am zis!

Doar că, vine eu cu întrebările…pentru că mi-e tare greu să ced că Dumnezeu a dictat vreunui călugăr toate aceste norme, iar respectivul le împărtăşeşte cu restul prostimii. La fel cum îmi e greu să cred că acelaşi Dumnezeu va sta chitit pe ceas, ca să nu îi încalci vreo secundă din timpul stabilit. Sau că îti numără mătăniile şi lumânările.Sau că se uită cu binoclul după forma în care le-ai aşezat. Sau că ţine atât de mult la nişte formalităţi, la sporăvăirea “pe deasupra” a unei rugăciuni, de 40, 50, sau 1000 de ori pe zi. Ce-I asta?? Adică, CE-I ASTA???
Nu cred că recitarea unor litanii te face vreo persoană mai deosebită, mai meritorie. Nu cred că eşti mai bun, mai drept, mai cinstit, doar pentru că ai o memorie bună şi te ţin şalele să te apleci de zeci de ori pe zi. Nu cred că eşti mai înghesuit în Cele Sfinte, doar pentru că nu ratezi nici o slujbă de la biserică. Sau că în loc de înjurături foloseşti blesteme în care acţiunea este preluată de divinitate (care va suporta apoi şi consecinţele…sau nu; pentru că blestemul este just, fiind efectuat de Cineva Superior).

După părerea mea proprie şi personală, cine crede toate acestea este un habotnic cu mintea îngustă. Practic, nu cred că pricepe mare lucru din toată aventura asta religioasă…decât că trebuie să ţină un regim alimentar la toate marile posturi de peste an, trebuie să meargă duminica şi de sărbători la biserică, să nu mănânce “de dulce” mircurea şi vinerea, eventual să citească în disperare toate cărţile de profil care au apărut. Adică să respecte nişte ritualuri, ca un robot; să îl reducă pe Dumnezeu doar la ideea de ritual.

Se spune că neamul nostru este apostolic, pentru că suntem creştinaţi de un discipol al lui Iisus. Se spune că suntem un popor ales…Hai măi, nu mă-nnebuni! Ales pentru ce? Că eu, personal, nu mă simt vreun minunat pus la păstrare pentru o salvare ulterioară. Şi uitîndu-mă la debileala care stăpâneşte din gros neamul nostru mioritic, îmi vine greu să cred că am avea vreo calitate care trebuie păstrată pentru posteritate.


Este Ajunul Crăciunului. Trebuie să fim mai buni, mai blânzi, mai iertători, mai cuviincioşi, mai respectuoşi, mai frumoşi, mai curaţi. Naşterea Sfântă trebuie să ne coboare lumină în suflet şi în gând, neapărat adusă pe vreo aripă de îngeraş scumpic sau pe vreo creangă împodobită de brad. Fulgii de zăpadă tebuir să ne ningă cu belşug şi voie bună, anul nou să ne aducă “frunze-n buze, lapte-n ţâţe, drob de sare în spinare, mălăieş în călcăieş, smoc de flori la subţiori”, conturi pline ochi cu bunătăţi, împlinirea (de la sine??) tuturor dorinţelor şi alte abureli de gen. De aceea, bag mâna-n foc şi îmi pun gâtul la butucul călăului, dacă lăcaşurile de cult nu vor geme de credincioşi, care se vor înjura, şi îmbrânci, pentru a apuca ceva sfinţit…Se vor îmbulzi ca descreieraţii să sărute veşmintele preotului, pentru că aşa vor avea noroc sau vor primi vreun ajutor miraculous, sau…mai ştiu ce gărgăini li se freacă lor prin cap?

