Se afișează postările cu eticheta Vreau să beau. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Vreau să beau. Afișați toate postările

sâmbătă, 4 mai 2019

Ignoranţa noastră, cea de toate zilele

Mai sunt...cam 3 săptămâni şi vin alegerile. Nebunia planetei, să-mi trag palme! Bătălia e mai atroce ca niciodată! Guerilla, frate! Parcă mă şi aştept să sară Rambo dintr-un tufiş şi să-i mitralieze, instant, pe nenorociţi! Dacă atât ne duce capul...ce să faci? Nu mai avem limite, nu mai avem oprelişti, sau graniţe.
În tinereţile mele, circula o vorbă: "totul e permis în dragoste şi război". Desigur că e o enormitate, o idioţenie care a stat la baza celor mai celor mai cumplite fapte din istoria omenirii...dar nu mai ţinem cont de toate amănuntele. Ce a fost a trecut, nu se mai întoarce; iar "înţelepciunea" populară a primit update: "totul e permis în dragoste, război ŞI politică".
...şi uite aşa au apărut clipuri cu Iisus Hristos, care ne îndeamnă să nu ne mai rugăm la EL...pentru că s-a inventat dreptul de vot şi ne putem hotărâ singuri soarta:



[Iisus Hristos are un mesaj pentru români]

Superb, ce să mai zic? Prin octombrie, Biserica era cel mai mare caca, total indezirabilă în viaţa omului modern. Iar acum, a devenit aliatul de nădejde al aceloraşi oameni moderni, pentru că...de ce nu? Când nu ai absolut nici o valoare, poţi spune orice! 
Numai că stau şi mă întreb: Aşa de mare e disperarea pentru bani şi putere? Realitatea arată ca da....ceea ce înseamnă că ţara asta trebuie să fie tare bogată, dacă e săracă şi tot facem orice ca să ajungem în vârf! 
Iar vestea bună este că ÎNCĂ NU AM VĂZUT NEBUNIA ÎN TOATĂ SPLENDOAREA EI. Sincer, abia aştept să văd ce mai urmează! O să am material pentru blog...deşi, de la o vreme, chiar mi-e jenă să scriu despre toate cretinătăţile din viaţa de zi cu zi. Nu de alta, dar mi-e frică să nu mă afund prea mult într-un astfel de mediu şi să mă confund cu el, la un moment dat.

Oricum, dacă e să mă întrebaţi pe mine, nu cred că PSD-ul e cea mai mare problemă a noastră.  De fapt, nu oamenii politici sunt marii noştri inamici şi sursa necazurilor noastre... Nici lipsa spitalelor şi nici măcar a şcolilor. Sau a (auto)străzilor. Nu, nu, nu, nu...
Marea problemă a noastră este ignoranţa, sub toate formele ei: prostie, dorinţa de a epata, lipsa de respect faţă de omul de lângă noi, lipsa de valori, mândria. Chestii din astea, minore, care se învaţă în primii 7 ani de viaţă. Cei 7 ani de acasă... educaţia de familie care stă la baza oricărei educări viitoare. 
De ce spun asta? Pentru că se vede din avion, în orice facem...mic sau mare, simplu sau complex.

Ieri sărbătorirăm 2 mai, Ziua Naţională a Tineretului. Ca să marchez preafrumoasa sărbătoare, m-am hotărât să merg la un film. Am văzut "Avengers: Endgame". A doua oară. Bineînţeles că sala era plină...e un film în vogă şi tonele de reclamă te momensc în cinema, chiar dacă nici nu ai nici în clin, nici în mânecă cu povestea în sine. Aşa că te duci. 
Doar că până la jumătatea filmului (care ţine vreo 3 ore), a plecat cam un sfert de public...şi m-am întrebat "de ce?". Chiar: de ce ai face asta? De ce ţi-ai bate joc de timpul şi de banii tăi, ca să mergi la un film ce nu îţi place? 
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu acţionez la primul capriciu. Mă uit, întâi, ce filme sunt în program; la ce ore, cât durează, cu ce se mănâncă fiecare. Nu mă arunc ca cioara, să iau în cioc ciobul care luceşte mai tare. Am, n-am altă treabă, nu pot să-mi bat nici joc de mine, în asemenea hal... dar se pare că pe mulţi din jur, nu îi interesează aspectele astea. Aşa că se lasă luaţi de marketingul agresiv şi dau banii pe produs, apoi văd că, de fapt, nu le place şi nu au nevoie de el. 
Asta e ignoranţa.

Zilele trecute a murit Răzvan Ciobanu - ştiţi povestea, că nu aveaţi unde să vă ascundeţi de ea. 
Nu intru în amănunte, însă, am reţinut că băiatul acesta s-a urcat drogat la volan - faptă catalogată de Lia Olguţa ca fiind "o inconştienţă". Bineînţeles, s-a stârnit un imens scandal politic, pe baza acestei "declaraţii acide"...deşi femeia a avut dreptate: trebuie să fii nebun să conduci, după ce te-ai drogat. "Inconştienţă" un termen prea blând...şi nu are treabă nici cu durerea morţii unui om sau dramele dependenţilor de droguri, nici cu discriminarea lor şi nici măcar cu legalizarea stupefiantelor - o chestiune care nu văd ce legătură are cu povestea iniţială, pentru că riscul de a muri nu apare din cauză ai încălcat legea conducând drogat, ci PENTRU că ai condus drogat.
Ca să recapitulăm: nu vorbim de "inconştienţă" , ci de prostie crasă. Ignoranţă zdrobitoare.

Azi, un tânăr de 18 ani a vrut să traverseze o cale ferată şi a fost izbit de tren. Asculta muzică la căşti şi era cu ochii în telefon, nu vedea şi nu auzea ce se întâmplă în jurul lui. L-a omorât politica? Ciuma roşie, sau propria ignoranţă? Mai ales când asemenea cazuri se petrec periodic, în ultimii ani: Ba-ţi faci selfie cu pistolul la cap şi apeşi pe trăgaci, în loc să faci poza; ba te dai de-a dura în prăpastie, căutând cel mai bun unghi foto; ba pici de pe clădiri, sau dă tramvaiul peste tine, maşina, ori trenul. Cazi pe scări, cazi în canal...ohoho! Experienţe de gen sunt destule...şi....şiii...nimic! Nu au nici un efect!
Acum ceva timp, a murit o studentă de la arhitectură, parcă. S-a urcat pe tren să-şi facă selfie şi aia a fost. Koniet film. Ne trebuie şcoli? Nuuu...însă avem nevoie de educaţie! Aia a primilor ani de viaţă, care îţi dă dorinţa de a lupta cu ignoranţa, nu a te mozoli cu ea.
Apropo de şcoli: cu vreo câteva săptămâni în urmă, vorbeam cu o învăţătoare - care povestea de pe la lucru, în timp ce eu mă spărgeam de râs că i-a dus pe copii la Mac, în Săptămâna Altfel. În capul meu, semivacanţa asta era dedicată vizitelor culturale...ori, la fast-food, ce cultură să îţi faci? "Dar, dacă atât îi duce capul pe profesori..."  
Şi-apoi am aflat că obiectivele Săptămânii Altfel se stabilesc de comun acord cu părinţii. Aceiaşi părinţi care, la 10 minute după ce au plătit intrarea la Muzeul Satului, şi-au luat odraslele de mână, au făcut stânga-mprejur şi s-au dus să viziteze mall-ul de peste drum...că nu au ce vedea la cocioabele alea de pe vremea lu' Pazvante!  
Şi noi plângem după şcoli? Hai mă, să fim serioşi! Ne batem joc şi de alea care sunt, la ce să mai facem altele? 

   
Vă amintitţi de crima odioasă de la Dristor...nu detaliez, că nu are rost. Dar mai ţineţi minte psihoza socială de atunci, când au apărut turme întregi de experţi care să ne explicau că, în principiu, nu e bine să fim ca autiştii şi să ne izolăm de tot ce te înconjoară, în special când suntem pe stradă?  
E! Următoarea săptămână după nefericita întâmplare, toţi călătorii de la metrou stăteau lipiţi cu spatele de zid şi ochii ca girofarul în jur, ca să nu mai fie luaţi prin surprindere de cineva care ar fi vrut să îi împingă pe şine. Problema e că minunea a durat până ne-am luat cu alte lupte mai importante...şi lumea a revenit fix la aceleaşi obiceiuri de dinaintea crimei: ruperea de realitatea imediată prin orice mijloace. 
Nu am doctorat în psihologie, dar asta nu e ignoranţă?
Că tot suntem aici: mai ţineţi minte valul de sinucideri de la metrou şi cerinţa socială de a fi protejaţi de asemenea întâmplări nefericite, prin montarea de parapeţi de protecţie pe peron? Huo PSD-ul, care fură banii şi ne lasă să murim ca nişte câini! În ţările civilizate, cu parapeţi de 2 metri pe marginea peroanelor din staţiile de metrou, nu mai mor oamenii.

