Eeee...comedie şi asta!

Traversăm nişte vremuri cel puţin interesante. 

Le poţi numi amuzante, idioate, sau chiar anormale...dar nu este interesant să te uiţi la unii cum se ceartă cu nişte statui, în numele luptei cu rasismul?

Eu, personal, nu ştiu dacă să râd, sau să plâng şi mă întreb cam ce minte să ai, ca să porneşti cu atâta aplomb într-un demers perfect hei-rupist  de a modifica istoria - deoarece AŞA NU SE MAI POATE!
Şi pentru că se militează pentru toleranţă, bine şi frumos, cea mai potrivită reacţie care să reprezinte această viitoare Minunată Lume Nouă este cea a Reginei de Inimă Roşie din "Alice în Ţara Minunilor": "OFF WITH THEIR HEADS"!

...ceea ce e logic şi normal: TOLERANŢĂ ŞI ACCEPTARE FĂRĂ LIMITE, că altfel, vă mâncăm de vii! Unde vă stau capetele, acolo vă vor sta şi picioarele! Apoi vedeţi voi surpriză...

Jos cu statuile nemernicilor pe care îi preamăriţi! Churchill, Washinton, Columb - nişte rasişti nenorociţi! HUOOOOO!!! DĂRÂMAŢI STATUILE!!!

Aşa o fi, ce să zic? 

Dar mă întreb altceva: ori facem dreptate rasială, ori ne jucăm de-a hoţii şi vardiştii? Pentru că dacă e serioasă treaba, eu propun să o facem cu simţ de răspundere şi să curăţăm istoria de toate ticăloşiile - nu doar de alea care ne convin pe moment. 

Prin urmare, hai să dărâmăm piramidele. Tutankamon a fost printre marii rasişti ai istoriei, ce mama mă-sii? Cred că a avut sclavi să-l steargă şi la fund, după ce făcea căcâţa, nu numai să îi construiască ditamai cavoul piramidal. Apoi, zic să dărâmăm Roma. Trimitem o bombă peste ea, dintr-un avion şi...BUUUUM!! Adio monumente care susţin rasismul! Serios, nu-i de glumă...nu erau romanii şmecherii ăia care considerau că un sclav nu valorează nici măcar cât o unealtă de trebăluit prin ogradă? 

Churchill? Hă! Nu doar statuia lui trebuie dărâmată, ci toată Marea Britanie trebuie rasă de pe faţa Pământului! Păi cât au prăduit englezii în 400 de ani de imperialism şi câte miliarde de vieţi au distrus, nu le ajunge nici o veşnicie să se spele de păcate! Rasişti nenorociţi!

Statele Unite ale Americii? Cea mai performantă democraţie de pe glob? Cine mă, coloniştii ăia care au exterminat populaţia indigenă şi i-au băgat în ţarcuri, ca pe animale? Stăpânii ăia de sclavi? Rasiştii care au  făcut averi colosale de pe spinarea negrilor de pe plantaţii? Moarte tuturor!!

Germania? Blasfemie! Hitler, rasa pură! Dacă ar fi pe bune lupta asta anti-xenofobie, pe locul Germaniei ar trebui să fie un deşert nenumit! Spania??? MARŞ cu Inchiziţia ta de aici! Gaură pe hartă! Turcia?? Otomanii! Câini păgâni şi rasişti! Austria, Ungaria? Bleah! Nimicnicie! Rusia?? Ivan cel Groaznic, Stalin - foc şi pârjol! Japonia? Numai pentru masacrul de la Nanjing merită să se perpelească în focurile iadului - asta ca să nu-i mai menţionez pe minunaţii samurai care te scurtau de cap în câteva sutimi de secundă, dacă nu-l plecai când ţi se ordona. Mongolia? Tătarii, urmaşii lui Genghis Khan! Să moară în chinuri!

Şi dacă tot ne-am apucat, hai să o luăm şi cu istoria românilor...jos cu xenofoful de Eminescu, care era un antisemit convins (conform unui articol din Adevărul), pentru că "nu îi suporta pe grecotei, bulgăroi şi evrei". Păi ce ţară de Uniune Europeană suntem noi, dacă îl venerăm pe un asemenea rasist ca poet naţional? Merită şters din toată conştiinţa naţională, nu predat în şcoli! 