Mi se pare totul atât de fad, atât de lipsit de substanţă…încât mă apucă sila.
Deşi probabil ar trebui să fiu vreun arogant, să mă consider centru universal, axă planetară şi buric de pământ (ca să fiu şi eu trendy), nu pot fi aşa. Nu e vorba de slăbiciune…sau poate că da, în cele din urmă. Dar realizez câte ştiu şi mai ales, ce enorminate nu ştiu. Iar acest gând îmi cam taie pofta de mândrie.
Cum spuneam…deşi nu-s vreun pui de geniu, nu pot să cred că toată perioada acesta se reduce doar la prestarea unor tradiţii. Nu cred că idea de religie se reduce la un tipic anume, pe care îl execuţi sau nu. Nu ar trebui să fie ceva mai profund de atât? Să simţim altfel, să trăim altfel totul?
S-a născut Iisus?? Hai cu porcul la căsăpit! “Doar nu trebuie să avem cele cuvenite pe masă? Ce sărbătoare mai e aia în care nu bagi la maţ până vomiţi slănină şi cozonaci?? După ce că mi-au curs balele şi din ochi la pomana porcului vecinului (eram la post şi nu aveam voie), nici acum să nu mă desfătez şi eu? Nu se spune că este un timp al bucuriei? Ia să mă bucur, să mă delectez la mucoasa stomacală!”

Totuşi, democraţia a stabilit că majoritatea decide. Şi dacă ea tratează lucrurile în modul acesta…înseamnă că e bine??

Ar cam trebui să închei cu tradiţionalele urări de fericire şi mii de ani, pe care, ca milos ce sunt (mi-e milă să mă ating chiar şi pe mine, de bun ce sunt), le împart cu toată lumea. Fără număr, fără număr, fără număr.
Dar acest gen de clişee mi se par puţin cam aiurea în divesrsitatea asta de sărăcie lucie în care se cam scaldă lumile de pe la noi. Aşa că, nu pot să doresc decât ca fiecare să găsească puterea de a se simţi deosebit. Să zâmbească măcar o clipă…ceea ce nu cred că este greu. Doar faci o aruncare cu privirea prin jur şi te tâmpeşti de râs.

Colind:
“Deşchide uuşa cretine, să fur şi eu de la ti…”nu e ăsta! Am greşit ţedeul.
Deci: 1,2,3 ŞI:
“Foaie verde lămâiţă, noi* suntem sugaci de ţâţă
Şi-am venit să colindăm, pe la căşi să vă urăm!

Ne daţi, ori nu ne daţi????" :D

P.S.: Ler şi iarăşi ler

* personaj colectiv - mulţimea de colindători care, pătrunşi de Spiritul Crăciunului şi din dragoste pentru tradiţiile milenare ale stătuleţui în care au avut neşansa să se ivească, au plecat la colindat încă din scutece.

Meşterii "Ştie-Tot"

Nu mai pot cu idioţii ăştia! Zici că naţiunea asta mioritică a fost fătată de mă-sa în zodia imbecilităţii, să-mi trag pălmi dacă vă mint!

Cum puii mei să dai milioane de euro ca să pavezi şănţoaiele (denumite "trotuare", în limbajul oamenilor de afaceri) pietonale, iar la 2 zile de la inaugurarea fericitului eveniment - călcarea în picioare a minunatei investiţii - să te apuci să demontezi totul, pavelă cu pavelă, pentru că nişte cretini trebuie să verifice nişte ţevi de gaz? Crăpau ficaţii-n ei dacă făceau căcaturile lor de controale, înainte să se apuce doreii ăia de pavat?
Cam cât de babuin poţi să fii, ca să construieşti cu o mână şi să dărâmi cu cealalta?

Băi dobitocilor! Şi un limbric ce foloseste doar orificiul buco-anal gândeşte mai logic ca voi!

P.S.: Sometimes, the death sentence comes as a relief

Traian Basescu a plecat, traiasca...Traian Basescu!

StirileProTV.ro

"Take That!" În traducere liberă: "Ia d-aci!!"

