Pentru că am observat că nu mai înţeleg sensul acestei limbi, m-am hotărât să cer ajutor.
VOLUMUL I: VISĂTOR
Motto:
VOLUMUL I: VISĂTOR
Motto:
"Unde ni-s entuziaştii, visătorii, trubadurii,
Să ne cânte rostul lumii şi splendorile naturii?"
[Alexandru Vlahuţă - Unde ni sunt visătorii]
VISĂTÓR, -OÁRE, visători, -oare, adj., s.m. și f. (Presoană) care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; p.ext. (persoană) care este lipsită de simț practic; (persoană) care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie, care se lasă condus de utopii. – Visa + suf. -ător.
http://www.dexonline.ro/
Cu ceva vreme în urmă, Vlahuţă se întreba unde ne sunt visătorii. Pe principiul "Singur te caut în noapte, unde eşti? SUNT AICI", generaţiile prezentului răspund prezent la apel: Here, here, me, me, me, pick me, pick me! Toată lumea mânuţele-n aer...Încă o dată: ME, ME, ME, PICK ME, PICK ME; GYE!!!
Doar că...Eu nu înteleg termenul ăsta de "drimărist". PLEASE, HELP!
O prietenă bine intenţionată îmi spunea aşa (dau citatul exact, ca să nu avem vorbe la proces): "visător e un om care ştie să think outside the box, să se dezică de prejudecăţi şi canoane, şi per total să înveţe să spere". Şi eu am făcut: "HHHĂĂĂĂĂĂ"????? Care cutie, ce canoane?? Se dă la piaţă aşa ceva?? Unde mă dezic şi eu de prejudecăţi?? Şi cine hotărăşte ce sunt prejudecăţi şi ce nu?? Cum vine asta??
"Bună ziua, bună ziua. Ce eşti tu??"
"Păi sunt visător"
"Aşa, şi??"
"Aşa şi nimic. Pur şi simplu."
Păi cum aşa ceva?? Adică deci, CUM AŞA CEVA???
Marea majoritate a lumilor zice că sunt un realist incurabil, dar nu ştiu de ce eu percep asta ca pe o jignire cu mantă. Am observat că se aleargă după inedit şi cică visătorismul te face unic; vreau şi eu să mă schimb, vreau să fiu şi eu trendy, să gândesc ca scos din cutioacă, dar NU ŞTIU CUM! Nici măcar nu înţeleg termenul... şi mi-e târşă să folosesc un cuvânt care nu îl pricep până în sensurile lui cele mai abscunse.
Eu credeam că totul este doar un simplu concept fără aplicabilitate în mocirla mondenă, o abureală de răşini. Că e ceva gen profesiunea de filosof...acum 2-3 mii de ani, ca să fi numit iubitor de cunoaştere te puneai pe acumulat informaţii din cele mai variate domenii; acum doar faci analize pe text, înveţi spusele unora din branşă, încerci să îţi scrânteşti limba cu denumiri alambicate şi gata! Oul se crapă şi ne procopsim cu încă un geniu pe planetă!
Aşa e şi cu excitaţia asta utopică?? Doar o înşiruire de litere menită să ne iluzioneze?? Dormi liniştit, Orfeu lucrează pentru tine??
Mi s-a explicat că un visător se ocupă cu abstractul. ADICĂ?? Cine te renumereşte ca să stai clipă de clipă să te gândeşti la integrarea în Sferele Absolutului?? Că oricât ai fi tu de contemplativ (ăsta e cuvânt din dicţionar), stomacul tot ghiorăie de câteva ori pe zi. Hai să zicem că te ocupi cu abstractul/sacrul în scris, pe la un ziar; deci primeşti salar. Dacă tu munceşti cu tastatura (pana, stiloul, pixul cu gel sunt obiecte de arhiva acum) eşti meditativ, iar dacă un vecin asfaltează străzi nu îţi împărtăşeşte starea de spirit? De ce?? Că doar şi ăla o visa seara şi în weekend sau când doarme, (cu ochii deschişi nu poate să presteze la fabrica de reverii că îşi toarnă asfalt fierbinte pe deştete)
Tot aud că cutare sau cutare este visător. Cum am mai spus, asta pare a fi ceva deosebit, aşa că vreau şi eu. Cum fac? Ce trebuie să fac?? Cu ce se ocupă un visător din ăsta?? Se pune că asta e o formă mai elevată de a spune că eşti cu capul în nori, că eşti aiurit?? Dacă vrei să schimbi lumea, vrei să înveţi planeta să trăiască în pace şi armonie, se pune că e visare ori puerilism?? Sau...conform definiţiei din dex: îţi fixezi un ideal, pe care îl trăieşti cu ochii larg închişi: să spunem că vrei să te faci pilot de avioane. Dacă stai cu dinţii beliţi la soare şi îţi imaginezi cum se vede pământul dintre nori, eşti contemplator sau doar dobitoc pentru că nu îţi mişti hoitu' să duci la îndeplinire reveria?? Şi dacă te apuci de treabă, se mai cheamă că eşti visător?? Nopţi pierdute cu studiul, nervi frecaţi de profesori şi coate tocite pe băncile şcolii...mai te fac toate acestea UN VISĂTOR???
Visătoria este sinonimă ci infantilitatea, sau este doar un colţişor unde să te retragi pentru a te linişti??
Funcţionarul care a făcut atac cerebral mai ieri-alaltăieri pentru că i-a micşorat leafa şi venea banca să-i ia casa daca nu plătea ratele corespunzătoare era visător?? Sau ai onoarea să te numeşti aşa dacă poţi să îţi imaginezi că pietrele din prund sunt curcani cu borcanu-n cur, iar cutia de carton unde dormi e Palatul Buckingam??? Dacă ai viaţa şablonată pe sistemul servici-casa-somn-servici-casă-somn, mai eşti visătorist??
Serios acum...ştiu că pot părea prost, dar întreb doar. Ce-i în fişa postului unui visator?? Ce trebuie să faci ca să fii aşa?? Fră definiţii alambicate şi sforţări intelectuale....Concret! Bam-bam-bam şi gata! Punct ochit, punct lovit! Răducioiu la balon, bară, bară, şut şi gol! Faci aia-aia-aia, apoi ciocu mic şi joc de glezne! Dacă chiar vrei, mai vii în audit o dată pe lună să verifici visătoreala...
Am nevoie de ajotor de specialitate. PLEASE, HELP!!!
Să ne cânte rostul lumii şi splendorile naturii?"
[Alexandru Vlahuţă - Unde ni sunt visătorii]
VISĂTÓR, -OÁRE, visători, -oare, adj., s.m. și f. (Presoană) care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; p.ext. (persoană) care este lipsită de simț practic; (persoană) care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie, care se lasă condus de utopii. – Visa + suf. -ător.
http://www.dexonline.ro/
Cu ceva vreme în urmă, Vlahuţă se întreba unde ne sunt visătorii. Pe principiul "Singur te caut în noapte, unde eşti? SUNT AICI", generaţiile prezentului răspund prezent la apel: Here, here, me, me, me, pick me, pick me! Toată lumea mânuţele-n aer...Încă o dată: ME, ME, ME, PICK ME, PICK ME; GYE!!!
Doar că...Eu nu înteleg termenul ăsta de "drimărist". PLEASE, HELP!
O prietenă bine intenţionată îmi spunea aşa (dau citatul exact, ca să nu avem vorbe la proces): "visător e un om care ştie să think outside the box, să se dezică de prejudecăţi şi canoane, şi per total să înveţe să spere". Şi eu am făcut: "HHHĂĂĂĂĂĂ"????? Care cutie, ce canoane?? Se dă la piaţă aşa ceva?? Unde mă dezic şi eu de prejudecăţi?? Şi cine hotărăşte ce sunt prejudecăţi şi ce nu?? Cum vine asta??
"Bună ziua, bună ziua. Ce eşti tu??"
"Păi sunt visător"
"Aşa, şi??"
"Aşa şi nimic. Pur şi simplu."
Păi cum aşa ceva?? Adică deci, CUM AŞA CEVA???
Marea majoritate a lumilor zice că sunt un realist incurabil, dar nu ştiu de ce eu percep asta ca pe o jignire cu mantă. Am observat că se aleargă după inedit şi cică visătorismul te face unic; vreau şi eu să mă schimb, vreau să fiu şi eu trendy, să gândesc ca scos din cutioacă, dar NU ŞTIU CUM! Nici măcar nu înţeleg termenul... şi mi-e târşă să folosesc un cuvânt care nu îl pricep până în sensurile lui cele mai abscunse.
Eu credeam că totul este doar un simplu concept fără aplicabilitate în mocirla mondenă, o abureală de răşini. Că e ceva gen profesiunea de filosof...acum 2-3 mii de ani, ca să fi numit iubitor de cunoaştere te puneai pe acumulat informaţii din cele mai variate domenii; acum doar faci analize pe text, înveţi spusele unora din branşă, încerci să îţi scrânteşti limba cu denumiri alambicate şi gata! Oul se crapă şi ne procopsim cu încă un geniu pe planetă!
Aşa e şi cu excitaţia asta utopică?? Doar o înşiruire de litere menită să ne iluzioneze?? Dormi liniştit, Orfeu lucrează pentru tine??
Mi s-a explicat că un visător se ocupă cu abstractul. ADICĂ?? Cine te renumereşte ca să stai clipă de clipă să te gândeşti la integrarea în Sferele Absolutului?? Că oricât ai fi tu de contemplativ (ăsta e cuvânt din dicţionar), stomacul tot ghiorăie de câteva ori pe zi. Hai să zicem că te ocupi cu abstractul/sacrul în scris, pe la un ziar; deci primeşti salar. Dacă tu munceşti cu tastatura (pana, stiloul, pixul cu gel sunt obiecte de arhiva acum) eşti meditativ, iar dacă un vecin asfaltează străzi nu îţi împărtăşeşte starea de spirit? De ce?? Că doar şi ăla o visa seara şi în weekend sau când doarme, (cu ochii deschişi nu poate să presteze la fabrica de reverii că îşi toarnă asfalt fierbinte pe deştete)
Tot aud că cutare sau cutare este visător. Cum am mai spus, asta pare a fi ceva deosebit, aşa că vreau şi eu. Cum fac? Ce trebuie să fac?? Cu ce se ocupă un visător din ăsta?? Se pune că asta e o formă mai elevată de a spune că eşti cu capul în nori, că eşti aiurit?? Dacă vrei să schimbi lumea, vrei să înveţi planeta să trăiască în pace şi armonie, se pune că e visare ori puerilism?? Sau...conform definiţiei din dex: îţi fixezi un ideal, pe care îl trăieşti cu ochii larg închişi: să spunem că vrei să te faci pilot de avioane. Dacă stai cu dinţii beliţi la soare şi îţi imaginezi cum se vede pământul dintre nori, eşti contemplator sau doar dobitoc pentru că nu îţi mişti hoitu' să duci la îndeplinire reveria?? Şi dacă te apuci de treabă, se mai cheamă că eşti visător?? Nopţi pierdute cu studiul, nervi frecaţi de profesori şi coate tocite pe băncile şcolii...mai te fac toate acestea UN VISĂTOR???
Visătoria este sinonimă ci infantilitatea, sau este doar un colţişor unde să te retragi pentru a te linişti??
Funcţionarul care a făcut atac cerebral mai ieri-alaltăieri pentru că i-a micşorat leafa şi venea banca să-i ia casa daca nu plătea ratele corespunzătoare era visător?? Sau ai onoarea să te numeşti aşa dacă poţi să îţi imaginezi că pietrele din prund sunt curcani cu borcanu-n cur, iar cutia de carton unde dormi e Palatul Buckingam??? Dacă ai viaţa şablonată pe sistemul servici-casa-somn-servici-casă-somn, mai eşti visătorist??
Serios acum...ştiu că pot părea prost, dar întreb doar. Ce-i în fişa postului unui visator?? Ce trebuie să faci ca să fii aşa?? Fră definiţii alambicate şi sforţări intelectuale....Concret! Bam-bam-bam şi gata! Punct ochit, punct lovit! Răducioiu la balon, bară, bară, şut şi gol! Faci aia-aia-aia, apoi ciocu mic şi joc de glezne! Dacă chiar vrei, mai vii în audit o dată pe lună să verifici visătoreala...
Am nevoie de ajotor de specialitate. PLEASE, HELP!!!
Mea culpa. Amândoi am învăţat ceva astăzi, dragul meu aventurier în jungla sensurilor. Tu ai învăţat că nu există niciun sens 100% clar pentru cuvântul visător, iar eu, Condeera, am învăţat că scot aforisme tembele pe bandă rulantă.
RăspundețiȘtergere