Cursul de măcelărie medicală

Toată lumea a fost îngrozită de crima dintr-un cămin studenţesc situat taman în buricul “Occidentulului României”. Acel oraş de scremător de aere parfumate, plin de fitzoşi cretinoizi; citadelă a golanilor care se cred domni; lăcaş al idioţilor unşi cu toate jegurile de alifii putrezite; megalopolis ciumat de civilizaţie şi deşălat de modernism...
Totuşi, în acestă insulă răşinoasă, în acest Rai blagoslovit din născare, a avut loc o crimă odioasă. Nişte amărâţi de studenţei medicinişti, fată şi băiat, au omorât, apoi au tranşat, un om! Târfa se prostitua, dobitocul ăla cică o iubea (????), bătrânelul a venit şi el “la una mică”; nu a mai putut să plătească suma care a fost stabilită la început, şi…Astfel, hidoşenia-i gata.
Pe scurt, asta este întâmplarea…care a fost analizată şi întoarsă pe toate părţile, în fiecare zi. Totuşi, aplicînd o zicală mai veche (“Vorbeşte şi ‘nea Ion că şi el e om”), vreau să îmi exprim şi eu o parte a opiniilor, pe margiea acestui subiect.

1. Iniţial, pe mine m-a cuprins groaza, la gândul că descreieraţii aceştia puteau deveni medici în toată puterea cuvântului: nişte oameni care ar fi putut să răspundă, poate, chiar de sănătatea mea. O prostituată şi un îndrăgostit-belea - care şi-a tăiat apoi, venele. Nu a reuşit, semn că era cam nehotărât…(pe principiul: Să-mi tai venele, să mi le las lungi?????????). După aceea nu mai ştia cum să îşi acuze pisi’ mică şi iubită de crimă, pentru a scăpa basma curată.
Şi atunci, cum mă mai pot încrede în cineva care nu are pic de conştiinţă? Ce încredere să am eu, când mă cocoţ pe masa că operaţie, că la dementul de doctor nu i se pune vreo pată pe creier şi apasă ceva mai adânc cu bisturiul, sau i se năzare de vreo mică hăcuială în grup? Că tot sunt sub anestezie, şi nu simt nimic din ce se întâmplă în lumea exterioară.
Cum îmi pot lăsa viaţa în mâinile unei curve care îşi bate joc de propriul corp şi a unui animal care tabară pe un om cu pumnii şi cu picioarele, până îl lasă inconştient? Chiar dacă a fost legitimă apărare...nu prea îmi vine să cred că tătăicul acela era Jack Spintecătorul dezlănţuit. Tânărul student voia să îşi scape iubita de călăreală pe bani puţini? Îi trăgea 2 şuturi la ăla şi îl dădea pe usă afară; de ce a fost nevoie de o bătaie cruntă, pungi îndesate în gură (deşi era deja leşinat – poate chiar decedat) şi de găuri date cu cuţitul?

Apoi, m-am tot întrebat… Ăia sunt sănătoşi cu creierii? Am înţeles că au omorât un om; nu-i nimic, nu e prima crimă din lume (Auuu!!! Scuze...ai intrat cu pieptul în cuţitul meu, de mai multe ori; păi dacă nu te uiţi peste ce te întinzi…). Dar să se gândească să-l facă bucăţele????? Cum de a trecut un gând ca acesta printr-o minte cât de cât aflată în condiţii normale?? (adică la temperatura de 20 °C, concentraţia de 1M şi presiunea de 1 atm.) Cineva îmi explica cu ardoare că mediciniştii sunt obişnuiţi cu tranşarea cadavrelor, pentru că ei pe asta fac practică. Doar că, şi aici cam este un prăguleţ psihic de trecut…pentru că una este să diseci un mort oarecare şi alta este să ciopârţeşti un om care era viu, dar tu l-ai omorât. Plus că, din cât am înţeles eu de la viaţa asta, medicul este educat să taie-n carne vie pentru a te salva, nu pentru a-ţi întâlni strămoşii mai rapid.
Alte amănnte peste care cei doi au trecut într-o clipită.

2. Unii studenţi locatari în acel cămin, au mărturisit că acolo, prostituţia este un obicei curent. Iar administratorul era la fel de uimit ca atunci când i-ai fi spus că extratereştrii i-au aterizat în curtea din spatele căşii şi îl invită la o plimbare intergalactică.
Undeva prin Mezozoic (să fie asta explicaţia creierului dinosaurian cu care sunt echipat?), am trecut şi eu printr-un cămin studenţesc…Se intra cu cartelă magnetică, care era distribuită doar locatarilor. Vizitatorii intrau doar după ce predau buletinul portarului şi erau trecuţi într-un catastif; după ora 10 seara, acelaşi nene portar îi obliga să se tireze la locuinţele lor…dacă nu aveau învoire de la administrator. (care îşi avea biroul chiar în interiorul clădirii şi verifica zilnic activitatea celui care era pus la intrare)
Deci: cum poate cineva să intre peste studenţi în puterea nopţii, fără ca grasul pus să păzească uşa, să nu ştie nimic? S-a teleportat? A sărit cu prăjina pâna la fereastră, apoi s-a prins repede de tocul geamului? A sărit cu trambulina, urmând ca la înălţimea optimă să fie prins de mâini?
Mai ales că aşa ceva devenise o tradiţie prin acele locuri. Ceea ce înseamnă că haiducii nocturni erau ceva obişnuit. Hai să zici că unu la o lună, mai putea scăpa de ochii vigilenţi ai securităţii; dar…mai mulţi pe noapte?????? Cam greu de crezut…
De aceea, mi mi se pare limpede că portarul nu era deloc străin de trebuşoara asta cu peştoci şi sugătoare de chupa-chups….ca şi administratorul, de altfel. Păi şi atunci, de ce fac toţi pe fecioarele nemânjite de sânge? Ca să dea bine la public? Ca să nu fie duşi la răcoare, pe termen nedeterminat? Ca să nu le închidă coteaţa-mină de aur şi să trebuiască să muncească, pentru a avea ce băga la maţ?

3. Probabil că, în apărarea sărmanei tinere (care a cerut să fie judecată în libertate, pentru că sărăcuţa de ea, se căieşte…parcă simt cum mă cuprinde înduioşeala la cord şi începe să mi se frângă), vor sări mulţi care vor invoca sărăcia studenţilor. Ori, se ştie că o stare financiară precară naşte monştri…DAR!!! Am întâlnit fete care făceau foamea câte o săptămână, dar nu se prostituau. Preferau să se procopsească cu o minunăţie de gastrită sau ulcer, în cel mai rău caz; se termina pământul înainte să le treacă măcar prin cap, să facă trotuarul – sau patul de cămin.
Doar că de la o turmă de manelişti idioţi (deşi nu se spune amănuntul acesta pe nicăieri, am motive să cred, după inteligenţa care li se revărsa din priviri, că exemplarele alea sunt nişte reprezentanţi de vază al speciei), presupun că nu prea ai ce precepte morale să le ceri.

Nu mă interesează cerinţele familiei victimei; dar pe cuvânt că măcelarii ăştia merită mumifiaţi de vii (cu toate etapele pe care le implică acest proces)! Sună puţin cam sadic, dar… cum spunea un proverb japonez: “Cu samuraiul lupţi ca un samurai, cu hoţul lupţi ca un hoţ” (şi cu sadicii, lupţi ca un sadic); deci, fără o renaştere a obiceiurilor lui Ţepeş – măcar pentru o scurtă perioadă de timp – încep să cred că nu se mai poate salva naţia asta.
Ştiu că asta este în total dezacord cu ideile creştine şi cu pretinsa mega-evoluţie a omului. Dar eu nu cred asta, deşi s-au înfiinţat sute şi mii de organizaţii de drepturi. Nimeni, absolut nimeni, nu este mai civilizat ca acum câteva mii de ani, când un copil de 18 ani a fost ucis pentru tron, ca acum 400 de ani, când se ardeau femei în piaţa centrală a oraşului, sau ca acum 6 decenii şi puţin, când populaţia a două oraşe (plus victimele colaterale fără număr, fără număr) a fost decimată de 2 oribile invenţii ale omului modern.

Şi nimic din ce văd zilnic la jurnalele de ştiri nu mă face să îmi schimb părerea.