Motto:
"Sar înnebuniţi vecinii cu găleţi de apa-n mână
Eu le zic că nu-mi sete şi le-arăt ca am fântână
Şi strig să mă lase-n pace aruncînd spre ei toporu'
Care taie o babă-n două şi la alta 'AU! CHIŞORU!'"
[Fără Zahăr - D' la sate]

Se apropie Sărbătoarea Naşterii Domnului şi momentul de trecere în Noul An. Vai, ce frumos! Suntem mai buni, mai blânzi, mai iertători, mai luminaţi, mai colindaţi, mai sorcoviţi, mai uraţi în toate felurile şi culorile, mai cântaţi cu toate florile, crăcile şi lerurile. Crăciunul să ne aducă pe fulgi de nea felurite chestii de suflet, anul care vine să ne dea lopeţi de întors banii, vile cu piscine şi coteţ de doberman în faţa garajului, haznale care să ne dea peste de atâtea bogăţii...chestii din astea.
Băi oamenilor! La anul dobitocii de umflaţi anunţă concedieri masive printre bugetari; criza asta economică se va adânci, traiul în naţiunea asta de tot căcatul se va scumpi şi mai avem de înapoiat şi nenorocitele alea de miliarde la F.M.I.! De unde puii mei atâta belşug? Aţi tâmpit cu toţii, sau băgaţi din gros nişte mizerii de clişee care se scot de la naftalină la fiecare sfârşit de decembrie???
Mi-e scârbă din ce în ce mai mult şi mai des de porcăria asta de ţărişoară! Nu mai pot....mai am şi eu limitele mele!

Dorim schimbarea, dar fără să se modifice nimic. Boc a fost inlocuit cu un Boc mai viril, Udrea s-a dat de 3 ori peste cap şi s-a transformat în Udrea, Berceanu s-a prefăcut în Berceanu. Ca să nu mai zic de Cel Mai Iubit Fiu Al Poporului...care iese pe uşa din dos a palatului Cotroceni, doar ca să aibă de unde veni când s-o întoarce pe intrarea principală.

Şi mi se rupe! Dacă puneam preşedinte pe păduchele de pe câinele din vârful maidanului, pe Bamse (haplitorul de "miere trăznet") sau pe vreun vierme care colcăie prin carnea putredă, pe Băse, Geoană, Udrea, Frankfurte, Mondialu' ăla cu "v" pe dovleac sau pe vreo sexoasă cu vânturi de divenie, viaţa mea nu ar fi suferit nici o schimbare. Absolut nici una! Am strâns cureaua de mi-au ieşit ochii, acum sunt îndemnat să strâng din dinţi, măcar pâna la anu' pe vremea asta când, spune Boc Cel Mic Şi Voinic, "va fi puţin mai bine". Şi pe ce te bazezi băi Ciordel Leordel, când spui una ca asta? Pe competenţa ta şi a colegilor de şleahtă???? Pe osânza reloaded a admiratoarei celei bloande?? Ia zi "ZĂU" cu limba între dinţi, apoi taci dracu' din gură!!

M-am săturat de lepre şi mi se cam face silă să îmi consum energia pe incapabilii care oricum, îi doare-n cur de mine! Mi se frânge şi mie de ei. Din rădăcină şi din toată inima.
Vreau să se aleagă praful de tărâmurile astea distorsionate! Dacă am noroc să fiu în afara undei de şoc, bine. Dacă rămân aici spre putrezirea ciolanelor...o să râd isteric, exact ca un nebun ce îşi incendiază propria casă şi se trage-n chip alături de vâlvătaie!

BĂSESCU A MURIT! TRĂIASCĂ BĂSESCU!!!

Anonimi din toate şanţurile, sculaţi-vă-ţi!

Îmi cer scuze.

Acum câteva zile anunţam că am retras anonimilor dreptul de a comenta. La vremea aceea, am spus că fiecare este liber să creadă ce vrea...dar am restrâns cu bună ştiinţă acest drept. Am greşit.
Fiecare are dreptul să se manifeste cum îl duce capul. Fiecare are dreptul să spună ce vrea, să gândească ce vrea...să plămădească cele mai mari mizerii pe care i le poate băşi mintea, când e la erecţie maximă. În definitiv, modul în care comunicăm spune multe despre noi, dacă ştii unde să te uiţi.