Şi atunci am o întrebare: capul îl avem pe umeri, ca să nu ne plouă în gât? Pentru ce suntem înzestraţi cu raţiune, dacă nu o folosim şi aşteptăm la alţii să ne explice elementarul de bun simţ şi să ne mâne pe drum, ca pe orbi? Păi dacă aşa stă treaba...hai s-o facem cum trebuie! 
Hai să montăm stâlpi de 100 de metrii înălţime la calea ferată, ca să nu mai facă prostu' arc electric, când se cocoaţă pe tren, să-şi facă selfie inedit. Sau, mai bine, zic să scoatem în ilegalitate locomotivele electrice, că şi aşa sunt antice şi luăm din alea diesel, ca la americani! Fără fire electrice, nu e curent; fără curent, nu se mai curentează omu'; simplu. 
De fapt...ce să ne mai dăm atâta după deget? Pentru protecţia noastră, a tuturor, zic să interzicem, definitiv, circulaţia trenurilor în zonele populate. Aşa nu mai dă nimeni peste noi, când traversăm calea ferată. Da, aveţi dreptate: care cale ferată, dacă nu e tren?
Perfect!

Şi dacă tot ne apucăm să protejăm poporul, hai să construim fiecare bandă de circulaţie cu propriul tunel, ca să nu se mai ivească vreun nebun  care să intre pe contrasens când depăşeşte, sau să se proptească în vreun pom când drumul o ia într-o parte şi el o ţine tot înainte. 
Hai să legalizăm consumul de droguri, ca să nu mai moară oamenii când conduc drogaţi. Să legalizăm şi beţia, că poate unu' vrea să conducă în comă alcoolică! E dreptul lui, că d-aia e cetăţean european! Păi nu?
Sau, măcar să montăm garduri pe marginea străzilor, ca să aibă beţivii de ce să se ţină, când ies de la cârciumă. Ei nu trebuie să ajungă în siguranţă la căşile lor? Oare nu au o familie, nu au copii pasibili să rămână orfani? Nu au o biată măicuţă bătrână, cu brâul cu lână, care să îi jelească dacă li se întâmplă ceva?

Hai să inventăm chiloţii cu glugă, pentru cei care îşi uită umbrele acasă, când plouă. Şi izmene cu mănuşi, ca să nu ne ia frigul pe nepregătite!
Hai să adăugăm în Codul Ocupaţiilor o nouă meserie: îngrijitori sociali, care să ne ţină de mână când traversăm strada, cu ochii în telefon. Şi până la urmă, hai să dăm în folosinţă toalete care să ne cureţe la fund şi să ne dezinfecteze după fiecare folosire, că poate ne roadem unghiile fără a ne spăla pe mâini şi ne umplem la gură de stafilococi aurii, rotavirusuri şi alte căcăreze.    
Sau, şi mai bine, să primim de la primărie o raţie lunară de pamperşi, ca să nu mai fim nevoiţi să folosim toaletele infecte ale patriei.
Hai să amplasăm câte un braţ robotic la fiecare metru de trotuar, care să ne dea o palmă după ceafă când nu ne uităm pe unde mergem. Hai să punem ghidare cu laser pe bocanci, sau să coordonăm gps-ul de la telefon cu realitatea înconjurătoare, ca să ne bipăie ăla în creier când depăşim spaţiul alocat circulaţiei pietonale şi suntem cu mintea împrăştiată în mediul virtual.


Dacă tot vrem să fim ignoranţi, hai să fim până la capăt! Nu ne-am dorit o Românie a lucrului bine făcut? Poftim, hai s-o facem! Adică nu...SĂ NE-O FACĂ Statul!
Ce mama mă-sii? Noi suntem plătitori de taxe şi impozite, iar el trebuie să aibă grijă de noi! #rezist şi #joscorupţia!! URA!

Problema noastră nu sunt politicienii, orice culoare ar avea ei. O societate bună nu poate da politicieni proşti, aşa cum nici un pom bun nu dă roade rele.  Deci, dacă politica este aşa cum o vedem cu toţii, cam ce pom este poporul român?
Aici e problema: lume multă, oameni puţini.

...iar asta nu se schimbă cu nici un fel de alegeri politice, ci numai cu valorile familiei, care ni se transmit în primii ani de viaţă. Ce noroc pe noi, însă, că am luptat pentru această familie şi nu am permis să fie îngrădită de ticăloşi şi oamenii răi. De 3 ori "Ura"!
Viitorul sună orange şi beculeşte inteligent, ca să ne atenţioneze când traversăm!

Să bem pentru asta!
Eu, cel puţin beau cu plăcere. Că na...Asta ştiu, asta fac!  
Şi visez la ziua în care se vor legaliza drogurile, ca să conduc şi eu ameţit de dragonii roz. Iar dacă mă opreşte poliţia, să zic, ofensat: "Ce-ai dom'le cu mine...nu vezi că merg liniştit pe toate benzile mele, cu 150 la oră? Aaaa...mă avertizezi că pot să mor? Da, băi, dar mor legal, nu încalc nici o lege. Deci...dă cu praf de mers şi lasă-mă-n durerea mea"!! 

Până una, alta, să fie chef, bairam şi distracţie, că iar e zi de sărbătoare: 



[Puiu Codreanu - Am să beau, să beau, să beau]