Se afișează postările cu eticheta autostrăzi şi şcoli. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta autostrăzi şi şcoli. Afișați toate postările

sâmbătă, 4 mai 2019

Ignoranţa noastră, cea de toate zilele

Mai sunt...cam 3 săptămâni şi vin alegerile. Nebunia planetei, să-mi trag palme! Bătălia e mai atroce ca niciodată! Guerilla, frate! Parcă mă şi aştept să sară Rambo dintr-un tufiş şi să-i mitralieze, instant, pe nenorociţi! Dacă atât ne duce capul...ce să faci? Nu mai avem limite, nu mai avem oprelişti, sau graniţe.
În tinereţile mele, circula o vorbă: "totul e permis în dragoste şi război". Desigur că e o enormitate, o idioţenie care a stat la baza celor mai celor mai cumplite fapte din istoria omenirii...dar nu mai ţinem cont de toate amănuntele. Ce a fost a trecut, nu se mai întoarce; iar "înţelepciunea" populară a primit update: "totul e permis în dragoste, război ŞI politică".
...şi uite aşa au apărut clipuri cu Iisus Hristos, care ne îndeamnă să nu ne mai rugăm la EL...pentru că s-a inventat dreptul de vot şi ne putem hotărâ singuri soarta:



[Iisus Hristos are un mesaj pentru români]

Superb, ce să mai zic? Prin octombrie, Biserica era cel mai mare caca, total indezirabilă în viaţa omului modern. Iar acum, a devenit aliatul de nădejde al aceloraşi oameni moderni, pentru că...de ce nu? Când nu ai absolut nici o valoare, poţi spune orice! 
Numai că stau şi mă întreb: Aşa de mare e disperarea pentru bani şi putere? Realitatea arată ca da....ceea ce înseamnă că ţara asta trebuie să fie tare bogată, dacă e săracă şi tot facem orice ca să ajungem în vârf! 
Iar vestea bună este că ÎNCĂ NU AM VĂZUT NEBUNIA ÎN TOATĂ SPLENDOAREA EI. Sincer, abia aştept să văd ce mai urmează! O să am material pentru blog...deşi, de la o vreme, chiar mi-e jenă să scriu despre toate cretinătăţile din viaţa de zi cu zi. Nu de alta, dar mi-e frică să nu mă afund prea mult într-un astfel de mediu şi să mă confund cu el, la un moment dat.

Oricum, dacă e să mă întrebaţi pe mine, nu cred că PSD-ul e cea mai mare problemă a noastră.  De fapt, nu oamenii politici sunt marii noştri inamici şi sursa necazurilor noastre... Nici lipsa spitalelor şi nici măcar a şcolilor. Sau a (auto)străzilor. Nu, nu, nu, nu...
Marea problemă a noastră este ignoranţa, sub toate formele ei: prostie, dorinţa de a epata, lipsa de respect faţă de omul de lângă noi, lipsa de valori, mândria. Chestii din astea, minore, care se învaţă în primii 7 ani de viaţă. Cei 7 ani de acasă... educaţia de familie care stă la baza oricărei educări viitoare. 
De ce spun asta? Pentru că se vede din avion, în orice facem...mic sau mare, simplu sau complex.

Ieri sărbătorirăm 2 mai, Ziua Naţională a Tineretului. Ca să marchez preafrumoasa sărbătoare, m-am hotărât să merg la un film. Am văzut "Avengers: Endgame". A doua oară. Bineînţeles că sala era plină...e un film în vogă şi tonele de reclamă te momensc în cinema, chiar dacă nici nu ai nici în clin, nici în mânecă cu povestea în sine. Aşa că te duci. 
Doar că până la jumătatea filmului (care ţine vreo 3 ore), a plecat cam un sfert de public...şi m-am întrebat "de ce?". Chiar: de ce ai face asta? De ce ţi-ai bate joc de timpul şi de banii tăi, ca să mergi la un film ce nu îţi place? 
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu acţionez la primul capriciu. Mă uit, întâi, ce filme sunt în program; la ce ore, cât durează, cu ce se mănâncă fiecare. Nu mă arunc ca cioara, să iau în cioc ciobul care luceşte mai tare. Am, n-am altă treabă, nu pot să-mi bat nici joc de mine, în asemenea hal... dar se pare că pe mulţi din jur, nu îi interesează aspectele astea. Aşa că se lasă luaţi de marketingul agresiv şi dau banii pe produs, apoi văd că, de fapt, nu le place şi nu au nevoie de el. 
Asta e ignoranţa.

Zilele trecute a murit Răzvan Ciobanu - ştiţi povestea, că nu aveaţi unde să vă ascundeţi de ea. 
Nu intru în amănunte, însă, am reţinut că băiatul acesta s-a urcat drogat la volan - faptă catalogată de Lia Olguţa ca fiind "o inconştienţă". Bineînţeles, s-a stârnit un imens scandal politic, pe baza acestei "declaraţii acide"...deşi femeia a avut dreptate: trebuie să fii nebun să conduci, după ce te-ai drogat. "Inconştienţă" un termen prea blând...şi nu are treabă nici cu durerea morţii unui om sau dramele dependenţilor de droguri, nici cu discriminarea lor şi nici măcar cu legalizarea stupefiantelor - o chestiune care nu văd ce legătură are cu povestea iniţială, pentru că riscul de a muri nu apare din cauză ai încălcat legea conducând drogat, ci PENTRU că ai condus drogat.
Ca să recapitulăm: nu vorbim de "inconştienţă" , ci de prostie crasă. Ignoranţă zdrobitoare.

Azi, un tânăr de 18 ani a vrut să traverseze o cale ferată şi a fost izbit de tren. Asculta muzică la căşti şi era cu ochii în telefon, nu vedea şi nu auzea ce se întâmplă în jurul lui. L-a omorât politica? Ciuma roşie, sau propria ignoranţă? Mai ales când asemenea cazuri se petrec periodic, în ultimii ani: Ba-ţi faci selfie cu pistolul la cap şi apeşi pe trăgaci, în loc să faci poza; ba te dai de-a dura în prăpastie, căutând cel mai bun unghi foto; ba pici de pe clădiri, sau dă tramvaiul peste tine, maşina, ori trenul. Cazi pe scări, cazi în canal...ohoho! Experienţe de gen sunt destule...şi....şiii...nimic! Nu au nici un efect!
Acum ceva timp, a murit o studentă de la arhitectură, parcă. S-a urcat pe tren să-şi facă selfie şi aia a fost. Koniet film. Ne trebuie şcoli? Nuuu...însă avem nevoie de educaţie! Aia a primilor ani de viaţă, care îţi dă dorinţa de a lupta cu ignoranţa, nu a te mozoli cu ea.
Apropo de şcoli: cu vreo câteva săptămâni în urmă, vorbeam cu o învăţătoare - care povestea de pe la lucru, în timp ce eu mă spărgeam de râs că i-a dus pe copii la Mac, în Săptămâna Altfel. În capul meu, semivacanţa asta era dedicată vizitelor culturale...ori, la fast-food, ce cultură să îţi faci? "Dar, dacă atât îi duce capul pe profesori..."  
Şi-apoi am aflat că obiectivele Săptămânii Altfel se stabilesc de comun acord cu părinţii. Aceiaşi părinţi care, la 10 minute după ce au plătit intrarea la Muzeul Satului, şi-au luat odraslele de mână, au făcut stânga-mprejur şi s-au dus să viziteze mall-ul de peste drum...că nu au ce vedea la cocioabele alea de pe vremea lu' Pazvante!  
Şi noi plângem după şcoli? Hai mă, să fim serioşi! Ne batem joc şi de alea care sunt, la ce să mai facem altele? 

   
Vă amintitţi de crima odioasă de la Dristor...nu detaliez, că nu are rost. Dar mai ţineţi minte psihoza socială de atunci, când au apărut turme întregi de experţi care să ne explicau că, în principiu, nu e bine să fim ca autiştii şi să ne izolăm de tot ce te înconjoară, în special când suntem pe stradă?  
E! Următoarea săptămână după nefericita întâmplare, toţi călătorii de la metrou stăteau lipiţi cu spatele de zid şi ochii ca girofarul în jur, ca să nu mai fie luaţi prin surprindere de cineva care ar fi vrut să îi împingă pe şine. Problema e că minunea a durat până ne-am luat cu alte lupte mai importante...şi lumea a revenit fix la aceleaşi obiceiuri de dinaintea crimei: ruperea de realitatea imediată prin orice mijloace. 
Nu am doctorat în psihologie, dar asta nu e ignoranţă?
Că tot suntem aici: mai ţineţi minte valul de sinucideri de la metrou şi cerinţa socială de a fi protejaţi de asemenea întâmplări nefericite, prin montarea de parapeţi de protecţie pe peron? Huo PSD-ul, care fură banii şi ne lasă să murim ca nişte câini! În ţările civilizate, cu parapeţi de 2 metri pe marginea peroanelor din staţiile de metrou, nu mai mor oamenii.

Şi atunci am o întrebare: capul îl avem pe umeri, ca să nu ne plouă în gât? Pentru ce suntem înzestraţi cu raţiune, dacă nu o folosim şi aşteptăm la alţii să ne explice elementarul de bun simţ şi să ne mâne pe drum, ca pe orbi? Păi dacă aşa stă treaba...hai s-o facem cum trebuie! 
Hai să montăm stâlpi de 100 de metrii înălţime la calea ferată, ca să nu mai facă prostu' arc electric, când se cocoaţă pe tren, să-şi facă selfie inedit. Sau, mai bine, zic să scoatem în ilegalitate locomotivele electrice, că şi aşa sunt antice şi luăm din alea diesel, ca la americani! Fără fire electrice, nu e curent; fără curent, nu se mai curentează omu'; simplu. 
De fapt...ce să ne mai dăm atâta după deget? Pentru protecţia noastră, a tuturor, zic să interzicem, definitiv, circulaţia trenurilor în zonele populate. Aşa nu mai dă nimeni peste noi, când traversăm calea ferată. Da, aveţi dreptate: care cale ferată, dacă nu e tren?
Perfect!

Şi dacă tot ne apucăm să protejăm poporul, hai să construim fiecare bandă de circulaţie cu propriul tunel, ca să nu se mai ivească vreun nebun  care să intre pe contrasens când depăşeşte, sau să se proptească în vreun pom când drumul o ia într-o parte şi el o ţine tot înainte. 
Hai să legalizăm consumul de droguri, ca să nu mai moară oamenii când conduc drogaţi. Să legalizăm şi beţia, că poate unu' vrea să conducă în comă alcoolică! E dreptul lui, că d-aia e cetăţean european! Păi nu?
Sau, măcar să montăm garduri pe marginea străzilor, ca să aibă beţivii de ce să se ţină, când ies de la cârciumă. Ei nu trebuie să ajungă în siguranţă la căşile lor? Oare nu au o familie, nu au copii pasibili să rămână orfani? Nu au o biată măicuţă bătrână, cu brâul cu lână, care să îi jelească dacă li se întâmplă ceva?

Hai să inventăm chiloţii cu glugă, pentru cei care îşi uită umbrele acasă, când plouă. Şi izmene cu mănuşi, ca să nu ne ia frigul pe nepregătite!
Hai să adăugăm în Codul Ocupaţiilor o nouă meserie: îngrijitori sociali, care să ne ţină de mână când traversăm strada, cu ochii în telefon. Şi până la urmă, hai să dăm în folosinţă toalete care să ne cureţe la fund şi să ne dezinfecteze după fiecare folosire, că poate ne roadem unghiile fără a ne spăla pe mâini şi ne umplem la gură de stafilococi aurii, rotavirusuri şi alte căcăreze.    
Sau, şi mai bine, să primim de la primărie o raţie lunară de pamperşi, ca să nu mai fim nevoiţi să folosim toaletele infecte ale patriei.
Hai să amplasăm câte un braţ robotic la fiecare metru de trotuar, care să ne dea o palmă după ceafă când nu ne uităm pe unde mergem. Hai să punem ghidare cu laser pe bocanci, sau să coordonăm gps-ul de la telefon cu realitatea înconjurătoare, ca să ne bipăie ăla în creier când depăşim spaţiul alocat circulaţiei pietonale şi suntem cu mintea împrăştiată în mediul virtual.


Dacă tot vrem să fim ignoranţi, hai să fim până la capăt! Nu ne-am dorit o Românie a lucrului bine făcut? Poftim, hai s-o facem! Adică nu...SĂ NE-O FACĂ Statul!
Ce mama mă-sii? Noi suntem plătitori de taxe şi impozite, iar el trebuie să aibă grijă de noi! #rezist şi #joscorupţia!! URA!

Problema noastră nu sunt politicienii, orice culoare ar avea ei. O societate bună nu poate da politicieni proşti, aşa cum nici un pom bun nu dă roade rele.  Deci, dacă politica este aşa cum o vedem cu toţii, cam ce pom este poporul român?
Aici e problema: lume multă, oameni puţini.

...iar asta nu se schimbă cu nici un fel de alegeri politice, ci numai cu valorile familiei, care ni se transmit în primii ani de viaţă. Ce noroc pe noi, însă, că am luptat pentru această familie şi nu am permis să fie îngrădită de ticăloşi şi oamenii răi. De 3 ori "Ura"!
Viitorul sună orange şi beculeşte inteligent, ca să ne atenţioneze când traversăm!

Să bem pentru asta!
Eu, cel puţin beau cu plăcere. Că na...Asta ştiu, asta fac!  
Şi visez la ziua în care se vor legaliza drogurile, ca să conduc şi eu ameţit de dragonii roz. Iar dacă mă opreşte poliţia, să zic, ofensat: "Ce-ai dom'le cu mine...nu vezi că merg liniştit pe toate benzile mele, cu 150 la oră? Aaaa...mă avertizezi că pot să mor? Da, băi, dar mor legal, nu încalc nici o lege. Deci...dă cu praf de mers şi lasă-mă-n durerea mea"!! 

Până una, alta, să fie chef, bairam şi distracţie, că iar e zi de sărbătoare: 



[Puiu Codreanu - Am să beau, să beau, să beau]

luni, 17 septembrie 2018

Despre referendumul unei (alte) normalităţi

Am spus de multe ori că nu am încredere în ceea ce citesc pe Facebook şi permanent mi se confirmă această idee. Ultima ocazie a fost zilele trecute, când am dat peste nişte distribuiri şi redistribuiri ale unor ştiri despre referendumul pentru familie, de pe 7 octombrie.
Până acum, poziţiile erau clare: unii sunt "împotrivă", alţii sunt "pentru"; doar că, de curând a apărut şi o a treia categorie de persoane, a celor care se întreabă, meditativ, de ce se cheltuie 43 de milioane de euro pentru o chestie de care nu este nevoie - deoarece în Noul Cod Civil, la art. 258, alin 4,  se stipulează clar "În sensul prezentului cod, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie"
Prin urmare, uniţi într-un cuget de distribuiri, toţi pun o gură în sus şi se vaită: "Da' de ce se cheltuie atâţia bani, când nu avem autostrăzi, spitale, şcoli şi...... " - completaţi pe linia punctată.
Paranteză: între noi fie vorba, eu nici nu îmi doresc mai multe spitale. Măcar să fie utilate corespunzător cele pe care le avem deja... plus că, dacă ne plângem de puţinătatea unităţilor spitaliceşti, nu înseamnă că recunoaştem că suntem din ce în ce mai bolnavi şi nu avem unde ne trata? Dacă ne-am concentra energia către o viaţă sănătoasă, care să nu ne mai îmbolnăvească, ce ar fi?
E ca şi cum ne-am smiorcăi că vrem să se construiască închisori mai multe, că nu ne mai ajung...când, am putea foarte frumos să ne ocupăm de scăderea infracţionalităţii şi implicit, să nu avem nevoie de penitenciare (noi).
Cu şcolile e aceeaşi poveste. Nu ştiu statisticile, dar la bunul simţ, aşa, nu am văzut (şi nici nu am auzit) de şcoli supra-aglomerate, unde stau 3 copii pe locul unuia singur. Dimpotrivă...unităţile de învăţământ sunt din ce în ce mai goale din cauza lipsei copiilor şi oricum, ăia care mai sunt nu se dau în vânt după învăţat. Se blamează sistemul educaţional, profesorii şi, în principiu, ne întrebăm de ce ar mai merge cineva la şcoală, când s-a inventat home-schooling-ul?
Deci pentru ce mai trebuie multe, multe şcoli? Să ne uităm la ele ca la muzeu?
Cât despre autostrăzi...şi cu banii ăştia, şi fără ei, oricum nu se făceau - pentru că nici până acum nu s-au construit alde sute de kilometri autostradabili iar anul acesta, taman din cauza porcăriei de referendum, am rămas în urmă cu planul.


Hai să fim serioşi! Asta e România şi nu cred că va fi altfel, vreodată. pentru că aşa sunt oamenii. Ca discuţie, sună bine: blablabla autostrăzi...blablabla şcoli şi spitale...blablabla...de parcă nu ar fi aceeaşi poveste, an de an. 

D-aia consider idioate abordările de pe facebook. De cele mai multe ori sunt simple sofisme, care pornesc de la părţi de adevăr smulse din context şi ajung la nişte concluzii atât de alarmiste, că-ţi vine să emigrezi pe altă planetă.
Aşa-i şi cu preaminunata chemare la vot despre care vorbim acum. 
Pentru început, autorii acestor ştiri ar trebui să se pună de acord cu privire la suma cheltuită pentru organizarea referendumului, deoarece ea variază, în funcţie de surse, între 10 milioane şi 43 de milioane de euro (deocamdată). Înţeleg că se mizează pe un efect emoţional cât mai puternic, mai ales dacă în această ecuaţie sunt inserate, strategic, şi fotografii cu bieţi copii sărmani şi cu faţa plânsă, care privesc, cu jind, la un coltuc de pâine. Dar nu ar fi frumos să existe şi un acord informatic, dacă tot se distribuie ştirile? 
Apoi urmează partea a doua a problemei: referendumul NU ESTE DESPRE MODIFICAREA CODULUI CIVIL! Niciodată, dar niciodată nu se va face referendum pentru modificarea unui cod civil, ci doar pentru modificarea Constituţiei. Iar acest referendum, ghici ce? Se face fix pentru modificarea Constituţiei, care spune, la art. 48 alin. 1, că "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor".
Prin urmare, iată că avem o contradicţie de legislaţie. Nu este bine să fie îndreptată? 

Desigur că pe Facebook nu se dau aceste lămuriri ci, din contră, se oferă pe tavă informaţii trunchiate, care îşi pierd sensul original - pentru că se mizează pe prostia? sila? comoditatea? utilizatorilor de a lua de bun tot ce primesc, fără a mai cerceta subiectul despre care se vorbeşte în propoziţie. Aşa că, după umila mea părere, ştirile facebuciste sunt ticăloase şi cel puţin ipocrite. Deci, de ce m-aş informa de la ele?

Revenind la referendum... nu cred că el are vreo legătură cu lipsirea de drepturi a unora, cu discriminarea sau homofobia; miza lui este ideologică, de apărare a normalităţii împotriva unei noi normalităţi.
Eu cred că normalitatea este una singură, fără clasificări, diviziuni sau paralelisme...ceea ce înseamnă nu există o normalitate paralelă şi egală în drepturi cu normalitatea de bază, chiar dacă îi spune "Altă normalitate". Desigur, putem vorbi despre o normalitate obiectivă şi una subiectivă, dar aici este altceva.
Normalitatea subiectivă s-a schimbat, se schimbă şi va continua să se modifice şi pe viitor, în funcţie de credinţele vremii, tradiţii, obiceiuri sau moda timpului. Aşa se face că în unele zone de pe glob este normal să mănânci viermi sau să organizezi un festival dedicat penisului (Kanamara Matsuri), deşi în alte colţuri de lume aceste obiceiuri sunt simple ciudăţenii. Tot aşa, până la începutul secolului al XX-lea, în China exista o practică perfect normală, denumită "legarea picioarelor" - care consta în bandajarea strânsă a picioarelor fetelor, începând cu vârsta de 6 ani, pentru a le împiedica dezvoltarea...deoarece picioarele mici erau considerate un simbol al frumuseţii. Cu toate acestea, o normalitate de peste 1000 de ani este văzută astăzi ca o practică inumană...deşi, pe viitor, mai ştii de nu va reveni în tendinţe? Cine poate spune?

Normalitatea obiectivă însă, nu se schimbă. Indiferent ce am face şi cât am fi de evoluaţi tehnologic, soarele va răsări de la est şi va apune în vest. Dacă s-ar întâmpla invers, ne-am agita ca nişte furnici pe jăratic, pentru că ar fi semnul unor mari probleme...nu am sta liniştiţi la ţigară, că-i doar o altă normalitate!
Tot aşa, starea de boală este anormală...nu îi poţi spune unui om bolnav că e un altfel de om normal, la fel cum nici cancerul, diabetul, sau apendicita nu sunt alte normalităţi. Orice stare de dizabilitate este anormală, pentru că împiedică funcţionarea corectă a organismului. Ca la maşini...au 4 roţi ca să meargă pe ele şi nu poţi spune că dacă scoţi o roată şi mergi cu 3 este o altă normalitate. La fel cum nu poţi conduce cu pedalele şi nici cu ştergătoarele. Normal este să conduci cu volanul.
Normal este să vezi cu ochii, nu cu unghiile; să mănânci cu gura, nu cu urechile şi să mergi cu picioarele, nu cu nasul. Nu poţi spune că e o altă normalitate, la fel cum nu este normal să-ţi crească ţâţele pe cur şi nici dinţi la subsuoară! 
Asta e realitatea obiectiva; stai în cap şi nu o schimbi! Sistemul digestiv se numeşte aşa pentru că digeră hrana, nu pentru că aşa l-a denumit majoritatea. Sistemul osos este format din oase pentru că aşa e el conceput, nu pentru că asta vrea majoritatea. Iar sistemul reproducător se numeşte în acest fel pentru că reproduce. Dacă nu îşi îndeplineşte funcţia este o problemă..nu o altă normalitate.  

...şi iată cum am ajuns la copii, familie şi iubire.
De ce se naşte iubirea? Complicat de răspuns...şi totuşi, simplu. Gândind la general, fără a lua în calcul liberul arbitru al fiecărui om, scopul iubirii este viaţa şi zămislirea vieţii. Poate uniunea (bazată pe iubire, desigur) a două persoane de acelaşi sex să dea naştere unei alte vieţi? Nu. Şi atunci, despre ce vorbim? În principiu, despre jumătăţi de măsură care privesc doar cadrul legislativ formal, nu şi dimensiunea spirituală a lumii - dar, pe care o poate influenţa. Pentru că, din nou, fie că vrem sau nu, forma influenţează fondul, iar fondul influenţează forma.
Deci, dacă iubirea are nişte reguli şi un scop, cum poate veni altcineva care crează reguli noi, să le numească normale? Dar nu normale normale, ci normale în alt fel...diferit de normalitate, dar tot normale. Pentru că...Iubire! Care nu-i la fel ca iubirea tradiţională şi învechită, dar tot e iubire. Atâta că nu completă, ci întreruptă din cauza limitărilor fizice - pe care dacă le rebrănduim, iese fix aceeaşi iubire tradiţională.  