În fine...voiam doar să anunţ că începînd de acum, am hotărât ca anonimii să aibă din nou dreptul de a comenta pe aici. Că dacă depăşesc limitele stabilite de mine pentru buna-cuviinţă...am degetul format pentru tasta "Delete"; şi nici nu îmi este frică de vreo febră la tendon sau ceva...aşa că veniţi măi impotenţilor care nu puteţi să vi-o vârâţi decât dacă sunteţi "fără nume, fără nume, fără nume". V-aştept cu mare drag!
Plus că: am învăţat că uneori o persoană vorbeşte excesiv despre ceva ce nu are, pentru a-i suplini lipsa prin cuvinte. Cine sunt eu să nu las omu' în incapacitatea de a-şi prezenta calităţile lipsă?? Dacă el vrea să se exercite în vigoare, să-şi dea drumul!

A Red Day

Inspir şi expir profund. Hmmmm....pătrund în Zen. UUUUUUU-SSSSSSAAAAAAAAAA...........

Autosugestie:
"Sunt roşu ca focul (să-mi surâdă norocul). Sunt mai roşu ca o roşie. Sunt Ferrari de roşu. Sunt Furia Roşie Turbo.
JOS CO-MU-NIS-MU'!! JOS CO-MU-NIS-MU'!! JOS CO-MUNIS-MU'!!!!!
Faster than a speeding bullet. Stronger than a train. It's a bird! It's a plane.
GOOOOOOOOO...GEOANĂ!!!!!! Up, Up, and away!

Mijind zorii, Şeherezadu sfios, tăcu.

___________________________

P.S.: Gata. Se pune că am împăcat toţi activiştii??

Misivă Anonimă

Am fost dojenit că nu mă închin la Băsescu în culcare, sculare şi cam toate momentele importante ale zilei – măcar după fiecare masă. Sau, cel puţin aşa cred...prin referirile pe care le făcea duduiul la Geoană. O fi crezut sărmanul, că-s vreun pui de pesedel şi mi-o trage la credinţe. No...s-a înşelat, dacă a presupus asta. Chestia e că nu-s sigur de ce era nemulţumit, pentru că aşa cum am mai spus, încă de la prima abatere lingvistică nu m-am mai obosit să citesc spusele cret..comentatorului.
Ori fuse vreun pupinbăsesc, ori o fi fost vreun manelist, piţiponc, sau vreo umflată (“divă”, cum se spune mai modern) pe care am rănit-o la sensibilitate şi s-a plâns pufoşelului care îşi bagă iubirea aproape numai în ea (spun “aproape” pentru că cel mai probabil, mai sunt şi alte aspirante la virilitatea sentimentală a micuţului; iar acesta, ca un bun samarinean ce se află, nu le poate lăsa cu buza umflată şi le prestează câte un trailer de drgoste), să fie mascul şi să o mai şi scoată din problemă.. Sau, poate toate posibilităţile la un loc?? Cine poate şti şi cine îşi munceşte mintea ca să afle amănuntul acesta? (oricum, eu o să merg pe varianta linguşitorului băsescian, că se arată mai sexy) Este păcat însă, că deşi le avea cu băgatul, neuronul încă nu a învăţat să şi-l introducă în cerebel.
Şi o fi zis voinicul patruped: “Gata! Până aici!! Te-ai legat de armonia sonoră care îmi picură în urechi stropi de fericire; nu am zis nimic. Te-ai legat de puiuţul meu siliconat şi răpitor, pisi meu cel iubit şi scump şi drag; nu am zis nimic. Băi! Dar să te dai şi la Măria Sa, Prţ-ul (prescurtare de la “prinţ”) Pădurii??? La lumina ochilor mei din cap?? La Beculitorul meu chelios? Nu mai rezist! Trebuie să îţi bag şi eu vreo două!”