Stefan cel Mare şi Sfânt? Care? Tiranul ăla "aprig la mânie şi degrabă vărsătoriu de sânge NEVINOVAT"? Pfuai de mine şi de mine...jos cu el! Vlad Ţepeş? Criminalul de război, care te trăgea în ţeapă când avea el chef? JOS!!

Da'...mai bine,  ştiţi ce? Hai să distrugem toată rasa umană, că şi aşa e o specie defectă! Toată istoria noastră este plină de sânge şi atrocităţi de nespus...suntem cea mai gravă plagă pentru planetă! 

Dacă tot ne-am apucat să ne curăţăm trecutul, hai, mai bine, să ne imaginăm că suntem cu toţii că suntem adepţii nu ştiu cărei secte spirituale moderne şi trebuie să ne sinucidem în grup! Nu-i mai simplu aşa?  Dai pe gât  eprubeta minune şi intrăm toţi în Nirvana. Iar în jur e linişte sfântă.

No, acum înţelegeţi de ce dărâmarea statuilor şi interzicea unui film ("Pe aripile vântului")  în numele luptei contra rasismului sunt nişte măsuri tâmpite? Înţelegeţi de ce aşa zişii progresişti au nişte manifestări care te duc cu gândul la nebunie? Ca motivaţie a unei fapte relativ singulare, dărâmarea unei statui pare în regulă. Dar dacă este să aplicăm acelaşi principiu la scară largă, ajungem la nişte idei abominabile...şi aşa  vedem cât este această atitudine..

Da, istoria noastră e naşpa! Aşa că, ce facem? Ne apucăm să o cosmetizăm, ca-n "O mie nouă sute opteci şi patru", după cum dictează interesele politice de moment? 

Nu ştiu alţii cum au perceput cartea asta, dar  pe mine m-a traumatizat! Mi s-a părut cea mai oribilă creaţie a minţii umane şi am respins-o cu toată fiinţa mea. 

Bine...pe alocuri, a fost amuzantă. Ministerul Adevărului care se ocupa cu Minciuna? HAHAHA!!! Ministerul Iubirii care se ocupa cu Ura? HA-HA-HA!!! Ministerul Păcii, care se ocupă cu Războiul? HAHAHAHAHA!!! Ce prostie! Liga Tineretul Anti-Sex? Da, da...mai sunt şi alte glume  din astea în program?!

Aşa că am citit totul ca pe o curiozitate, ca pe o comedie plicticoasă... până am ajuns la partea în care iubirea sinceră şi curată este distrusă de propagandă. Abia atunci m-am scârbit, pentru că nu mai era vorba despre fanteziile unei minţi (prea odihnite, după părerea mea de atunci), ci despre ceva care se putea întâmpla şi care chiar se întâmplă în viaţa reală.

Totuşi, pe măsură ce trece timpul, îmi dau seama că George Orwell nu a fost doar un scriitor... ci şi un vizionar, aşa că, cel puţin "O mie nouă sute opzeci şi patru" devine o lucrare de bază pentru cultura generală.
Fără această prea-minunată lectură (Bleah! Aduceţi camionul cu lămâi!!!), nu aş fi înţeles vremurile în care trăim. Nu aş fi înţeles de unde a răsărit aşa brusc ura asta faţă de ceea ce a fost şi de ce unii se apucă să distrugă şi să interzică diverse episoade ale trecutului, pentru un viitor mai luminos - chipurile. Iar ideea este foarte simplă:

Cine controlează trecutul controlează viitorul.

Cine controlează prezentul controlează trecutul.

Asta este ideea de bază a oricărui regim totalitar orwellian, indiferent că se numeşte comunism, nazism sau...progresism - după câte se vede. 

