Se afișează postările cu eticheta autostrăzi şi şcoli. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta autostrăzi şi şcoli. Afișați toate postările

luni, 17 septembrie 2018

Despre referendumul unei (alte) normalităţi

Am spus de multe ori că nu am încredere în ceea ce citesc pe Facebook şi permanent mi se confirmă această idee. Ultima ocazie a fost zilele trecute, când am dat peste nişte distribuiri şi redistribuiri ale unor ştiri despre referendumul pentru familie, de pe 7 octombrie.
Până acum, poziţiile erau clare: unii sunt "împotrivă", alţii sunt "pentru"; doar că, de curând a apărut şi o a treia categorie de persoane, a celor care se întreabă, meditativ, de ce se cheltuie 43 de milioane de euro pentru o chestie de care nu este nevoie - deoarece în Noul Cod Civil, la art. 258, alin 4,  se stipulează clar "În sensul prezentului cod, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie"
Prin urmare, uniţi într-un cuget de distribuiri, toţi pun o gură în sus şi se vaită: "Da' de ce se cheltuie atâţia bani, când nu avem autostrăzi, spitale, şcoli şi...... " - completaţi pe linia punctată.
Paranteză: între noi fie vorba, eu nici nu îmi doresc mai multe spitale. Măcar să fie utilate corespunzător cele pe care le avem deja... plus că, dacă ne plângem de puţinătatea unităţilor spitaliceşti, nu înseamnă că recunoaştem că suntem din ce în ce mai bolnavi şi nu avem unde ne trata? Dacă ne-am concentra energia către o viaţă sănătoasă, care să nu ne mai îmbolnăvească, ce ar fi?
E ca şi cum ne-am smiorcăi că vrem să se construiască închisori mai multe, că nu ne mai ajung...când, am putea foarte frumos să ne ocupăm de scăderea infracţionalităţii şi implicit, să nu avem nevoie de penitenciare (noi).
Cu şcolile e aceeaşi poveste. Nu ştiu statisticile, dar la bunul simţ, aşa, nu am văzut (şi nici nu am auzit) de şcoli supra-aglomerate, unde stau 3 copii pe locul unuia singur. Dimpotrivă...unităţile de învăţământ sunt din ce în ce mai goale din cauza lipsei copiilor şi oricum, ăia care mai sunt nu se dau în vânt după învăţat. Se blamează sistemul educaţional, profesorii şi, în principiu, ne întrebăm de ce ar mai merge cineva la şcoală, când s-a inventat home-schooling-ul?
Deci pentru ce mai trebuie multe, multe şcoli? Să ne uităm la ele ca la muzeu?
Cât despre autostrăzi...şi cu banii ăştia, şi fără ei, oricum nu se făceau - pentru că nici până acum nu s-au construit alde sute de kilometri autostradabili iar anul acesta, taman din cauza porcăriei de referendum, am rămas în urmă cu planul.


Hai să fim serioşi! Asta e România şi nu cred că va fi altfel, vreodată. pentru că aşa sunt oamenii. Ca discuţie, sună bine: blablabla autostrăzi...blablabla şcoli şi spitale...blablabla...de parcă nu ar fi aceeaşi poveste, an de an. 

D-aia consider idioate abordările de pe facebook. De cele mai multe ori sunt simple sofisme, care pornesc de la părţi de adevăr smulse din context şi ajung la nişte concluzii atât de alarmiste, că-ţi vine să emigrezi pe altă planetă.
Aşa-i şi cu preaminunata chemare la vot despre care vorbim acum. 
Pentru început, autorii acestor ştiri ar trebui să se pună de acord cu privire la suma cheltuită pentru organizarea referendumului, deoarece ea variază, în funcţie de surse, între 10 milioane şi 43 de milioane de euro (deocamdată). Înţeleg că se mizează pe un efect emoţional cât mai puternic, mai ales dacă în această ecuaţie sunt inserate, strategic, şi fotografii cu bieţi copii sărmani şi cu faţa plânsă, care privesc, cu jind, la un coltuc de pâine. Dar nu ar fi frumos să existe şi un acord informatic, dacă tot se distribuie ştirile? 
Apoi urmează partea a doua a problemei: referendumul NU ESTE DESPRE MODIFICAREA CODULUI CIVIL! Niciodată, dar niciodată nu se va face referendum pentru modificarea unui cod civil, ci doar pentru modificarea Constituţiei. Iar acest referendum, ghici ce? Se face fix pentru modificarea Constituţiei, care spune, la art. 48 alin. 1, că "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor".
Prin urmare, iată că avem o contradicţie de legislaţie. Nu este bine să fie îndreptată? 

