Se afișează postările cu eticheta întrebări fără răspuns. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta întrebări fără răspuns. Afișați toate postările

marți, 12 iunie 2018

Mici nedumeriri pentru o minte odihnită (partea a II-a)

Gata, s-a terminat comicăria cu protestele? Nu de alta, dar s-au cam banalizat şi oricum nu mai înţelege nimeni nimic din ele! Când rezistenţii, când paralelii, când  toţi în acelaşi timp...Acum cică iar se vor aduna rezistenţii, ca răspuns la...ceva, cred.
E un fel de cursă a înarmării; sau un "Mortal Kombat" fără joystick, în care câţiva deştepţi îşi scot propria gloată în stradă, ca să arate care o are mai mare. 



Până când asta? Nu se ştie...deja protestul a devenit sport naţional şi mă întreb cine am fi noi, ca naţie, dacă nu se mai găseşte nimeni să scandeze prin diverse pieţe. Unde mai pui că o grămadă de vieţi omeneşti ar fi aduse la ruină! Păi ce am  mai distribui pe facebook, dacă nu mai există penali pe care să îi ironizăm  prin tot felul de sloganuri puerile? Cum s-ar mai afirma inteligenţii neamului, care cred că au îndoit banana pentru că s-au hăhăit (subtil şi rafinat) de o Viorica Vasilica? Şi mai ales, din ce ar mai trăi făcătorii de meme-uri batjocoritoare la adresa adversarilor politici, dacă nu ar mai exista acei adversari? Chiar şi asiguratorii de sunet şi lumini, făcătorii de scene şi printatorii de palme d-alea cu haştag ar rămâne pe drumuri, fără obiectul muncii! 
Serios vorbesc: războiul este mult mai profitabil decât pacea -  şi dacă nu ar fi atât de tragic, aproape că ar fi amuzant! 
Da' mă rog...nu mai zic nimic! Dacă mă bag în tărâţe, mă mănâncă porcii şi mi-e milă de tinereţile mele - alea care mai sunt...că na! Timpul trece, nu aşteaptă pe nimeni!

Aşa că îmi petrec vremea încercând să mai desluşesc din tainele omenirii...măcar să rămân şi eu în memoria colectivă, dacă altceva nu fac. 
Prin urmare, iată pe unde-mi mai zboară gândul:

1. "tare" este sinonim cu "mult"?
Aud tot mai multă lume spunând "Mă bucur foarte tare" - şi încerc să-mi imaginez...cum vine asta?  Se bucură cu zgomotul la maxim? Mda, interesant.
Dacă s-ar fi folosit varianta tradiţională, ai fi spus "mă bucur mult"; "mă bucur foarte mult", sau pur şi simplu "mă bucur (mai puţin)". Dar dacă cineva se bucură tare, când NU se bucură tare, cum se bucură? Încet? Pe silenţios? Pe vibraţii ca telefonul? "Bzzzzzzzz!!!! Ce faci acolo, ai fantezii cu muşte? Încerci să gândeşti ca ele, ca să le prinzi"?
"Aaaaaa....nuuuu...mă bucur încet. Mucles"!

2. Îl ştie careva pe Mihai? Mihai...
Hai măi...cum, "Care Mihai"? Regele Mihai? Mmmmm....da şi nu! Mihai, regele pop! Gata, v-aţi dat seama? În ţările anglofone e cunoscut ca Michael Jackson; iar noi, fiind români şi mai ales că aniversăm 100 de ani de România, mi se pare urât să ne mai murdărim de engleză la gură şi cred că ar trebui să spunem simplu şi frumos: Mihai, fiul valetului. 
Aşa spune dicţionarul de engleză: "jack"  înseamnă, printre altele, şi  "valet"; iar "son" se traduce prin  "fiu". Păi nu? 

Ce ne tot fracturăm limba în engleză? Sau, de fapt, romgleză...care devine din ce în ce mai caraghioasă, semnalează o impostură cât toate zilele şi subliniază apartenenţa la o multinaţională şmecheră - care nu-i din România - logic! Deci, e cu mândria!
Adică, ceva cam aşa:



Oare ce ar ieşi dacă am vorbi cu toţii în acest fel?
"I went to piaţă, pentru că I wanted să-mi iau nişte bread. Şi, ma bad, m-am întâlnit cu un friend şi ne-am drinkălit criţă, de am rămas fără money de pâine. At home, mi-a tras nevasta o cafteală, de am văzut green stars! Asta aşa, ca să îmi remind me că nu trebuie să mai plec cu guys la bere când am something to do".

3. Cum se zice corect? "Neam prostit", sau "ne-am prostit"?
Până la urmă, nici nu cred că are vreo importanţă...ceea ce contează este că am inventat suporturile inteligente pentru bureţi:


Vorba 'ceea: măcar ele să fie deştepte! Dacă mai rezolvă şi probleme d-alea complicate, care au dat internetul peste cap -  gen "Cât fac 3-2+1?", pe cuvânt de nu-mi iau un bax! Că dacă le fată mintea nişte pui, îmi fac crescătorie şi mă bag în afaceri!! 
Puteţi să-mi spuneţi Patronu' de pe acum, ca să vă obişnuiţi!

4. Până una-alta, abia aştept să vină ziua lu'...ăăă... Băi, care vrea nişte cadouri de ziua lui? Staţi, nu vă înghesuiţi, să vă spui ce idei am: pentru domniţe aş oferi o brăţară-ochi-şiret-bej-mărgele; gospodinelor le-aş dărui o veioză-masă-pălărie-alb... Ce? Cum? Nu ştiţi ce-s alea? Sincer, nici eu...dar am auzit că tocmai s-ar fi inventat  şi par interesante, după denumire! Plus că nici nu-s scumpe!
Aşa căutam  prin târg zilele trecute, nişte parfum cu miros de tei pentru un cadou şi i-a picat faţa vânzătoarei când am întrebat dacă are. Zicea că nu a auzit în viaţa ei de parfum de tei... 
Sunt curios ce reacţie va avea când i-oi cere  două brăţări-ochi-şiret-bej-mărgele; sper, numai, să nu mă alerge, că nu îmi bat joc de ea! Pe cuvânt! 
Chiar există aşa ceva: 





5. Mă bucur enorm de mult când comercianţii ies în întâmpinarea dorinţelor mele şi se zbat să îmi facă viaţa cât mai comodă posibil! La câte griji am pe cap...ERA şi timpul ca cineva să mă mai şi răsfeţe! Păi nu-i aşa?
Uite, spre exemplu, îmi place când nu mă mai lasă să mă gândesc eu, cu capul meu, ce-i de făcut şi îmi oferă totul pe tavă...ca la proşti! Doar că eu nu sunt prost! Am, doar, neuronii în vacanţă...
Şi de aceea, domnii de la marketing s-au gândit să îmi ofere un ulei pentru după epilare:


Şi mi-au spus din start: "Patroane, vezi că nu e ulei pentru gătit! Nu e nici ulei pentru masaj şi nici măcar pentru duş! E pentru după epilare"!
Ceea ce e perfect corect. Dacă aş fi văzut eticheta unui "ulei după epilare", nici nu îl băgam în seamă! Pentru că nu mă interesează "după ce e uleiul acela"...ci "PENTRU ce e bun".
În curând, o să ajungem ca-n bancul cu blonda la supermaket când îşi cumpără o cutie cu lapte şi strigă mirată: "Ia uite, dragă! Pe cutie scrie DESCHIDE AICI, iar eu, ca proasta, o deschideam acasă"!

Una peste alta, totul e bine când se termină cu bine!
Şi atunci, la ce să ne mai agităm atât?

Mai bine să ne bucurăm şi-un cântecel să cântăm:



(Antract - Pentru tine, nou)

P.S.: să-ţi urezi singur "la mulţi ani", e jenant oricum ai da-o! Şi sugerează faptul că nu are cine să-ţi deschidă uşa şi să te ureze, chiar şi atunci când dai de băut la toată lumea.
Nasol moment!

sâmbătă, 7 aprilie 2018

Mici nedumeriri pentru o minte odihnită

...pentru că îmi doresc să înţeleg limba română, pentru că ador romgleza and I feel like uou! (încondeiat, că-i de sezon) când o vorbesc.
Şi pentru că, dincolo de toate, încă mai caut o fărâmă de logică în viaţa noastră de zi cu zi.



Fără alte introduceri, să-i dăm drumul!

1. Ca să fii actor, urmezi actoria; dar ca să fii actriţă ce urmezi? Actriţăria?
2. Tennisman-ul (tenismen-ul, românizat) este un bărbat care joacă tenis (din eng. "man" = "bărbat"). Conform acestei logici, corespondentul feminin ar fi "tenniswoman", adică "femeie care joacă tenis". Până aici, toate bune şi frumoase...numai că la noi s-a inventat termenul "tenismenă"...adică o femeie (bărbată?) care joacă tenis? Să înţeleg că tenisul este pe sistem "Fii bărbată, Zoe"? Caragiale = 1; Limba română = 0. URA!
3. Ce înseamnă să fii trist pe tine şi nu pe altcineva? Recent am auzit o personalitate a ţării, declarând la o emisiune de succes: "Nu sunt tristă pe cutăreasca, sunt tristă pe mine". Şi mi-a stat mintea-n loc: "Ce zici, ce-ai făcut pe tine?"
4. Se dă această reclamă la pastă de dinţi:



(Reclamă Lacalut White & Repair)

"Colegii mei au sesizat. Dentistul meu m-a complimentat. Până şi soţul meu a observat...că dintii mei sunt neschimbaţi, dar mai albi."

Întrebarea de 100 de puncte: Dantura nu se schimbă schimbându-se, sau se schimbă neschimbându-se?
Cum sunt dinţii neschimbaţi, dar mai albi? Albirea nu se pune ca o schimbare?
Pentru că dacă dentiţia e neschimbată, de ce aş mai folosi acea pastă de dinţi, din moment ce e fix la fel şi cu ea şi fără ea? Iar dacă, totuşi, dinţii suferă schimbări, cum rămân neschimbaţi?

5. Acum ceva timp, studiile sociologice au arătat ceea ce bărbaţii ştiau de mult: agăţi domniţe mult mai uşor dacă eşti la volanul unei maşini scumpe. Varianta scurtă, să nu o mai dăm după vişin: cu cât ai mai mulţi bani, cu atât eşti mai dorit. Simplu.
Ceea ce mă nedumireşte pe mine este altceva: regula este valabilă doar pentru maşini, sau pentru orice ar putea semnaliza bunăstarea financiară? Dacă nu am o pasiune pentru bolizi, însă îmi iau bicicletă de 10 000 de euro, cuceresc mai uşor? Se vede că-s plin de bani...nu-mi iau biclă la mâna a treia, de 50 de lei - ca săracii...îmi permit d-aia foarte scumpă,  de bogat. Sau, îmi iau mănuşi de 1000 de euro, de la D&G, nu d-alea de 5 lei, însăilate de sclavi, pe vapor. Sau dacă-mi cumpăr chiloţi de la Calvin Klein, cea mai de lux marcă de pe planetă... se pune? Bine, în cazul acesta ar trebui să merg fără pantaloni pe stradă, ca să se vadă de la o poştă ce port... ori să scot, cumva, eticheta pe afară - ca să-mi beculească bogăţia din pantaloni.
No, mă sufocă gagicile în toate cazurile astea, sau au fetiş numai cu maşini? Că până la urmă, averea e fix aceeaşi...diferă doar modul în care a fost cheltuită.

6. Ce este un "beu"? Ştie cineva, că eu nu am auzit de aşa ceva...deşi, adevărul e că nici nu sunt la curent cu gadgeturile astea noi.
Ce-i drept, până mai ieri nu mă interesa subiectul, da' mi-a zis un amic, după o ploaie torenţială: "Frate, hai să ne facem selfie la curcubeu, s-avem şi noi poze romantice pentru profilul de facebook"! Şi mi-a făcut creierul pană: "Cur cu ce? Ce-i ăla "beu", că nu am aşa ceva! Da' mă bag la selfie şi-l probez pe-al tău...poate mi se potriveşte şi dau moarte-n bibilici! Mai ştii de unde sare iepurele"?
După faza asta mi-am luat o palmă peste ceafă şi am rămas cu ochii-n soare. Şi bătut, şi fără selfie.
Povestea vieţii mele.

Partea bună e că încă sunt alive and kicking, iar din când, mai rămân şi ca ou'!
În principiu nu mă mai uimeşte nimic...dar uite că viaţa este plină de surprize. De la guma "Turbo", desigur.

Să fie veselie!!!
Alo...Alo? Bă Veselie, unde eşti? Aaaaa....ai rămas blocat în trafic? Las' că nu plec nicăieri, aici mă găseşti. Da un bip când ajungi, că am câine rău şi nu intri în curte decât dacă vrei să rămâi fără bricinari pe tine!

No, deci...dragilor, până ajunge veselia, să aveţi un Paşte liniştit alături de cei pe care îi preţuiţi, cu toate cele cuvenite pe mese (că doar nu cumpărăm cu zgârcenie, să încapă pe o singură masă) şi cu mult "fie ca..."!



(Sam Smith - Writing's On The Wall)

vineri, 21 aprilie 2017

Momente (fără schiţe)

Motto: viaţa e cu este, şi ca dânsa suntem noi

I
Discriminare!
Dacă în Ploieşti există strada Constanţa, în Constanţa de ce nu există strada Ploieşti?
Propun un memorandum..nu! O petiţie online pentru remedierea măgăriei! Ca potenţial ploieştean şi eventual constănţean, simt că drepturile mele de cetăţean european îmi sunt încălcate! Nu ştiu sigur de ce, dar nu contează! Nu suport nedreptatea.

II
Cuplul prezidenţial este format din preşedinte şi prima doamnă.
Dacă preşedintele S.U.A. s-ar fi numit Hillary Clinton, înseamnă că Bill Clinton ar fi devenit prima doamnă a  Americii? Sau se numea "Primul Domn" - că d-aia e bărbat?! 
Deşi... în ziua de azi, în fiecare domn se află o doamnă de care se poate îndrăgosti alt domn - deci e bine oricum.
Sunt tolerant - dar despre asta, în episodul următor.

III
21 martie. Ziua Mondială a Sindromului Down.
Am aflat din întâmlare chestia asta; pe la noi oricum nu s-a serbat nimic. Aşa că dau o raită pe net, să iau contact şi cu alte părţi de planetă, unde lumea este mai empatică. Mai bună. Şi, poate, mai mărinimoasă.
Găsesc următorul mesaj:


Foarte frumos! Molto brava pentru doamna care a venit cu o asemenea idee! 
Logic, am dat LIKE de câteva ori, ca să îmi exprim admiraţia. Nu am înţeles clar ce legătură este între purtatul şosetelor diferite şi teribila boală, dar na...de vină este, cu siguranţă, incapacitatea mea nativă de a gândi în afara cutiei. 
Oricum, mi-am revoluţionat viziunea asupra vieţii...şi am realizat că, de fapt, cu toţii luptăm pentru diverse cauze nobile. Chiar şi atunci când nu o ştim! Spre exemplu, clovnii de la circ au nasul roşu; precis, ei susţin vreo mişcare de eliberare, de prin cine ştie ce colţ de planetă.
Ieri mă plimbam fain frumos prin oraş şi în faţa mea, un domn, a tras o flegmă mucoasă fix în mijlocul trotuarului. L-am boscorodit jumătate de zi, mergând cu mare atenţie, pentru a nu călca prin ce nu trebuie. Totuşi, în lumina noilor informaţii, realizez că, de fapt, domnul îşi exprima dezaprobarea şi protesta împotriva atentatelor teroriste. Sau, poate susţinea protejarea rechinului ciocan; sau, poate, se antrena pentru viitorul tur de scrutin; sau, poate...ohooo...cine poate şti pentru ce idee de înaltă ţinută morală milita el?
Una-ntr-una, e de bine! Suntem nişte oameni buni şi merităm tot ce este mai bun pe lume. Până şi eu sunt un om extraordinar...chiar dacă, în lenea mea nemăsurată, nu mi-am urnit fundul în Piaţa Victoriei, să prostestez alături de întreaga naţiune. Acuma na...în apărarea mea, declar că am purtat chiloţii pe dos, în semn de susţinere. URAAAA!!!!!

Aştept pozele voastre!!! 
P.S.: Pentru domnişoarele între 18 şi 23 de ani, 90 - 60 - 90 cu abonament la sală (pe luna în curs), accept şi poze fără chiloţi.       



IV
Sărbătoresc Floriile. 
E ziua mea. Nu port nume de floare, dar sunt o floare în spirit. Ferice de cea care mă va lua de bărbat. După primele 5 minute o să-şi blesteme zilele...dar zic să nu mai punem căruţa înaintea boilor! Întâi să mă-nsor şi după aia 'oi mai vedea pe unde scot cămaşa... 
Până una-alta, vreau să arăt beton! Am mers la salonul de înfrumuseţare şi m-am epilat, să mi se vadă şi mie frumuseţe de burtă! Păi ce-i cu atâta păr, e junglă? Sau trup de Mister Olimpia? 
Mi-am făcut manichiura, pedichiura, acum sunt la tratament facial pentru scoaterea punctelor negre dintre nas. 
Apoi mă tund. Cică ultimul răcnet în materie de coafură este mireasa bob...p-aia o vreau! 


Pe mireasă, desigur...că în cap sunt aproape chel. Mă port cu părul vâlvoi, să pară mai bogat. 

V
A venit Paştele...Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Plouă cu tradiţionalele urări de  "La mulţi ani" şi "Fie ca...". Ne ciocnim ouălelele şi paharelele, în sănătatea noastră; stingem lumina 5 minute, pentru a marca Ora Pământului şi adresăm, în gând, o rugăciune de mântuire a sufletului pentru melcii care au ieşit la plimbare în urma ultimelor ploi şi au murit fleşcăiţi pe asfalt de picioarele oamenilor răi - nu râdeţi, că aşa se face dacă eşti milos şi cu suflet mare! Am văzut pe facebook!  
În sfârşit, mâncăm! Masa-i plină cu toate cele cuvenite...că de! D-aia am făcut împrumut la bancă, să fim şi noi în rândul lumii! Dacă nici acum, atunci când? 
Mama, grijulie, ca toate mamele...îmi verifică babeţica, să nu dau pe mine; îmi umple farfuria cu de toate, să adun diverse vitamine în corp. Îmi dă cu linguriţa - eu sunt prea slăbit; am reuşit să ţin post o zi jumătate şi tremur din toate încheieturile...cred că am şi slăbit vreo 2 kg şi 152 de grame. Cearcăne, sigur am...le văd în oglindă.
După primele 3 feluri (4, cu aperitiv), sunt sătul. Nu vreau să fac abuz...trebuie să mănânc puţin, până îmi reobişnuiesc stomacul cu hrana normală. Dar nu contează...mai avem de mâncat! Sarmale în foi de varză, sarmale în foi de viţă, copane de miel cu usturoi, friptură la tavă, friptură la grătar, cârnaţi, peşte pe grill, caracatiţă în sos de curry, 6 feluri de prăjituri, pască, plus un dish cu alte ouă roşii; de vin nici nu m-am atins - încă.
"Mănâncă tot din farfurie, nu-ţi mai bate joc...că în Africa sunt milioane de copii care mor de foame! Şi tu..."
"...eu ce? Dacă mănânc tot, nu mai mor copii de foame în Africa?"

Asta e.
Aşa e viaţa.

Mai bine să cântăm...că nu se ştie cât mai avem ocazia.



marți, 24 ianuarie 2017

Stat contra Stat

Cum încep să cânte cocoşii de zorii zilei, intru şi eu ca omu' (dependent) pe net, să îmi verific emailul - şi nici nu se-ncarcă bine pagina că mă şi păleşte cogeamite nebunie...Frateeeeee!!!! A luat ţara foc peste noapte, să-mi trag pălmi! Vorba une prietene: "M-am culcat normală şi m-am sculat strâmbă!" No, cam aşa eu: mă pun la somn, cât de cât ok. Ştiam că sunt proteste de stradă; mare schemă, se întâmplă! Au ieşit unii în stradă să strige că nu le place. Preşedintele a ieşit, oleacă, să facă baie de mulţime. Ok... Şi apoi, mă trezesc în explozie nucleară: toţi acuzau pe toată lumea, că ăia-s corupţi, că ăia-s nenorociţi, că se-nghesuie, că-s securişti, că-i cu ciuma roşie, că-i cu lovitura de stat, că-s plătiţi...HOOOO!!! Ia, frână, ca să pricep şi eu ceva!
Acuma ştiu că de ceva vreme caut cu ardoare partea bună a lumii, dar să povestesc de fluturaşi şi floricele când totul fierbe în jur , nu mi se pare prea bine. Deci am zis aşa: fac abstracţie de tot ce ştiu şi îmi imaginez că-s extraterestru - că tot am Rh negativ şi cică-s descendent de anunnaki. Nu ştiu...abia m-am aterizat pe planeta mioritică şi am mintea ca o coală nouă de hârtie. Ce se întâmplă, dom'le, p-aci?
Deschid site-urile de ştiri...câteva mii de oameni - RTV zice 10 mii, Adevărul zice 20 de mii, HotNews zice 30 de mii, ProTV zice peste 45 de mii - au ieşit în stradă, la "cel mai mare protest de după revoluţie", ca să scandeze împotriva guvernului. Preşedintele a solidarizat cu ei şi, ca şef de stat a scandat împotriva statului - care adoptă legi pentru favorizarea penalilor. Ceea ce mi se pare ciudat...e ca şi cum aş fi eu contra mea. Dar mai contează?! Lasă aşa, mai fără logică, că-i simplu!

În fine...dincolo de proteste şi de tot ce s-a scandat, am şi eu nişte întrebări care mi se par normale:
- s-a strigat de mai multe ori "PSD - Ciuma Roşie". Şi apoi descinde preşedintele în mijlocul mulţimii...îmbrăcat fix în roşu! Păi cum dă asta în ochii publicului? Eu înţeleg că într-o mare de oameni îmbrăcaţi în culori închise a vrut să se vadă de pe Lună, ca să se ştie cine-i vedeta...dar la câta târla de consilieri are, nu s-a găsit nimeni să îi zică "Dom' Preşedinte, roşul e fix culoarea PSD! Cu gura spuneţi ceva, dar limbajul nonverbal zice fix pe dos....şi s-a dus de suflet mesajul dumneavoastră! Păi vreţi să-i daţi jos p-ăia, sau îi susţineţi? Că la campanie electorală, cam aşa este: eşti suporter PSD, porţi roşu!"