Poate e o prostie ceea ce spun. Totuşi, de ce s-ar chinui unii să anuleze trecutul când este la fel de uşor să ni-l asumăm şi să avem grijă să nu-l mai repetăm? Altfel, nu facem decât să măturăm frumos şi să ascundem gunoiul sub preş. Nici usturoi nu am mâncat, nici gura nu ne miroase - decât, dacă ar avea pământul gură să vorbească...
Păi şi atunci, nu ne furăm căciula singuri? Eu cred că da...dar mai contează?

Mai bine să ne bucurăm de prezent - pentru că încă ne mai putem schimba. Şi, cine ştie....poate vom găsi ceea ce ne împlineşte şi vom opri haosul care riscă să ne consume viaţa cu totul.

Închin un pahar pentru asta! Un pahar de tărie, frate, că nu se mai poate! Trebuie curaj serios să te iei în piept cu viaţa! 

[Storm Seeker - The Longing ] 

Disonanţa, bat-o vina!

Cu ceva timp în urmă, în urma unei discuţii pe teme religioase, un prieten mi-a spus că sufăr de disonanţă cognitivă. DISO...CE?? 

M-am simţit oleacă jignit, credeam că mă face nebun sau mă acuză că-s vreun bolnav psihic nedescoperit.. dar până la urmă, m-am resemnat: "Aia e, frate! Altul mama nu mai face"!

Problema e că m-am înşelat - pentru că disonanţa cognitivă nu e nebunie...cred. Expresia asta folosită de psihologi descrie o stare pe care omul obişnuit o numeşte ipocrizie, iar Biserica o trece în rândul păcatelor, ca făţărnicie. Pe scurt, disonanţa reflectă o fractură între gânduri şi fapte; gândeşti ceva şi faci pe dos. Adică, o condiţie care, până la urmă, nu este tot o formă de nebunie?

Mă rog. Cert este că disonanţa cognitivă este atât de generalizată, că practic face parte din normalitatea noastră cotidiană. O întâlnim la tot pasul, doar că nu o mai băgăm de seamă. Uneori, o considerăm chiar o calitate...pentru că se referă la abilitatea de a minţi frumos, de a împopoţona rahatul, pentru a-l face mai atractiv. Ce să mai? Deja e tehnică de marketing! Sau pur şi simplu...politică? Sau ambele??

Păi şi atunci ne mai mirăm că lumea este aşa cum este?

Zilele trecute, toată ţara s-a scandalizat pentru că în spaţiul public a apărut o fotografie de la o chermeză din biroul primului ministru, în care invitaţii încălcau, cu nonşalanţă, toate regulile aflate în vigoare: fumau în interior, consumau alcool, nu purtau măşti de protecţie. Ca să citez un analist politic: "Nu ai voie în biroul premierului să fumezi, să consumi alcool, e un lucru elementar. În acest moment, această ipocrizie, să vii cu mască în conferinţa de presă şi să ai altă atitudine în interiorul guvernului. Este nepermis să faci aşa ceva".

Până la urmă, e vorba despre respect pentru funcţia pe care o ai şi pentru poporul pe care îl reprezinţi şi căreia îi serveşti ca exemplu. Sau...nu!

Faptul că ni s-a băgat pe gât o criză în sănătate pe care am adoptat-o verbal şi am cam ignorat-o prin fapte, nu este tot o disonanţă cognitivă?

Da, ştiu, e de porc să spui asta...şi totuşi: dincolo de sloganurile de pe internet şi de pe la televizor, cine a crezut în pandemie? Statul acasă a fost respectat doar din cauza amenzilor, nu din responsabilitate şi vreun gând de protecţie...pentru că dacă nu erau aşa, francezii nu se înghesuiau pe malurile Senei ca să serbeze ieşirea din carantină, fără să repespecte nici o măsură de distanţare. I-a durut în cot, oamenii se distrau şi se bucurau că pot ieşi din casă fără să îi alerge poliţia. La fel şi în Anglia, unde erau parcurile pline de cetăţeni, deşi poliţia îndemna la stat în casă. La noi, ce să mai zic? Am stat acasă de frica boleşniţei, călcându-ne în picioare prin fel de fel de supermarketuri; apoi ne-am distanţat social înghesuindu-ne la tot felul de cumetrii "în familie", sau la sărbătoriri prin pieţe, la câteva secunde după ultima zi a stării de urgenţă - când s-a putut ieşi din casă fără declaraţii.

Păi aşa se comportă nişte oameni care se simt ameninţaţi? Când primul ministru vorbeşte una şi face pe dos, poporul ce model să adopte? Dacă ştii că focul arde şi ţi-e teamă să nu te frigi, nu înveţi la piaţă cum să se protejeze lumea de incendiu şi în intimitatea casei exersezi jonglerii cu popice în flăcări, lângă căpiţa cu fân...

Şi atunci întreb: raportându-ne strict la comportament, câţi oameni au fost (CU ADEVĂRAT) panicaţi de boală?? Prea puţini spre deloc, aş spune. Şi dacă vreţi dovezi mai recente, uitaţi-vă ce se întâmplă în S.U.A., unde oficial s-au infectat cu covid aproape 2 milioane de persoane şi au murit vreo sută şi ceva de mii  - de erau, săracii, cu jalba în proţap cât e ziulica de lungă, că nu mai aveau loc în cimitire pentru atâtea îngropăciuni. Asta până s-a întâmplat porcăria cu nenea ucis de poliţie şi a ieşit poporul la prosteste...fără nici o distanţare, dezinfectant, mănuşi şi măşti, ci doar cu furie. O furie care nu avea efect antiviral, ultima dată când am verificat.

Aţi aflat de scandalul cu vloggerul acela care a instigat la violarea minorelor? Buuunnn...dar de ce ne ultragiem, atât? Când cineva devine vedetă, nu câştigă notorietate pentru că e propriul lui fan...ci pentru că lumea dă năvală să-l asculte, să-l laude, să-l pupe şi să-l idolatrizeze. 

Păi şi când stai cu gura căscată la unu' care îşi clădeşte reputaţia pe "dezvăluiri sincere şi fără perdea" despre subiecte intime, cam ce crezi că se poate întâmpla? Nu-i normal ca omu' să-şi descrie fetişurile? Dacă devii faimos tocmai în baza, lor, practic, intră în fişa postului de vedetă să ţi le mărturiseşti. Şi atunci, de ce mai facem gălăgie?

Dacă societatea noastră se bazează şi apelează la stârnirea simţurilor, de ce ne panicăm când simţurile se activează?

Ca să fac o paralelă: nu îţi iei armă dacă nu vrei să o foloseşti. Explicaţiile acelea gen cu "Am luat-o ca să o am în casă, pentru protecţie" sunt abureli...pentru că viaţa e plină de pericole şi sigur-sigur se va ivi şi momentul în care trebuie să te protejezi. 

Nu îţi iei Ferarri, dacă vrei să te plimbi cu familia prin centrul oraşului. Nu te îmbraci în frac dacă mergi la aprozar, să iei cartofi... nu te dai cu cel mai scump parfum, dacă te duci să faci curat în grajd... şi nu promovezi promiscuitate, dacă îţi doreşti să trăieşti înconjurat de moralitate.

Iar dacă, totuşi, se întâmplă asta, de ce ne mirăm de rezultate? Când pui laptele la fiert şi uiţi de el, te mai miri că dă în foc? Nu e disonanţă cognitivă? Şi dacă faci asta în fiecare zi timp de vreo 60 de ani (că parcă de prin anii '60 a pornit revoluţia sexuală), nu e nebunie curată, să aştepţi alt rezultat?

Acum, nu spun că "celebrul" vlogger Colo (de care nu a auzit aproape nimeni), nu merită admonestat. Spun, doar, că tratăm efectul şi nu boala. Ceea ce ar fi ok...până data  viitoare, când apare alt faimos şi cine ştie ce ne mai învaţă? Poate nişte educaţie sexuală...

Chiar, măi, că avem lege în acest sens, promulgată pe şustache de iubitul nostru preşedinte, când noi stăteam în casă. E de bine, nu-i aşa?

Prima problemă care se pune când vrei să înveţi ceva nou pe un copil este "la ce-i va folosi"? 

Adică: îi este de folos unui copil să ştie de la 5 ani să se îmbrace singur? Da, normal!
Dar dacă l-am învăţa să rezolve ecuaţia de gradul al II-lea la 10 ani, i-ar fi de folos? Posibil...
Şi dacă la 11 ani i-am cere să definească pornografia hardcore, circumcizia, visele umede, tortura porno şi altele asemenea, cum s-a întâmplat în Anglia, este bine? Intră în sfera educaţiei sexuale? Mă gândesc că da...altfel de ce ar da profesorul o asemenea temă? Pentru că a predat la clasă, normal! Că doar nu se dau teme din ce visează dascălul noaptea!

Vă daţi seama că la clasa a IV-a, un copil trebuie să facă diferenţa între tipurile de pornache? Ceea ce implică faptul că trebuie să le cunoască...deci cam pe când ar trebui să îi punem filme cu Piticul Porno?  Pe la 7, 8 ani, ca să aibă timp să cuprindă întreaga vastitate a subiectului şi să poată diferenţia între genurile de porno? Serios acum, am înnebunit eu? Nu lăsăm copilul la desene cu Tom şi Jerry, că-s prea violente, dar îi prezentăm măciuca lu' Titus Steel? Ce tare!

...şi examenul cum se va da la materia asta? Practic? Eu aşa cred că ar fi bine...c-apoi ori predăm, ori ne jucăm de-a şcoala! Vorba 'ceea: "teoria, ca teoria, dar practica ne omoară"! 

De fapt, nuuuu...educaţia asta cică e bună. Îi învaţă pe copii să...ce?  De căinat LGBTeii şi de poveşti lacrimogen-moralizatoare sunt sătul...iar exemplul din Anglia mi se pare destul de elocvent pentru agenda acestei materii.
Eu nu sunt de acord cu asemenea porcării. Alţii...dezbat, deşi nu au ce. Nu aşa s-a votat la referendum? Dacă votam valorile familiei "tradiţionale", Doamne fereşte...îl puneam dictator pe viaţă pe Dragnea, ceea ce era exclus! Ne perpelea odiosul ăsta la foc mic şi ne mânca cu tot cu fulgi! 

Totuşi, aş zice că e târziu să-l mai educi pe copil la grădiniţă. Hai, mai bine, de la creşă! Sau, şi mai bine, din burta mamei! 

(Îmi dădea inima ghes să zic "din burta tatălui", ca să fiu şi eu progresist în gândire...dar poate să stea bărbatul şi-n cap în timp ce primeşte tablele legilor moderne, că niciodată nu va putea naşte)!

Deci, propun să educăm copilul...persoana, că poate el nu vrea să fie numit "copil" şi îl dicriminăm - încă dinaintea naşterii. În timp ce-şi mângâie burtica în care creşte viitoarea persoană dragă, viitorul părinte să îi zică: "Dragă...persoană, eu sunt mama ta; dar pot fi şi tatăl tău - iar tatăl tău poate fi şi mama ta dacă doreşte...pentru că oricum, noi ne iubim. Tu, poate te naşti fetiţă; sau, poate naşti băieţel, însă nu te speria! Poţi fi ce doreşti. În câţiva ani este posibil să primim dreptul de a ne alege şi specia, nu numai sexul şi vei avea norocul să îţi extinzi gama de opţiuni; poate te tentează viaţa de cactus, sau cea de ornitorinc. Mai ştii? Până atunci, fiinţă dragă, trebuie să te programăm să nu accepţi să fii programată, pentru că e dreptul tău. Eşti  magică şi orice alegi e bine. Nu ai legi, nu ai norme morale. Legea eşti tu. Te pupik dulcik"!

Păi şi atunci ne mai mirăm de vloggerul lu' peşte, care ne prezenta variantele personale de educaţie sexuală? Am fi cei mai ipocriţi să facem aşa ceva...

Stai! Am făcut-o, deja?? M-am mai liniştit.

...iar cu acest gând frumos, închei şi mă retrag la visare.

Noapte bună!

[Patty Gurdy  - I'll fly for you - Carnival Row soundtrack]

Pandemie, înălţare şi eroi

Bun îi vinul ghiurghiuliu, dirli dirli dirli da-dida-dida

Cules toamna pe târziu, dirli dirli dirli da-dida-didaaaaaaa aaaaaaaaaa

Mai pe brumă, mai pe-omăt, dirli dirli dirli da-dida-dida

Mult mai beu şi nu mă-mbăt, dirli dirli dirli da-dida-didaaaaaa aaaaaaaaaaaaa

Hai la joc şi voie bună, că e zi de sărbătoare! 

Serios...nu aţi obosit să tot vorbim de pandemie? Hai, măi, că nu ni se învârte viaţa în jurul unei singure obsesii! Tre' să mai găsim şi altele, măcar pentru diversificare! Eu înţeleg că acest coronavirus e un viermuş inteligent, dar totuşi! Avem şi altă treabă pe planetă, iar viaţa-i scurtă şi trece repede...deci nu putem să ne blocăm în toate nimicurile!

Ce, cum?? De unde ştiu eu că virusul e inteligent? Da' e foarte simplu: respectă cu sfinţenie programul impus de autorităţi! A zis Iohannis că după 15 mai ne relaxăm şi imediat, covidul a percutat! "Am înţeles, să trăiţi, onor la preşedinte!" şi a bătut în retragere, conform orarului prestabilit. Frumos, elegant şi fără să fie recalcitrant, că de! Mai rar aşa obedienţă! 

Aproape că-mi vine să-l cresc în seră, ca să trăiesc şi eu sentimentul de a fi ascultat fără crâcnire... 

Hei, nu vă speriaţi, că nu e nici un pericol să îl scap! După modelul prezidenţial, o să-l cert cu degetul de câte ori face prostii şi îi fac şi program de umblat pe străzi - în lesă şi cu botniţă, desigur, să nu mi-l ia la bolovani vreun hater! Şi ca să fie treaba treabă, promit că-i respect toate drepturile de om, să nu-mi pun în cap Protecţia Animalelor!

Până una alta, nebuneala cu pandemia mă plictiseşte teribil; nu-i vorbă, că are şi părţi pline de ironie...cum e aia cu luatul temperaturii la intrarea în magazine. Nu e drăguţ cum cu vreo lună şi niţel în urmă, oamenii se înşirau prin aeroporturi ca oile, ca să le ia oficiosul vamal temperatura - pentru că vai! covidul vieţii şi trebuie să ne protejăm; iar acum, oamenii sunt mega-scandalizaţi că se înşiră ca oile în faţa supermarketului, să le ia paznicul temperatura pentru că vai! covidul vieţii şi trebuie să ne protejăm?

Ei, asta mă face să mă întreb: de ce discriminam aeroportul în raport cu mall-ul? De ce? De ce avem gândire de ev mediu şi nu îmbrăţişăm noile doctrine de egalitate şi fraternitate? Păi... chiar că mă enervez! 

CER SĂ SE ÎNFIINŢEZE I-ME-DIAT ASOCIAŢIA DE PROTECŢIE A DREPTURILOR AEROPORTURILOR ŞI SĂ AMENDEZE DRASTIC ACEST DERAPAJ INTOLERABIL, ACEST ATAC LA DEMOCRAŢIA, INDEPENDENŢA, SUVERANITATEA ŞI PROPĂŞIREA NEAMULUI AEROPURTAT!!
Ca reprezentant de marcă al unei zodii de foc şi potenţat în permanenţă de puterea aerului, solicit...cer...VREAU ca şi aeroporturile, avioanele, piloţii, paraşutele şi alte dependinţe de profil să aibă protecţie legală împotriva inechităţii sociale!!
Aşa nu se mai poate! Pă-i ce-i aici? Sat fără câini şi fiecare face ce vrea? HUUUOOOO!!!!

Buuuunnnn...Iar până se rezolvă această cruntă nedreptate, propun să trecem la alte lucruri mult mai importante - pentru că, da! Astăzi avem un motiv dublu de sărbătoare: Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor Neamului. 