Desigur că pe Facebook nu se dau aceste lămuriri ci, din contră, se oferă pe tavă informaţii trunchiate, care îşi pierd sensul original - pentru că se mizează pe prostia? sila? comoditatea? utilizatorilor de a lua de bun tot ce primesc, fără a mai cerceta subiectul despre care se vorbeşte în propoziţie. Aşa că, după umila mea părere, ştirile facebuciste sunt ticăloase şi cel puţin ipocrite. Deci, de ce m-aş informa de la ele?

Revenind la referendum... nu cred că el are vreo legătură cu lipsirea de drepturi a unora, cu discriminarea sau homofobia; miza lui este ideologică, de apărare a normalităţii împotriva unei noi normalităţi.
Eu cred că normalitatea este una singură, fără clasificări, diviziuni sau paralelisme...ceea ce înseamnă nu există o normalitate paralelă şi egală în drepturi cu normalitatea de bază, chiar dacă îi spune "Altă normalitate". Desigur, putem vorbi despre o normalitate obiectivă şi una subiectivă, dar aici este altceva.
Normalitatea subiectivă s-a schimbat, se schimbă şi va continua să se modifice şi pe viitor, în funcţie de credinţele vremii, tradiţii, obiceiuri sau moda timpului. Aşa se face că în unele zone de pe glob este normal să mănânci viermi sau să organizezi un festival dedicat penisului (Kanamara Matsuri), deşi în alte colţuri de lume aceste obiceiuri sunt simple ciudăţenii. Tot aşa, până la începutul secolului al XX-lea, în China exista o practică perfect normală, denumită "legarea picioarelor" - care consta în bandajarea strânsă a picioarelor fetelor, începând cu vârsta de 6 ani, pentru a le împiedica dezvoltarea...deoarece picioarele mici erau considerate un simbol al frumuseţii. Cu toate acestea, o normalitate de peste 1000 de ani este văzută astăzi ca o practică inumană...deşi, pe viitor, mai ştii de nu va reveni în tendinţe? Cine poate spune?

Normalitatea obiectivă însă, nu se schimbă. Indiferent ce am face şi cât am fi de evoluaţi tehnologic, soarele va răsări de la est şi va apune în vest. Dacă s-ar întâmpla invers, ne-am agita ca nişte furnici pe jăratic, pentru că ar fi semnul unor mari probleme...nu am sta liniştiţi la ţigară, că-i doar o altă normalitate!
Tot aşa, starea de boală este anormală...nu îi poţi spune unui om bolnav că e un altfel de om normal, la fel cum nici cancerul, diabetul, sau apendicita nu sunt alte normalităţi. Orice stare de dizabilitate este anormală, pentru că împiedică funcţionarea corectă a organismului. Ca la maşini...au 4 roţi ca să meargă pe ele şi nu poţi spune că dacă scoţi o roată şi mergi cu 3 este o altă normalitate. La fel cum nu poţi conduce cu pedalele şi nici cu ştergătoarele. Normal este să conduci cu volanul.
Normal este să vezi cu ochii, nu cu unghiile; să mănânci cu gura, nu cu urechile şi să mergi cu picioarele, nu cu nasul. Nu poţi spune că e o altă normalitate, la fel cum nu este normal să-ţi crească ţâţele pe cur şi nici dinţi la subsuoară! 
Asta e realitatea obiectiva; stai în cap şi nu o schimbi! Sistemul digestiv se numeşte aşa pentru că digeră hrana, nu pentru că aşa l-a denumit majoritatea. Sistemul osos este format din oase pentru că aşa e el conceput, nu pentru că asta vrea majoritatea. Iar sistemul reproducător se numeşte în acest fel pentru că reproduce. Dacă nu îşi îndeplineşte funcţia este o problemă..nu o altă normalitate.  

...şi iată cum am ajuns la copii, familie şi iubire.
De ce se naşte iubirea? Complicat de răspuns...şi totuşi, simplu. Gândind la general, fără a lua în calcul liberul arbitru al fiecărui om, scopul iubirii este viaţa şi zămislirea vieţii. Poate uniunea (bazată pe iubire, desigur) a două persoane de acelaşi sex să dea naştere unei alte vieţi? Nu. Şi atunci, despre ce vorbim? În principiu, despre jumătăţi de măsură care privesc doar cadrul legislativ formal, nu şi dimensiunea spirituală a lumii - dar, pe care o poate influenţa. Pentru că, din nou, fie că vrem sau nu, forma influenţează fondul, iar fondul influenţează forma.
Deci, dacă iubirea are nişte reguli şi un scop, cum poate veni altcineva care crează reguli noi, să le numească normale? Dar nu normale normale, ci normale în alt fel...diferit de normalitate, dar tot normale. Pentru că...Iubire! Care nu-i la fel ca iubirea tradiţională şi învechită, dar tot e iubire. Atâta că nu completă, ci întreruptă din cauza limitărilor fizice - pe care dacă le rebrănduim, iese fix aceeaşi iubire tradiţională.  