...sau, dacă nu e iese nimic, e despre drepturi! Minunat...atunci întreb: de ce daltoniştii nu au dreptul să conducă maşinile? Nu deosebesc roşul de verde? Mare schemă! Să se facă semafoare speciale pentru ei! Avem tehnologia necesară...schimbăm legile şi gata! De ce îi discriminăm? De ce, de ce? De ce să cheltuim 43 de milioane de euro pe nimic, când săracii oameni sunt amărâţi şi oropsiţi, cu drepturile încălcate? "Daltonişti din toate ţările, uniţi-vă şi cereţi-vă dreptatea! Nu vă lăsaţi călcaţi în picioare de nişte inculţi cu gândire medievală...luptaţi, luptaţi şi câştigaţi! Se poate, nu renunţaţi"!
De ce nu avem etichete pe produse în Braille? Ce vină au nişte oameni că nu mai văd? Ei nu merită să să ducă la piaţă şi să îşi aleagă produsele dorite?
...şi voi, zoofililor...ce vină aveţi că v-aţi născut aşa? Ce dacă iubiţi o iapă sau o mioară? Iubirea nu are graniţe! Poate sunteţi vârfuri ale societăţii...medici, matematicieni, ingineri, muzicieni... De ce sunteţi condamnaţi la o viaţă trăită în singurătate, fără iubită şi fără copii? Luptaţi pentru drepturile voastre! De ce să nu vă căsătoriţi cu aleasa inimii? Nu-i tot din regnul animal, ca şi noi, oamenii? Şi apoi, de ce să trăiască copiii orfani în singurătate, când pot fi înfiaţi şi se pot dezvolta în sânul unei familii iubitoare? De ce, de ce? 
Uite în ce hal abject sunteţi discriminaţi:


Textul corect ar fi: "Îndrăgostiţii nu sunt, întotdeauna, un băiat şi o fată. Uneori, doi bărbaţi sau două femei se iubesc; SAU alteori un bărbat şi o raţă (vacă, girafă, rândunică...TOVARĂŞA VRĂBIUŢĂ!) se iubesc; SAU o femeie şi un cal (porc, câine, cerb, papagal) se iubesc. Se spune că ei sunt zoofili. Mulţi dintre aceştia trăiesc împreună şi formează o familie".

Păi nu? Ori suntem luptători pentru drepturi, ori nu mai suntem?!
Apropo; propun să chemăm sondele "Voyager" de pe unde s-au dus în cosmos (nu se poate aşa ceva, dar este imperios necesar) şi să refacem mesajul pentru extratereştri...că Doamne feri, îi minţim! Acesta conţine, printre altele, şi un desen cu un cuplu gol, bărbat şi femeie, care salută eternitatea. 



Trist este că nu fac asta amândoi, aşa cum ar fi echitabil. Nu, nu, nu... ci doar bărbatul. Inferiorizată, femeia nu participă cu nimic la ceremonialul de întâmpinare, ci stă de manechin, să-şi etaleze formele. Atât. Nu are nici o activitate, nu are dorinţe...
Dar dacă ar vrea şi ea, splendida creatură, să aibă ţucurel, ce facem? Nu-i încălcăm drepturile? Sau, dacă vrea bărbatul sâni măsura DD, îl discriminăm? Ca să nu mai zic că homosexualii nu sunt prezenţi în mesaj! Cu ei cum o rezolvăm? HUOOOO!!!! Homofobilor ce suntem! Nu-i de ajuns că murdărim această minunată planetă cu nişte concepţii medievale, dar mai propagăm mizeria şi în universul nemărginit! HUOOOOO!!!! De 3 ori HUUUOOOO!!!

Sună prea drastic?
Nu cred. Într-o lume în care există foarte multe persoane care cred că Pământul este plat şi chiar se organizează simpozioane ştiinţifice care dovedesc acest lucru, mă aştept la orice.
Pot, doar, să susţin valorile în care cred şi în rest...ce-o da târgul!

Să bem pentru asta! Ia mai toarnă-un păhărel, să ne veselim niţel!
Apoi, să trecem la acţiune. "Pe cai, că se filmează!!"



[Fort Boyard theme]