Conform ultimelor estimări, în anul 2009 s-au contorizat circa 9000 de şomeri...cu diplomă. Adică mii de absolvenţi care stau pe bară, pentru că lumea cilivizată nu are nevoie de ei.
Cauzele pentru această situaţie sunt diverse: aglomeraţia prea mare pe aceeaşi specializare şi suprasaturarea de pe piaţa muncii; profesia nu mai are căutare; slaba pregătire a tinerilor, şi, refrenul la modă: odioasa criză în care ne scăldăm din gros.
Am înţeles că piaţa proletară dă pe dinafară de muncitorime...Dar nu ar trebui să existe o corelaţie între cerinţele ei şi turma “specialiştilor” care o pătrund în fiecare an? Adică...să presupunem o situaţie: în 2009 nu mai este nevoie de ingineri mecanici; se preconizează că necesitatea este satisfăcută şi pentru anul 2010, chiar şi 2011. Atunci, ce rost mai are ca universităţile să formeze astfel de experţii lu’ peşte, dacă nimeni nu are nevoie de ei? Dar învăţământul superior, în nemărginita, infinita, nelimitata, incalculabila ei înţelepciune, a găsit soluţia....modifică titulatura din “inginerie mecanică” în ceva alambicat, care începe cu “manager” şi se termină cu “diplomat”, şi gata! Problem solved! Dar programa este aceeaşi, neuronii profesionali sunt neschimbaţi,profesorii sunt aceiaşi,. Şi bineînţeles că ei predau tot ceea ce au învăţat…adică fix materii de inginerie mecanică. (doar nu i-o da afară…că trebe să îmbucă şi gura lor ceva). Şi uite aşa, dragii moşului, ies “manageri bla bla bla diplomaţi”, experţi în ceva de care tuturor li se cam zburducăne..
Slaba pregătire a studenţilor…care se vede după scanarea ochiometrică a foii matricole. Marea problemă este însă alta: nota reflectă mai mult grosimea, decât lungimea. (grosimea buzunarului şi lungimea cunoştinţelor, desigur). Degeaba te-a făcut pe tine mama un geniu (mic sau mare, după posibilităţi), dacă pe altul, mama (alta) l-a făcut deştept în afaceri. Tu înveţi ca bou’ toate întortochelile alea de formule şi teoreme, el îi trânteşte la prof un ditamai Merţanu’ în faţa porţii. Sau…dacă dascălul îţi impune, pentru o notă de trecere, o mică cotizaţie de într-ajutorare a bugetului facultei (adică a propriului buzunar)? Odrasla de afaceri a părinţilor de afaceri (şi vânzări anterioare) ia 10 cu felicitări din prima, tu speri la un 5, când/dacă i s-a sculat mila la prof.
Sunt unii angajatori la care notele de pe parcursul facultăţii au o pondere de 80% la interviu….
…Şi, în condiţiile astea, mai vreţi pregătire babană???
Profesia nu mai are căutare…păi ş-aşa, de obicei în facultate înveţi funcţionarea unor utilaje care nu se mai folosesc de cel puţin două decenii. Cică e important principiul de funcţionare…dar până una alta, trebuie să cunoşti nenorocirea aia de ruginătură împuţită pâna la ultimul şurub!
Din câte am observat practic, se cam acceptă unanim că de pe băncile facultăţii nu ieşi vreun învăţat de marcă. Doar aşa…ai auzit mai mulţi termeni întortochiaţi decât cei fără studii superioare. În principiu, spui aceleaşi căcaturi ca şi un boier zdrenţăros de pe şanţ, neavizat; doar că al tău are o poleială mai fandosită, este împopoţonat cu funde mai colorate.
Spus mai ordonat şi aranjat în pagină: meseria se învaţă la locul de muncă. Nu prea contează şcoala. Asta e numai aşa…o gargară pentru tatonare.
Facultatea e de porc. Profesorii sunt de porc. Materia e de porc, inutilă şi multă. Totul e o pastă sângerândă, intrată în putrefacţie. Dimpreună cu mentalitatea de student….
Dorul ăla de a învăţa este doar o reminescenţă a comunismului. Emoţia unui examen mai dificil o mai cunoaşte doar pămpălăul. Respectul pentru profesor…da te-ai zdruncinat la creierii capului, să mai cari aşa ceva cu tine??? Este grele rău cheştiile astea cu politeţea…
Facultatea (şi în general şcoala) s-a transformat într-o distracţie, un nesfârşit bal al dezmăţului feroce. Băute până te adună cu făraşul de pe podea, destrăbălări cu târfele ce se zbânţuie ameţite prin cluburile de noapte, sulimendreala tâmpă pentru agăţatul goriloilor înfiebântaţi de alcool, amfiteatre pline ochi de deschiloţate în gură şi şmecheri moţăitori. Un bordel colorat ţipător, duhnind a tărie mahmurită şi a parfumuri de firmă, în care tablele se umplu cu repeziciune de zgârieturile frânte ale marker-ului (eeeeeeeeeeeeee….mai suntem aşa înapoiaţi să scriem cu cretă????)..
Cică studenţia e cea mai “cool” perioadă a vieţii. Dă-i cu distracţia frateeeeee!!!!!! Bei, îţi vomiţi rinichii din tine, dregi cu alcool din gros, şi când nu mai poţi nici mormăi “Un vultur stă pe pisc, cu un pix în plisc”, adormi deşirat peste colegii de bairam. Fete, băieţi…nu mai contează! Alcoolul este sânge, şi sângele-i alcool!
Şi se mai doreşte performanţă???
Oficial, se caută specialişti bine pregătiţi în orice domeniu. Neoficial… dacă te-a blagoslovit Dumnezeu cu un pui de astm, diabet, sau mai ştiu eu ce boală care nu prea îţi permite să te laşi hămălit de toţi graşii împuţiţi cu aere de omi de afaceri şi patroni de concerne de lănţoace de firme, cam trăieşti degeaba pe aici…Eşti un plus, clar! Nu faci nici cât un rahat îngheţat! Nu mai contează abureala aia ieftină cu “importanţa minţii, triumful gândirii asupra forţei brute”.
Şi atunci…ia mai scutiţi-mă cu căcaturile voastre oficiale, şi mai aruncaţi privirea şi prin realitate! Se duce totul de râpă, cu o viteză pe care ar invidia-o şi o rază de lumină! Nu Înfricoşătoare Criză (Bu-hu-huuuuuu) a declanşat porcăria asta! Ea doar a accelerat-o puţin…iar gura asta de rai (pe care încă o mai numim România), se transformă cu o iuţeală înspăimântătoare în “gură de iad”!
Mă intoxică vorbitorii cu fraze gen “tinerii sunt salvarea ţării”!! Oooooo….nu mă-nebuniţi, că mă excit! Care tineri? Beţivanii pe care îi târăşti din bodegile infecte? Drogaţii care se ascund prin întunecimea tufişurilor? Curvele-dive de luxuri, care se întind lasciv în bătaia farurilor??? Imbecilii care trimit c.v.-uri pe internet, pentru ocuparea postului de preşedinte de stat (rozător la ciolan)????
Nuu…sigur, sintagma se referă la acei tineri care încă nu şi-au pierdut umanitatea şi moralitatea. Acele halucinaţii tremurânde, pe care le numeri pe degetele de la o mână. Nenorocirea e că ei au cel mai mult de pierdut! Toate visele lor, toate idealurile lor, se afundă pe zi ce trece în mocirla care ne sufocă. Nu mai există aspiraţii, pentru că astea-s de copii; aşa spun tâmpilăii care se numesc maturi…Există doar un job, care să te ajute să te tărăşti prin mizerie. Care nu prea mai este nici ăsta…(criza asta, bat-o norocul!)
Şi uite-aşa, tinerii părăsesc ţărişoara asta, mai abitir ca pe o corabie semi-scufundată…
Băselu’ spunea că avem nevoie de chelneri. Şi culmea, tinerii dau năvală pe un astfel de post…doar că nu la noi! Oriunde, dar nu aici!! Nu în cloaca asta de tupeişti puhavi, unde năzuinţele îţi sunt tocate şi amestecate cu mâzgă viermănoasă. Nu aici, unde eşti călcat în picioare sistematic, unde sufletul îţi este distrus cu o plăcere sadică!
Oriunde, dar nu aici….unde îţi poţi face un rost în viaţă doar dacă te recomandă cineva (o pilă baştană), ceva (portofelul doldora) sau nu intervine mila divină.
Oricum, ar fi, ai 3 posibilitaţi:
1. îţi dai doctoratul în frustrăciune;
2. te transformi într-o legumă (pe principiul "nu văd, nu aud, stau în pătrăţica mea"), pentru a evita să devii specimenul de la punctul 1;
3. ai un job, încerci să fii o persoană fericită, dar nu reuşeşti să fii decât un robot cu voinţa anihilată.
Concluzia este una singură: SAUVE QUI PEUT!!!
Mersi pentru incurajare!
RăspundețiȘtergere