...sau, dacă nu e iese nimic, e despre drepturi! Minunat...atunci întreb: de ce daltoniştii nu au dreptul să conducă maşinile? Nu deosebesc roşul de verde? Mare schemă! Să se facă semafoare speciale pentru ei! Avem tehnologia necesară...schimbăm legile şi gata! De ce îi discriminăm? De ce, de ce? De ce să cheltuim 43 de milioane de euro pe nimic, când săracii oameni sunt amărâţi şi oropsiţi, cu drepturile încălcate? "Daltonişti din toate ţările, uniţi-vă şi cereţi-vă dreptatea! Nu vă lăsaţi călcaţi în picioare de nişte inculţi cu gândire medievală...luptaţi, luptaţi şi câştigaţi! Se poate, nu renunţaţi"!
De ce nu avem etichete pe produse în Braille? Ce vină au nişte oameni că nu mai văd? Ei nu merită să să ducă la piaţă şi să îşi aleagă produsele dorite?
...şi voi, zoofililor...ce vină aveţi că v-aţi născut aşa? Ce dacă iubiţi o iapă sau o mioară? Iubirea nu are graniţe! Poate sunteţi vârfuri ale societăţii...medici, matematicieni, ingineri, muzicieni... De ce sunteţi condamnaţi la o viaţă trăită în singurătate, fără iubită şi fără copii? Luptaţi pentru drepturile voastre! De ce să nu vă căsătoriţi cu aleasa inimii? Nu-i tot din regnul animal, ca şi noi, oamenii? Şi apoi, de ce să trăiască copiii orfani în singurătate, când pot fi înfiaţi şi se pot dezvolta în sânul unei familii iubitoare? De ce, de ce? 
Uite în ce hal abject sunteţi discriminaţi:


Textul corect ar fi: "Îndrăgostiţii nu sunt, întotdeauna, un băiat şi o fată. Uneori, doi bărbaţi sau două femei se iubesc; SAU alteori un bărbat şi o raţă (vacă, girafă, rândunică...TOVARĂŞA VRĂBIUŢĂ!) se iubesc; SAU o femeie şi un cal (porc, câine, cerb, papagal) se iubesc. Se spune că ei sunt zoofili. Mulţi dintre aceştia trăiesc împreună şi formează o familie".

Păi nu? Ori suntem luptători pentru drepturi, ori nu mai suntem?!
Apropo; propun să chemăm sondele "Voyager" de pe unde s-au dus în cosmos (nu se poate aşa ceva, dar este imperios necesar) şi să refacem mesajul pentru extratereştri...că Doamne feri, îi minţim! Acesta conţine, printre altele, şi un desen cu un cuplu gol, bărbat şi femeie, care salută eternitatea. 



Trist este că nu fac asta amândoi, aşa cum ar fi echitabil. Nu, nu, nu... ci doar bărbatul. Inferiorizată, femeia nu participă cu nimic la ceremonialul de întâmpinare, ci stă de manechin, să-şi etaleze formele. Atât. Nu are nici o activitate, nu are dorinţe...
Dar dacă ar vrea şi ea, splendida creatură, să aibă ţucurel, ce facem? Nu-i încălcăm drepturile? Sau, dacă vrea bărbatul sâni măsura DD, îl discriminăm? Ca să nu mai zic că homosexualii nu sunt prezenţi în mesaj! Cu ei cum o rezolvăm? HUOOOO!!!! Homofobilor ce suntem! Nu-i de ajuns că murdărim această minunată planetă cu nişte concepţii medievale, dar mai propagăm mizeria şi în universul nemărginit! HUOOOOO!!!! De 3 ori HUUUOOOO!!!

Sună prea drastic?
Nu cred. Într-o lume în care există foarte multe persoane care cred că Pământul este plat şi chiar se organizează simpozioane ştiinţifice care dovedesc acest lucru, mă aştept la orice.
Pot, doar, să susţin valorile în care cred şi în rest...ce-o da târgul!

Să bem pentru asta! Ia mai toarnă-un păhărel, să ne veselim niţel!
Apoi, să trecem la acţiune. "Pe cai, că se filmează!!"



[Fort Boyard theme]