- la un moment dat, un grup de tineri începe să ţopăie pe loc şi să strige ceva. Mă gândeam...le-o fi frig, săracii, vor să se mai încălzească. Ei, aş! Strigau din toţi bojocii, pe ritm de stadion: "Cine nu sare, nu vrea schimbare!!". Şi brusc, ţopăiala se întinde în mulţime, semn că toţi vor schimbare. Buuuuunnnn....
Problema e că în urmă cu o lună şi niţel tocmai a fost ocazia legală pentru acţiunea porului: voiai schimbare, mergeai fain frumos, la vot şi te exprimai. Se pare că poporul a vrut schimbarea - pentru că nu mai sunt ăia, sunt ăştia. Acum alt popor...acelaşi popor... vrea să-i schimbe p-ăştia cu ăia pe care i-a schimbat deja cu ăştia?? Şi cum îi schimbă? Ţopăind în mijlocul străzii, sau în faţa unei clădiri???
C-apoi dacă-i aşa...vreau şi eu! Vreau schimbare! Vreau să fie bine, să nu fie rău! Vreau să fie pace în lume şi pace pe pământ! 


La nivel declarativ sună perfect, nu-i aşa? Ia gata! Să stea la colţ cine nu vrea asta!! 
Dar practic...ce schimbăm şi mai ales, pe cine schimbăm? Cu cine schimbăm? Ce bine vrem, în condiţiile în care fiecare îşi vrea binele personal? Şi ce schimbăm sărind? Zic, măi bine, să ne lovim călcâiele, că tot e metoda brevetată! Sau strigăm ABRACADABRA, dând cu o nuia prin aer - că şi asta se practică!

- am văzut la proteste o grămadă de lume...cu de toate! Care cu căţei, care cu purcei, care cu copiii după ei, care cu jucării de pluş în braţe. Oamenii mogulilor au sărit să speculeze momentul, ţipând că au fost plătiţi...100 lei de persoană, 50 de lei de copil, 30 de lei de animal. Desigur că nu pot să cred aşa ceva...dar totuşi! Ce cauţi, băi, cu câinele în lesă, la protest?? N-ai cu cine lăsa în casă bietul animal? Da' cu copiii de mână care-i treaba? Că nici măcar nu au capacitatea de a pricepe ce-i cu politica, ce să mai zic de drept de vot? Ce părinte responsabil îşi ia copilul de 3...5...10 ani de-o haripă la cogeamite bătălie de stradă? C-apoi şi eu am nepot...copil mic! Şi abia l-am dus la sanie prin faţa porţii, de teamă să nu i se întâmple ceva...cum papucii calului să-l târăsc pe jos câşiva kilometri printre zeci de mii de oameni nervoşi? Poate-l calcă vreunu', că e noapte! Poate-i dă vreun cot în gură, din greşeală! Poate..mama mă-sii, câte nu se pot întâmpla! Şi chiar de-l aduci acasă ca scos din cutie, chiar e bine să bine să îl duci într-un mediu în care se înjură ca pe şanţ? Sau în atâţia decibeli de zgomot? Că altfel, suntem cei mai mişto părinţi şi bunici...nici la desene nu-i mai lăsăm, că se bat prinţesele şi traumatizează mintea fragedă a puiului! Păi se poate? Tom şi Jerry - caca, Scufiţa Roşie - caca, dar proteste de stradă...uraaaaa!!!
Parcă şi văd scena: "Ia copiii şi hai în stradă să stârpim ciuma roşie! Băăă! Ţi-am zis COPIII, nu COPILUL!! Ce cauţi doar cu ăsta? Aaaa, doar unu' avem? Hai repede să mai facem, s-avem pentru protestele viitoare!!"  

Înţeleg, acum, că s-a propus un referendum pentru porcăriile alea de legi! Să se exprime poporul, că d-aia e democraţie...domnia poporului! Cred că ar trebui să studiez, niţel, subiectul...c-apoi ce spun pe canalele media, cu legea care scoate violatorii şi corupţii din puşcării am eu o mică impresie ca e praf în ochi pentru proşti. Şi la cât se minte/se manipulează/ se măsluieşte orice, asta nu mai e o lume în care să mai crezi pe cineva...practic, nu mai poţi avea nici în ceea ce vezi cu ochii tâi, pentru că e posibil să observi doar o latură a problemei. 
Şi-apoi să nu picăm de mămăligă, ca englezii: votăm ieşirea din UE, apoi să ne trezim că nu am ştiut ce am votat şi nu ne convine ce a ieşit 

Închei cu o cântare din vremuri de demult, când oamenii erau (parcă) mai uniţi.
Săltaţi brichetele suuuusssssss!!! Nu v-aud, mai sus!!

   

marți, 18 noiembrie 2014

Unsul Domnului sau Alesul Poporului?

S-or trecut şi alegerile astea...IEEEEEEEEEEEE.....
De-acum încolo, vorba unui înţelept: sperăm la ce e mai bun, dar ne pregătim pentru ce e mai rău. Că fără o fundaţie în trecut şi prezent, "mai bine" de unde? Nu l-am ales pe Harry Potter, în puii mei, să dea din baghetă şi să transforme molozul în câmp de flori!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu pot chiar să delirez de bucurie. Da...democraţia a învins, am pus cizma pe gâtul comunismului (???????), viitorul ne pândeşte după colţ cu ghirlande de flori şi-o pupăciune-n buzunar. Tinerele vlăstare ale neamului prosperă, capitalismul înfloreşte, libertatea cuvântului zburdă despletită pe câmpii şi între timp. ne facem o naţie de mici întreprinzători, toţi patroni şi oameni de excepţie.
Bun...însă mă sperie grozav frenezia asta unită în cuget şi-n simţiri. Înţeleg că s-a înfăptuit voia populară - scopul de facto al oricăror algeri..dar nu am mai văzut apetenţa asta pentru libidinoşenii de când închinam ode Întâiului Fiu al Patriei! 


(Like, like, like, share, share, share) :))
Mai dă-o-n mă-sa de treabă, chiar îl transformăm pe Iohannis în Hristosul Naţiunii? S-a înfăptuit minunea şi NE-AM LUAT ŢARA ÎNAPOI. Ura!!! Să curgă berea, să danseze gagicile pe masă! 



Şi totuşi, mai exact ce înseamnă asta? De la cine ne-am luat-o înapoi? Fugea un câine cu ea în gură şi ne-am recuperat-o? Fusese răpită ţara de extremiştii arabi? AOLEU!!! Şi eu acum abia aflu asta?? Păi atunci zic că e bine că ne-am luat-o... Aplauze!!

Vă rog frumos, chiar îmi doresc să mă dezvolt interpersonal şi să înţeleg, că tot dă cu virgulă. Preşedinte a fost (şi încă mai este pentru o lună) Traian Băsescu, înconjurat de nişte oameni. No, de-acum va fi Klaus Iohannis, înconjurat de aceiaşi oameni. Deci nu înţeleg ce am luat şi de la cine...
Mă rog, poate  nici nu este important! Prea sunt cârcotaş, cum bine mi se spune! Ar trebui să mă alătur şi eu mulţimii de aplaudaci şi să mă destrăbălez de încântare. Ok. Dar glorificarea unui singur om, care brusc devine Salvator şi Mântuitotul profeţit în vechime tot mi se pare o prostie. Am înţeles: batem din palme, cântăm, dansăm şi sperăm. Dar acum îi compunem şi rugăciuni??  

Prin urmare, am şi eu o nedumerire sub 18 ani - deci minoră: Klaus Iohannis este Unsul Domnului, sau Alesul Poporului?? C-apoi să ştiu şi eu...tre să-mi fac icoană cu Iohannis, să dorm cu ea sub pernă? Mă-nchin la soare şi îi transmit un gând bun şi dragului nostru (viitor) conducător? Îi lipesc chipul la începutul fiecărei cărţi din bibliotecă, sau îl trec pe acatiste, să se roage preoţii pentru el?