Urlet în beznă

Ştiu că traversăm un sezon vrăjit, un timp al miracolelor şi bucuriei, când oamenii cu lumină în suflet şi zăpadă pe rinichi sunt mai buni, mai creduli, mai cuminţi, mai frumoşi, mai înalţi, mai curaţi, mai apretaţi, mai parfumaţi, mai culţi în cap şi fac gesturi minunate faţă de cei dragi, doar că eu nu simt nici o străbatere, de nici un fel. Nu tu fior, nu tu vibraţie, nu tu mâncărimi în talpă sau scremete de sensibilitate, nu tu horă a unirii cu natura, nu tu pisiceală, nu tu beculeală frenetică, nu tu nimic.

Eu...NU mai pot cu imbecilii, retardaţii, proştii, maneliştii, idioţii, meltenii, mitocanii, bădăranii, cretinii şi alienaţii care înoată cu voioşie în zoaiele naţionale! Deci NU MAI POT! Vreau o scutire, în puii mei, că tot cică e anotimpul cadoaielor! Vreau o excursie în sălbăticie, unde să îmi urle creierii de atâta linişte, vreau să nu mai văd, să nu mai aud, să fiu propria mea companie. Vreau să mă încui într-o peşteră şi să înghit cheia, ca să mai ies doar când mi-o trece constipaţia! Vreau şi eu măcar o oră din jegul ăsta de existenţă, în care să nu mă împiedic de cretini! Chiar nu se poate???
Mă tot întreabă diferite persoane de ce urăsc cu atâta pasiune putregaiul ăsta de neam preistoric, primar, necivilizat, habotnic, incult, manelist, dezaxat, incompetent, inapt, impotent, indobitocit, debil şi tâmpit. Păi uite...fix de aia! Pentru că nu mi se dau motive să simt altfel! Nici unul!! Cum scot capul pe uşă, e musai să întâlnesc vreun vierme inelat, vreo râmă purulentă, vreun găinaţ infect sau vreun limbric cu ceafă lată, care să se dea în spectacol! E imposibil să se întâmple altfel! Ca să funcţionez cât de cât normal, ca să nu o iau urlînd pe câmpii ca un descreierat, tot eu trebuie să mă mobilizez să închid ochii, să mă fac că nu văd, să ignor. Şi nu mai am resurse pentru asta! Gata! Caput! S-a terminat! Nu ştiu când mai primesc o nouă doză de vaccin anti-cretini, aşa că, momentan, am nervii în pioneze şi abonatul connex nu poate fi contactat.
Nu mai rezist! Îmi ocup creierii cu fel de fel de tâmpenii, dar nu reuşesc să opresc şuvoiul de revoltă, mânie şi greaţă care se revarsă necontenit!



Ce să fac? Să mă lupt cu lumea? CU TOATĂ LUMEA??? Trebuie să fiu dement să cred că am vreo şansă să reuşesc! Nu, nu, nu...trebuie SĂ PĂRĂSESC LUMEA, să merg în vârf de munte şi să pustnicesc pe acolo până m-oi sătura de singuratate. Sau mă rog, trebuie doar să părăsesc căcatul ăsta de popor ales...ceea ce nu pot face momentan.
Acum ceva vreme scriam despre motivele care stau la baza acţiunilor mele. Nu că aş avea nevoie de vreo justificare, dar speram...habar nu am ce speram. A fost o prostie din partea mea. Totuşi am fost întrebat: "Păi şi ce soluţii aveţi?" La mă-sa praznic cu soluţiile, soluţia este una singură, doar că eu nu dispun de ea.
Bine, ar mai fi o soluţie: să-mi iau un săbioc (mai solid) de pe piaţa neagră şi să pornesc la vânătoare de jegoşi. Prostia e că nici de rezolvarea asta nu dispun, deci e de-am pixu' situaţia!

Uffffffff...M-AM SĂTURAT!

P.S.: Deci dacă mă întrebi acum ce vreau să mă fac când voi fi mare, aş răspunde fără să clipesc: CRIMINAL ÎN SERIE! Jack The Ripper spinteca prostituate, eu aşa am o poftă să căsăpesc măcar câteva capete rase cu slăninoaca doldora pe ei....AOLEU! Îţi lasă gura apă, nu alta! Băi! Să îi iau de cefălău şi să îi dau cu căpăţâna de asfalt până oboseşte mă-sa privindu-mă, sau până rămân eu fără obiectul muncii!