Semnalarea acelui trepanat băgăcios (scuze că tot repet cuvântul acesta, dar se pare că era singura calitate a monseniorului; eu nu fac decât să o subliniez) m-a făcut să îmi reconsider opiniile. O voiam pe Udrica la conducere, dar...mă schimb şi eu după cum bate vântu’ (substantiv comun); renunţ la propriile mele dorinţi. Poate par răzgândac, dar e la modă să fii aşa. Nu e de condamnat asta, deci e bine.
O vorbă românească spune: “Dacă unul îţi zice că eşti beat, nu îl crezi. Nu îl crezi nici pe al doilea…dar la al treilea mergi să te culci”. Deci, dacă sunt aşa mulţi adoratori de băsesc, presupun că e ceva de capul lui. Problema este că numărul idolatrilor geonişti este la fel de mare, ceea ce înseamnă că şi de capul lui o fi ceva. Pe mine, sincer, mă cam doare în 3 litere (”cot”, nu săriţi aşa!) de încrăvăţaţii care ne conduc, dar fiind luna cadourilor (în care trebuie să fim mai bun, mai iertători, mai...abureli din astea, de gen), am decis să împac pe toată lumea şi să fac ceva gen Persefona: o zi pe lună îl iubesc pe portocaliu, o altă zi pe roşuleţ. Restul timpului mi-l păstrez pentru refacere, că doar are şi stomacul meu o limită, ce naiba!
Încep cu Cârmaciul, că tot e dânsul pe funcţie.
Cum procedez? Murmur în barbă: “Ooooooo…Tu, Farul Meu Deschizător de drumuri!! Ooooo...Preaminunatule! Ooooo....Tu, Luminociosul Meu Imperial! Glorio-sule! Fermecăto-rule!Băseşte-ne cu puritatea razelor Tale! Încrucişează-ne cu blânda ta privire, scoboară-ţi curata Ta înţelepciune şi asupra păcătosului şi amărâtului ce mă aflu!" - Apoi, un "Să-mi fie ruşine” (petetat de trei ori la rând); execut chestiunea de la răsăritul până la apusul soarelui şi se pune că sunt probăsel? Sau e vreun program, ceva? Poate nişte închinăciuni şi cântări speciale, pe care profanul de mine nu le cunoaşte?? (Menţionez că tratez problema cu seriozitatea-i cuvenită, deci nu mă pot apuca de treabă atât de neştiutor; se impune să fiu puţin şcolit, nu credeţi??)

Ce să fac, ce să fac? Aştept deocamdată şi îmi antrenez fierea pentru cele ce va să vină. Dar cum fac asta?? Uff! Nu mai ştiu nimic! Mai bine aştept...să vă ce-o da Măria Sa, Preşedintele Soare.

P.S.: Odată, cineva mi-a spus că atunci când nu şti ce să faci, să nu stai pe loc; să acţionezi într-un fel, oricare ar fi el. Dînd ascultare acestui sfat, îmi dau seama că nu pot pierde vremea aşteptînd aiurea...de aceea, mă voi şcoli singur (pentru început). Nu ştiu dacă o fi bine sau rău, aşa că îmi cer scuze băseilor, dacă greşesc cu ceva (Hei! Nimeni nu s-a născut învăţat!); dar...îmi iau inima-n dinţi şi mă avânt de unul singur în aventura "tricolorului portocaliu".

AVE BĂSE!

P.P.S.: Ţi-am spus că mă amuzi, dragul meu tomodachi?

Poveste de iarnă

Linişte...
M-a cuprins o stare de miserupism de zile mari (sunt şi eu în ton cu sezonul), cum rar mi se întâmplă. De fapt, nici nu ştiu dacă sunt obosit, scârbit, îngreţoşat, dezgustat sau plictisit de cele se mai întâmplă pe ale noastre plaiuri: capii de neam se leagă şi se dezleagă în alianţe, după cum bate vântul şi ciolanul - pentru a conlucra în interesul naţiunii, desigur. Aşa, şi? Boc (pe nume de scenă/teatru de operaţiuni politice: “Băs Cel Mic”) se tot dă pe la diferite posturi, sporăvăind cu spor despre cum scoate el ţara din că...criză şi cum ne va fi nouă bine la anul, sub conducerea Luminăciosului Cârmaci de Băseşti. Da, sigur! Pesedeii se bat cu pumnii în piept că s-au fraudat alegerile, că Dl. Băsescu (trăi-i-ar familia lui) e doar preşedintele Diasporei şi al Morţilor...abureli din astea. Au făcut contestaţii la CC...fix de-am pixu’(sigur că procesul electoral a fost furat! Dacă nu ţi-ai transformat creierul în patinoar de muşte, nu ai nici un dubiu). Că doar nu sperau că vor rezolva ceva; sau, ori fi fost atât de prostănaci (a se citi “naivi”) încât să creadă că adevărul va ieşi la suprafaţă ca untdelemnul şi binile (adică ei) triumfă întotdeauna? Mda...PSD. e Gangalf Cel Roş, iar PD-L joacă rol de Sauron Portocaliu. Ciudat este că ăştia se tot înfrăţesc în alianţe.

No, şi cum spuneam, m-am cam detaşat de politica de pe la Românica. (nu că aş fi fost vreodată vreun fan ). Nu mai am energie să mă indignez pentru nişte dobitoci.

În altă ordine de idei, a venit iarna (sau mai bine zis, o flegmă de zăpadă)! Crăiasa Zăpezii a acoperit gurile noastre de rai cu mantia ei albă şi rece (cam cum pui pansament peste gura unui mort)...iar edilii noştri iar au fost prinşi pe nepregătite! (de parcă suntem în august şi ne-am pomenit cu năvala nămeţilor). Ministrul Transporturilor şi-o freacă la rece (aaaa...am uitat! Care ministru? Care guvern? Care transporturi?), dar obiectul muncii (transportul) s-a înţepenit în iad. (probabil s-a încins prea rău, de la frecare)
Unii se întrebă naivi, ce ar fi iarna fără cadoaie; eu mă întreb, la fel de natural, ce ar fi iarna fără înjurături, buşeli, claxoane isterice, trafic infernal, cozi de maşini pe kilometri întregi, gheaţă şi polei. Că doar aici stă tot farmecul sezonului rece...Aşa este tradiţia; Nimic neobişnuit.
Bine măcar că rândaşii sunt muncitori, nevoie mare. Ca nişte adevăraţi Sisifi de geniu, oamenii cu plăcere de muncă s-au înhămat la lopeţi şi îşi fac pârtie în propria ogradă; ninge viscolit, iar gospodarii pricepuţi, înfruntînd cu vitejie vicistitudinile naturii, curăţă aleile...în timp ce ninsoarea face la loc, în spatele lor. Mişto...2 încarcă, 2 descarcă! Noi muncim, nu gândim! Curat româneşte, monşer!

Luate pe de-ntregul, totul este presărat din belşug cu specific naţional.
Şi mie mi se-mbrăhăne!

P.S.: BREAKING NEWS - It's official! We have a new Mr. President! The same old Mr. President: he's Băse', The Sailor Man - Fâs Fâss!!!!!

P.P.S.: O să ne ia dracu. Cu mă-sa, frac-su...şi cam tot neamul lui.
Încă mi se-mbrăhăne.

Drumuri blocate, intarzieri de zeci de minute la trenuri! E iarna pe bune!

StirileProTV.ro

Performanţă

"România este a doua ţară ca sărăcie în Europa".

Shit! Şi când te gândeşti că ne-am luptat din greu să ocupăm prima poziţie...
Nu suntem şi noi pe fruntaşi pe nicăieri!