MoonLight る
De la tine, spre infinit
sâmbătă, 26 septembrie 2009
Vine o zi
Pentru că toţi au fost părinţi la un moment dat...Dar câteva cuie ruginite, un capac de lemn, greu de atâta suferinţă şi un maldăr hidos de pământ crud, nu au învăţat să ierte.
Un comentariu:
Condeera
27 septembrie 2009 la 20:57
Eu încă mai aud în somn ochii lumii plingind...
Răspundeți
Ștergere
Răspunsuri
Răspundeți
Adăugați un comentariu
Încărcați mai multe...
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eu încă mai aud în somn ochii lumii plingind...
RăspundețiȘtergere