Apropo! V-aţi întrebat, vreodată, de ce aceste două sărbători nu au dată fixă şi le cinstim în aceeaşi zi? La prima vedere nu prea are nici o treabă Hristos - o persoană pe care unii  o consideră o simplă legendă - cu nişte oameni reali, care au murit în război.

Eu, spre exemplu, îmi mai pun şi probleme din astea de substrat, mai ales că m-am născut cu mintea odihnită şi în principiu, am timp suficient să mi-o ocup cu orice doresc. Oricum prind greu şi uit repede...aşa că, pe undeva, mi-e egal. Problema e că nu prea am găsit pe cineva care să-mi explice misterul care mă rodea pe interior...deci am citit pe ici, pe colo, câte ceva şi am căutat să pătrund de unul singur sensul legăturii dintre cele două sărbători. 

Prin urmare, din câte am înţeles până acum, Înălţarea Domnului ne arată ascensiunea firii umane, transfigurate prin înviere, către Dumnezeu. 

Mai simplu spus, ca să nu ne rostogolim printre cuvinte rupte din dicţionar, că doar nu sunt Andrei Pleşu: noi, oamenii, ca fiinţe duale, ne aflăm într-o perpetuă bătălie dintre suflet şi materie. Sufletul este veşnic şi vrea aripi să zboare către cer, materia este finită în timp şi ne înlănţuie la pământ. Dar scopul nostru nu este să ne priponim la un ţăruş (ca oile) şi să râncezim în abundenţa noastră egoistă...ci trebuie să reuşim să depăşim limitele strâmte ale binelui propriu şi să căutăm binele semenilor noştri. Să prindem aripi şi să trăim nu cu gândul la ziua de mâine, ci cu gândul la eternitate - o perspectivă care ne modifică substanţial piramida nevoilor şi care se realizează doar prin şi din iubire.  

Acestă modificare a profunzimii sinelui duce la înviere, care apoi este urmată de înălţare. 

Pentru a fi erou, treci printr-un proces asemănător: te sacrifici în slujba unui ideal. Laşi tot ceea ce iubeşti şi faci ce trebuie făcut pentru a le fi bine celor dragi, nu ţie. Stai nemâncat, ca să mănânce ei; înduri greutăţi, pentru a le uşura lor povara; pleci la război, dacă e nevoie. Renunţi la tine, înfrunţi moartea...nu pentru că merită neapărat, ci pentru că îi iubeşti. Abia atunci găseşti puterea să îţi dăruieşti viaţa şi renaşti spiritual, pentru a te înălţa ca erou.

Sesizaţi asemănarea de metafore? 

Din moment ce aceste sărbători ne amintesc despre aceeaşi aspiraţie, nu este normal să le cinstim deodată? Iar dacă această nevoie este continuă şi transcede timpul, nu este logic să nu i se fixeze o zi specială în memoria colectivă?

Eu cred că da. Altfel, am avea tendinţa pe care o manifestăm şi la celelalte  ocazii de gen: suntem patrioţi doar de 1 decembrie, iubim doar de Ziua Îndrăgostiţilor, suntem mămoşi doar de Ziua Mamei şi tot aşa...  

Desigur că o altă explicaţie a datei variabile este că Ziua Eroilor, fiind deodată cu Înălţarea, nici nu are cum să cadă în aceeaşi zi a anului - pentru că Înălţarea depinde de data Paştelui, care, la rândul său, se calculează în funcţie de prima lună plină ce urmează după echinocţiul de primăvară. 

Dar nu e mai frumos să căutăm şi sensurile ascunse în spatele raţiunii?  C-apoi, vorba 'ceea: fără poezie, viaţa e pustiu!  

Iar fără muzică, nici nu vreau să mă gândesc cum ar arăta fiecare zi. 

Aşa că, hai să ne bucurăm ca şi când de-acum începe veşnicia! Să fie tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte şi să bem pentru asta...desigur!

Hristos s-a înălţat şi la mulţi ani!!

[Celtic Woman ft. Oonagh - Tír na nÓg]