D'ale carnavalului

Ce mai faceţi? Cum o mai duceţi? Pe unde v-aţi distrat în minivacanţa de Rusalii?

Eu nu am plecat pe nicăieri, că am auzit la meteo că plouă. Nu-i vorbă, că şi în Ucraina a plouat cu bulburuci...  

Ştiu, ştiu...nu are nici o relevanţă pentru nimeni informaţia asta. Dar cică e de bon-ton să cunoşti şi vremea din Kiev, că-s mulţi amărâţi pe acolo; şi e război şi multă lume suferă. Iar eu mă întreb: "De ce nu văd şi vremea din Siria? Sau poate cea din Afganistan? Mai ales că femeile nu prea au drepturi pe acolo... Şi-n Columbia am auzit că e un fel de război al drogurilor; oare nu merităm să aflăm buletinul meteo şi de acolo"? M-ar interesa şi vremea din Coreea de Nord; trebuie să fie aibă şi ei niscavai loviţi de soartă! Şi poate îi ajută când ne zice Busu' că va ploua 2-3 stropi şi în rest va fi soane. Sau poate e un fel de "foaie verde lobodă, curge apa-n lift"?! Posibil...Da' mai ştii de unde sare motivul de bucurie? 

Apropo de Ucraina: vreţi să ne legăm la cap cu realitatea noastră cea de toate zilele? Hai...că-i carnaval! De exemplu, aţi aflat despre motanul (ucrainean) premiat la festivalul de film de la Cannes, pentru că este "cel mai popular influencer din lume"? 

Foarte tare, nu am mai auzit de aşa ceva până acum - şi sper din tot sufletul că membrii juriului i-au sărutat şi picioarele... lăbuţele pisicii când i-au atribuit premiul. Nu de alta, dar se practică! Mai ţineţi minte cum primarul din Minneapolis pupa picioarele oamenilor care nu sunt albi la înmormântarea lui George Floyd, în semn de respect şi iertăciune? Perfect! Zic să continuăm tradiţia! Şi s-o amplificăm, de ce nu? Haideţi să nu discriminăm! Haideţi să fim echitabili, corecţi şi egali!

Mai ales că fraierii ăia care au organizat Cannes l-au pus după Eurovision...că de era înainte, nu mai câştiga melodia ucraineană "Stefania mamă, mamă"...ci câştiga melodia ucraineană "Stepan, motanul pis pis"! Iar apoi, recunoaşterea influensărelii globale venea ca o urmare logică. Nu găsiţi? 

Eu, cel puţin, aşa aş fi gândit desfăşurarea acţiunii, de eram la butoane. Deşi, ce ştiu eu? Că doar nu-s regizor! 

Tocmai de-aia întreb: vreţi cu realitatea altora? Sau râdem de carnavalul autohton? Avem material, Doamne ajută! Iar de ne-om îngrăşa, nu e nici o problemă... se poartă. 

...la fel cum se poartă şi piticii de grădină. Dar nu aceia de grădină ca toate grădinile, ci piticii de grădini ceramice.

  

Eu, însă, nu am aşa ceva. Grădina mea e cu iarbă, copaci, flori...bălării din astea, din vremuri de mult apuse. Nu mi-am pus nici măcar pavele prin curte... ce să mai zic să-mi fac grădină din ceramică? Ce-i lipsea chelului? Exact! Tichia de mărgăritar.

Prin urmare, cu multă părere de rău, a trebuit să spun "pas" superofertei în cauză. Aia e.

Oricum, nu e problemă. Bani să fie, că oferte de amenajări se găsesc pe toate gardurile! Drept dovadă, nici nu am ieşit bine din magazinul împricinat şi m-a luat de ochi un anunţ al cuiva care mă informa că ştie să vândă şi să monteze plante şi piatră (tot prin grădină, probabil)...

Nu comentez. Nu le am p-astea cu mecanica, aşa că nu vreau să mă bag aiurea şi să zic ceva nelalocul lui. Eu am fire de artist - acu' vesel, acu' trist. Nu mă pasionează montajele şi subansamblele! Dacă alţii ştiu, bravo lor! 

Mie îmi place să fac pe deştepu', îmi place filosofeala, mă atrage datul în bărci şi statul cu fundul în două luntri; practic şi sticlismul de performanţă - adica, na! Muncesc cu mintea! Umblu cu mapa, nu dau cu sapa! Că d-aia m-a dat mama la facultate...

...deşi, cred că am făcut-o p-aia greşită! Eram tânăr şi prostuţ, se acceptă! 

Dar dacă aş putea să mai aleg acum, cred că mi-ar plăcea să lucrez în domeniul aeronauticii. Aş vrea să plutesc printre nori, precum paserile ceriului! Să fac tonouri şi lupinguri, să zbor ca vântul şi ca gândul, oriunde văd cu ochii!! Da! Chiar mi-ar plăcea să trăiesc pe aripile vânturilor...

Da' m-a cam lovit senecturtea şi nu mai e cazul. Totuşi, un zbor de plăcere nu cred că mi-ar face rău... 

Şi nici nu am terminat bine acest gând, că Universul m-a şi oferit ceea ce am cerut, sub forma unui pliant cu oferte:

Minunat! Ia să cercetăm problema, cu de-amănuntul...Mda!

- cu planorul parcă nu m-aş duce. Nu-s în "Fity Shades of Grey" şi nici nu am vreo Anastasia pe care o dau pe spate cu talentul meu de pilot.

- zborul de agrement cu avionul ultrauşor mi-ar plăcea; da' io-s om de 15 minute? Nici nu decolează bine trocaleta, că a şi expirat timpul! Mai rău mă întărât, decât să-mi fac plăcerea... zău!  

- nici cu Zlin-ul 42 nu m-aş da, din aceleaşi considerente. Ce mi-e Miţi-Riţi, ce mi-e Riţi-Miţi? Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie! 

- cu paraşuta nu aş sări. Doamne feri...oricât de tentant ar fi, nu dau 200 de euroi ca să fac infarct! Dacă tot mi-o veni să mor, găsesc eu o cale mai gratis... Că de! Nu-s vreun incult! Uneori, citesc chiar şi o carte pe an! La un moment dat am încercat să citesc o carte pe lună, dar nemernicii ăia de la NASA nu vor să mă ducă pe Lună. Urâcioşi!

-  cel mai tentant şi mai tentant mi se pare balonul cu aer cald! E şi accesibil oricui...că de! Ce mai este suta de euro în ziua de azi? O nimica toată! Intri în supermarket cu ei şi ieşi cu 2 îngheţate!

Păi şi-n condiţiile astea, nu fac eu rost de 142 de euro, ca să zbor cu balonul pentru de 40 de minute + TVA?? Adică vreo 50 de minute... că TVA-ul e cam 25%... adică un sfert din 40, plus 40...hai o oră; minim. Două ore, cu rojunjimile de rigoare! Beton! Două ore de vis, departe de lumea dezlănţuită! Rai! Rai uno, Rai due... şi chiar mai mult, dacă mai fac rost de bani, ca să-mi mai cumpăr plimbări din astea!

Ar fi superb şi cred că mi-ar plăcea mult! 

Deocamdată, cea mai apropiată experienţă de zbor pe care am trăit-o a fost când am sărit de pe un coteţ mai înalt. Niciodată nu mi-ar fi trăznit prin cap să fac aşa ceva... Noroc cu un câine mai zurliu - care mi-a dat ideea genială, când mă lătra de pe un acoperiş:

Şi-atunci mi-am zis: "Dacă el poate, pot şi eu"! Şi-am sărit! Că şi el sărea; doar nu se teleporta până jos...

Totuşi, nu-s prea mulţumit de rezultat. Trebuie să mă plimb şi cu balonul, că nu se mai poate! Am ajuns ca fata preafrumoasă din "Luceafărul": l-am văzut azi, îl văd şi mâine - şi-astfel dorinţa-i gata! Deja simt cum mă usuc la unghii, de atâta alean!

Oricum, până la urmă, cred că-mi voi lua şi eu un balon, ca să am cu ce mă mai duce la piaţă. Cu bicicleta nu prea-mi vine să mai umblu, că mă blochez în trafic. Iar la tramvai am renunţat...

E pericol! Plus că visez urât din cauza lui şi mi-e să nu rămân traumatizat pe viaţă. Nu de alta, dar nu am bani de psiholog. Adică am...dar mai bine îi dau pilotului de balon, să mă ia şi pe mine-n zbor şi să mă fac aviator.

Păi nu?

Şi cu asta, gata! 

Un cântec mic şi hai la somn, că mâine e zi de lucru şi e capra pe noi!

[Pulcino Pio - Puiul Piu]