miercuri, 1 decembrie 2010

RomâniaDA, sau BA?

Ba, fără nici o aplecare!
Nu urăsc România. Din punct de vedere al cadrului natural, ar trebui să ne considerăm binecuvântaţi (the story of my life: ar trebui să fiu recunoscător pentru...diverse, însă realitatea stă întotdeauna neclintită, în calea gratitudinii mele). Avem o ţară superbă! O spun eu, un profan care a văzut nici 10% din ea, priponit câte 7 ore în faţa unei ferestre mizerabile de tren (şi mai mizerabil). Deci da, turismul ar trebui să se facă pe rupte, să vină buluc de cetăţeni în pelerinaj ca la Mecca, numai când se aude numele ţării, fără să mai fie îmboldiţi de o frunză desenată pe un chilot de sportiv.
Faza cea mai naşpa e că toată minunăţia asta este locuită de un popor aflat în totală antiteză cu natura, tocmai pentru a-i sublinia măreţia. Nu urăsc România, urăs majoritatea covârşitoare a românilor, care îşi bat joc cu talent nemărginit de orice înseamnă civilizaţie. Urăsc din ficaţi lipsa de perspective pe care o oferă jegul ăsta de neam, din preaplinul gâtului mâinii. Urăsc tot ce ţine de el, până şi limba pe care au născut-o strămoşii noştri. Ştiu că sunt capabil să ating un anumit grad de performanţă, însă sincer, nici nu mai vreau să contribui cu ceva, oricât de mic, la viitorul acestei naţii.
Odată, eram apostrofat (destul de violent, aş putea spune) pentru asta: "Cum, când alţii s-au jertfit pentru poporul ăsta, tu îl înjuri? Alţii au murit pe câmpul de luptă, iar ţie îţi este scârbă de limba ce-o vorbim? Ruşinică, ruşinică, na-na cu rigla peste unghii!" Mda, şi mă doaren inima fundului! (sau parcă invers, dar nu mai ştiu sigur...) Eu nu am trăit în vremurile când luptăcioşii se războiau ca eroii, cu cohorte musulmane sau tătăreşti!
Mi se rupe că Decebalus (per Scorillo, se ştie!) şi-a bătut joc de romani, tăind o pădure la înălţimea unui stat de om şi îmbrăcînd cioturile lemnoase cu straie ţărăneşti, pentru a zice că are ditai armata. Inteligent, dar nefolositor în economia de piaţă de astăzi.
Nu mă încălzeşte cu nimic că Mircea cel Bătrân i-a tăvălit pe turci de le-a mers fulgii, la Rovine în câmpii. Eroic, dar nefolosior.
Mă doare-n cot că Mihai a fost viteaz şi a înfăptuit prima unire din istorie. Bravo lui, cinste lui, dar pe mine nu mă ajută cu nimic acestă informaţie.
Cuza a făcut reforme peste reforme şi a modernizat ţara. Gloria mundi, dar mi se zburduncăne cu efect.
Eu nu trăiesc "atunci", ci "acum". În timpul vieţii mele, ţara asta nu a avut nici o realizare, pe nici un plan. Există succesuri individuale gârlă,de la bianca lu' Bote la Bianca lu' Tăticu, dar ca neam nu putem bifa nimic. Zero. Nothing. Nada. Probabil veţi spune că nu este adevărat, pentru că am intrat în N.A.T.O. şi în U.E. Ei da, colaci pe varză murată!! Nu am intrat noi, NE-AU PRIMIT EI! Noi nu am făcut nimic. Nu am meritat nimic. Nu am evoluat cu nimic, în nici o direcţie! Militarii noştri încă mor la banale antrenamente, din cauza tehnicii din vremuri străvechi. (Oare nu ar fi mai sigur să revenim la luptele cu praştia şi bâta???) Copii noştri mor pe capete în spitale, de la o simplă fractură de deget sau de la o zgârietură nepansată şi nesterilizată. Acum 30 de ani, pe vremea odioşilor comunişti, la secţiile de neurochirurgie ale spitalelor mari, existau drenaje şi valve din aur, pentru tratarea tumorilor sau a altor disfuncţii congenitale. Astăzi, siliconul a înlocuit metalul preţios, dar eşti norocos dacă mai vezi nişte capete de aţă chirurgicală, prin sălile de operaţii.

Românul este o epidemie. Prietena
prietena condeeră scria că azi, de ziua naţională, este ziua internaţională a luptei anti SIDA. Nici că ce putea mai bine! Totul este împotriva noastră, chiar şi coincidenţa!
Suntem un popor nenorocos? Nu există noroc. Nu cred în noroc. Norocul îl faci, nu vine de nicăieri. Pentru că dacă ar fi predestinat, Dumnezeu ar fi părtimitor, iară noi suntem îndoctrinaţi cu Dreptatea şi Bunătatea Lui. Hotărât lucru: ori nu există noroc, ori nu există Dumnezeu...ori există amândouă, iar România este pedepsită să stea la colţ, în genunchi pe coji de nucă, pentru...pentru nu ştiu. Pentru impotenţa noastră în orice?? Ni s-au dat 5 talanţi, iar noi, ca nişte slugi viclene şi leneşe, i-am îngropat, pentru a fi mâncaţi de carii şi măruntaiele pământului.

Da, avem un neam execrabil! Lipsit de viziune, lipsit de proiecte, lipsit de idei. La noi, viitorul se rezumă doar la "ce-o da Domnul", trecutul este întotdeauna grandios şi plin de sclipici. Prezentul este întotdeauna în mocirlă. Nu există coloană vertebrală pe nicăieri, pe parcursul întregii istorii conducătorii au lins curul ăl mai gras, iar prostimea a tras ponoasele. La cerşeală suntem neîntrecuţi, munca începe întotdeauna cu o pauză. (doar se ştie că asta este reţeta oricărui lucru mai acătării...)



Îmi vine să vărs, când văd cetele capilor de neam cum fură cu neruşinare în văzul naţiunii, aruncă în mocirlă orice urmă de bun simţ, te scuipă în ochi şi te ntreabă cu nonşalanţă "Picură, cumva???", apoi, o zi pe an, cântă valorile naţionale, cu mâna pe inimă, ochi umezi (de dobitoace bolânde) şi pătrunşi de un vajnic fior patriotard. Mi se rupe sufletul de milă şi de scârbă când bătrânii neamului, plini de boli şi suferinţi, se calcă în picioare pentru o sarma sau o ciorbă gratis.

De ziua naţională, Victor Ciutacu scrie că vrea o ţară ca afară. De ziua naţională, eu scriu că vreau o ţară DE afară.


- VA URMA -

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu