marți, 31 ianuarie 2023

Totu-i bine şi frumos

Nu ştiu alţii cum sunt, dar în dimineaţa asta, eu m-am trezit cu o ditamai  migrenă!
Ceea ce nu-i chiar aşa de mare bai...c-apoi cum poţi să ştii că eşti viu, dacă nu te doare nimic? Şi oricum, ziua mi s-a îmbunătăţit rapid - când printre ceaiul matinal şi citirea presei libere de pe internet, am reuşit să descopăr o ştire care mi-a înveselit toate orele următoare şi mi-a luat durerea cu mâna! Apoi mi-am dat seama că nu e panică, man! Viitorul sună bine, orice ar aduce el....
...pentru că, acum ceva timp, Disney şi-a interzis propriile animaţii clasice, precum "Dumbo", "Pisicile aristocrate" şi "Peter Pan". De ce?  Cum...de ce? Mai aveţi obraz să întrebaţi???  Din cauza rasismului, NORMAL!!!! Pisicile bogătaşe batjocoresc asiaticii, Dumbo e segregaţionist şi Peter Pan râde de amerindieni. 
Reacţia oricărui om normal şi neafectat de standardele moderne uşor...cum să zic, ca să nu jignesc pe nimeni? Idioate...ce să ne mai dăm după deget? Deci: orice om cu capul pe umeri se revoltă - c-apoi viaţa se ia în piept şi se trăieşte. E nedreaptă şi urâtă şi grea, de cele mai multe ori... dar aia e! Te-apuci acum să arunci pe jos puf de gâscă la fiecare pas, ca să calci pe moale şi să ai călcâie fine? 
Nu zice nimeni să nu ne protejăm mentalul propriu şi al celor din jur de toate prostiile, dar nu e bine nici să exagerăm! Că dacă trece majoratul şi intri în depresie când ţi-ai rupt o unghie, o dăm pe alte patologii.
În plus, copiii nu văd lumea cum o văd adulţii, ci mult mai simplu şi mai curat. Iar dacă simţim nevoia să înlăturăm nişte poveşti pentru că ne educă prost copiii, nu pot să mă întreb de ce copiii ne sunt educaţi de desenele animate şi nu de părinţi.  

Dar nu vreau să despic firul în cinşpe; mai bine să facem un mic exerciţiu de imaginaţie şi să privim lumea prin filtrul standardelor moderne. Caz în care... Aplauze!! Să se înlăture, să se interzică, să se distrugă, să se înfiereze, să se limiteze, să se amendeze - că tot e libertate! 
În epoca Flower Power, când toţi suntem fraţi cu oricine şi sancţionăm prompt orice mucegai comportamental, nu trebuie, oare, să ieşim din peştera ignoranţei? Haideţi să facem pace în lume şi pace pe Pământ! Iar dacă tot ne răscumpărăm greşelile istoriei, abia aştept să-l văd pe Regele Charles al III- lea luând la pupat picioarele indienilor, pentru toate jafurile comise de britanici în India. Sau pe Joe Biden  cum îşi toarnă cenuşă-n cap prin rezervaţiile amerindiene, ca să răscumpere masacrele trecutului. Francezii catolici nu i-au căsăpit pe hughenoţi într-o noapte de Sfântul Bartolemeu, acum vreo 450 de ani? Macron de ce nu s-apucă de îngenuncheat şi pupat picioruşele protestanţilor francezi?
Păi nu?? Parcă aşa se făcea într-o vreme... 

Da', mă rog! E bine şi cu desenele! Trebuie să începem de undeva să construim acel viitor luminos...Şi pornim cu generaţia tânără. Mlădiţa se îndoaie când e tânără şi e flexibilă, nu când e bătrână şi se rupe! 
Deci de ce să le arătăm copiilor tarele sociale cele mai strigătoare la cer? Susţin şi aprob interzicerile astea, care ne vor curăţa mentalul de orice influenţe mefistofelice. 
Şi mă întreb: de ce doar aceste poveşti sunt interzise, când domeniul animaţiilor este atât de ofertant?
Cu "Albă ca Zăpade şi cei şapte pitici" cum rămâne? Putem, oare, să le povestim copiilor despre meschinăria unei regine care ordonă moartea fiicei sale vitrege, doar pentru că este invidioasă pe frumuseţea ei? Este normal ca o tânără să locuiască alături de şapte bărbaţi necunoscuţi, cărora să le fie slugă, doar pentru a primi un acoperiş deasupra capului? Putem permite îndoctrinarea fetiţelor cu ideea că frumuseţea fizică este tot ceea ce contează în viaţă şi doar aceasta este responsabilă pentru fericirea ulterioară? Putem accepta ideea că Prinţul se îndrăgosteşte de o tânără moartă (în aparenţă), ceea ce mă duce cu gândul la necrofilie? Sau preferăm pedofilia, din moment ce, conform cercetătorilor, Albă ca Zăpada este o minoră de 14 ani, iar Prinţul care o cere în căsătorie are în jur de 30 de ani? Cum să povesteşti copiilor aşa ceva? Ştiu că dragostea nu se votează şi nici nu are gen, număr sau caz...dar totuşi! O linie trebuie trasă undeva! Deşi....


Din "Mica sirenă", o altă animaţie clasică apărută sub umbrela Disney, aflăm despre o mică sirenă care se îndrăgosteşte de un prinţ om. Aşa că îşi vinde vocea, ca să-i schimbe o vrăjitoare coada în picioare. Şi stop! Oare este bine să educăm copiii în spiritul stereotipiilor specifice Evului Mediu? În era informaţiei şi a adevărului, mai putem vorbi despre vrăji şi descântece? Exclus aşa ceva!!! Ca de altfel şi ideea ca o femeie să renunţe la viaţa sa pentru a se dărui unui bărbat necunoscut! De ce? Pentru că e bogat? Adică femeia este un obiect fără minte, care se lasă cumpărat de ăl' cu buzunarul mai doldora??
Şi nici nu vreau să mai menţionez lipsa totală de reprezentare echitabilă a acestei monstruoase poveşti. De ce toate sirenele şi toţi sirenii au culoarea albă? Oare nu există şi sirene mulatre? Sau amerindiene? Sau asiatice? Şi mai ales, de ce sirena se îndrăgosteşte de un prinţ şi nu de o prinţesă? Oribil! Noroc că în curând va aparea în cinema o nouă adaptare a poveştii, care să fie în concordanţă cu realitatea modernă!

"Shrek" este o altă insultă la adresa bunului simţ. Personajul Măgarul cam are ADHD...şi cum poţi să îţi baţi joc de persoanele care suferă de această afecţiune? Belle din "Frumoasa şi Bestia" suferă de sindromul Stockholm. E complet abominabil să le spui fetelor că marea iubire o vor descoperi în persoana care le va lipsi de libertate şi le va abuza psihic! Oare sunt în regulă aceste traume? Păi copilul lor interior ce mai are de zis? Nu va trebui vindecat? Pur şi simplu oribil!
"Bambi" afectează orice suflet de copil, prin scena care îi expune morţii unuia dintre părinţi. Se taie! Jos cu urâţenia asta!  
"Familia Flintstone" ne prezintă inferiorizarea femeii. Adică de ce ea să trebăluiască prin casă cu aspiratorul, iar bărbatul să aibă o viaţă profesională înfloritoare? "Tom şi Jerry" sunt culmea violenţei...în afară de cafteală, ce mai vezi pe acolo? "Hercules" vorbeşte despre Hades şi infern; cum să terifiezi copiii cu asemea fantasmagorii? "Cartea Junglei" este o adaptare segregaţionistă! Să se interzică! "Zootopia" a câştigat Oscarul de animaţie prin 2016...şi îşi bate joc de funcţionarii publici şi de leneşi! Cu ce sunt ei de vină că Dumneze...adică EVOLUŢIA i-a făcut aşa? Poliţia animalelor ce aşteaptă? De ce nu se autosesizează? "Coco" a luat Oscar de animaţie în 2017...şi acţiunea se petrece mai mult prin Lumea Morţilor! Cum aşa ceva? Încă mai credem asemenea minciuni? Să se interzică!
În "Moana", este o secvenţă în care tânăra Moana vede o scoică în ocean şi aleargă să o ia...iar oceanul se dă la o parte şi îi permite să facă asta fără să o înece. Ce se întâmplă cu un copil care vede aceste desene? Oare nu se va apuca să facă acelaşi lucru, încredinţat fiind că Spiritul Oceanului îl va proteja? Fac aritmie numai când mă gândesc ce se poate întâmpla!
Dacă vreun puradel/puradea se uită la "Motanul încălţat", nu rămâne traumatizat/ă când pisica îi este călcată de maşină şi vede că nu mai învie? I s-a dus doar o viaţă...mai are încă opt! C-aşa a văzut la desene...
"Cenuşăreasa" cenuşăreşte ca o servitoare, în propria casă. Şi apoi devine prinţesă pentru că e frumoasă. Nu pentru că e deşteaptă sau abilă într-ale războiului; sau expertă în kung-fu ori director general la o multinaţională... ci pentru că o zână îi dă o rochie deosebită. Adică...diferenţa dintre eşec şi succes este dată de o haină frumoasă? Cum rămâne cu sufletul? RUŞINE SĂ VĂ FIE!!!
"Sunt un mic ticălos" empatizează cu ticăloşii şi răufăcătorii. Prin folosirea minionilor mulţi, galbeni şi mici, insultă cu neobrăzare poporul chinez. Ca să nu mai spun că romanţează şi aprobă sclavagismul! Merită copiii noştri să ia contact cu asemenea mizerii? Să se interzică total şi fără drept de apel! 
"Cum să îţi dresezi dragonul" este o reclamă pentru buleală. Bullying din ăla...cum zic englezii? Oare personajul principal nu fuge în pădure să îşi caute cel mai periculos dragon, pentru că era bătaia de joc a întregului sat? Ce s-ar întâmpla dacă un copilaş de care se râde la grădiniţă vede această animaţie şi fuge să dreseze un urs? Sau se crede Mowgli şi pleacă să danseze cu lupii? Sau îşi leagă de gât o fustă de-a mamei şi se aruncă de pe casă, pentru a zbura precum Superman? Trebuie să încetăm cu minciuna! 

Pe scurt, că mă lungesc mai mult decât este cazul: pentru o lume mai bună, propun să se interzică tot şi toate! Fără filme, că ne bagă numai prostii în cap! Fără cărţi, că ne obosesc ochii şi putem orbi! Fără muzică...câţi tineri nu au murit călcaţi de tren, pentru că traversau liniile de cale ferată fără să se asigure şi cu căştile pe urechi? Fără reţele sociale, care răspândesc o imagine neadevărată a corpului uman şi stau la baza a milioane de depresii! Ce să facem dacă nu toate femeile sunt scobitori cu pieptul mare şi nu toti bărbaţii sunt milionari încă din adolescenţă? 
Să nu se mai dea voie femeilor să predea! Câţi adolescenţi nu s-au îndrăgostit de profesoarele lor şi apoi s-au sinucis, când au fost refuzaţi? Şi să nu se mai permită nici bărbaţilor să fie profesori, pentru că şi ei şi-au abuzat elevii! De fapt, să se interzică şcoala de tot, că şi aşa scoate tâmpiţi!
Fără telefoane şi fără maşini... c-apoi degeaba îţi protejezi copilul de ororile istoriei şi îl înveţi să trăiască sănătos, dacă îl calcă maşina când traversează strada. Şi, de fapt, să interzicem sarcinile total...că numai zilele trecute ce s-a petrecut un accident în urma căruia o graviduţă care traversa strada aiurea a fost lovită de maşină şi a pierdut copilul. Chiar nu vă gândiţi la traumele pe care le indură femeia aceea? N-aveţi pic de milă? Câinilor! Să se interzică gravidia! Şi orice altceva...pentru că toate ne omoară, ne traumatizează şi ne scad calitatea vieţii.

