Pe când era bunica fată şi eu eram tânăr fişor, spaima munţilor, sex-simbolul galaxiei şi adulatul cohortelor de cetăţence, o profesoară m-a rugat să îi execut din cărbune o expoziţie avînd ca subiect ochii colegelor. Timpul a trecut, viaţa ne-a răsfirat pe toţi care-ncotro, ca pe nişte potârnichi, eu am rămas fără obiectul muncii şi nu mi-am mai putut ţine promisiunea..
Aşa că acum, profitînd de tehnica modernă împerecheată cu cei...un neuron în plus şi folosindu-le drept modele pe alte colege (trăind pe aceiaşi planetă, nu se pune că suntem colegi de vieţuire??), am purces cu drag şi spor în a mă achita de datorie. Ce a ieşit, vedeţi mai jos:
Aşa că acum, profitînd de tehnica modernă împerecheată cu cei...un neuron în plus şi folosindu-le drept modele pe alte colege (trăind pe aceiaşi planetă, nu se pune că suntem colegi de vieţuire??), am purces cu drag şi spor în a mă achita de datorie. Ce a ieşit, vedeţi mai jos:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu