Ştiu că este greu de crezut, dar cu cât observ mai des halul în care am ajuns să relaţionăm unii cu ceilalţi, cu atât îmi dau seama cât de mişto sunt telenovelele. Triunghiurile, pătratele, cercurile şi alte figuri geometrice amoroase mă lasă rece... dar îmi place la nebunie cum se certau ăia p-acolo: frumos, elegant, fără istericale şi ţipete, ci cu argumente logice, respectuoase şi pe fundal muzical; aproape că erau certuri intelectuale, să-mi trag pălmi! Nu ţigănia pe care o practicăm noi, în viaţa noastră cea de toate zilele...
Am ajuns atât de josnici, că nu ne mai duce capul nici măcar să ne certăm ca oamenii! Ştiu că suntem foarte deştepţi, plini de cursuri de perfecţionare, cunoştinţe de auto-dezvoltare şi cursuri de master-leader-manipulo-artă-patroni-shipi, dar mie mi se pare logic şi corect să răspunzi la ce eşti întrebat, nu să te eschivezi printr-un atac menit să devieze discuţia către alte porcării. Adică, personal aşa fac: în principiu, urăsc cearta şi fac tot ce pot să o evit; dar dacă nu-i chip să reuşesc, când sunt întrebat despre mere, nu răspund despre pitpalaci.
Chestia asta mă enervează.
Tocmai de aceea, de câteva zile mă tot gândesc dacă ar fi bine să mai scriu ceva pe tema referendumului de săptămâna viitoare, sau ar trebui să îmi văd de viaţă - pentru că lucrurile au degenerat atât de mult, încât nu mai vedem pădurea din cauza copacilor şi nici scopul pentru care suntem chemaţi să dăm cu ştampila.
Prin urmare, zic să recapitulăm puţin...
Prin urmare, zic să recapitulăm puţin...
Iniţial, lucrurile au fost simple: se va vota o modificare a unui text din Constituţie, pentru clarificarea acestuia. Dacă vrei să vii la vot, vii; dacă nu, nu. Dacă spui "Da", e bine. Dacă spui "Nu", e la fel de bine. Sunt argumente de ambele părţi, plus că avem fiecare un liber arbitru pe care nu ni-l încalcă nimeni.
Modificarea textului constituţional era, însă, necesară...tocmai pentru că de la momentul în care a fost conceput şi până în prezent, au apărut şi alte viziuni, care nu existau în trecut. Atunci, lucrurile erau clare: prin soţi se înţelegea bărbatul şi femeia. Acum, soţi pot fi doi bărbaţi sau două femei, doi bărbaţi şi o femeie, sau trei femei şi doi bărbaţi, sau o femeie cu un stâlp, sau un bărbat cu un colac de wc. Ne-am modernizat atât de mult că nu mai există nici noţiunile de "bărbat" şi "femeie" şi eşti orice doreşti...iar soţi pot fi orice cu oricine, chiar şi cu propriul tău sine! "Mă iau în căsătorie, pe mine, mă, m-!"
Nu e logic să terminăm cu această ambiguitate? Eu zic că da. Ambiguitatea crează confuzii, iar confuzia duce la haos şi neorânduială. Care nu este bună.
Dar, de la această problematică simplă, lucrurile au escaladat atât de mult, că practic, nici nu mai ştii de ce votezi. Facem din ţânţar, armăsar... şi apoi ne mirăm de ce nu merg treburile. Eii...de ce? Pentru că Dragnea, corupţii şi PSD-ul, desigur! Fără ei, am trăi pe soare, de minunaţi ce suntem şi am împărţi lumină prin toată galaxia, nu numai bieţilor pământeni!
Iar dacă nu-s ăştia de vină, atunci sigur sunt Ponta cu şleahta lui. Iliescu, nenorocitu', cu mineriadele! Fanarioţii...BA NU!! Nemernicul de Traian, care i-a cucerit pe săracii daci.
Iar dacă nu-s ăştia de vină, atunci sigur sunt Ponta cu şleahta lui. Iliescu, nenorocitu', cu mineriadele! Fanarioţii...BA NU!! Nemernicul de Traian, care i-a cucerit pe săracii daci.
Cineva trebuie să fie de vină...oricine, dar nu noi! NOI suntem cu IUBIREA pe buze şi în inimi! Noi vrem să fie bine pentru toţi şi nu are Statul nici un drept să se bage între cearşafurile noastre! Iubirea NU se votează! #boicot, #mădoarelacot, #împotrivă, #nu, #nuşinu, #nuecool, #pelaspate, #iubiresinceră, #libertatefărălimite, #facemcevrem, #iubiresupremă, #drepturi, #la#.
Bine...nu mi-e ruşine nici cu unii susţinători ai referendumului, care marşează pe frică pentru a urni populaţia la vot şi vin cu texte d-alea, gen "Vreţi să vă ia homosexualii copiii"? Exagerări şi poveşti cu Bau-Bau la momentul prezent...deşi prefigurează un posibil viitor, nu foarte îndepărtat - care, de fapt, s-a şi petrecut pe alte meleaguri: vezi cazul copiilor luaţi de autorităţile suedeze, prin 2016.
Bine...nu mi-e ruşine nici cu unii susţinători ai referendumului, care marşează pe frică pentru a urni populaţia la vot şi vin cu texte d-alea, gen "Vreţi să vă ia homosexualii copiii"? Exagerări şi poveşti cu Bau-Bau la momentul prezent...deşi prefigurează un posibil viitor, nu foarte îndepărtat - care, de fapt, s-a şi petrecut pe alte meleaguri: vezi cazul copiilor luaţi de autorităţile suedeze, prin 2016.
Întrebare: s-a ţicnit lupul?
Revin: mulţi oameni au semnat pentru (re)definirea familiei ca fiind uniunea dintre bărbat şi femeie. Eşti de acord, sau te opui? DA, sau NU?
Nou născut dacă eşti, tot ai o opinie: orăcăi dacă nu vrei, sau gângureşti pentru că-ţi place! Dacă ai acumulat câteva luni de viaţă şi o mai rupi cu vorbirea, deja eşti stăpân pe moşie şi strigi din toţi bojocii: DAAAAA sau NUUUUU!!
Indiferent de alegere, nu e nici o supărare, pentru că fiecare are libertatea lăsată de la Dumnezeu să facă ce-l taie capul. Studiu de caz: o prietenă foarte bună de-a mea nu îmi împărtăşeşte opinia în această situaţie. Aşa, şi? Bravo ei! Ce ne împiedică să ne bucurăm de compania celuilalt, de câte ori ne vedem, chiar dacă mai purtăm discuţii contradictorii?
Se pune că sunt xenofob? Nu.
Se pune că sunt xenofob? Nu.
Totuşi, pentru verificare, zilele trecute m-am băgat într-o şedinţă şi m-am tot întrebat dacă nu cumva am devenit intolerant şi nu mai accept viziuni diferite de ale mele. Poate m-am ticăloşit şi eu, mai ştii? Viaţa asta nu-i chiar simplă şi te schimbă de nici nu-ţi mai dai sema! Aoleu! Te pomeneşti c-oi fi ajuns şi vreun pui de Hanibal Lecter...
Dar nu cred că-i cazul. Pentru că nu mă deranjează opiniile diferite, ci răspunsurile prin sustragere şi devierea către nave spaţale care nu mai au absolut nici o treabă cu subiectul discutat.
Spre exemplu, este mare tulburare cu multe vedete care ies la scenă şi spun diverse definiţii abstracte şi emoţionante despre orice le trece prin cap, apoi încheie apoteotic, într-un glas: "Nu merg la vot, pentru că iubirea nu se votează". Ceea ce aşa este, perfect de acord. Nu cred că îi poţi comanda inimii ce şi cum să simtă, indiferent cine ai fi. Cu toate acestea..."ce spui, tu, străine"? Puii mei, nu îţi cere nimeni să votezi iubirea! Votezi definirea căsătoriei (şi a familiei), care este cu totul altă mâncare de peşte. Aaaa...că iubirea ar trebui să stea la baza familiei, este altceva...dar nu votezi iubirea. Şi până la urmă, ce atâta agitaţie? Toată lumea care se vrea în tendinţe spune că instituţia căsătoriei ţine de tradiţiile trecutului, pentru că astăzi, iubirea nu are nevoie de o hârtie pentru a fi definită. Ea există dincolo de limitele timpului, spaţiului şi înţelegerii umane şi nu poate fi descrisă printr-o biată fiţuică, care nu e bună nici măcar să te ştergi cu ea la 3 litere - că te zgârie. Deci, cum e? Ori suntem moderni, ori nu mai suntem?
Tot aşa, cu câteva zile în urmă, Dragoş Pătraru declara, cu avânt, că el crede că "e o prostie să definim familia ca fiind formată din femeie şi bărbat", pentru că "bunicii care îşi cresc nepotul după ce părinţii au plecat la muncă în străinătate şi nu mai au habar de cel mic formează o familie. Mama singură care îşi creşte singură copilul formează împreună cu acesta o familie". Perfect! - şi apoi rămân cu neuronii cruciş: ce treabă are sula cu prefectura? Adică, la momentul actual, când familia este definită ca uniunea dintre soţi, bunicii care cresc copil şi mama singură cu copil sunt socotiţi familie formată din soţi, dar dacă familia va fi formată din bărbat şi femeie, bunicii care cresc copil şi mama singură cu copil nu mai sunt socotiţi ca fiind o familie. Hă?? Băi, am înnebunit eu? Foaie verde lobodă, curge apa-n lift!
Şi-apoi o ia cu vrăjitoare, inchiziţie, trecutul tulbure şi căsătorii aranjate. Neinteresant. #boicot şi #maşinidecurse. C-apoi...de ce nu?
Sau altul, frate...săracul de el...care spune o poveste de viaţă foarte lacrimogenă despre iniţiative brutale, genocid, copii nedoriţi şi abandonaţi, milioane de femei umilite şi mutilate şi zeci de milioane de decreţei, apoi încheie în forţă: "Cred că în primul rând femeile, un alt grup discriminat, trebuie să sancționeze acest abuz prin boicot. În memoria celor peste 10.000 de femei decedate, în memoria celor peste 100.000 mutilate, în memoria genocidului. Viața privată, cearșafurile și iubirile noastre NU sunt treaba statului. Viața NU poate fi reglementată".
Acum: nu ştiu care vor fi fost raţiunile din spatele hotărârii cu decreţeii şi nici nu mă interesează acum, pentru că nu ei sunt subiectul discuţiei. Deci, ce treabă are avortul, femeia decedată sau mutilată cu familia formată din bărbat şi femeie, nu din soţi?
În memoria victimelor bombei atomice, a zecilor de mii de femei omorâte în Cruciade şi pentru că trebuie să salvăm Roşia Montană, #boicot! "Aş mânca o legumă, mi-e foame de mor, nu am benzină în rezervor"! Şi sunt fan Paul Walker, dar nu-mi plac roşiile. Hodoronc tronc, căţel cu coadă şi mieii zburdă pe câmpii! #spreviitor...
În memoria victimelor bombei atomice, a zecilor de mii de femei omorâte în Cruciade şi pentru că trebuie să salvăm Roşia Montană, #boicot! "Aş mânca o legumă, mi-e foame de mor, nu am benzină în rezervor"! Şi sunt fan Paul Walker, dar nu-mi plac roşiile. Hodoronc tronc, căţel cu coadă şi mieii zburdă pe câmpii! #spreviitor...
Viața privată, cearșafurile și iubirile noastre NU sunt treaba statului - aşa este. Doar că nu se bagă nimeni în asta; între propriile cearşafuri poţi face ce vrei, la fel cum poţi face şi acum. Te culci cu cine vrei, oricând vrei, de câte ori vrei şi cum vrei; dacă vrei, poţi să uzi şi canapeaua...mama nu se supără!
Problema apare când viaţa privată iese pe stradă. E exact ca la animalele de companie: nu interesează pe nimeni unde se spârcâie căţelul tău, dacă îl ţii în casă sau în propria curte. Dar dacă nu-i strângi scrânjoiul cu lopăţica, atunci când te dai cu el în lesă prin centru, în principiu, e treaba tuturor.
Închei cu un model de înţelepciune:
Hăăă???
Nu spune nimeni, nicăieri, nici de Dragnea, nici de PSD, nici de iubire (ne)tradiţională, nici de decreţei, nici de cearşafuri! Nici măcar nu limitează drepturile nimănui...pentru că nici în momentul de faţă, persoanele de acelaşi sex nu se pot căsători. Deci nu poţi anula, îngrădi sau încălca ceva ce nu există!
E drept că oamenii politici vor încerca să-şi tragă spuza şi pe turta lor, pentru că aşa fac ei. E în fişa postului să pupe sugari, să se fotografieze lângă sportivi, actori sau te miri ce vedete, să dea mâna cu Papa de la Roma, sau să-şi facă selfie c-o măicuţă bătrână. Toţi fac aşa, oriunde pe planetă! Fără să speculezi nişte situaţii din care să-ţi iasă un avantaj, nu eşti politician!
Referendumul, însă, nu e despre asta. Întrebarea e simplă, răspunsurile sunt simple! Ce ne opărim atât, cu mii şi mii de mărturii, teorii şi conspiraţii?
...iar dacă Ion e înţelept pentru că ştie că familia e definiă în Codul Civil, atunci e grav. Scriam şi data trecută despre asta, acum completez: nu trebuie să ai noţiuni de drept civil ca să înţelegi ce se întâmplă; trebuie, doar, să te uiţi în jur. Când a fost vorba de schimbarea Codului Penal, nu ţin minte să fi fost vreun referendum...pur şi simplu, au venit unii şi au zis să îl modifice. Fix la fel se poate întâmpla şi la Codul civil...care, apropo, deja s-a modificat! D-aia vorbim de Codul Civil şi NOUL Cod Civil, care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011. Ne-a întrebat cineva, ceva, la acea vreme? Nu! Se mai poate repeta figura asta şi pe viitor? NORMAL CĂ DA! Deci, argumentul cu prevederea din Codul Civil e fix pix!
Constituţia, însă, nu se poate modifica fără consultarea poporului.
Să fim înţelepţi ca Ion? Păi în stilul ăsta, putem să ne aşezăm cu mâinile pe piept şi să aşteptăm să decedăm, deoarece atâta naivitate nu ne poate aduce nimic bun.
Oricum, indiferent de rezultatul prea-cântatului referendum, discuţiile nu se vor opri aici şi nici nu cred că, per ansamblu, se va schimba ceva în bine.
Aşa că, să ne distrăm cât mai putem, pe o melodie care ne reprezintă:
[Cassa Locco - Vând fân]