Haideţi să tăiem răul din rădăcină! Io nu mai apuc minunata lume nouă...că nu prea mai am sanse să construiesc ceva bun de acum înainte, mai ales că bate senectutea la uşă. Dar pentru copiii aceştia care vin din urmă...oare nu merită să ne agităm puţin? Măcar pe ei să-i ferim de toate răutăţile lumii... şi să-i educăm să trăiască în nişte globuri de sticlă, din care să admire viaţa aşa cum admiră un copil sărac vitrina unei cofetării. 
Şi-apoi, când se vor confrunta cu moartea celor din jur, să îi învăţăm să-şi ferească privirea. Ceea ce nu vezi, nu există. D-aia e struţul deştept şi-şi bagă capul în nisip când apare nasolul la orizont! Dacă nu mai vede pericolul, ce îl mai poate răni? 
De fapt, ne naştem şi noi cu acest instict. Oare nu închidem ochii, când vedem ceva ce nu ne place sau ne sperie? BA DA!!!! Şi apoi ne manipulează nemernicii ăştia cu desenele lor şi ne bagă idei în cap, ca să nu fim fericiţi şi să ne pierdem magia sufletului! 
HUUUUOOOOO! SUS CENZURA!!!
Cunoaşterea face rău la om! Decât deştept şi nefericit, mai bine nedeştept şi fericit!

Şi-acum să încheiem apoteotic, cu ciocnirea unui pahar de ceva...c-apoi scrie şi la Carte: Vinul veseleşte inima omului şi berea o întăreşte!
Mâncare bună....beuturică...şi-o muzică faină! Că intrăm în luna dragostei şi trebuie să iubim mult! Deci... Să fie pupăceală!



[Elena Gheorghe - Mari vreari]  

marți, 24 ianuarie 2023

Pastila de râs

Nu ştiu alţii ce fac, dar eu abia mi-am despodobit bradul. Adică, abia am ieşit din sărbătorile de iarnă, abia am intrat în noul an. Deci, se cuvine să strig cât mă ţin plămânii:

LA MULŢI ANI, DRAGILOR! LA MULŢI ANI, 2023!!! Şi, mai presus de toate, LA MULŢI ANI, ROMÂNI! Să vă fie casa casă, să vă fie masa masă! Şi mintea plină de mindfulness - un concept care nu ştiu exact la ce se referă, dar este în tendinţe şi toată lumea şi-l doreşte.  Aşa că, să fie porţie dublă de fulness din ăsta, să ajungă la toată lumea! Porţie triplă, chiar, că doar nu dau de la mine! Şi din nou, LA MULŢI ANI, de 164 de ori!!!!! 

... pentru că azi şi numai azi sărbătorim Unirea Principatelor Române. Adică cea înfăptuită de Alexandru Ioan Cuza, la 1859 - când, pe 24 ianuarie, sus-numitul este ales domnitor al Ţării Româneşti, după ce pe 5 ianuarie fusese deja ales domnitor al Moldovei. 
Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem aici, pe veci, stăpâni! Perfect!  

Fiind prima postare din acest an, vreau să mă delimitez de orice fel de probleme şi să ne relaxăm oleacă. Să vorbim despre bine şi frumos, despre bucuria de a trăi şi despre micile plăceri care ne fac viaţa mai frumoasă. Nu de alta, dar acum câteva zile, vuia tot internetul din cauza unui articol care spunea că românii râd din ce în ce mai puţin şi mai rar. Ceea ce este trist, pentru că nu cade în sarcina nimănui să ne facă viaţa mai frumoasă. Credem că dacă am fi altcineva, dacă am avea altceva, am fi fericiţi; şi poate aşa ar fi, pentru un timp...apoi se instalează obişnuinţa şi revenim la starea de angoasă. Putem să angajăm fel de fel de măscărici şi clovni care să facă cele mai amuzante giumbuşlucuri, dar degeaba! Dacă suntem cu gândul la cine ştie ce probleme, nu reuşim să ne destindem.
Uite, de exemplu: tocmai am căutat pe internet sondajul cu "romanii rad putin" (fără diacritice). Iar Chrome îmi dă trei pagini cu ştiri despre Putin. Schimb sintagma de căutare şi scriu "românii râd rar" (cu diacritice, ca să fiu sigur că găsesc ce doresc); în câteva secunde, primesc ştiri despre îmbulzeala de la Registrul Auto Român. Caut "sondaj românii râd rar" şi primesc articole despre sondajele partidelor politice. Pffff...să-mi trag pălmi! Unde dai şi unde crapă?! S-a defectat internetul!
Deşi, dacă stau strâmb şi gândesc drept, Google ne oferă ceea ce căutăm mai des: ştiri despre război, politică şi taxe. Asta vrem, asta primim. 

Însă, astăzi schimbăm foaia şi ne distrăm! Sper.
Mi-am propus lucrul acesta încă din primele zile ale lunii, dar nu am găsit nimic special, care să binedispună pur şi simplu. Aşa că nu mai scriu nimic, ci doar voi încărca diverse clipuri pe care le-am găsit prin meandrele lumii virtuale. Sper să nu am vreo reclamaţie - mai ales că nu-s cu drepturi de autor şi nu mi le asum. Cum le-am primit, aşa le dau mai departe...deşi a trebuit să le descarc de pe platformele de origine, ca să le pot încărca aici. Ce să facem, dacă nu avem toţi conturi de Tik Tok, Instagram, Twitter şi chiar Facebook?

Fără alte comentarii, să vină Cascadorii Râsului:

1. Dacă dirijorul de avioane ar face trendul "Dansul Wednesday Adams" de pe Tik Tok:


  
2. Asta înseamnă să fii actor înnăscut!



 3. Hocus - Pocus - (ne)Preparatus!!!!



   4. Când ţii cu echipa greşită...



 5. Cugetare



Apropo de muzică:
Un pahar să ridicăm, un cântecel să fredonăm şi-o urare să urăm: să fie un an minunat şi să ne ţâţâie inima măcar după o clipă de frumos în fiecare zi! C-apoi...scumpiri, boli, războaie, nemulţumiri, revoluţii şi neajunsuri vor fi întotdeauna. Iar cine aleargă după "mai binele" din viitor, nu vede "binele" din prezent. 
Aşa că, să fie dans şi voie bună! "Nu e panică, man"!...vorba unei reclame. :)



 [Elena Gheorghe - Yarnana, yarnane]

sâmbătă, 31 decembrie 2022

Planul meu pentru la anul

De vreo săptămână, îmi tot zbat creierii să găsesc un subiect care să merite abordat pe blog în aceste zile de sărbătoare. Vorba ciobanului din "Mioriţa": "De multe zile-ncoace, mintea nu-mi mai tace...gândurile nu-mi dau pace". 
Aş fi vrut să fie ceva apoteotic, extraordinar şi profund; amuzant pe alocuri, cu un sâmbure de seriozitate şi ceva spoială de hăhăială pe deasupra, ca să închei anul scriitoricesc în glorie. Treaba e că nu am găsit nimic care să mă mulţumească. Nu am avut nici timp de analizat întâmplările cotidiene...de ce să mint? Însă presiunea de a scrie ceva, de a mai adăuga un ultim articol pe lista acestui an, am reimţit-o în permanenţă. Şi de vreo câteva ore, am început să mă întreb: "DE CE"? "De ce simt aşa, când ceea ce fac este o pură distracţie. Nu câştig absolut nimic din scris, nu mă visez influencer local, nu sunt la normă, nu dau socoteală nimănui, nu am contract cu nimeni. Practic, nu prea exist în mediul online. Şi totuşi, mă simt presat să scriu ceva. ACUM". De ce? 

Am găsit răspunsul abia de câteva minute şi m-am hotărât să scriu despre asta. Pentru că...eu sunt sursa propriei presiuni pe care o simt. Eu sunt motivul pentru care sunt agitat. Eu şi dorinţele mele; standardele pe care mi le-am impus anul trecut pe vremea aceasta, când mi-am dorit ca pe parcursul lui 2022, să scriu măcar 30 de postări.
Privind înapoi în timp, scriu din ce în ce mai puţin. De la 200 de articole pe an, câte aveam prin 2009, 2010, acum abia mai reuşesc să scriu 20. Motivele sunt diverse, de la lipsa de timp şi până la orice altceva. Dar, poate cel mai important factor este acela că am obosit şi nu-mi vine să mai abordez toate tâmpeniile care se întâmplă într-o zi. Nu prea mă mai miră nimic. Nu mă mai uimeşte nebunia lumii, oricâte forme noi de nebunie ar mai apărea. Şi nici nu prea mai simt imboldul de a mă înscrie în diverse mişcări sociale de moment, oricât ar fi de polarizate.
De aceea scriu rar. Nu e voit, ci o întâmplare.... motiv pentru care am această dorinţă abstractă de a creşte frecvenţa articolelor.

Problema este că îmi ridic o ştachetă pe care nu o pot atinge şi apoi mă amărăsc singur din cauza asta. Pe undeva, mă las dus şi eu de valul colectiv al bilanţului ce încheie anul şi al rezoluţiilor pentru timpul ce va să vie. Ceea ce nu e în regulă deloc. 
Nu ştiu cum decurge viaţa altora, dar viaţa mea nu se înscrie în şabloanele obişnuite şi nici nu funcţionează ca ceasul elveţian, respectând întocmai spusele antrenorilor de succes, cutumele lumii sau învăţăturile oricăror altor formatori, înţelepţi, profesoraşi, experţi şi cercetători britanici. Aşa că mă educ să nu-mi mai setez bifarea unor obiective stricte, ci doar direcţii generale de acţiune, către un scop ce ţine de mine şi de puterile mele. 
Asta nu înseamnă că sunt haotic. Dacă am o treabă, o fac cu simţ de răspundere, atât cât pot în acel moment. Am zile mai bune şi zile mai proaste. Sunt zile în care mă trezesc de la 4 dimineaţa, zile în care mă trezesc la 9 dimineaţa. De ce? Pentru că aşa îmi este programul. Ştiu că Elon Musk spune că dacă vreau să fiu om de succes trebuie să mă trezesc zi de zi la 4 dimineaţa, dar succesul nu stă în ora la care faci ochi, ci într-un cumul de factori, unii chiar independenţi de voinţa mea.



Uneori, din timp în timp, mă mai întrebă câte cineva: dacă tu te trezeşti la 9, ce vei face când vei avea nevastă şi copii? Iar răspunsul meu este acelaşi, de fiecare dată: "Vedem atunci". Deocamdată nu am familie proprie şi mă comport în funcţie de ceea ce am de făcut acum. Mi se par fără rost problemele care încep cu "ce-ai face...dacă", pentru că eu cred că situaţiile prin care trecem şlefuiesc aptitudini pe care nu credeam că le avem sau că am fi în stare măcar să ni le formăm. Viaţa se schimbă, noi înşine ne schimbăm; nu putem extrapola, cu mintea de acum, ce am face într-o anume situaţie din viitor... pentru că nu vom mai fi aceiaşi. Deci... la ce să construieşti poveşti şi să vizualizezi filme la tine-n cap? Stai, că-s idiot! Cum, de ce? Ca să afle Universul ce îţi doreşti şi să conspire la fericirea ta...   :))   
Să ne înţelegem: nu e nimic în neregulă cu plănuirea. Însă plănuirea abstractă şi în detaliu, mi se pare total greşită; o mare pierdere de vreme.

Aşa că, anul acesta, nu mai fac nici un bilanţ. Ce a fost, a fost. Valuri de bucurie sau de suferinţă, dorinţe neîmplinite sau ţeluri atinse, probleme depăşite sau ocolite...nu mai contează. Au fost, au trecut. Important este cel ce sunt acum. Important este prezentul. 
Nici nu îmi scriu liste de dorinţe pentru la anul. Ce va fi, vom vedea. Îmi doresc să îmi fac treaba bine şi să ajut, acolo unde pot. Sau să găsesc o cale pentru a putea. Apoi, îmi doresc să călătoresc. Nu ştiu când şi unde sau de câte ori.Vom vedea. Îmi mai doresc să citesc cărţi care să mă scoată din cotidian. Nu ştiu care vor fi acelea...vom vedea. Îmi doresc ieşiri cu prietenii şi să reuşesc să dorm măcar 8 ore pe noapte...că nu mai pot mai mult de 7 ore. Aşa mi s-a format organismul, ce să fac? Îmi doresc să gestionez onorabil situaţiile tensionate şi să mă debarasez de ceea ce a fost, dar încă mă doare. 
Nu e nimic nou... însă dorinţele mele sunt adimensionale; nu vin însoţite de valori numerice: vreau să mănânc 10 ciocolate până în martie, să citesc 50 de cărţi până la sfârşitul anului, sau să mă plimb de 7 ori în vara viitoare. Mi se par prosteşti asemenea abordări. 
Lista mea e simplă şi am grijă să trec pe dânsa lucrurile pe care le pot face şi care stau îmi puterea mea. Cea de acum şi cea de atunci. 

Altcineva mă întreabă: de ce nu faci şi tu un copil?
Răspund simplu: Îl fac şi acum! Vrei să fie desenat pe carton sau modelat din plastilină? Sau preferi din muciflex din ăla, care face furori printre adolescenţi? Cum îi zice...slime!!!
Altfel, cum să îl fac? Sunt singur de ceva timp. Mai am multe mămăligi de mâncat până să devin tată. E ca şi  cum aş sta în pat, cu un picior în gips şi se trezeşte câte cineva să mă întrebe de ce nu am bătut recordul mondial la suta de metri garduri. Până la copil...ohohoooo... întâi trebuie să apară femeia potrivită, care din nou, nu ţine de mine să o găsesc - că doar nu mă apuc să le încerc aleatoriu, până cred eu că am descoperit ce trebuie. Apoi să meargă lucrurile între noi, să ne împletim vieţile una cu alta, pentru a crea contextul de iubire necesar dezvoltării unui copil şi abia apoi să vină şi el. Cum să pun căruţa înaintea boilor?? 

Pe scurt, nu ştiu ce va aduce anul viitor. Şi nici nu îmi propun ceva anume. Până în viitor, mai este de trăit în prezent. Şi asta e tot ce contează... pentru că nu avem idee când totul se poate frânge brusc şi fără alarme prealabile. 
Este delicat sufletul omului; ne supărăm repede şi din nimic, dar trăim fericirea cu aceeaşi intensitate şi la fel de brusc. Până la urmă, suntem puternici...însă delicată ne este viaţa. Apărem pe aici în câteva secunde şi dispărem într-o clipită. Apropo de asta...am găsit un influencer care ne învăţa să dăm cuiva parolele tuturor conturilor virtuale pe care le avem, ca să le poată şterge când nu vom mai fi. Ca să eliberăm internetul şi să protejăm mediul, desigur :)) :)) :)) :))

Aşa că anul care vine să ne aducă sănătate. Şi ceva putere, să izbândim în faţa provocărilor care ne apar în cale.
La mulţi ani! Păhărele să cinstim şi-un cântecel vesel să fim:




[Kaoma - Dancando lambada]