S-or trecut şi alegerile astea...IEEEEEEEEEEEE.....
De-acum încolo, vorba unui înţelept: sperăm la ce e mai bun, dar ne pregătim pentru ce e mai rău. Că fără o fundaţie în trecut şi prezent, "mai bine" de unde? Nu l-am ales pe Harry Potter, în puii mei, să dea din baghetă şi să transforme molozul în câmp de flori!
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu pot chiar să delirez de bucurie. Da...democraţia a învins, am pus cizma pe gâtul comunismului (???????), viitorul ne pândeşte după colţ cu ghirlande de flori şi-o pupăciune-n buzunar. Tinerele vlăstare ale neamului prosperă, capitalismul înfloreşte, libertatea cuvântului zburdă despletită pe câmpii şi între timp. ne facem o naţie de mici întreprinzători, toţi patroni şi oameni de excepţie.
Bun...însă mă sperie grozav frenezia asta unită în cuget şi-n simţiri. Înţeleg că s-a înfăptuit voia populară - scopul de facto al oricăror algeri..dar nu am mai văzut apetenţa asta pentru libidinoşenii de când închinam ode Întâiului Fiu al Patriei!
(Like, like, like, share, share, share) :))
Mai dă-o-n mă-sa de treabă, chiar îl transformăm pe Iohannis în Hristosul Naţiunii? S-a înfăptuit minunea şi NE-AM LUAT ŢARA ÎNAPOI. Ura!!! Să curgă berea, să danseze gagicile pe masă!
Şi totuşi, mai exact ce înseamnă asta? De la cine ne-am luat-o înapoi? Fugea un câine cu ea în gură şi ne-am recuperat-o? Fusese răpită ţara de extremiştii arabi? AOLEU!!! Şi eu acum abia aflu asta?? Păi atunci zic că e bine că ne-am luat-o... Aplauze!!
Vă rog frumos, chiar îmi doresc să mă dezvolt interpersonal şi să înţeleg, că tot dă cu virgulă. Preşedinte a fost (şi încă mai este pentru o lună) Traian Băsescu, înconjurat de nişte oameni. No, de-acum va fi Klaus Iohannis, înconjurat de aceiaşi oameni. Deci nu înţeleg ce am luat şi de la cine...
Mă rog, poate nici nu este important! Prea sunt cârcotaş, cum bine mi se spune! Ar trebui să mă alătur şi eu mulţimii de aplaudaci şi să mă destrăbălez de încântare. Ok. Dar glorificarea unui singur om, care brusc devine Salvator şi Mântuitotul profeţit în vechime tot mi se pare o prostie. Am înţeles: batem din palme, cântăm, dansăm şi sperăm. Dar acum îi compunem şi rugăciuni??
Prin urmare, am şi eu o nedumerire sub 18 ani - deci minoră: Klaus Iohannis este Unsul Domnului, sau Alesul Poporului?? C-apoi să ştiu şi eu...tre să-mi fac icoană cu Iohannis, să dorm cu ea sub pernă? Mă-nchin la soare şi îi transmit un gând bun şi dragului nostru (viitor) conducător? Îi lipesc chipul la începutul fiecărei cărţi din bibliotecă, sau îl trec pe acatiste, să se roage preoţii pentru el?
Ce dor mi-era de vechea gașcă: Elodia, Cioacă, Magda, Tolea... ce vremuri!
RăspundețiȘtergereDaaaaaa...parcă vorbim deja de nişte monştri sacri ai culturii naţionale. Tu-ţi dai seama ce noroc pe capul nostru, să le fim contemporani?
RăspundețiȘtergereIar atunci habar nu aveam! Vorba lu' nea' Dan: n-am stat cu el, nici nu ştiam ce pierdem :))